ICCJ. Decizia nr. 204/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.204/2012

Dosar nr. 5690/86/2010

Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 416/P/2010 din data de 18 mai 2011 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. M.C., fiul lui V. şi V., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat" prev. de art. 174 alin. (1),175 alin. (1) lit. i) C. pen.

2. M.V., fiul lui V. şi V., fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunilor de: „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice" prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi „loviri sau alte violenţe", prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., în cauză fiind incidente prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

La data de 09 aprilie 2010, în jurul orelor 23:40, organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Cornu Luncii au fost sesizate prin S.N.U.A.U. 112, cu privire la faptul că pe raza localităţii Păiseni, în albia pârâului Săscuţa, comuna Cornu Luncii, a încetat din viaţă o persoană de sex masculin, ce prezenta leziuni la nivelul capului, existând indicii cu privire la comiterea unei agresiuni. Astfel, la faţa locului s-au deplasat specialişti criminalişti şi ofiţeri din cadrul I.P.J. Suceava, fiind sesizat totodată şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

Victima, în persoana numitului I.V., născut la data de 05 septembrie 1984, în comuna Mălini, cu acelaşi domiciliu, a fost transportata la morga Spitalului din Fălticeni, iar conform concluziilor provizorii întocmite de medicii legişti s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă, fiind consecinţa hemoragiei subdurale şi edemului cerebral ce au putut fi produse prin lovituri active.

Inculpatul M.C., în vârstă de 21 ani, domiciliază în comuna Cornu Luncii, sat Păiseni, iar conform declaraţiei sale, din cursul lunii septembrie 2009, s-a stabilit pe raza municipiului Bucureşti la locuinţa unei verişoare de-a lui. Acesta lucrează la un magazin K., având funcţia de casier.

La data de 27 martie 2010, M.C. a revenit în satul Păiseni pentru a petrece sărbătorile pascale alături de familia sa. Conform declaraţiei sale, în seara zilei de 09 aprilie 2010, în jurul orelor 21:30, împreună cu un vecin de-al său, A.S., inculpatul M.C. s-a deplasat la discoteca organizată pe raza satului Păiseni.

În jurul orelor 23:15, în timp ce se afla singur în faţa discotecii, într-o curte amenajată ce deservea drept terasă, inculpatul M.C. s-a întâlnit cu victima I.V., din comuna Mălini, care fără să-i adreseze vreun cuvânt, i-a aplicat o lovitură cu o sticlă la nivelul capului, făcându-se ulterior nevăzut. Urmare a loviturii, inculpatul M.C. s-a prăbuşit la pământ, sângerând abundent la nivelul capului.

În momentele imediat următoare, din dorinţa de a se răzbuna şi de a-i aplica o corecţie agresorului, M.C. I-a apelat telefonic pe fratele său M.V., solicitându-i să vină de urgenţă în apropierea discotecii, întrucât a fost lovit fără motiv de o persoană din comuna Mălini.

Inculpatul M.V. I-a rugat pe prietenul său, numitul V.D., să meargă cu autoturismul acestuia la discoteca organizată pentru a-I transporta la domiciliu pe fratele său. În timp ce se deplasau pe drumul comunal Mălini - Păiseni, în dreptul locuinţei numitului M.M., inculpatul M.V. i-a solicitat lui V. să oprească autoturismul pe mijlocul drumului, întrucât îl văzuse pe fratele său C. În acelaşi timp, din sensul opus, se deplasau două autoturisme, care au fost nevoite să oprească, întrucât nu puteau trece de autoturismul lui V. Persoanele din cele două autoturisme (un grup de tineri numeros din comuna Mălini care au participat la discoteca din Păiseni) au fost indignate de faptul că Ie-a fost blocată calea de acces, astfel că au coborât din autoturism pentru a vedea ce se întâmplă. La solicitarea expresă a inculpatului M.V. de a indica persoana care I-a lovit pe fratele său, după ce în prealabil a luat din portbagajul autoturismului cu care venise un levier auto, acesta s-a deplasat către grupul de tineri din primul autoturism, întrebându-l insistent pe fratele său V. care este persoana care l-a lovit în discotecă. În acele momente, s-a iscat o zarvă generală, un conflict spontan, iar lucrurile au degenerat. Printre ocupanţii celui de-al doilea autoturism, M.V. l-a recunoscut şi l-a indicat totodată fratelui său pe numitul I.V., ca fiind persoana care l-a lovit fără motiv la discotecă.

Fără a sta prea mult pe gânduri, inculpatul M.V. a început să îl lovească pe I.V., aplicându-i lovituri la nivelul corpului cu levierul pe care îl avea asupra sa. În altercaţie a intervenit şi inculpatul M.C., care l-a imobilizat pe I., aplicându-i lovituri cu pumnii la nivelul corpului şi al capului.

Persoanele din Mălini cu care a venit I. au sărit în ajutorul acestuia, moment în care victima a reuşit să scape de loviturile celor doi inculpaţi, îndreptându-se în fugă spre albia pârâului Săscuţa. După ce a parcurs o distanţă de aproximativ 10 - 20 metri, I. a fost urmărit şi ajuns de către inculpatul M.C., care a început să îl lovească cu sete, aplicându-i nenumărate lovituri cu pumnii, picioarele şi în special genunchii la nivelul corpului, cu precădere la nivelul capului.

Urmare a loviturilor recepţionate, victima a căzut în genunchi pe pietrele de lângă pârâu, astfel că inculpatul i-a aplicat puternice lovituri cu genunchii la nivelul capului.

Datorită intensităţii loviturilor şi a faptului că nu reuşea să se apere în vreun fel, I.V. s-a prăbuşit la pământ, lovindu-se cu capul de pietrele de lângă pârâu.

Realizând gravitatea şi precipitarea evenimentelor, inculpatul M.V. s-a deplasat în fugă în albia pârâului, încercând să acorde, fără succes, prim ajutor victimei. În momentele imediat următoare, la faţa locului a sosit un echipaj al ambulanţei, personalul medical constatând decesul victimei.

Conform concluziilor raportului de necropsie nr. 152/ C din data de 06 mai 2010 întocmit de SML Suceava s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, fiind consecinţa unui traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză şi edem cerebral masiv, leziuni ce au putut fi produse în urma multiplelor lovituri active aplicate cu mijloace contondente (pumni, picioare şi genunchi) la nivelul capului urmată de căderea victimei cu extremitatea cefalică pe o suprafaţă dură (pietre, bolovani).

Leziunile de la nivelul toracelui, abdomenului şi a membrelor au fost produse prin loviri cu un corp dur alungit (posibil levier auto), medicii apreciind că în caz de supravieţuire ar fi necesitat un număr de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale (fila65 - 67).

Prin sentinţa penala nr. 101 din 17 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele:

L-a condamnat pe inculpatul M.V., la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen.

A fost condamnat acelaşi inculpat M.V., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.V. în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.

l-a aplicat inculpatului M.V. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În temeiul disp. art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În temeiul disp. art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni (doi ani şi şase luni), termen compus din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 359 alin. (1) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului M.V. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul M.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. i-au fost interzise inculpatului M.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului M.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.C.

În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului M.C., de la data de 10 aprilie 2010 la zi.

S-a luat act că partea civilă I.C. nu mai are alte pretenţii civile de la inculpaţii M.V. şi M.C.

În temeiul disp. art. 17 si 348 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.C. la plata către partea civilă minoră I.E.D., reprezentată legal de I.C., a sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune morale şi a sumei de 167 lei, lunar, cu titlu de prestaţii periodice, până la majoratul acesteia.

S-a luat act că Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. l.N." Suceava nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, cu precizarea că acţiunea inculpaţilor a fost determinată de o stare de provocare din partea victimei, situaţie de fapt care s-a probat, în cursul cercetării judecătoreşti cu: declaraţiile părţii civile I.C. (filele 262, 295 şi 296 dosar fond), declaraţiile martorilor din lucrări: S.M. (fila 146 dosar fond), M.P.C. (fila 189 dosar fond), V.D. (fila 190 dosar fond), C.D.G., P.A.S. (fila 192 dosar fond), V.R.A. (fila 193 dosar fond), M.M. (fila 263 dosar fond), Ș.M. (fila 264 dosar fond), A.P.S. (fila 265 dosar fond), V.P. (fila 266 dosar fond), M.G. (fila 267 dosar fond), N.P. (fila 297 dosar fond), G.M. (fila 298 dosar fond), M.A. (fila 299 dosar fond), S.C. (fila 356 dosar fond), M.V. (fila 357 dosar fond), declaraţiile martorilor propuşi de inculpaţi în circumstanţiere: A.I.C. (fila 358 dosar fond), I.S. (fila 359 dosar fond), declaraţiile martorilor propuşi de inculpaţi în dovedirea laturii penale: M.S. (fila 360 dosar fond), S.V. (fila 361 dosar fond), coroborate cu declaraţiile inculpaţilor M.C. (fila 80 dosar fond) şi M.V. (fila 81 dosar fond).

