ICCJ. Decizia nr. 112/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 131 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza prev. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpații P.J.B. și T.G., zisă G. la două pedepse de câte 10 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
în baza prev. art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a mai condamnat pe aceiași inculpați la două pedepse de câte 15 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) conf. art. 65 C. pen.
în baza prev. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. inculpații având de executat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
A făcut aplic. prev. art. 71-64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
în baza prev. art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata T.G.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
în baza prev. art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. mai a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 16 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) conf. art. 65 C. pen.
în baza prev. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. inculpata are de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 16 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea prev. art. 71-64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
în baza prev. art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen. a confiscat cantitatea de 200 Kg cocaină, iar în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea cantității de cocaină rămasă după efectuarea probelor de laborator, respectiv 193,25 Kg masă brută, 16,20 Kg masă brută, 2 Kg masă brută ambalaje și saci cocaină.
în baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpați următoarele telefoane mobile, asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător prin ordonanța nr. 135/P/2009 din 31 august 2009:
- 3 telefoane mobile marca N., N.A. și N.B., plus 3 cartele SIM aferente acestor telefoane, bunuri aparținând inculpatului P.J.B.;
- 2 telefoane mobile marca N.C. și N.D., împreună cu 6 cartele SIM aferente acestor telefoane, aparținând inculpatei T.G.M.;
- 4 telefoane mobile marca N.E., N.F., S. și N.D., împreună cu 5 cartele SIM aferente, aparținând inculpatei T.G.
în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea auto S.O., an fabricație 2007, serie motor XXX, serie sașiu ZZZ, aparținând inculpatei T.G.M.
în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul P.J. a autoturismului marca H.L., an de fabricație 2006, serie motor YYY, serie sașiu VVV.
în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpata T.G.M. a sumelor de 294 RON și 400 euro, găsite asupra sa, cosemnate la BRC conform O din 20 iulie 2009 pentru euro și la D.G.F.M.B. conform chitanței din 20 iulie 2009 pentru RON.
în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților P.J., T.G.M., T.G. și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenția inculpaților de la 14 mai 2009, la zi.
în baza art. 117 alin. (3) C. pen. a dispus expulzarea inculpaților P.J., T.G.M., T.G., de pe teritoriul României după executarea pedepsei.
în baza prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului R.G.I. pentru infr. prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.
în baza dispozițiilor art. 350 alin. (2) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în liberate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
A constatat că inculpatul a fost reținut/arestat preventiv de la 10 iunie 2009 până la data punerii efective în libertate.
în baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpații P.J., T.G.M., T.G. la plata a câte 15.000 RON fiecare, cheltuielilor judiciare statului.
A dispus obligarea inculpaților P.J., T.G.M., T.G. la plata a câte 130 RON fiecare către martora Ș.M., reprezentând cheltuieli deplasare instanță.
Din ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum a fost menționat mai sus, tribunalul a reținut în esență următoarea situație de fapt:
La data de 11 mai 2009 Parchetul I.C.S.J. - D.I.I.C.O.T., fost sesizat de către I.G.P.R. - Direcția Antidrog, cu privire la faptul ca existau indicii temeinice referitoare la acțiuni de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc de către o rețea de persoane neidentificate, la acea dată, care introduceau în România cantități importante de cocaină.
Prin Ordonanța nr. 135/D/P/2009 din 11 mai 2009 s-a dispus delegarea lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.G.P.R. - Serviciul Antidrog pentru efectuarea unor acte procedurale în cauză.
La data de 11 mai 2009 în portul A. a fost descoperit un container, care avea disimulată în încărcătură legală o cantitate de aproximativ 209 kg cocaină, drog de mare risc, container trimis de firma exportatoare O.E.S. din Peru, și care avea ca destinatar Fundația G.D.S. din Arad.
Din investigații a rezultat că de container se interesa o persoană de sex feminin pe nume G. - identificată ulterior ca fiind inculpata T.G. - și urmare interceptării telefoanelor menționate mai sus, a rezultat că mai erau implicate și alte persoane identificate ulterior ca fiind inculpații T.G.M. - mama inculpatei T.G., P.J.B., R.G.I. - concubinul inculpatei T.G.
în noaptea de 11-12 mai 2009 containerul a fost transportat cu un camion către Arad, fiind supravegheat în permanență de organele de politie judiciară delegate în cauză și de investigatorul sub acoperire P.S. care călătorea în autovehicul sub acoperirea de ajutor de șofer.
