ICCJ. Decizia nr. 951/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 951/2012
Dosar nr.712/2/2012
Şedinţa publică din 29 martie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
I. Prin sentinţa penală nr. 120 din 16 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 43 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.O. - pentru 29 de zile de la încarcerare.
S-a constatat că persoana extrădabilă B.O. a fost reţinută 24 ore, începând de la 26 ianuarie 2012 la 27 ianuarie 2012.
S-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova şi s-a dispus extrădarea şi predarea persoanei extrădabile în acest stat.
S-a reţinut că la de 26 ianuarie 2012 a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti adresa nr. 2036/II-5/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care în conformitate cu dispoziţiile art. 42 şi art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată şi ale prevederilor art. 64 pct. 2 şi 3 art. 67 şi art. 69 din Legea nr. 177/1957 pentru ratificarea tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală semnat la Chişinău la 06 iulie 1996, privind cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova împotriva numitei B.O., cetăţean moldovean.
Prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti în baza art. 44 alin. (5) cu referire la art. 43 din Legea nr. 302/2004 republicată combinat cu art. 139 raportat la art. 145 C. proc. pen. a luat faţă de persoana extrădabilă B.O. măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti pe o perioadă de 30 de zile cu începere de la data de 27 ianuarie 2012 până la 25 februarie 2012 inclusiv.
La data de 31 ianuarie 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a promovat recursul împotriva acestei încheieri, astfel că prin Decizia nr. 337 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul Parchetului, casează în parte încheierea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova cu privire la persoana extrădabilă B.O.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
La data de 07 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti în aceeaşi compunere a luat în discuţie sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind arestarea provizorie în vederea extrădării către Republica Moldova a numitei B.O., pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 14 iulie 2003, în lipsă, de către Judecătoria raionului Criuleni, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea unui omor intenţionat, comis cu premeditare, din intenţii materiale, de mia multe persoane, cu deosebită cruzime, la comandă.
Având în vedere că atât la termenele anterioare cât şi în prezent, persoana extrădabilă s-a prevalat de faptul că a formulat cerere de azil în România şi că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 6 din Legea 122/2006 şi care ar fi un impediment la extrădare, instanţa a dispus efectuarea unei adrese la Oficiul Român pentru Imigrări în legătură cu cererea de azil a numitei B.O.
La fila 47 în dosarul nr. 712/2/2012 se află răspunsul la această adresă, din care rezultă în esenţă că prin hotărârea ORI nr. 2437930/h/NP5Z din 26 ianuarie 2012 s-a dispus neacordarea permisiunii de rămânere pe teritoriul României conform dispoziţiilor art. 89 alin. (2) din Legea 122/2006.
Oricum răspunsul este mult mai amplu şi din care rezultă că nu mai există impediment la extrădare.
Astfel, prin hotărârea din 16 martie 2012 când a fost amânată pronunţarea din 07 martie 2012 în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.O. pentru 29 de zile de la încarcerare.
S-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova şi s-a dispus extrădarea şi predarea persoanei extrădabile în acest stat.
S-au pus în vedere dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 302/2004 privind termenele pentru predarea persoanei extrădabile.
Pentru aceasta a fost emis mandatul de arestare în vederea extrădării nr. 5/EX din data de 16 martie 2012.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs persoana extrădabilă B.O. criticând-o ca netemeinică, solicitând admiterea recursului formulat în baza dispoziţiilor art. 528 din Legea nr. 302/2004 şi art. 3859 pct. 171 şi pct. 172 C. proc. pen. întrucât s-a dispus arestarea provizorie a recurentei şi extrădarea în condiţiile în care nu sunt întrunite condiţiile ca B.O., cetăţean al Republicii Moldova să fie extrădată. Prima procedură de obţinere a protecţiei subsidiare în cazul Legii nr. 122/2006 nu a fost încheiată pentru că există recurs împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Sector 4 Bucureşti. În dosarul cauzei neexistând din partea Oficiului Român pentru Imigrări că s-a închis prima procedură în sensul că această procedură se încheie în termen de 7 zile de la comunicarea dosarului.
S-a mai susţinut că B.O. a formulat cea de-a doua procedură în data de 26 ianuarie 2012, iar Oficiul Român pentru Imigrare pronunţându-se printr-o hotărâre în sensul că a respins cererea inculpatei B.O., dar aceasta făcut plângere având termen la data de 07 iunie 2012.
În continuare a arătat că, critica hotărârii dată de instanţa de fond este aceea că s-a bazat doar pe răspunsul Oficiului Român pentru Imigrare prin care s-a precizat că s-a respins cererea, hotărârea fiind definitivă. Or, acea hotărâre era emisă de Oficiul Român pentru Imigrare care era atacată şi aceasta cu plângere dar răspunsul îl are pentru cea de-a doua procedură şi cealaltă are termen la data de 07 iunie 2012, însă nu mai are relevanţă pentru că a depus încheierea prin care inculpata B.O. poate să rămână pe teritoriul României până la judecarea definitivă pentru cea de-a doua procedură.
S-a mai susţinut că un alt aspect pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile îl reprezintă faptul că făcând cerere pentru obţinerea celei de-a doua proceduri se prevalează de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 122/2002 derogatorii de la cadrul general respectiv, Legea nr. 302/2004 în sensul că orice cerere făcută în faţa statului român pentru protecţie de obţinere a azilului, sau protecţie subsidiară iar în situaţia de faţă inculpata B.O. este beneficiara acestui statut.
