ICCJ. Decizia nr. 1115/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 167 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar, s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., condamnarea inculpatului C.I., la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen.
S-au interzis inculpatului aceleași drepturi potrivit disp. art. 65 C. pen. pe o durată de 3 ani, stabilită în condițiile art. 53 C. pen.
S-a dedus starea de deținere a inculpatului de la 10 octombrie 2012 la zi, 20 noiembrie 2012.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată V.S.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.651,20 RON către aceasta cu titlu de despăgubiri materiale, plus dobânda aferentă debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală.
S-a admis acțiunea civilă formulată de Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 414,95 RON către aceasta, plus majorările de întreținere aferente debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală.
S-a dispus confiscarea corpului delict, cuțit cu mânerul din plastic de culoare alb, cu lungimea totală de 24 cm, lungimea lamei de circa 13 cm și lățimea de circa 2,2 cm.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 583/P/2012 din 22 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului C.I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
S-a constatat prin actul de inculpare următoarea situație de fapt:
Inculpatul C.I. (44 ani) nu are ocupație, este divorțat, se cunoștea de mai mult timp cu V.S.N. (parte vătămată, 44 ani), fiind vecini de hotar și obișnuiau să consume împreună băuturi alcoolice.
în seara de 09 octombrie 2012, în jurul orelor 22:00 la locuința inculpatului a venit G.M. (martor) având asupra sa o cantitate de vin și, cu această ocazie, C.I. i-a solicitat și părții vătămate să vină la domiciliul său pentru consuma împreună alcool.
în jurul orelor 24:00, datorită stării de ebrietate în care se aflau, între inculpat și V.S.N. au avut loc neînțelegeri în urma cărora s-au injuriat reciproc.
Deoarece era "gazdă", fiind nemulțumit de comportamentul manifestat de "invitatul" său, inculpatul a mers în bucătărie, s-a înarmat cu un cuțit cu mânerul din plastic de culoare albastru și a revenit în încăperea unde se aflu martorul și partea vătămată.
Fiind în apropiere și observând că inculpatul avea asupra sa un cuțit, martorul G.M. l-a întrebat ce activități intenționează să efectueze cu acesta și, după ce l-a dezarmat, a aruncat obiectul respectiv sub pat.
Inițial, C.I. s-a așezat pe pat lângă martor, însă observând că pe o noptieră din apropierea locului unde se afla V.S.N. exista alt cuțit cu mânerul din plastic de culoare alb, cu lungimea lamei de circa 13 cm., inculpatul s-a ridicat de pe pat, s-a înarmat cu obiectul respectiv și, fără să aibă loc vreo discuție ori să fie provocat în vreun mod. Imediat i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu acesta în zona hemitoracelui stâng, cu intensitate sporită, conform declarației martorului G.M.
Urmare agresiunii la care a fost supusă, partea vătămată și-a pierdut cunoștința și, realizând consecințele faptei săvârșite, inculpatul a mers la locuința martorei M.M. și a solicitat să anunțe ambulanța deoarece " l-a tăiat" pe V.S.N., conform declarației martorului.
în timp ce revenea spre locuință, profitând de faptul că era întuneric și nu se ailau alte persoane în apropiere, C.I. a ascuns cuțitul corp delict sub o căpiță de fân din curtea unor vecini.
în aceeași noapte, V.S.N. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Alexandria, fiind internat cu dg. "șoc hipovolemic, plagă înjunghiată nepenetrantă. Pleurezie bilaterală. Stare de ebrietate. Agresiune. Plagă cardiacă. Tamponadă cardiacă. Hemotorax bilateral", unde a fost supus intervenției chirurgicale și numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.
A concluzionat Parchetul că fapta inculpatului întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.
Analizând întregul material probator de la dosar, și anume: proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-le gală, F.O. eliberată de Spitalul Județean de Urgență Alexandria, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarația inculpatului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul și partea vătămată se cunosc de mai mulți ani și în seara de 09 octombrie 2012 au consumat băuturi alcoolice la locuința primului, împreună și cu martorul G.M.
Datorită stării de ebrietate în care se găseau, între cei doi s-au iscat discuții contradictorii pe fondul cărora inculpatul s-a deplasat în bucătărie de unde s-a înarmat cu un cuțit, însă a fost deposedat de acesta de către martorul G.M.
Inițial, inculpatul s-a așezat pe pat, însă a văzut un alt cuțit pe o noptieră, l-a luat și i-a aplicat părții vătămate cu intensitate o lovitură în zona hemitoracelui stâng.
Urmare a loviturii, partea vătămată a fost transportată la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale și numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, leziunile produse au pus în pericol viața victimei.
S-a reținut că fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.
în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat să beneficieze de prevederile art. 3201C. proc. pen.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72 C. pen. și a ținut cont, atât de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - pe fondul consumului excesiv de alcool, a discuțiilor contradictorii dintre părți, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, apreciind că scopul legii va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 ani, redusă ca efect al aplicării dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
Instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., având în vedere faptul că interzicerea drepturilor nu se aplică automat prin efectul legii, ci în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., în același sens pronunțându-se înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. LXXIV/2007.
Aceleași drepturi i-au fost interzise inculpatului potrivit disp. art. 65 C. pen. pe o durată de 3 ani stabilită în condițiile art. 53 C. pen.
