ICCJ. Decizia nr. 955/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.955/2012
Dosar nr. 2405/1/2012
Şedinţa publică din 29 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 754 din 31 octombrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a dispus, următoarele:
A respins, ca neîntemeiata, cererea având ca obiect „încetarea de drept a masurilor preventive" formulată de către inculpatul I.V.
In baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpatul I.A.A. zis „S.T.", la pedeapsa de 15 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A descontopit pedeapsa rezultanta de 14 ani si 5 luni închisoare aplicata prin S.P. nr. 801 din 01 iulie 2008 pron. de Tribunalul Bucureşti in dosarul penal nr. 40506/3/2007, definitiva prin D.P. nr. 2265 din 15 iunie 2009 a ICO in pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicata prin S.P. nr. 220 /2005 a Tribunalului Bucureşti, 11 ani si 6 luni închisoare aplicata prin S.P. nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, 2 ani închisoare aplicata prin SP nr. 4103/2006 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, 14 ani închisoare aplicata prin S.P. nr. 801 din 01 iulie 2008 si sporul de 5 luni închisoare, pe care le repune in individualitatea lor.
În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare aplicata in prezenta cauza cu pedepsele menţionate anterior si repuse in individualitatea lor, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani si 5 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicata prin SP nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, rămasa definitiva prin D.P. nr. 224/2002 a Tribunalului Bucureşti.
A menţinut revocarea graţierii condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicata prin S.P. nr. 2128/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, rămasa definitiva prin D.P. nr. 224/2002a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 36 alin. (3) si art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicata perioadele deja executate si reţinerea si arestul preventiv de la 12 iunie 2002 la 05 iulie 2003, de la 27 februarie 2004 la zi.
A anulat MEPI nr. 1314 din 16 iunie 2009 si dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa închisorii de 15 ani si 5 luni.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului I.A.A.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpatul I.V. zis „G.", la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 C. proc. pen., condamna inculpatul I.V. zis „G." la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicata durata reţinerii si arestului preventiv începând cu data de 11 iunie 2011 si pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului I.V.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpata I.M. la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicata durata reţinerii si arestului preventiv începând cu data de 16 iunie 2011 si pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei I.M.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a condamnat inculpata I.V. zisa „R.", la pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 864 si art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare acordat inculpatei prin SP 801/2008 a Tribunalului Bucureşti, definitiva prin neapelare si dispune executarea acestei pedepse de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 6 ani si 8 luni închisoare aplicata prin prezenta sentinţa, urmând ca inculpata sa execute pedeapsa rezultanta de 9 ani si 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 65 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pedeapsa complementara pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicata durata reţinerii si arestului preventiv începând cu data de 14 iunie 2011 si pana la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei I.V.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul I.V. suma de 5.640 lei si sumele de 1.300 lei si 55 Euro găsite asupra martorului F.M.F. ce provin din vânzarea drogurilor care ii aparţin aceluiaşi inculpat.
În temeiul disp. art. 118 lit. f) C. pen., art. 17 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat in vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150 comprimate a căror substanţa activa este „clorhidrat de metadona", 18 folii din staniol cu urme de heroina, o ţigara artizanala din staniol cu urme de heroina, doua pungi din plastic de culoare neagra din care, intr-una din pungi se afla o alta punga transparenta cu heroina, iar in cea de-a doua se afla 4 punguliţe transparente cu heroina, respectiv cantităţile de : 4,34 gr. heroina, 279,41 gr. heroina, 294,64 gr. heroina, 47,43 gr. heroina, 1,63 gr heroina.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul I.V. a unei râşnite de cafea marca VICTRONIC de culoare alba care prezintă urme de heroina, doua cântare electronice de culoare argintie.
A dispus restituirea către inculpatul I.V. a celor doua telefoane mobile marca NOKIA 6300 cu seria IMEI 356832020217168 cu cartela COSMOTE seria 8940031110629886184 si respectiv marca SAMSUNG cu seria IMEI 356149044055296 cu o cartela COSMOTE seria 8940031110630926854.
În baza art. 35 alin. (4) C. pen., a menţinut masurile de siguranţa prev. de art. 17 si art. 18 din Legea nr. 143/2000 rap la art. 118 C. pen., privind confiscarea de la inculpata I.V. a cantităţii de 14,64 gr, heroina rămasa in urma analizelor de laborator precum si a 4 folii cu urme de heroina si in baza art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea de la inculpatul I.A.A. a doua telefoane mobile, luate prin SP nr. 901/2006 a Tribunalului Bucureşti.
A menţinut masurile de siguranţa prev. de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind confiscarea cantităţii de 11,953 gr. heroina dispuse prin SP nr. 1047/2005 a Tribunalului Bucureşti, in ceea ce ii priveşte pe inculpatul I.A.A.
Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii I.A.A., I.V., I.V. şi I.M. cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
La termenul din data de 08 februarie 2012, fixat pentru judecarea apelurilor, instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpaţilor în temeiul art. 3002 combinat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Prin Decizia penală nr. 77/A din 07 martie 2012, Curtea de Ape Bucureşti, secţia a II-a penală a, admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 754 din 31 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi în fond, rejudecând:
În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată în cauză inculpatului I.A.A., de 15 ani închisoare, cu restul de 6 ani şi 18 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 14 ani şi 5 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 801 din 01 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul I.A.A. urmând să execute, conform art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsă perioada executată, de la 10 iunie 2011, la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, 150 comprimate clorhidrat de metadona rămase din proba la, 5,54 gr. Heroină prevalate din proba 4b, 5,53 gr. Heroină prevalate din proba 4c, 1,46 gr. Heroină rămase din proba 4d, 0,21 gr. Heroină rămase din proba 3a, 273,82 gr Heroină, paracetamol şi cafeina - proba 4a, 288,83 gr. Heroină - proba 4b, 41,69 gr. Heroină - proba 4c.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii I.A.A., I.M. , I.V. şi I.V., împotriva aceleiaşi hotărâri.
A dedus reţinerea şi arestarea preventivă, de la 01 august 2011 la zi pentru inculpatul I.A.A., de la 16 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.M. , de la 11 iunie 2011 la zi pentru inculpatul I.V. şi de la 14 iunie 2011 la zi pentru inculpata I.V.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor I.A.A., I.M. , I.V. şi I.V.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având termen pentru verificarea legalităţii şi arestării preventive a inculpaţilor la data de 18 aprilie 2012 şi termen pentru judecarea recursurilor la data de 30 mai 2012, la Completul nr. 8, sub nr. 55908/3/2011.
Cauza a fost înregistrată, sub nr. 55908/3/2011, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având termen pentru verificarea legalităţii şi arestării preventive a inculpaţilor la data de 18 aprilie 2012 şi termen pentru judecarea recursurilor declarate de inculpaţii I.A.A., I.V., I.V. şi I.M. , împotriva sentinţei penale nr. 754 din 31 octombrie 2011 la data de 30 mai 2012, la Completul nr. 8.
Revenind la obiectul cauzei de faţa respectiv;
Împotriva încheierii din data 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011), inculpaţii I.A.A., I.V., I.V. şi I.M. au declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar recurenţii inculpaţi prin apărător au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. şi dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti dată în încheierea atacată, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
I. Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
De la această regulă, există însă excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. c). Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui ca a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia, în materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca, arestarea preventivă a unei persoane să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Altfel spus, să se poată demonstra că detenţia acelei persoane este conformă cu scopul prevăzut de art. 5 paragraful 1.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată respectate, deopotrivă, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi exigenţele ce decurg din prevederile Convenţiei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
Înalta Curte, de asemenea, constată că în urma investigaţiilor s-a constatat că membrii familiei „T.", respectiv inculpaţii I.V. zis „G.", I.V. zisă „R." şi I.M. depozitau heroina în mai multe locaţii din Bucureşti, în perioada 22 aprilie 2011-24 aprilie 2011 inculpaţii I.V. zis „G.", I.V. zisă „R." şi I.M. au trimis la furnizorul heroinei din Turcia suma de 8.200 Euro, rezultată din tranzacţiile cu droguri, pentru a le livra o anumită cantitate de heroină.
După ce banii au ajuns la furnizorul drogurilor din Turcia, la data de 28 aprilie 2011 acesta a stabilit modalitatea menţionată mai înainte de transport a unei cantităţi de heroină din Turcia în România şi a livrat drogurile inculpaţilor I.V. zis „G.", I.V. zisă „R." şi I.M. , sub coordonarea inculpatului I.A.A. zis „S.T.".
În raport de modul de operare a activităţii infracţionale descris anterior, de împrejurările comiterii faptelor, cât şi faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pe care inculpaţii le-au săvârşit, este pedeapsa cu închisoare mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a justiţiei.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care sunt învinuiţi inculpaţii, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei presupuşi ca autori ai faptelor respective.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Se reţine, de asemenea, că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează această faptă, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
II. Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulată inculpaţi prin apărătorul ales, se constată următoarele:
Conform art. 139 alin. (2) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuieşte cu o altă măsură când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, caz în care se revocă arestarea preventivă şi se dispune punerea de îndată în libertate. Având în vedere susţinerile anterioare, Înalta Curte apreciază că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale [art. 143 şi art. 148 lit. f), art. 1491 C. proc. pen.], neintervenind elemente de natură a justifica susţinerea că punerea în libertate a inculpaţilor nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar luarea acestei măsuri atât de severe se impune şi pentru buna desfăşurare a procesului penal în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi.
în concluzie, Înalta Curte apreciază că, în prezenta cauză, scopul măsurilor preventive nu poate fi atins printr-o altă măsură preventivă mai puţin severă.
Înalta Curte, conform art. 38515 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpaţii I.A.A., I.V., I.V. şi I.M. împotriva încheierii din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.A.A., I.V., I.V. şi I.M. împotriva încheierii din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 55908/3/2011 (4043/2011).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 97/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 953/2012. Penal → |
|---|