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul M.C. (fila 80 dosar fond) a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Privitor la situaţia de fapt, a arătat că a lovit victima I.V. cu pumnul, însă nu a putut preciza în ce zonă a corpului, în timp ce se afla la pârâu, unde anterior avusese un conflict cu alte persoane printre care şi victima. A arătat că a lovit victima după ce anterior aceasta fusese lovită de o altă persoană, cu picioarele. Când inculpatul a lovit victima, aceasta se afla aproape culcată la pământ. A mai precizat inculpatul că fratele său a lovit victima anterior, când se afla în drum, înainte de a veni toate persoanele la pârâu, probabil cu un levier în zona spatelui. Din câte ştie, din grupul victimei făceau parte aproximativ 15 persoane, în timp ce grupul lor era format din trei persoane, respectiv el, fratele său şi şoferul pe nume D. care l-a adus pe acesta din urmă cu maşina. A mai arătat că nu poate identifica persoana care a lovit-o anterior pe victimă, întrucât se afla jos într-o poziţie apropiată de cea a victimei, fiind cu capul lângă capul victimei, iar cu mâna o ţinea pe aceasta. Nu a avut cum să observe faţa acelei persoane, întrucât era întuneric şi nici nu avea o poziţie potrivită pentru a vedea persoana care a lovit-o pe victimă. A mai arătat că într-adevăr a lovit-o pe victima I.V. şi cu genunchiul de vreo 2-3 ori în zona capului, aceasta căzând inconştient jos. Inculpatul a încercat să evite scandalul, chiar şi după ce a fost lovit de mai multe persoane.

Privitor la a doua parte a incidentului, inculpatul a arătat că în zona pârâului, la început s-a aflat el, victima şi o persoană care l-a lovit, după care a venit fratele său. Ulterior au mai venit două încă persoane, din care una l-a lovit pe inculpat. Fratele său, respectiv M.V. a venit cam la 30 de secunde după persoana care l-a lovită pe I.V. şi a încercat să-l resusciteze pe acesta din urmă. A mai arătat că în momentul în care a avut loc evenimentul, inculpatul se afla într-o stare de ameţeală, întrucât anterior a fost lovit cu ceva în cap.

Inculpatul M.V. (fila 81 dosar fond) a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Cu privire la situaţia de fapt, a arătat că în seara zilei de 9 aprilie, în jurul orelor 23:30, a fost sunat de către fratele său M.C., care i-a spus că a fost lovit de cineva. Ca urmare, l-a luat pe martorul V.D. în calitate de şofer, pentru a merge să-l aducă acasă pe fratele său. Astfel, a ajuns în zona unde locuieşte S.N. şi M.M., unde l-a văzut pe fratele său cum fugea la vale. Atunci el a strigat către D. să oprească maşina în care se aflau, iar acesta conformându-se, a oprit pe sensul său de mers. La scurt timp a venit şi grupul din localitatea Mălini, cu două maşini, oprind în zona respectivă. Aceştia au coborât din maşini, au început să spargă sticle şi să înjure. Astfel, inculpatul M.V. a intrat în panică şi s-a dus la portbagajul maşinii lui D., de unde a luat un levier pentru a se apăra de persoanele care făceau scandal. Ulterior, l-a întrebat pe fratele său cine l-a lovit, iar acesta i-a spus că a fost lovit de către o persoană din grup, care ulterior a constatat că este victima I.V. A arătat că a lovit victima de aproximativ 3-4 ori, peste abdomen şi picioare, fratele său repezindu-se la acesta ca să-l prindă. După ce a lovit victima, aceasta a luat-o la fugă în sus pe deal, după el fugind fratele său şi persoane din grupul din care făcea parte victima. în zona pârâului a avut loc o degenerare a scandalului între fratele său şi persoanele care făceau parte din grupul din localitatea Mălini, inclusiv victima. Atunci când o vecină a ţipat la cei din pârâu, inculpatul M.V. a plecat şi el înspre aceştia şi ajungând acolo, a fost lovit de către o persoană din Mălini, iar fratele său, a observat că îl lovea pe I.V. cu pumnii şi genunchiul în zona capului. După ce a fost lovită de către fratele său, victima a căzut cu faţa în jos. Astfel, inculpatul M.V. a mers în locul unde se afla victima şi întrucât a observat că aceasta respira greu, a întrebat cine l-a lovit în pârâu, iar în momentul în care a strigat acest lucru, toţi cei care se aflau la faţa locului au fugit. A mai arătat că în zona pârâului era întuneric şi nu era iluminat. De la maşină până în locul în care l-a găsit pe cel decedat sunt aproximativ 15 metri. Inculpatul M.V. a arătat că a văzut de la aproximativ 2-3 metri faptul că fratele său îl lovea pe I.V. El a coborât în pârâu pe la capătul punţii.

De asemenea, inculpatul M.V. a arătat că la faţa locului mai erau o serie de persoane, respectiv V.R. şi U.I.

În pârâu era pantă şi este posibil ca victima când s-a lăsat în pârâu să fi căzut. Inculpatul M.V. a încercat să îl resusciteze cam jumătate de oră, întrucât nu a reuşit, deoarece aceasta respira greu. Ulterior, a aflat că victima a decedat pe drum.

Martorul din lucrări S.M. (fila 146 dosar fond) a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală. A arătat că are un magazin în loc. Păiseni, comuna Cornu Luncii. în seara evenimentului, ştie că între inculpatul M.C. şi băieţii din loc. Mălini a avut loc o altercaţie. Din câte a înţeles, cei din Mălini l-ar fi lovit pe inculpatul M.C. în momentul scandalului, martorul a ieşit afară din magazin şi le-a spus să se liniştească. După aceea, M.C. a trecut pârâul, plecând din acel loc, iar cei din Mălini, cam la o jumătate de oră, au plecat cu maşina. Ulterior a aflat că cei din Mălini s-au luat la bătaie cu nişte băieţi din loc. Sasca şi că s-a lăsat cu urmări, în sensul că a murit o persoană. Când a ieşit afară, martorul a observat o singură maşină, plecând cu cei din Mălini, însă o persoană i-a spus că ar fi fost şi alte maşini. Cu aceeaşi ocazie, a observat afară, că în jurul inculpatului M.C., se mai aflau aproximativ 4 - 6 persoane. A mai arătat că cei din Mălini se aflau în stare de ebrietate, dar nu a văzut personal cât au consumat aceştia. Martorul nu a putut preciza persoana care i-a spus că ulterior plecării celor implicaţi în altercaţia din zona magazinului său, a avut loc evenimentul. Din cele constatate, martorul a arătat că, după ce se consumă băuturi alcoolice, cei care vin în grup fac scandal. Cei din Mălini sunt cunoscuţi ca fiind persoane care provoacă scandal.

A mai arătat martorul S.M., că atunci când a ieşit afară din magazin nu a observat ca cineva să îl lovească pe M.C., însă a văzut că cei din grup se certau. Fiind întuneric, martorul nu a observat dacă M.C. era lovit, dar din câte a înţeles, acesta a fost lovit. Când martorul a intervenit, cei implicaţi în altercaţie erau ieşiţi în curte, aflându-se pe marginea pârâului. În acel moment, inculpatul M.C. se afla în picioare.

Martorul din lucrări M.P.C. (fila 189 dosar fond) a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Astfel, a arătat că la data incidentului a fost la discoteca din cadrul barului din loc. Păiseni. în jurul orelor 23,00, a ieşit afară din discotecă, în urma scandalului care a început în interiorul discotecii şi a continuat în afara discotecii. Afară a văzut pe victima I.V. care încerca să împiedice pe cineva. în acel moment nu l-a recunoscut pe inculpatul M.C., însă a văzut o persoană care se afla cu spatele şi alerga. După scandal, la aproximativ 5 minute, a plecat cu maşina numitului G.M. spre casă în comuna Mălini. în drum spre casă, întrucât era o maşină cu farurile aprinse pe mijlocul drumului, martorul nu a putut trece, fapt pentru care şoferul a oprit maşina. Acolo au coborât toţi din maşină, iar la vreo 20-30 metri de ei, a oprit şi cealaltă maşină care era condusă de M.G. Victima I.V. se afla în maşina din spate. Din maşina care se afla pe mijlocul drumului a coborât o persoană care era plină de sânge pe faţă, împreună cu o altă persoană mai voinică, care a trecut pe lângă maşina lor, iar unul din ei a întrebat pe celălalt „dacă este vreunul din noi?". Răspunzându-i-se că nu este niciunul dintre ei, ce/ doi s-au dus la maşina cealaltă care se afla în spatele lor. Acolo a observat cum 2-3 persoane s-au luat de gât şi se împingeau. Martorul nu a văzut ca acele persoane să se lovească. Din câte a observat, se pare că o persoană din cele două, avea ceva în mână, însă nu a putut preciza ce anume, întrucât era întuneric afară, iar la lumina farurilor a fost greu de observat ce avea în mână. A mai arătat martorul că şoferul maşinii care i-a oprit a rămas lângă maşină, iar ei au insistat pe lângă acesta să-i lase să treacă, ceea ce s-a şi întâmplat, dar după aproximativ 5-10 minute. în maşină cu martorul M.P. se mai aflau G.M. şi încă trei persoane pe care le cunoaşte din vedere, însă nu le ştie numele. împreuna cu aceleaşi persoane cu care a venit în maşină la discotecă s-a şi întors. în cealaltă maşină a aproximat că se aflau cinci persoane în momentul în care a mers spre discotecă, însă înapoi au fost mai multe persoane, printre care şi victima. în momentul în care a ieşit afară din discotecă, cu el se mai afla şi numitul G.M. - şoferul maşinii cu care a venit. Practic afară se aflau toate persoanele care fuseseră în discotecă.