La data de 13 mai 2009 cu ajutorul martorei T.A., s-a efectuat controlul vamal, iar ulterior camionul a fost însoțit de autoturismele S.O. și H.L. în care se aflau inculpații T.G.M., P.J.B. și martorul D.C.M., deplasându-se spre un depozit amplasat în județul Arad către Oradea între km 6 și 7, în apropierea drumului european E 671.
La indicația inculpatului P., martorul D. a deschis containerul, s-a urcat în interiorul acestuia, deplasându-se spre mijloc, a înlăturat pachetele cu suc aflate deasupra, identificând și scoțând din interior 8 cutii in care erau disimulate drogurile, așezându-le la marginea containerului. Din acel loc au fost ridicate 6 cutii de către inculpatul P., ajutat și de inculpatul T., așezate în autoturismul S. - aparținând ultimei.
După încărcarea portbagajului inculpatul T.G.M. s-a urcat în autoturism și a pornit în direcția Arad, moment în care au intervenit organele de poliție, fiind realizată prinderea în flagrant a inculpaților P. și T., prezent fiind și martorul D.C.M.
De menționat este faptul că prin Ordonanța nr. 135/D/P/2009 (autorizația din anul 2009) din 11 mai 2009 s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate privind cantitatea de aproximativ 200 kg cocaină, cu substituirea totală a drogurilor (cu sare), activitatea permisă de dispozițiilor art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 508/2004 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale, dar și a cercetării judecătorești, privitor la vinovăția inculpaților, instanța de fond a concluzionat următoarele:
Referitor la inculpatul P.J.B. s-a reținut că în faza de urmărire penală acesta a precizat că în cursul anului 2008 s-a deplasat în Mexic, iar acolo un cunoscut i-a propus o afacere legată de introducerea unor băuturi răcoritoare și argint pe teritoriul României, business acceptat motivat de faptul că, în acest mod, a găsit soluția de a-și recupera o serie de creanțe de la diverși parteneri din Mexic.
Legat de motivația acceptării acestei "afaceri" s-a arătat că inculpatul nu a probat în nici un mod derularea unor afaceri, fie în Mexic, fie în Ungaria cu parteneri mexicani și nici existența presupuselor creanțe constatate printr-un înscris.
Pe acest aspect este de menționat faptul că în suplimentul de declarație luat inculpatului acesta a precizat în mod expres că a ținut legătura cu familia și avocatul ales, fiind vizitat la penitenciar și nu s-a gândit să probeze acest fapt.
S-a reținut că pentru derularea acestei afaceri inculpatul P. l-a contactat pe numitul T.A., tatăl și respectiv soțul inculpatelor T.T., motivat de faptul că acesta se mai ocupase de formalități vamale pe teritoriul României desfășurând activități de comisionar vamal. în lunile noiembrie și decembrie 2008 cei doi au avut mai multe întâlniri cu persoane din Mexic, ocazii cu care au primit diverse sume de bani.
în luna decembrie 2008 numitul T.A. a fost arestat în Ungaria, iar în operațiunea legată de transportul containerului în România s-au implicat cele două inculpate T. - soția și respectiv fiica numitului T.A.
Acest transport era coordonat de un anume J. - rămas neidentificat - cu care inculpatul P. a ținut în permanență legătura telefonică și cu care s-a întâlnit direct, una dintre acestea având loc în hotelul M. din Viena la care a participat și inculpata T.G.
S-a mai reținut că inculpatul P. a avut o poziție oscilantă, contradictorie pe parcursul derulării cauzei (urmărire/instanță) susținând fără temei că a avut convingerea că în container se găsesc sucuri și probabil argint, dar că nu a avut în nici un moment reprezentarea faptului că s-ar ocupa de transportul drogurilor.
Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului ca fiind lipsită de sinceritate reținând că activitățile sale, constând în încercarea de a cumpăra din România o societate comercială care să nu prezinte probleme, pe adresa căreia să fie trimisă marfa, sumele exagerat de mari ce urmau a fi încasate (100.000 euro pentru J. și câte 15.000-20.000 pentru ceilalți inculpați) la care se adăugau sumele aferente taxelor vamale sau cele pentru achiziționare firmei/fundației, sume care depășeau cu mult c/valoarea sucurilor aflate în container, precauțiile evidente din discuțiile telefonice interceptate, aducerea unei persoane de mare încredere - martorul D. - care să procedeze la descărcarea containerului cu indicații exprese ce anume pachete trebuiau luate, reprezintă elemente de natură a crea convingerea judecătorului cauzei că acesta a cunoscut încă de la început conținutul containerului.
