ICCJ. Sentința nr. 1649/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1649/2012
Dosar nr. 6580/1/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petiţionarul D.I.D. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1920/308/2009 al Curţii de Apel Târgu Mureş, motivând că la această instanţă imparţialitatea judecătorilor este ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor. În susţinerea celor de mai sus a arătat că în calitate de primar al municipiului Sighişoara, datorită funcţiei, drepturilor şi obligaţiilor aferente, a fost expus unor situaţii ce au dat naştere la neînţelegeri şi chiar duşmănii cu membrii comunităţii, care s-au transpus în cadrul campaniei electorale din iunie 2012 într-o încercare de denigrare a sa, exemplificând în acest sens împărţirea unor pliante în care în dreptul imaginii sale apare ştampila cu menţiunea „condamnat", iar în dreptul imaginii celuilalt candidat pentru funcţia de primar apare menţiunea „votat". De asemenea, datorită activităţii de membru în comitetul executiv al PSD Mureş, există aceste tendinţe şi la nivel judeţean, cu consecinţa exercitării unor presiuni inacceptabile asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureş. A mai arătat că o altă modalitate prin care se exercită presiuni asupra magistraţilor este mediatizarea excesivă a cauzei şi folosirea dosarului pentru crearea unei imagini negative atât în ceea ce îl priveşte ca persoană fizică, cât şi în calitatea sa de edil al oraşului, sens în care a depus la dosar o serie de articole din ziare şi extrase din comentariile de la diverse posturi de televiziune. A mai precizat că a fost condamnat de prima instanţă pentru o infracţiune de abuz în serviciu, care trebuie să aibă ca şi consecinţă producerea unui prejudiciu, instanţa de fond trecând peste înscrisurile şi probele administrate în faza cercetării judecătoreşti, chiar dacă nu exista constituire de parte civilă în dosar, fapt confirmat şi de expertiza încuviinţată de instanţă. În concluzie, a solicitat strămutarea cauzei la o altă Curte de Apel, pentru a avea parte de un proces echitabil cu respectarea tuturor principiilor care guvernează procedura penală, având în vedere că dosarul se află în ultima cale de atac, aceea a recursului.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, Direcţia Elaborare Acte Normative.
În informarea transmisă, Ministerul Justiţiei, după ce prezintă parcursul dosarului, a arătat că, în urma analizării relaţiilor solicitate Curţii de Apel Târgu Mureş, petiţionarul nu a făcut nicio dovadă care să conducă la concluzia că imparţialitatea judecătorilor care soluţionează cauza ar fi pusă la îndoială, cele arătate în cererea sa fiind afirmaţii generice care nu au la bază un suport probator.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfăşurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivităţii şi imparţialităţii judecătorilor unei instanţe.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Verificând actele dosarului şi susţinerile petentului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul dispoziţiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.
În cazul de faţă, mediatizarea la nivel local şi judeţean a situaţiei juridice deduse judecăţii reflectă doar interesul comunităţii asupra activităţii edilului unuia dintre cele mai importante oraşe din judeţ, unele dintre articolele depuse la dosar reprezentând doar o informare a publicului asupra hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi modul cum s-au concretizat promisiunile electorale ale primarului în activitatea acestuia ulterioară alegerilor. Acest lucru este de înţeles având în vedere natura şi provenienţa fondurilor utilizate de autoritatea publică locală a cărui reprezentant este petentul din acest dosar, ceea ce justifică şi interesul crescut al comunităţii locale şi judeţene pentru modul cum sunt utilizate fondurile publice şi influenţa acestui mod de utilizare asupra dezvoltării economice regionale.
De asemenea, faptul că unii dintre magistraţii de la Curtea de Apel Târgu Mureş domiciliază în municipiul Sighişoara nu are nicio relevanţă asupra soluţionării echitabile a dosarului, deoarece Codul de procedură penală nu a prevăzut acest motiv printre cele expres enumerate ca motive întemeiate pentru strămutarea unui dosar de la o instanţă la alta. În ceea ce priveşte modul cum a fost soluţionat dosarul la instanţa de fond, este de esenţa rolului Curţii de Apel care, în calea de atac a recursului, este chemată să cenzureze hotărârea primei instanţei în cazul în care constată în baza actelor şi lucrărilor dosarului că aceasta a fost luată în mod netemeinic şi cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Astfel, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părţilor şi obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor acestei instanţe, care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi apreciază că temerile petentului nu sunt justificate.
Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul D.I.D. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1920/308/2009 al Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1650/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1648/2012. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