S-a mai arătat că în ceea ce priveşte cazierul judiciar, inculpata B.O. nu este căutată pe teritoriul Republicii Moldova dar pe teritoriul României este arestată şi judecată pentru extrădare considerând că există o listă de procedură. A mai arătat că Mandatul European de Arestare nu există în dosar, există doar o cerere de reiterare a cererii de extrădare învederând că din anul 2003 până în anul 2010 inculpata B.O. a stat pe teritoriul României şi nu a fost căutată, iar în cazul în care era căutată prin Interpol era găsită mai devreme.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de persoana extrădabilă B.O. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, deşi eliptic în planul motivării, prin hotărârea recurată prima instanţă s-a conformat în sensul indicaţiilor din Decizia de trimitere nr. 337 din 7 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 712/2/2012 la dispoziţiile imperative ale art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 care prevede că „după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate de partea extrădabilă şi de procuror, curtea de apel poate: să constate, prin sentinţă, dacă sunt sau nu întrunite condiţiile extrădării", statuând în consecinţă că cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova, cu privire la persoana extrădabilă B.O., este fondată.
Astfel, potrivit documentelor transmise de către autorităţile judiciare moldovene, numita B.O. este urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea unui omor intenţionat, comis cu premeditare, din intenţii materiale, de mai multe persoane, cu deosebită cruzime, la comandă, faptă prevăzută de art. 42 alin. (4) raportat la art. 145 alin. (2) lit. a), b), i), j) şi p) din Codul penal al Republicii Moldova şi pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 12 ani la 20 ani sau detenţiune pe viaţă, împotriva susnumitei fiind emis, în lipsă, un mandat de arestare la data de 14 iulie 2003 de către Judecătoria Raionului Criuleni, în dosarul nr. 1-82/03.
Din examinarea documentelor transmise de autorităţile judiciare din Republica Moldova rezultă probe temeinice că persoana extrădabilă a săvârşit infracţiunea menţionată mai sus, iar fapta pentru care este acuzată aceasta are corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de instigare la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 176 lit. a) C. pen., infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 15 ani la 25 ani sau detenţiunea pe viaţă.
Dintr-un alt punct de vedere, Înalta Curte mai reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 64 pct. 2 şi 3, art. 67 şi art. 69 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996 şi sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale extrădării prevăzute de dispoziţiile art. 26, art. 28 şi art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din verificările realizate în cauză a rezultat că numita B.O. a mai fost anterior subiectul unei proceduri de extrădare ca urmare a solicitării formulate la data de 19 mai 2010 de către autorităţile judiciare din Republica Moldova cu privire la aceeaşi faptă penală (lucrare înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 3938/ll-5/2003), însă prin Decizia penală nr. 2588 pronunţată la data de 29 iunie 2010 în dosarul penal nr. 4559/2/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus respingerea acestei cereri, cu motivarea că în cauză cererea de azil formulată de susnumita nu era soluţionată definitiv.
Cu privire la această cerere de azil, în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că a format obiectul dosarului nr. 12568/4/2010, înregistrat la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, iar prin sentinţa civilă nr. 341/2012 pronunţată la data de 18 ianuarie 2012, s-a dispus în mod definitiv şi irevocabil respingerea acesteia, conform art. 81 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, modificată.
Aşa fiind, rezultă fără echivoc că este lipsită de pertinenţă critica formulată de persoana extrădabilă B.O. că, procedura de obţinere a protecţiei subsidiare în cazul Legii nr. 122/2006 nu a fost încheiată pentru că există recurs împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Sector 4 Bucureşti - întrucât hotărârea susmenţionată a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti pentru motivul deja descris este irevocabilă.
Pe de altă parte, critica secundă că nu sunt îndeplinite condiţiile extrădării, întrucât formulând cerere pentru obţinerea celei de-a doua proceduri se prevalează de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 122/2002 derogatorii de la cadrul general, respectiv Legea nr. 302/2004 în sensul că a formulat cerere pentru protecţie de obţinere a azilului, iar în situaţia de faţă inculpata B.O. este beneficiara acestui statut - este de asemenea lipsită de pertinenţă, deoarece în momentul de timp prezent se evaluează numai dacă i se mai acordă dreptul de acces la o nouă procedură de azil, iar în realitate recurenta persoană extrădabilă nu este solicitant de azil, ipoteză ce ar determina respingerea cererii de azil de faţă în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 122/2006.
În fine, şi ultima critică a aceleiaşi recurente, în sensul că la dosarul cauzei nu sunt depuse toate înscrisurile pretinse de lege, este nefondată întrucât contrar la dosar sunt depuse acele înscrisuri din care rezultă inclusiv că este un mandat de arestare cu privire la recurenta persoană extrădabilă şi anume, cel emis la data de 14 iunie 2003 de către Judecătoria Raionului Criuleni în dosarul nr. 1-82/03.
Dintr-o altă perspectivă, nu este fondată nici prima chestiune iterată de procuror, care a apreciat că se impune admiterea recursului declarat de persoana extrădabilă în sensul de a se face precizarea cu privire la respectarea regulii specialităţii care se menţionează atât în Legea nr. 302/2004 cât şi în Tratatul încheiat între România şi Republica Moldova şi în Convenţia Europeană de Extrădare, deoarece o atari regulă a specialităţii nu este statuată expres prin dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Nu este fondată nici cererea suplimentară a procurorului prin care s-a pretins deducerea prevenţiei anterioare, subsumat soluţionării cererii anterioare de extrădare deoarece nu subzistă ipoteza de conformare la textul art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. şi urmează ca recurenta persoană extrădabilă B.O. să solicite aceasta direct în faţa autorităţii judiciare competente din statul solicitant.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.O. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 16 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta persoana extrădabilă la plata sumei de 310 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 110 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 858/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