S-a arătat că în sprijinul acestei concluzii este și faptul că în prima declarație dată în fața procurorului inculpatul a precizat că în discuția sa cu numitul T.A., legat de conținutul containerului, acesta i-a răspuns evaziv l-a întrebarea argint "așa ceva“ pentru ca, ulterior, după precizarea sumelor ce urmau a fi primate, acesta să-și exprime convingerea că în interiorul containerului se găsesc droguri.
S-a arătat, de asemenea că inculpatul a precizat în mod expres, în cuprinsul aceleiași declarații că, în acest context a simțit nevoia unui interval de timp pentru reflecție, dar că pe drum l-a sunat pe numitul A. și i-a spus că este în regulă și "va face în continuare treabă".
Tot astfel, în sensul vinovăției inculpatului s-a reținut și declarația martorului D.C.M., care a precizat în mod expres că ne-am apucat de descărcat sub motiv ca sunt necesare niște "mostre“, acestea fiind instrucțiunile inculpatului P. Același martor a mai precizat ca cele 8 cutii, ce urmau a fi descărcate din container, se deosebeau de celelalte prin dimensiune, având un alt ambalaj, de existența cărora inculpatul P. nu s-a arătat surprins.
Instanța de fond a mai reținut că referitor la destinația finală a celor 8 cutii, descărcate separat din container, inculpatul a mai precizat că acestea trebuiau să ajungă la niște italieni cu un camion frigorific, informație primită de la "M." (inculpata T.M.G.), dar pentru ca acesta era necorespunzător, coletele urmau a fi preluate de o firmă necunoscută sau un om necunoscut din depozitul lui "M." (inculpatul R.), dacă ar fi ajuns acolo.
Din faptul că se crea un regim special celor 8 colete rezultă cu evidență că acestea reprezentau "mărfuri speciale“.
Referitor la inculpata T.G.M., instanța de fond a reținut că, în declarația dată în fața procurorului aceasta a precizat, în mod expres, că a efectuat demersuri pentru rezolvarea problemelor pe care le avea containerul în port în scopul deblocării acestuia și pentru remiterea lui către numitul J., susținând însă că nu cunoștea existența drogurilor.
Poziția similară a avut inculpata și pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești, refuzând în mod ostentativ să răspundă întrebărilor adresate de judecătorul cauzei [inculpata fiind de acord cu aplicarea dispozițiilor art. 70 alin. (3) C. proc. pen.].
Apărarea inculpatei formulată în fața instanței de fond a fost înlăturată ca sinceră pentru următoarele considerente:
Cu privire la explicația privind sumele mari de bani în valută cheltuite/primite de la numitul J., prin intermediul inculpatului P., pentru a intra în posesia containerului, inculpata a admis "că i s-a părut suspect acest fapt“, dar că a discutat în prealabil cu inculpatul P. și că acesta ar fi asigurat-o că în cutii nu sunt droguri, ci argint.
S-a observat că inițial în "afacere“ a fost implicat soțul său care, potrivit declarației inculpatului P., s-ar fi confesat acestuia că are convingerea că în container se găsesc droguri. După arestarea soțului său în Ungaria, inculpata a fost contactată de P. și înainte de a accepta cooptarea sa în "afacere" a avut o discuție cu soțul său aflat în arest.
S-a reținut că din declarația inculpatului P. a rezultat modul de desfășurare a activităților ce s-au realizat în zilele premergătoare reținerii de către lucrătorii de poliție din Arad și că inculpata știa în mod concret că din container trebuiau extrase numai 8 cutii ce urmau să ajungă la cetățeni italieni fie cu un camion frigorific fie depozitate într-un depozit închiriat de M. (inculpatul R.).
A mai reținut instanța de fond că din declarația martorului P.S. - lucrător Poliția Judiciară I.G.P.R. B.C.C.O. - investigator sub acoperire a rezultat că la depozitul din Arad inculpata s-a opus ca la descărcarea containerului să participe lucrători ai depozitului, operație ce a fost făcută de un bărbat, însoțitor al inculpatului P. (martorul D., conform mențiunilor din aliniatele precedente). Același martor a precizat că la momentul descărcării a avut impresia că inculpata a încercat să le distragă atenția - lui și șoferului camionului - prin declanșarea unei discuții privitor la sumele de bani pretinse pentru serviciile oferite.
S-a apreciat că, în aceeași notă a diversiunii sau chiar a precauției excesive se înscriu și acțiunile legate de încercarea cumpărării unei firme SC C.S. SRL, aparținând martorului M.R., pe sediul căruia a fost s-a făcut chiar o expediere, sau achiziționarea unei Fundații D.S., elemente de natură a duce la concluzia că inculpata încerca în acest mod să distragă atenția autorităților și să-și diminueze/elimine eventualele riscuri.