În momentul în care a ieşit afară, martorul M.P. a observat că lângă I.V. se aflau mai multe persoane, iar persoana care se afla cu spatele, fugea. Persoanele care se aflau afară ţipau şi a auzit cum au fost aruncate una, respectiv două pietre în gard, dar nu a putut preciza cine anume a făcut acest lucru. A mai arătat că singura persoană care a observat că fugea şi era plină de sânge era cea arătată mai sus, respectiv I.V., neobservând un alt sandal între persoanele care rămăseseră afară. Martorul a presupus că victima I.V. s-a urcat în acea maşină, întrucât a văzut-o ulterior când a coborât. Martorul a plecat din locul în care fusese iniţial blocat de maşina postată pe mijlocul drumului, doar cu şoferul, iar ceilalţi din maşina sa au plecat în spate, spunând „hai să-l scăpăm". După parcurgerea câtorva km de la locul evenimentului, martorul a preluat pe cei trei, ca urmare a semnalizării din partea conducătorului auto ce se afla în maşina din spate. A arătat că nu a văzut ca vreo persoană să lovească cu palma sau cu altceva în momentul în care cei din maşina care blocase drumul s-au dus la maşina din spatele lor. în momentul în care a avut loc altercaţia lângă maşina din spatele lor, a auzit o anumită forfotă. A mai auzit un fel de înjurături, însă nu erau descifrabile, întrucât acestea se auzeau din spatele maşinii.

Martorul V.D. (fila 190 dosar fond) a arătat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale doar în parte, întrucât nu menţine cele declarate cu privire la faptul că în maşină cu el a fost şi numitul S.C. şi că a oprit maşina în aşa fel încât să nu poată trece o altă maşină, adevărul fiind că a oprit autoturismul aproximativ pe mijlocul drumului. Astfel, martorul a arătat că se afla la domiciliul inculpatului M.V., când acesta a primit un telefon de la fratele său, respectiv inculpatul M.C., ca urmare a telefonului primit, inculpatul M.V. i-a spus „hai cu mine cu maşina, întrucât fratele meu a fost bătut". Astfel, martorul împreună cu inculpatul M.V. s-au urcat în maşină şi au pornit spre Păiseni. La un moment dat, l-a observat pe inculpatul M.C., care era plin de sânge pe faţă. Atunci M.V. i-a spus să oprească maşina ca să-l ia pe fratele său şi să-l ducă acasă, A mai arătat că între timp au venit şi cei din Mălini cu maşinile. Astfel, inculpatul M.V. a coborât din maşină şi l-a întrebat pe fratele său cine l-a lovit, acesta indicându-l pe numitul I.V., care în acel moment se îndrepta spre ei. A mai arătat că inculpatul M.V. a luat de la el din portbagaj un levier de aproximativ 40 cm, cu care s-a îndreptat spre grupul celor din Mălini. Din câte a observat martorul, inculpatul M.V. i-a aplicat victimei câteva lovituri în zona corpului de la jumătate în jos. Victima s-a smucit din mâna inculpatului M.V. şi a fugit spre părău, iar inculpatul M.C. s-a dus după aceasta. în acest timp, inculpatul M.V. a rămas cu martorul. La un moment dat s-a auzit o voce de femeie care spunea „ce faceţi, îl omorâţi?". Atunci M.V. a trecut peste balustradă pentru a se duce în pârâu, iar în urma acestuia s-a dus şi el, însă după ce a trecut balustrada a primit o lovitură în cap, astfel că a căzut jos şi a fost în imposibilitate să continue traseul. După ce şi-a revenit, martorul s-a dus în albia râului pentru a se spăla pe faţă, timp în care a văzut cum M.V. îi făcea respiraţie artificială victimei I.V. A mai arătat că nu a observat ce s-a întâmplat în pârâu întrucât era foarte întuneric şi era îngrămădeală. în momentul în care victima a fost lovită în drum de către M.V., martorul V.D. se afla la o distanţă de 3 metri de aceştia. A mai arătat că în momentul în care se afla în drum nu a auzit pe inculpaţii Moroşan ameninţând victima cu moartea sau altfel. Privitor la zona în care a avut loc incidentul, martorul V.D. a arătat că râpa este destul de adâncă, având aproximativ 3 metri, iar victima nu se putea accidenta întrucât a luat-o pe lângă râpă. Martorul a mai arătat că a văzut doar pe M.C. fugind după victimă în râpă, iar ulterior nu ştie ce s-a întâmplat în râpă. A mai arătat că după victimă au venit în râpă persoane din grupul celor din Mălini.

Martorul C.D.G. (fila 191 dosar fond) a arătat că la data de 9 aprilie 2010 a mers la discotecă cu autoturismul proprietate personală împreună cu prietena lui, respectiv P.A.S. si numiţii B.C., V.R., U.I, U.C. şi Ș.C. Mergând la discotecă, l-a observat pe inculpatul M.C. având sânge pe faţă şi stând de vorbă cu fratele său şi V.D. Cunoscându-I pe inculpatul M.C., a oprit să vadă ce s-a întâmplat. Văzând pe inculpatul M.C. cu sânge pe faţă, şi-a dat seama că acesta a fost lovit şi nu l-a întrebat cine l-a lovit. Doi dintre cei aflaţi în maşina sa, respectiv V. şi B. au coborât să vadă ce se întâmplă. în acel moment, a văzut venind dinspre Păiseni două maşini, care s-au oprit în locul unde se afla M.C. Astfel, martorul C.D.G. a oprit maşina în partea dreaptă a drumului cam la aproximativ 10 metri de locul unde se afla M.C., iar persoanele aflate în cele două maşini au coborât şi au început să vorbească între ele. A mai arătat că grupul celor din Mălini au început să aducă bâte (leaturi din gard), însă nu a văzut ca vreunul dintre inculpaţi să aibă ceva în mână la acel moment. în momentul în care cei din Mălini au început să aducă bâte, martorul C.D.G. a plecat cu maşina spre Păiseni. După ce a plecat, a ajuns la discotecă, unde a aflat că inculpatul M.C. a fost lovit şi că acesta a plecat acasă.

Martora din lucrări P.A.S. (fila 192 dosar fond) a arătat că în ziua evenimentului, respectiv 9 aprilie 2010 a plecat spre discoteca din loc. Păiseni împreună cu prietenul său C.D.G. şi alte persoane din loc. Sasca. La un moment dat au fost depăşiţi de către o maşină, care era condusă de către numitul V.D., care a oprit în faţa lor, întrucât pe margine se afla M.C. care era plin de sânge pe partea stângă. Din maşina respectivă au coborât numitul V.D. şi inculpatul M.V. La scurt timp, a văzut venind din sens opus două maşini, care au oprit la o distanţă mică faţă de maşina condusă de către V. Maşina a fost oprită de către V. pe sensul său de circulaţie. A mai arătat că, din maşinile care au venit în acel loc au coborât mai multe persoane. Martora a precizat că a văzut un bărbat mai gras, care a lovit pe cineva cu un par, însă nu a putut indica persoana care a lovit şi nici pe cine a lovit. De asemenea, nu a putut preciza care cu cine se bătea, însă a observat că acolo era un grup care s-a luat la împins. A mai arătat că se auzeau văicăreli, drept pentru care a apreciat că acele persoane se loveau reciproc. Din grupul arătat mai sus făceau parte şi inculpaţii M.V. şi M.C. Martora a arătat că nu a văzut exact evenimentul, întrucât era întuneric. Din câte a observat, o maşină din cele două a trecut de maşina lui V., oprind un pic mai la vale, maşina aflându-se la o distanţă de aproximativ 10 metri faţă de punte.

