ICCJ. Decizia nr. 97/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 97/2012
Dosar nr.7422/1/2011
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2012
Asupra cererii de contestaţie de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1126 din 22 martie 2011, pronunţată în dosarul nr. 822/59/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A.I. împotriva deciziei penale nr. 919/ R din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a reţinut că obiectul recursului îl constituia o hotărâre definitivă prin care se respinsese ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A.I. împotriva deciziei penale nr. 542/ R din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
La data de 29 august 2011, contestatorul A.I. a formulat cerere de contestaţie în anulare asupra deciziei penale nr. 1126 din 22 martie 2011, susţinând că Înalta Curte a încălcat prevederile art. 62, 2781 alin. (12), 310 alin. (2) şi 360 alin. (1) C. proc. pen. şi solicitând să se constate nulitatea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.
Dispoziţiile legale invocate de contestator ca motive ale cererii sale se referă la rolul activ al instanţei, termene de rezolvare a plângerii şi de comunicare a hotărârii judecătoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, constatând următoarele :
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi formulată numai în cinci cazuri expres stabilite de legiuitor şi care se referă la legala îndeplinire a procedurii de citare a părţii, imposibilitatea dovedită a prezentării acesteia în faţa instanţei, existenţa unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), existenţa a două hotărâri definitive cu privire la aceeaşi faptă şi neascultarea inculpatului când aceasta este obligatorie.
Or, din examinarea motivelor de contestaţie în anulare formulate de contestatorul A.I. rezultă că acestea nu se circumscriu cazurilor limitativ stabilite de lege pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi în afara cărora o hotărâre definitivă nu poate fi desfiinţată.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare şi va dispune, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.I. împotriva deciziei penale nr. 1126 din 23 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 986/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 955/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