S-a apreciat ca fiind deosebit de important în concluzia vinovăției inculpatei finalul declarației sale dată în fața procurorului la data de 14 mai 2009, în care recunoaște că și-a dat seama la momentul descărcării cutiilor din container și încărcarea acestora în propriul autoturism, că acestea nu conțin argint ci droguri, aspect motivat de greutatea cutiilor, dar și de atitudinea inculpatului P., care la afirmația sa "sper că nu este praf", nu i-a dat nici un răspuns. După acest moment inculpata a declarat că nu-și explică de ce a continuat să mai încarce cutiile în propriul autoturism și a plecat cu acestea spre Arad.
Referitor la inculpata T.G. s-a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat interesul manifestat de inculpată pentru container, transportul containerului în noaptea de 11 din 12 mai 2009 cu un camion către Arad, interes manifest pentru efectuarea vămuirii containerului (la care însă ulterior nu a participat), discuții telefonice/întâlnire directă cu numitul J. în Hotelul M. din Viena, participarea la o întâlnire într-un restaurant din Szeged (Ungaria) dintre inculpatul P. și doi cetățeni de origine mexicană.
Inculpata a fost de acord să dea declarații, conf. disp. art. 70 alin. (3) C. proc. pen. având o poziție unică, atât în faza urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, contestând faptul că a cunoscut existența drogurilor în container.
Instanța de fond a menționat că atât din actul de sesizare al instanței, cât și din probatoriile administrate în cauză (inclusiv înregistrarea video) nu a rezultat prezența acesteia la momentul realizării flagrantului.
Martorul P.S., în declarația dată, face trimiteri la persoana inculpatei, precizând că a cunoscut-o pe aceasta în data de 12 mai 2009, în orașul Arad, la o stație Peco și din discuția cu cei doi a înțeles că sunt probleme cu formalitățile vamale, containerul fiind în tranzit, înțelegând că aceste probleme urmau să fie rezolvate de inculpata T.G.M.
S-a reținut că trimiteri exprese la persoana inculpatei T.G. a făcut inculpatul P. în declarația sa din fața procurorului, precizând că aceasta urma a fi remunerată cu suma de 20.000 euro pentru activitatea sa în transportul containerului, demersurile întreprinse de aceasta pentru deblocarea containerului prin intermediul martorei T.
Susținerea inculpatei că nu a cunoscut că în container se găsesc și droguri, a fost înlăturată ca nesinceră deoarece în declarația dată în fața instanței, inculpata a precizat în mod expres că a purtat o serie de discuții telefonice cu numitul J., ce vizau în principal deblocarea containerului, susținând că, urmare a acestor discuții, a tras concluzia că acel container conține "fructe și sucuri naturale", fiind destinat SC C. SRL.
Instanța de fond a reținut, totodată că interceptările redate, din 12 mai 2009, ora 18:02:06 conduc la concluzia că inculpata era preocupată de sumele de bani ce urmau a-i fi remise, fiind însă informată și despre modul în care erau dispuse cutiile în interiorul containerului, existența conservelor în cutii fiind, conform expresiei inculpatei "o formalitate de constatat". S-a apreciat că este deosebit de important de analizat această discuție în forma redării ei, "expressis verbis“:
- G.: "Nu, au scos o singură cutie. Doar că nu sunt într-o stare atât de bună încât să poată fi puse pe rafturi. Au fost într-o stare deplorabilă. Au scos o singură cutie, ultima și pe cea de sus".
- J.: "Asta înseamnă că în momentul în care se deschide trebuie să lipsească o singură cutie, cea din dreapta".
- G.: "Au pus-o înapoi. Au pus-o înapoi și pe aia. S-au uitat în ea să vadă dacă e într-adevăr plină cu conserve. Pentru formalitate".
Din această discuție apare în mod evident că inculpata cunoștea "conținutul special" al containerului, faptul de a fi fost deschise unele cutii fiind doar pentru impresia "privitorilor" - în acest sens trebuie înțeleasă expresia "pentru formalitate".
în sprijinul acestei concluzii instanța a reținut o frază lămuritoare a inculpatei, care precizează: "Pentru că se afla acolo de mai bine de jumătate de an era obligatoriu (controlul cutiilor). Nu puteau să nu intre pe acea poartă. Și cum a tras la rampă, am fost nevoiți să o deschidem. Dar doar atât au făcut".
Această convorbire coroborată cu declarația inculpatului P. referitoare la modul în care T.G. și T.G. au verificat containerul, destinația celor 8 cutii ce urmau a fi încuiate într-un depozit găsit de inculpatul R., duc la concluzia, fără echivoc, că inculpata cunoștea categoric existența drogurilor în container.