Când a ajuns la discotecă, martora a aflat că avusese loc o bătaie, în care M.C. a fost lovit de către doi tineri. La scurt timp după scandalul din drum, cei din grup au sărit în albia râului, în drum rămânând ea, prietenul său C.D.G. şi un băiat din Mălini. în maşină cu aceştia a urcat şi numitul V.R. (l.), U.I, B.C., U.C. şi Ș.C., aceştia doi din urmă rămânând în maşină şi mergând cu ei ulterior la Păiseni. A mai arătat că nu are cunoştinţă ce anume au făcut ceilalţi, însă la scurt timp, când a ajuns la discotecă, au ajuns şi numiţii R. şi C.

Martorul din lucrări V.R.A. (fila 193 dosar fond) a arătat că la data incidentului, în momentul când a coborât din maşină, l-a văzut pe inculpatul M.C. cum se certa cu victima I., spunându-i acestuia „că l-a lovit cu sticla în cap". Martorul a mai arătat că a văzut două maşini în drum, însă nu ştia cui aparţin. Acest aspect l-a văzut când mergea spre discotecă, iar după o jumătate de oră - 1 oră a auzit că numitul U.I a fost lovit, însă nu ştie de cine şi cum anume.

Martorul din lucrări M.M. (fila 263 dosar fond) a arătat că la data incidentului a auzit gălăgie afară, motiv pentru care a sunat la numărul de urgenţă 112. După aproximativ 10 minte a auzit glasul inculpatului M.V. care striga „Ce aveţi voi băieţii din Mălini, plecaţi acasă". A mai auzit că în apropierea casei sale a oprit o maşină la circa 30 metri, care venea dinspre localitatea Sasca Mare. în acel moment, persoanele care se aflau afară au plecat toate spre albia râului. Ulterior au apărut două echipaje de poliţie, care au constatat că M.V. acorda primul ajutor victimei, aceasta fiind apoi urcată în maşina salvării şi transportată la spital.

Martora din lucrări Ș.M. (sora victimei) a arătat că a fost sunată de tatăl său pentru a o anunţa că I.V. a decedat şi se afla la spital. A mai arătat că nu cunoaşte detalii cu privire la cele întâmplate la data evenimentului.

Martorul din lucrări A.P.S. (fila 265 dosar fond) a arătat că a fost la discotecă cu inculpatul M.C., iar în timp ce stăteau de vorbă lângă uşă, un grup de tineri din corn. Mălini au ieşit din discotecă lovindu-l pe acesta din greşeală cu uşa, iar M.C. i-a întrebat „aşa se iese din discotecă?". Aceştia, deranjaţi de întrebarea inculpatului M.C., au sărit la scandal, iar unul dintre tinerii respectivi l-a lovit pe inculpat cu o sticlă în cap, l-a împins pe acesta peste masă şi a dat cu masa peste el. Ulterior, inculpatul M.C. a ieşit în stradă, fiind fugărit peste pârâu de către băieţii din corn. Mălini. Martorul a precizat că l-a văzut pe cel care l-a lovit pe inculpat cu sticla în cap şi că îl căuta pe acesta, având în mână un cuţit. Atunci l-a văzut pe inculpat, cum suna pe cineva şi întrucât cei din Mălini au început să arunce cu bolovani după el, acesta a fugit la vale, spre casă. După ce a plecat de la discotecă spre casă, martorul a văzut maşinile poliţiei şi a salvării, care se aflau la o distanţă de aproximativ 1 km de discotecă, spre drumul care ducea spre localitatea Sasca Mare. A mai arătat că, în mod frecvent, cei din loc. Mălini vin la discoteca din loc. Păiseni şi provoacă scandaluri.

Martorul din lucrări V.P. (fila 266 dosar fond) a arătat că nu a văzut unde a avut loc prima parte a incidentului. Când a ieşit din magazin, a auzit agitaţie, în sensul că s-a bătut cineva, dar nu are cunoştinţă cine cu cine s-a bătut. S-a urcat în maşina numitului M.G., pentru a pleca spre casă. Martorul a arătat că a venit din Mălini în localitatea Păiseni cu două maşini, fiind opt persoane. în maşina în care se afla, mai era victima I.V. care l-a rugat să-l ia în maşină întrucât îl omoară cei din Păiseni. Astfel, ambele maşini au pornit către Mălini. La un moment dat, în drum, au întâlnit o maşină, care era parcată astfel încât nu au putut trece. A mai arătat că persoanele care se aflau în cele două maşini, precum şi cele din maşina care blocase drumul, au coborât, iar cei din urmă au întrebat „cine a lovit?". Martorul a precizat în instanţă că printre cei care au venit la maşina lor, se aflau şi inculpaţii care sunt de faţă. Acesta nu a putut indica numele tuturor persoanelor care au fost de faţă şi nici persoana care a spus „acesta e", însă în momentul în care a fost arătat I.V., acesta a fost lovit de către inculpaţi. în încăierare, victima a căzut, apoi a trecut peste balustradă, ajungând în prund. La un moment dat, în prund, l-a văzut pe I.V. care se afla jos, iar pe inculpatul M.V. la capătul acestuia, spunând „chemaţi salvarea". Martorul nu a văzut ce s-a întâmplat pe prund, întrucât şi el a fost lovit. La văzut pe inculpatul M.V. când a venit la grupul din care făcea parte, având în mână o bucată de fier lungă de cea 30-40 cm. Când a coborât balustrada victima, a văzut că inculpatul M.C. se afla acolo. A mai arătat că în zona prundului era întuneric şi a coborât în prund cu scopul de a scoate victima. La faţa locului se aflau şi alte persoane, dar nu erau lângă victimă.

Martorul din lucrări M.G. (fila 267 dosar) a arătat că la data incidentului a luat în maşina sa pe numitul I.V., la rugămintea acestuia, întrucât anterior a venit la discotecă cu un motor scuter. Cu privire la prima parte a incidentului, a arătat că la un moment dat I.V. fugea după inculpatul M.C., iar acesta din urmă s-a întors şi a aruncat spre victimă cu o sticlă de jumătate de litru de bere ce a trecut pe lângă capul acesteia şi capul său. Ulterior, M.C. a trecut pe lângă victimă şi a mers spre pârâu. în cele din urmă, inculpatul M.C. a fost ajuns de către I.V., acesta din urmă lovindu-l pe inculpat cu ceva, însă nu a putut preciza cu ce anume. întrucât victima l-a confundat cu o persoană din grupului lui M.C., a ridicat cuţitul asupra sa. în momentul în care martorul i-a spus victimei „sunt eu, G." aceasta s-a oprit din acţiune şi i-a spus „scuză-mă, te-am confundat". A mai arătat că l-a luat în maşina sa pe I.V., întrucât acesta era speriat, spunându-i „mă laşi aici să mă omoare aceştia?". La vreo 500 m a constatat că drumul fusese blocat de către două maşini, respectiv una parcase pe mijlocul drumului, iar cealaltă parcase regulamentar. Ca urmare, au coborât din maşini, iar el a mers în faţă, întrucât se cunoştea cu o parte din cei din Păiseni, pentru a vedea de ce s-a blocat drumul. Cu această ocazie, s-a întâlnit cu inculpaţii M.C. şi M.V. şi alte câteva persoane, dar pe care nu le cunoştea. Astfel, Ie-a spus celor doi inculpaţi că nu este bine ce au făcut, la care inculpatul M.V. i-a răspuns „dar fratelui meu este bine ceea ce i-a făcut?". în acel moment a văzut că M.C. era lovit în partea stângă a capului, de unde îi curgea sânge. M.V. l-a întrebat pe fratele său M.C. „acesta este?", arătând mai întâi spre el, iar ulterior spre alte persoane care se aflau în spatele său. La a cincea sau a şasea persoană, M.C. a spus ca „acesta este". Din auzite, ştie că M.V. avea în mână o bucată de fier, de aproximativ jumătate de metru lungime. I.V. s-a smucit din mâna celor care îl ţineau şi s-a băgat pe sub parapet, în pârâu. La un moment dat, martorul a auzit „hai să-l scoatem că ăştia îl omoară", ca urmare, câteva persoane din grupul său au coborât în pârâu. Martorul a arătat că nu a văzut pe vreunul dintre inculpaţi, lovindu-l pe I.V.