Făcând aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanța a dedus din pedeapsa aplicată starea de deținere de la 10 octombrie 2012, la zi, 20 noiembrie 2012 și a menținut arestul preventiv, în baza art. 350 C. proc. pen., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, instanța a luat act că partea vătămată V.S.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Totodată, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Alexandria și Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.651,20 RON și 417.95 RON, către acestea, plus majorările de întârziere aferente debitelor cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la achitarea integrală.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.I., solicitând, în esență, reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 6/A din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 167 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
S-a dedus prevenția de la 10 octombrie 2012 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, urmând a se avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt, Curtea de Apel a constatat că declarațiile inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală, F.O. eliberată de Spitalul Județean de Urgență Alexandria, declarațiile martorilor, rezultând situația de fapt anterior redată.
în drept, s-a reținut că fapta inculpatului C.I. care, la data de 09 octombrie 2012, în jurul orelor 22:00, în timp ce se afla la locuința sa, a lovit cu un cuțit partea vătămată V.S.N., în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni ce au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen.
A fost avut în vedere că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tentativă de omor constă în acțiunea inculpatului care a lovit cu un cuțit, cu intensitate, victima, vizând o zonă vitală (zona hemitoracelui stâng, producând o plagă cardiacă), punându-i în pericol viața, numai intervenția medicală promptă împiedicând intervenirea decesului victimei.
Totodată, s-a reținut că urmarea imediată o constituie rezultatul produs, primejduirea vieții victimei, între acțiunea inculpatului și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate.
S-a constatat că inculpatul a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei, după cum rezultă din împrejurările comiterii faptei, respectiv obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturii, zona corporală vizată, dar și din declarația inculpatului.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și cele ale art. 3201alin. (7) C. proc. pen. Astfel, s-a avut în vedere că infracțiunea de tentativă de omor săvârșită de către inculpat are un grad de pericol social extrem de ridicat, ținând seama și de modalitatea în care a acționat, lovind cu intensitate cu un cuțit victima, în urma unui conflict verbal minor, inculpatul dând dovadă de determinare în privința săvârșirii faptei, întrucât inițial a fost dezarmat de către martorul G.M., iar imediat după a luat un alt cuțit și a atacat victima.
S-a considerat de către instanța de apel că inculpatul a arătat dispreț pentru una dintre valorile sociale fundamentale apărate de legea penală, respectiv viața omului, aspect relevant cu privire la periculozitatea acestuia.
De asemenea, s-a constatat că inculpatul are antecedente penale, executând anterior pedepse cu închisoarea, fără ca acestea să-și atingă scopul.
Totodată, Curtea de Apel a constatat că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând săvârșirea faptei.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat că aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b) C. pen. timp de 3 ani, pentru infracțiunea de tentativă de omor, apare ca fiind pe deplin justificată.
Cu privire la modalitatea de executare, s-a apreciat că este necesar ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa în regim privativ de libertate. Astfel, s-a reținut că acesta a adus atingere unei valori fundamentale apărate de legea penală, viața omului, încercând să suprime viața victimei, faptă extrem de gravă. Totodată, a fost avut în vedere că inculpatul a mai executat pedepse cu închisoarea, ce nu și-au atins scopul, prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, acesta săvârșind o infracțiune mai gravă, astfel încât s-a apreciat că se impune ca inculpatul să execute pedeapsa într-o instituție specializată, unde să se asigure atingerea scopului pedepsei în condiții optime, dar și pentru ca acesta să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că în mod justificat prima instanță a obligat inculpatul la plata cheltuielilor avansate de unitățile medicale ce au acordat îngrijiri victimei.
Curtea de Apel a menținut măsura arestării preventive luată anterior în cauză față de inculpat, în cauză fiind îndeplinite în continuare condițiile art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Astfel, s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de gravitatea deosebită a infracțiunii de tentativă la omor săvârșite, de natură să producă o intensă tulburare în cadrul comunității. De asemenea, în condițiile în care inculpatul are antecedente penale, Curtea de Apel a apreciat ca fiind extrem de ridicat riscul ca inculpatul să reitereze comportamentul infracțional, măsura arestării fiind în acest caz proporțională cu scopul urmărit, acela al protejării comunității împotriva unor fapte violente grave. Mai mult, în speță, s-a reținut că măsura este justificată și de imperativul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și garantării executării pedepsei.
împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.I., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv tentativă de omor, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., constând în aceea că, la data de 09 octombrie 2012, în jurul orelor 22:00, în timp ce se afla la locuința sa, a lovit cu un cuțit partea vătămată V.S.N., în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni ce au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei, inculpatul recunoscând, de altfel, comiterea faptei, beneficiind de dispozițiile art. 3201C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte reține că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale recurentului inculpat.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atăt gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Este neîndoielnic că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracțiune, precum și împrejurările în care a fost comisă și modul de acționare.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. în această apreciere, se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
în prezenta cauză, înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise, care este o infracțiune contra vieții, dar și modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională.
Pe de altă parte, se constată că datele care caracterizează favorabil persoana inculpatului - care a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând săvârșirea faptei - au fost avute în vedere de către instanța de fond cu prilejul stabilirii sancțiunii.
Așa fiind, înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la 1 aprilie 2013.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1122/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 104/2013. Penal → |
|---|