Martorul din lucrări N.P. (fila 297 dosar) a arătat că în seara evenimentului a fost împreună cu G.M., care avea maşină, şi cu numiţii Ș.I. şi Ș.V., la discoteca din loc. Păiseni, unde au stat aproximativ 3 ore, respectiv până la orele 12 - 1,00. El, personal, nu a observat vreo altercaţie care să se desfăşoare cât timp au stat acolo. La un moment dat a venit G.M. şi i-a spus să plece acasă, drept pentru care au plecat cu maşina spre loc. Mălini, împreună cu acesta, Ș.I. şi încă o persoană a cărei nume nu-l mai reţine. După ce au trecut un pod, s-au oprit întrucât drumul era blocat de către o maşină şi mai multe persoane, respectiv vreo 8 - 10 la număr. A mai arătat că în momentul în care au plecat de la discotecă, erau două maşini, iar el se afla în cea din faţă. Când a coborât din maşină, a fost luat la bătaie de persoanele care blocaseră drumul şi a fugit către pârâu în vale, respectiv până în loc. Sasca, de unde a sunat un prieten, pe N.B., care a venit cu maşina şi l-a luat. A mai arătat că, în cea de a doua maşină mai erau şi numiţii M.G., G.M., iar pe I.V. îl cunoaşte personal, însă nu l-a văzut în seara respectivă.

Martorul din lucrări G.M. (fila 298 dosar) a arătat că în seara incidentului a fost la discoteca din loc. Păiseni împreună cu numiţii V.P., Ş.V., G.M. şi M.G. Martorul nu a putut preciza ora, dar a arătat că a ajuns în localul respectiv, unde a stat 10 minute, după care a vrut să plece împreună cu ceilalţi în oraş, la discotecă. Astfel, s-au urcat în două maşini, iar în maşina în care se afla a venit şi numitul I.V., care i-a rugat să-l ia şi pe el întrucât vroia să plece oriunde, numai să plece din zonă. în maşină, I.V. Ie-a spus că se bătuse cu cineva. Au plecat înspre Mălini şi la un moment dat a observat o maşină care blocase drumul pe sensul lor de mers, astfel că s-au oprit, iar I.V. s-a dus la persoanele care se aflau lângă maşina care blocase drumul. Martorul nu a recunoscut pe niciuna din persoanele respective, întrucât afară era întuneric. A văzut că era mare îmbulzeală şi se băteau acolo. A mai arătat că a coborât şi el din maşină lângă o balustradă aflată pe marginea drumului, iar o persoană necunoscută l-a lovit cu un par în zona spatelui. Ulterior, şoferii maşinilor au discutat între ei şi Ie-a fost permisă plecarea. Numitul I.V. nu s-a mai urcat la ei în maşină, întrucât a rămas acolo. A mai remarcat martorul că, în grupul respectiv se afla o persoană care îl lovea pe I.V. cu o bară de fier. întrucât a fost lovit şi îi era frică, martorul s-a urcat în maşină şi a plecat.

Martorul din lucrări M.A. (fila 299 dosar) a arătat că locuieşte în loc. Păiseni şi în timp ce dormea, a auzit gălăgie, motiv pentru care a ieşit afară. A oprit lumina şi împreună cu soţia sa s-au uitat pe geam, ocazie cu care a observat că afară erau 3 maşini, respectiv două orientate spre direcţia loc. Sasca Mare şi una către loc. Păiseni. Acest lucru s-a întâmplat în jurul orelor 22:30 - 23:00. Afară erau aproximativ 15 - 20 persoane care căutau să ia nişte pari cu care să se bată. Zona respectivă nu era iluminată, însă a aprins becul afară. A mai arătat că, nu a recunoscut pe niciuna dintre persoanele care se aflau afară, iar incidentul a ţinut aproximativ 15 - 30 minute. Cele două maşini orientate spre loc. Sasca Mare erau oprite chiar lângă gardul său, iar cea de a treia era oprită lângă gardul vecinului său Moroşan Mihai. Martorul a observat că persoanele respective au luat leaturi din gardul vecinului său, întrucât anterior soţia sa strigase la acestea să lase lemnele din faţa porţii sale. Privitor la punte, a arătat că aceasta se afla la aproximativ 20 metri de poarta sa, spre deal. în opinia sa, a considerat că este periculos să sari peste acea bară, întrucât terenul este accidentat.

Martorul din lucrări S.C. (fila 356 dosar) a arătat că în seara incidentului, în jurul orelor 20:30, se afla în satul Sasca Mare, la barul „B." împreună cu mai mulţi tineri, respectiv M.A., P.A., S.I. şi alte persoane, a căror nume nu Ie-a reţinut exact. în jurul orelor 21 - 21,30 s-a deplasat la domiciliul inculpatului M.V. pentru a lua lapte pentru fetiţa sa. Acolo a văzut pe inculpat, soţia acestuia şi pe numitul V.D.. în perioada cât a stat acolo, M.V. a primit un telefon în care a fost anunţat că fratele său ia bătaie de la cineva. Imediat, M.V. împreună cu V.D. şi soţia sa au plecat cu maşina spre satul Păiseni, astfel că el a rămas acasă la domiciliul inculpatului M.V. că să aibă grijă de copii acestuia. La scurt timp, soţia inculpatului M.V. s-a întors acasă, iar martorul S.C. a plecat să vadă ce se întâmplă. Astfel, s-a îndreptat spre barul lui B. şi s-a oprit în faţa magazinului sătesc, unde se afla fratele său, respectiv S.I., P.C., I.M., soţia acestuia, concubina lui P.C., C.G., M.M. şi fratele acesteia din urmă, care stăteau de vorbă. Astfel, Ie-a spus celor din grup că M.V. a primit un telefon în sensul că fratele acestuia ia bătaie. După ce a stat de vorbă cu cei din grup, a plecat la domiciliul inculpatului M.V. împreună cu Ioana - concubina lui P.C., unde a rămas aproximativ 30 de minute, după care a vorbit la telefon cu M.V., care i-a spus că ia bătaie de la băieţii din Mălini.

Ulterior, S.C. a luat un drug de fier si a plecat spre satul Păiseni, în ideea de a-l ajuta pe M.V., urmând să se deplaseze pe jos aproximativ 3-4 km. în faţa casei numitului V.S., a văzut o persoană care se deplasa spre albia pârâului, respectiv l., cu care a vorbit, a coborât în albia pârâului şi a observat că acesta era plin de sânge la cap, povestindu-i că vine de la Păiseni şi că a luat bătaie de la băieţii din Mălini. L-a întrebat dacă l-a văzut pe inculpatul M.V. şi i-a răspuns că este mai la deal, astfel că s-a îndreptat într-acolo, iar când a ajuns la locul indicat de I., l-a văzut pe M.V. care încerca să-l resusciteze pe Vasile I.. Ulterior, la faţa locului a venit o maşină a poliţiei.

Martorul din lucrări M.V. (fila 357 dosar) a arătat că la data evenimentului, în jurul orelor 21:00, a plecat din Mălini la discoteca din loc.

Păiseni împreună cu numiţii N.P., M.C., G.M., cu maşina celui din urmă, care a fost condusă tot de către acesta. Cât timp a stat la discotecă a văzut persoane care se certau, dar pe care nu le cunoştea. Auzind că se bat nişte băieţi din loc. Mălini cu nişte băieţi din loc. Păiseni, a plecat acasă. în timp ce se deplasa spre Mălini, pe strada principală, la aproximativ 1-2 km, a observat că drumul era blocat. Iniţial a crezut că este vorba de un accident, motiv pentru care a oprit maşina şi au coborât toţi patru. Apoi, a văzut că drumul era blocat de nişte persoane şi o maşină W.Y. În timp ce se uitau la ei, din grup s-au desprins 2-3 persoane care au venit spre ei şi i-au întrebat „care dintre voi este", însă nu ştia la ce anume se refereau. Nu a recunoscut pe niciuna dintre persoanele respective. între timp, a ajuns la faţa locului şi cealaltă maşină care venea de la discotecă, condusă de către M.V., în care se aflau fratele său, respectiv M.I., P.V. şi G.M. şi victima P. Când au văzut victima, tinerii care au încercat să blocheze drumul, au început să o împingă şi să o lovească. A mai observat martorul o persoană mai voinică care avea în mână o bucată din fier, cu care l-a lovit pe P. (victima) în drum, în zona spatelui, însă aceasta nu a căzut la pământ. A mai arătat că nici o persoană nu a sărit în ajutorul victimei, iar el şi fratele său au fost la conducătorul autoturismului W.Y. să deblocheze drumul, lucru pe care l-a făcut, întrucât persoanele din grup strigau la ei, unii au fugit pe drum, iar alţii pe albia râului. Din urmă i-a ajuns maşina condusă de M.G. şi i-a recuperat, respectiv 6-7 persoane. Victima I.V. zis „P." a rămas acolo şi nu ştie ce s-a mai întâmplat cu aceasta. A doua zi a auzit că la locul respectiv a rămas şi N.P. Martorul M.V. a ajuns acasă cu maşina pe la orele 24:00, iar în jurul orelor 1 - 2:00 au venit organele de poliţie, fiind audiat la sediul Poliţiei Cornu Luncii. A mai arătat că, drumul care a fost blocat este asfaltat şi are aproximativ 6-7 metri, cu două benzi. Niciuna dintre persoanele din grupul său nu avea asupra lor niciun obiect.

Inculpaţii M.C. şi M.V. au propus în dovedirea laturii penale, administrarea probei cu martorii M.S. şi S.V., iar în circumstanţiere, proba cu martorii A.I.C. şi I.S.

Astfel, martora M.S. (fila 360 dosar fond) a arătat că locuieşte în apropierea locului în care a avut loc cearta respectivă, din seara evenimentului. La un moment dat, spre miezul nopţii se afla în casă şi auzind gălăgie în drum, atât ea, cât şi soţul său s-au uitat pe geam, ocazie cu care au văzut mai mulţi tineri. A recunoscut după glas pe inculpatul M.V., care spunea băieţilor din Mălini să plece acasă să se liniştească. A ieşit afară şi a strigat la tinerii respectivi să se liniştească, în caz contrar cheamă poliţia.

A mai văzut cum persoanele respective s-au deplasat în albia râului. După ce au plecat maşinile, a ieşit pe terasă şi l-a auzit pe inculpatul M.V. care striga după ajutor, în sensul că „moare un om". Drept pentru care a sunat la serviciul de urgenţă 112 şi a ieşit în drum, mai exact în albia râului, unde se aflau M.V. şi victima, care era întinsă la pământ, în stare de inconştienţă, iar M.V. îi acorda primul ajutor. Cât a stat acolo a venit şi martorul S.C. La circa 10-15 metri l-a văzut şi pe inculpatul M.C., care era întins la pământ şi pe care l-a ajutat să se ridice şi să se deplaseze până la drum, întrucât acesta era bătut şi nu se putea deplasa singur. A sunat din nou la Ambulanţă, care a sosit si i-a luat pe victima I.V. şi pe inculpatul M.C. A mai arătat martora, că pe victimă o cunoştea din vedere, iar din auzite ştia că aceasta era gălăgioasă.

Martorul S.V. (fila 361 dosar fond) a arătat că în seara incidentului a fost la discoteca din Păiseni împreună cu numiţii N.P., N.P., Ţ.C., P.A. şi alţii, unde a stat câteva ore. în această perioadă a auzit că se bate cineva afară, motiv pentru care a ieşit şi a văzut băieţii din Mălini, care l-au luat pe inculpatul M.C. şi l-au aruncat pe o masă din curte. Astfel, tinerii respectivi l-au scos la poartă pe inculpatul M.C. şi întrucât acesta a încercat să fugă, aceştia au aruncat după el cu o sticlă. O persoană Ie-a spus acestora să stea cuminţi, ca să nu vină fraţii mai mari ai lui M.C. A mai văzut martorul cum I.V. a scos un cuţit şi umbla pe afară întrebând care este M., după care s-a închis discoteca şi a plecat acasă. Nu a văzut personal ca în local, vreo persoană să îl fi lovit cu o sticlă pe M.C.

Martorul în circumstanţiere A.I.C. (fila 358 dosar fond) a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul M.C. de când era la şcoală, iar ulterior au devenit vecini. Despre inculpatul M.C. a arătat că este o persoană sociabilă, l-a ajutat la treabă de câte ori a avut nevoie şi nu are cunoştinţă ca acesta să fi avut probele cu poliţia, să se fi bătut sau certat cu alte persoane din sat. Cât timp a fost la şcoală, nu se ştia de boala de care suferă M.C., însă după ce s-a aflat, acesta era bine văzut şi nu s-a izolat de comunitate.

Martorul în circumstanţiere I.S. (fila 359 dosar fond) a arătat că inculpatul M.V. este cumătrul şi respectiv vecinul său. A mai arătat că îl cunoaşte de aproximativ 10 ani şi poate afirma despre el că este un exemplu în sat, întrucât şi-a făcut casa singur, este căsătorit, are în întreţinerea sa doi copii şi nu ştie să fi avut vreodată probleme cu poliţia sau să se fi certat cu vreun vecin. în momentul în care s-a auzit în sat despre incident, comunitatea din care face parte s-a mirat. Consideră că M.V. a fost ca un tată pentru fratele acestuia, respectiv M.C. şi a sărit în ajutorul acestuia.

Din fişele de cazier existente la dosar a rezultat că inculpaţii M.C. şi M.V. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Pe toată durata cercetărilor, inculpaţii au avut o poziţie procesuală sinceră, corectă, de recunoaştere şi regret a faptelor comise.

Din raportul de necropsie nr. 152/ C din data de 6 mai 2010 întocmit de către S.M.L Suceava a rezultat că moartea victimei a fost violentă, fiind consecinţa unui traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză şi edem cerebral masiv, leziuni ce au putut fi produse în urma multiplelor lovituri active aplicate cu mijloace contondente (pumni, picioare şi genunchi) la nivelul capului, urmată de căderea victimei cu extremitatea cefalică pe o suprafaţă dură (pietre, bolovani). Leziunile de la nivelul toracelui, abdomenului şi a membrelor au fost produse prin loviri cu un corp dur alungit (posibil levier auto), medicii apreciind că în caz de supravieţuire ar fi necesitat un număr de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale (fila 65 - 67 dosar u.p.).

Coroborând probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti cu cele administrate în faza de urmărire penală, Tribunalul a constatat că, în drept, faptele inculpatului M.V. săvârşite în împrejurările mai sus-reţinute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare, care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii se presupune de regulă ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie.

Faţă de situaţia de fapt descrisă, în cauză, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului M.V. scuza legală a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probatoriul administrat a rezultat neîndoielnic că acesta a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă asupra fratelui său M.C., situaţie de fapt care a fost expusă de părţi şi martori şi care îşi găseşte corespondent în ansamblul probator administrat în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum şi persoana inculpatului M.V., care este tânăr, căsătorit, are în întreţinerea sa doi copii minori, a avut o conduita buna anterioara, aşa cum reiese din depoziţia martorului I.S. (fila 359 dosar fond), nu are antecedente penale şi a adoptat o atitudine procesuală corectă, motiv pentru care îi va reţine circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c) C. pen. şi va face aplicarea disp. art. 76 lit. e) C. pen. (pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.) şi art. 76 lit. d) C. pen. (pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.), referitoare la efectele circumstanţelor atenuante.

În considerarea acestor criterii, instanţa a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului M.V. şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen. şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen.

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, stabilită în cauza Hirst c. Marii Britanii şi în cauza Sabou şi Pârcălab c. României, în temeiul art. 71 alin. (3) C. pen., ţinând cont de criteriile menţionate în alin. (3), pe durata executării pedepsei închisorii inculpatului M.V. i-au fost interzise ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., apreciindu-se că prin săvârşirea infracţiunii pentru care a primit pedeapsa închisorii, a devenit nedemn a fi ales în autorităţile publice şi într-o funcţie electivă publică de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, funcţii pentru care prestigiul persoanei reprezintă o condiţie de eligibilitate şi constatând întrunite condiţiile cumulative instituite de disp. art. 81 C. pen., respectiv faptul că pedeapsa aplicată este sub 3 ani închisoare, apreciindu-se că scopul represiv, educativ şi de prevenţie al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, că săvârşirea faptei a fost un accident în viaţa inculpatului M.V., că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abţină de la comiterea de alte fapte antisociale, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii, stabilindu-se în temeiul disp. art. 82 C. pen. un termen de încercare 2 ani şi 6 luni, termen compus din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 359 alin. (1) C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului M.V. asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Coroborând probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti cu cele administrate în faza de urmărire penală, Tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului M.C., săvârşită în împrejurările mai sus-reţinute, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Aşa cum s-a arătat şi anterior, pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare, care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni.

Tribunalul a considerat că în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. care reglementează circumstanţa atenuantă legală a provocării şi în cazul inculpatului M.C., deoarece sunt îndeplinite condiţiile de existenţă ale acesteia, care privesc existenţa unei anumite activităţi de provocare din partea persoanei vătămate, actele de provocare fiind realizate prin violenţă fizică, ceea ce a determinat o puternică tulburare, o stare de surescitare nervoasă a inculpatului M.C., care i-a răpit acestuia posibilitatea de control asupra acţiunilor sale.

Faptul că victima I.V., fără să-i adreseze vreun cuvânt inculpatului M.C., i-a aplicat acestuia o lovitură cu o sticlă la nivelul capului, făcându-se ulterior nevăzut, iar ca urmare a loviturii primite inculpatul s-a prăbuşit la pământ, sângerând abundent la nivelul capului, situaţie de fapt care a fost expusă de părţi şi martori şi care îşi găseşte corespondent în ansamblul probator administrat, constituie un motiv pentru a se reţine că acesta a acţionat, aflându-se sub imperiul unei puternice tulburări.

Faţă de situaţia de fapt descrisă, în cauză, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului M.C. scuza legală a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probatoriul administrat a rezultat neîndoielnic că acesta a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum şi persoana inculpatului, care este tânăr, a avut o conduita bună anterioară, aşa cum reiese din depoziţia martorului A.I.C. (fila 358 dosar fond), nu are antecedente penale şi a adoptat o atitudine procesuală corectă, motiv pentru care îi va reţine circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), lit. c) C. pen. şi a făcut aplicarea disp. art. 76 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen., referitoare la efectele circumstanţelor atenuante.

În considerarea acestor criterii, instanţa a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului M.C. şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. a interzis inculpatului M.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 2 ani.

Constatând că temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în baza căruia a fost arestat inculpatul, subzistă, măsura preventivă luată faţă de acesta fiind legală şi temeinică, instanţa, în conformitate cu disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului M.C..

În temeiul disp. art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului M.C., de la data de 10 aprilie 2010 la zi.

Având în vedere declaraţiile date atât în faţa instanţei, cât şi în faţa notarului public (fila 295, 296 fond), s-a luat act că partea civilă I.C. nu mai are alte pretenţii civile de la inculpaţii M.V. şi M.C.

Potrivit art. 17 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

De asemenea, conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Referitor la daunele morale, chiar dacă numita I.C., în calitate de reprezentant legal al părţii civile minore I.E.D., nu a solicitat obligarea inculpatului M.C. la plata acestora, este incontestabil că urmare a decesului victimei, având în vedere relaţiile de rudenie existente între ea şi partea civilă minoră, acesteia din urmă i s-a cauzat un prejudiciu moral.

Tribunalul a reţinut că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare. Din această perspectivă, prin uciderea victimei I.V., tatăl părţii civile minore I.E.D., acesteia i s-a adus o atingere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar durerile psihice provocate de acţiunea inculpatului M.C., pot şi trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reţinut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză în plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele decesului părinţilor, măsura în care acestora Ie-a fost afectată situaţia familială şi socială.

Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs fiicei minore a victimei, în cazul de faţă.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că partea civilă minoră I.E.D. este îndreptăţită la despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 1.000 de lei, ce este de natură a repara prejudiciul nepatrimonial încercat de aceasta.

Pentru ca un prejudiciu patrimonial să dea dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la repararea lui este necesar să îndeplinească doua condiţii: să fie cert şi să fie nereparat.

Un prejudiciu este cert atunci când existenţa lui este sigură, neîndoielnică şi totodată, poate fi evaluat în prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, dar şi prejudiciile viitoare şi sigure. Prin prejudiciu actual se înţelege acela care s-a produs în totalitate până la data când se cere repararea lui. Prejudiciile viitoare şi sigure sunt acele prejudicii care, deşi nu s-au produs, este sigur ca se vor produce, putând fi evaluate în prezent, pe baza de elemente îndestulătoare.

În speţă, Tribunalul a reţinut că prejudiciul suferit de către partea civilă minoră I.E.D. ca urmare a faptului că tatăl său a fost ucis de către inculpatul M.C. şi astfel aceasta este privată de întreţinerea pe care tatăl său i-ar fi prestat-o până la majorat (sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, în situaţia în care partea civilă minoră se va afla în continuarea studiilor după majorat), este un prejudiciu viitor cert, atât în ceea ce priveşte existenţa sa, cât şi în ceea ce priveşte întinderea sa. De asemenea, Tribunalul a mai reţinut şi că prejudiciul mai sus-amintit este nereparat.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, în speţă este reprezentată de acţiunea de ucidere, cu intenţie directă a victimei, de către inculpatul M.C.

Din starea de fapt mai sus-arătată, rezultă fără dubii că, între faptul că partea civilă minoră I.E.D. este privată de întreţinerea pe care tatăl său i-ar fi prestat-o până la majorat (sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani) şi acţiunea de ucidere cu intenţie directă a tatălui său, de către inculpatul M.C., există un raport de cauzalitate directă.

Tribunalul a reţinut şi vinovăţia inculpatului M.C., sub forma intenţiei directe, în ceea ce priveşte producerea prejudiciului.

Tribunalul a apreciat că suma de 167 lei, lunar, cu titlu de prestaţii periodice, până la majoratul acesteia (sau până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, în situaţia în care se va afla în continuarea studiilor după majorat), reprezentând despăgubiri periodice lunare (prestaţia periodică fiind stabilită în raport de nivelul venitului minim pe economie), este de natură a compensa prejudicial suferit de partea civilă minoră, fără a duce la o îmbogăţire fără justă cauză.

În raport de venitul minim pe economie şi de nevoile minorei I.E.D., s-a dispus obligarea inculpatului M.C. la o prestaţie periodică lunară de 167 lei, până la majoratul acestuia.

Faţă de cele arătate, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de art. 998 şi urm. C. civ., Tribunalul, în conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) şi (3) lit. b) şi alin. (5) C. proc. pen., a obligat inculpatul M.C. să plătească părţii civile minore I.E.D., suma de 1.000 lei, cu titlu de daune morale şi suma de 167 lei, lunar, cu titlu de prestaţii periodice, până la majoratul acesteia.

Având în vedere relaţiile primite de Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. l.N." Suceava prin adresa din 04 august 2010 (fila 71 dosar fond), Tribunalul a luat act că această instituţie nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul M.C.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi starea de provocare întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale ale actului provocator, respectiv nu a existat o puternică stare de provocare în care inculpaţii să fi reacţionat.

În speţă probele administrate atât în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti au reliefat că în seara zilei de 9 aprilie 2010 a existat un act provocator violent ce ar fi putut să determine o stare de tulburare puternică, dar pentru existenţa provocării este necesară o reacţie imediată de manifestare a impulsului provocator ceea ce inculpaţii nu au făcut.

Inculpatul M.C. a plecat de la locul incidentului, a cooptat o altă persoană, respectiv pe fratele său, perioada de timp scursă de la momentul actului provocator şi până la momentul agresării victimei nejustificând reţinerea circumstanţei atenuante a provocării în sarcina inculpaţilor.

S-a mai arătat că prima instanţă a reţinut starea de provocare fără a pune în discuţie schimbarea încadrării juridice încălcând astfel dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.

S-a arătat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde pentru faptele săvârşite de aceştia şi scopul pedepselor.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.C. s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de fapta săvârşită şi atitudinea adoptată de acesta.

Atitudinea inculpatului nu a fost sinceră şi nu a înlesnit descoperirea altor participanţi aşa cum prevede art. 74 lit. c) C. pen.

Cu privire la M.V. s-a arătat că faptele acestuia prezintă un grad ridicat de pericol social generând practic infracţiunea de omor calificat, sens în care nu se impune aplicarea art. 81 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În legătură cu latura civilă a cauzei s-a arătat că instanţa de judecată trebuia să îl oblige pe inculpatul M.C. la o sumă globală în favoarea minorei I.C., calculată de la data săvârşirii faptei şi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi apoi să îl oblige la plata despăgubirilor periodice în suma stabilită de la această dată, a rămânerii definitive a hotărârii şi până la majoratul minorei.

S-a solicitat admiterea apelului şi pronunţarea unei noi hotărâri în sensul celor prezentate în motivele de apel.

Inculpatul M.C. a arătat că în cauză se impunea efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească situaţia de fapt existentă în cauză.

A arătat că expertiza va putea stabili dacă căderea victimei s-a produs înainte sau după aplicarea loviturilor şi dacă ar fi putut produce moartea acesteia.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul M.C. sub aspectul motivelor invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

Din amplul probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească din faţa primei instanţe, respectiv: procesele verbale de sesizare din oficiu, procesele verbale de cercetare la faţa locului, planşele fotografice aferente şi schiţa locului faptei, procesele verbale de conducere în teren şi planşele foto aferente, concluziile provizorii medico - legale, raportul de necropsie nr. 152/ C din 06 mai 2010, procesele verbale de ridicare bunuri şi dovezile de predare - primire bunuri, actele medicale privind pe inculpatul M.C., declaraţiile părţii vătămate I.C., declaraţiile martorilor V.P., M.P.C., S.M., G.M., M.I., V.D., V.R.A., C.D.G., P.A.S., M.G., M.V., G.M.D., S.C., N.P., A.P.S., Ș.M., M.M., M.A., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor M.C. şi M.V. a reieşit cu certitudine că în seara zilei de 09 aprilie 2010, ora 2315, în timp ce se afla în faţa discotecii organizată pe raza satului Poieni, într-o curte amenajată ca fiind terasă - inculpatul M.C. s-a întâlnit cu victima I.V. care, fără să-i adreseze vreun cuvânt, i-a aplicat o lovitură cu o sticlă la nivelul capului, lovitură ce 1-a prăbuşit pe inculpat la pământ şi a creat o sângerare abundentă la nivelul capului.

Fiind chemat telefonic de inculpatul M.C., la faţa locului s-a deplasat cu ajutorul unui autoturism condus de martorul V.D., fratele acestuia, inculpatul M.V.

Un al doilea incident soldat cu agresarea victimei I.V. a avut loc pe drumul comunal Mălini - Păiseni unde la cererea inculpatului M.V., martorul V.D. a oprit autoturismul.

Din probatoriul testimonial administrat a reieşit că M.V. a lovit victima I.V. peste corp cu un levier luat din portbagajul autoturismului cu care venise, iar inculpatul M.C. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii la nivelul corpului şi al capului.

Încercând să scape de actele agresiunii victima I.V. s-a îndreptat în fugă spre albia râului Săscuţa fiind urmărit şi ajuns de către inculpatul M.C. după aproximativ 10-20 metri, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, în special genunchii la nivelul corpului cu precădere la nivelul capului.

În urma loviturilor primite victima a căzut în genunchi pe pietrele de lângă pârâu, fiind lovit în continuare cu genunchii în cap de către inculpatul M.C.

Datorită intensităţii loviturilor şi a faptului să nu reuşea să se apere de agresor I.V. s-a prăbuşit la pământ lovindu-se cu capul de pietrele de lângă pârâu, decedând în scurt timp.

Faţă de situaţia de fapt prezentată, reţinută corect şi de instanţa de fond, Curtea de Apel Suceava a constatat că inculpaţii au acţionat sub imperiul unei stări de provocare generată de acţiunile victimei I.V.

Lovirea inculpatului M.C. de către victimă cu o sticlă în cap cu consecinţa prăbuşirii la pământ şi a unei sângerări abundente la nivelul capului a fost de natură a cauza atât acestuia, cât şi fratelui său, inculpatul M.V., sosit la faţa locului într-un interval de timp relativ scurt după incident, o puternică stare de tulburare care să fi determinat agresarea ulterioară a victimei.

Curtea de Apel Suceava a constatat ca fiind legală şi temeinică reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţei legale atenuante a provocări aşa încât critica adusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava sub acest aspect este neîntemeiată.

Întrucât reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării izvorăşte din analiza situaţiei de fapt ce rezultă din probele administrate şi nu constituie o problemă de încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina persoanei acuzate, Curtea a apreciat că în acest caz nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. care obligă instanţa de judecată să pună în discuţia părţilor noua încadrare juridică dată faptei.

Nefiind încălcate dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. de către instanţa de fond, Curtea a apreciat ca neîntemeiată şi această critică formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în motivele de apel.

Din concluziile raportului de necropsie, filele 65-66 dosar urmărire penală rezultă că moartea victimei I.V. a fost violentă şi a fost consecinţa unui traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză şi edem cerebral masiv, leziuni care s-au putut produce în urma loviturilor multiple active aplicate cu mijloace contondente (pumni, picioare, genunchi), la nivelul capului, urmate de căderea victimei cu extremitatea cefalică pe o suprafaţă dură (posibil pietre, bolovani).

S-a mai concluzionat că leziunile de la nivelul toracelui, abdomenului şi membrelor s-au putut produce prin lovituri cu un corp dur alungit (levier auto) şi ar fi putut necesita în caz de supravieţuire 11-12 zile îngrijiri medicale.

Faţă de concluziile raportului de necropsie prezentate mai sus şi faţă de situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului testimonial administrat în cauză de unde a rezultat cu certitudine modalitatea de agresare a victimei, cât şi văzând lipsa unor acte medico-legale sau probe noi care să dovedească o altă modalitate de agresare sau de lezare a victimei, Curtea apreciind ca nefiind utilă şi concludentă cauzei, a respins cererea formulată de inculpatul M.C. de efectuare a unei expertize medico-legale care să stabilească condiţiile în care a decedat victima, ca neîntemeiată.

Stabilind o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă a faptelor săvârşite de inculpaţii M.V. şi M.C., Curtea a constatat că doar în ceea ce priveşte pe inculpatul M.C. instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepsei.

Pedepsele ce au fost aplicate inculpatului M.V. respectă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi dispoziţiile art. 76 C. pen. ca urmare a reţinerii circumstanţelor legale atenuante în favoarea acestuia.

Faţă de natura şi gravitatea faptelor, cât şi persoana inculpatului, Curtea a apreciat că scopul pedepsei aplicate acestui inculpat poate fi atins şi fără privarea lui de libertate prin suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.C., Curtea apreciază că faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, natura şi gravitatea faptei pedeapsa aplicată de instanţa de fond nu este de natură a-şi atinge scopurile instituite de art. 52 C. pen. respectiv de prevenţie şi reeducare a acestuia.

Ţinându-se cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi îndeosebi de natura şi gravitatea faptei, modalitatea şi împrejurările de comitere, urmarea produsă, cât şi de persoana inculpatului care este infractor primar, a acţionat sub imperiul stării de provocare şi a adoptat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, fiind suferind de o serie de afecţiuni medicale, Curtea a procedat la o nouă reindividualizare a pedepsei pentru inculpatul M.C. majorând-o la un cuantum care să satisfacă exigenţele art. 52 C. pen.

Întrucât inculpatul M.V. a fost reţinut pentru o perioadă de 24 ore la data de 10 aprilie 2010 iar instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei situaţii, Curtea a constatat durata acestei reţineri.

În ceea ce priveşte critica adusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava laturii civile a cauzei soluţionată de instanţa de fond din oficiu, Curtea a apreciat că într-adevăr inculpatul M.C. trebuia obligat la plata prestaţiilor periodice în favoarea minorei I.E.D. începând cu data decesului victimei, 10 aprilie 2010, până la majoratul acesteia, nefiind necesară stabilirea unei sume globale calculate până la data rămânerii definitive a hotărârii, sumele globale de plată putând fi calculate la data punerii în executare a dispoziţiilor civile din sentinţa penală definitivă.

Prin Decizia penala nr. 59 din 12 august 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinţei penale nr. 101 din 17 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava şi în consecinţă:

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 101 din 17 iunie 2011 a Tribunalului Suceava şi în rejudecare:

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., de la 5 ani la 9 ani închisoare.

A constatat că inculpatul M.V. a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore, la data de 10 aprilie 2010.

A obligat inculpatul M.C. să plătească părţii civile minore I.E.D. suma de 167 lei lunar, cu titlu de prestaţii periodice, începând cu data de 10 aprilie 2010 până la majoratul acesteia.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, ce nu sunt contrare prezentei decizii.

A respins apelul declarat de inculpatul M.C., împotriva sentinţei penale nr. 101 din 17 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, ca nefondat.

A dedus în continuare durata arestării preventive a inculpatului M.C. de la data de 17 iunie 2011 la zi şi menţine măsura arestării preventive.

A obligat inculpatul apelant la cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei penale nr. 59 din 12 august 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul M.C. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 5690/86/2010.

Recurentul inculpat a criticat Decizia atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reducerea pedepsei aplicate de instanţa de apel.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei şi constată că recursul formulat de recurentul inculpat M.C. nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.

Pedeapsa pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsi nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv, art. 74 lit. a) şi lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., aplicând o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă care a fost majorată de instanţa de apel la 9 ani închisoare, nefiind însă aplicată pedeapsa maximă de 25 de ani închisoare aşa cum prevedea încadrarea juridică dată faptei pentru infracţiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., dar şi faţă de aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus fată de textul incriminator.

S-a ţinut cont şi de pericolul social la faptei săvârşite de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptei respectiv că la data de 09 aprilie 2010 în jurul orelor 23,30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unei altercaţii fizice pe care a avut-o cu victima I.V. din comuna Mălini, judeţ Suceava, acesta i-a aplicat repetate lovituri cu pumnii, picioarele şi genunchii la nivelul corpului, în special capului, cauzându-i leziuni grave care au condus în scurt timp la decesul victimei dar şi dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen. în baza cărora s-a comis fapta, care agravează răspunderea penală, astfel că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor de reindividualizare, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel în individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului M.C. cât şi faţă de criticile formulate în recurs, de inculpat constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs respectiv, că moartea victimei a fost violentă, fiind consecinţa unui traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză şi edem cerebral masiv, leziuni ce au putut fi produse în urma multiplelor lovituri active aplicate cu mijloace contondente (pumni, picioare şi genunchi) la nivelul capului, urmată de căderea victimei cu extremitatea cefalică pe o suprafaţă dură (pietre, bolovani). Leziunile de la nivelul toracelui, abdomenului şi a membrelor au fost produse prin loviri cu un corp dur alungit, medicii apreciind că în caz de supravieţuire ar fi necesitat un număr de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul M.C., întrucât în cauză pedeapsa aplicată, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micşorarea pedepsei astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în raport de dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 59 din 12 august 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 59 din 12 august 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 aprilie 2010 la 25 ianuarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 35/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 986/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 204/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 204/2012. Penal