Toate aceste elemente coroborate și cu sumele foarte mari de bani ce urmau să-i fie remise inculpatei, sume ce depășeau cu mult valoarea sucurilor din container au întărit convingerea judecătorului cauzei că inculpata și-a asumat cu buna știință riscul acțiunilor sale.
în raport cu argumentația menționată, s-a concluzionat că deși, în cea mai mare măsură, probatoriul este indirect, conduita inculpaților P.J., T.G.M. și T.G., persoane responsabile - converg absolut, fără nicio putință de tăgadă, că sumele foarte mari de bani le-au captat atenția și convins în același timp să demareze afacerea.
Chiar dacă s-ar admite apărarea acestora că nu au realizat de la bun început că în container se afla droguri, erau o serie de amănunte deosebit de relevante care să ridice semne de întrebare privitor la legalitatea afacerii precum: expedierea containerului din America de Sud unei firme necunoscute nici de inculpați și nici de expeditor, achiziționarea unei societăți fiind în fază de tentativă, încercarea ulterioară de cumpărare a unei fundații, și donația către aceasta - acțiune de neînțeles, sumele enorme achitate de firma expeditoare pentru deblocarea containerului - care depășeau cu mult valoarea acestuia cifrată la cca. 12.000 euro - extragerea doar a unui număr de 8 cutii din interiorul containerului ce aveau o altă destinație. Precauțiile luate pe parcursul derulării acțiunilor (om de încredere la descărcarea cutiilor, distragerea atenției șoferului și ajutorului acestuia la momentul descărcării, limbajul telegraphic uneori chiar eliptic din convorbirile telefonice interceptate), au constituit elemente de natură a crea convingerea judecătorului cauzei că inculpații au conștientizat natura mărfii și și-au asumat riscul continuării derulării acțiunilor urmărind o anumită finalitate.
S-a reținut că apărările inculpaților exprimate pe parcursul cercetării judecătorești au vizat în principal modul de sesizare al organelor statului, substituirea drogurilor prin ruperea sigiliilor aplicate containerului, cu încălcarea uzanțelor de modificare a sigiliului, inexistența mențiunii acestui fapt în Bill of Lading (argument desprins din declarația martorului U.A.), ignorarea traseului parcurs de container din Peru până în România, dar și a faptului că de la sosirea în Zona Liberă Constanța - A. (25 din 26 noiembrie 2008) containerul a staționat aproximativ 6 luni până la întocmirea formalităților vamale de tranzit.
S-a remarcat că toate aceste apărări/critici au fost luate în discuție prin încheierea de ședință din 03 noiembrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., judecătorul cauzei concluzionând că pledoariile avocaților au vizat mai degrabă critici la adresa modului de desfășurare al urmăririi penale - în special motivația procurorului privitor la administrarea probatoriilor solicitate de inculpați într-o altă cauză disjunsă, fără a fi invocate concret nulități absolute, conform art. 197 C. proc. pen.
S-a motivat că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 221 C. proc. pen. privitor la modul de sesizare, intervenția organelor de urmărire penală în interiorul containerului prin ruperea sigiliilor fiind autorizată prin Ordonanța nr. 135/D/P/2009, substituirea drogurilor fiind realizată cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) din O.G. nr. 508/2004 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a reținut că, independent de traseul foarte lung parcurs de container, de staționarea îndelungată în Zona Liberă, există o certitudine că în interiorul acestuia existau pe lângă sucuri (existența acestora nefiind negată de inculpați) și cantitatea de 200 kg cocaină, rezultând cu evidență totodată interesul deosebit manifestat de inculpați pentru acesta.
Din raportul de constatare tehnico-științifică din 11 mai 2009, întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța din I.G.P.R., a rezultat că probele înaintate în cauză privind substanța depistată în cutiile depozitate în container constând în 200 pachete, conțineau cocaină, substanță ce constituie drog de mare risc, conform tabelului anexă din Legea nr. 143/2000. Suplimentul la acest raport a confirmat cantitatea netă de 200 kg cocaine cu puritate de 80,65% (eroare max. 2%).
în ceea ce privește probatoriile solicitate de inculpați, instanța a depus toate diligențele pentru administrarea acestora, în măsura pertinenței și concludentei lor (comisie rogatorie, acte, martori).
în ceea ce privește încadrarea juridică s-a reținut că faptele comise de inculpații P.J.B. și T.G.M., T.G., constând în aceea că în perioada iulie 2008-mai 2009, împreună cu alte persoane, au efectuat acte materiale referitoare la organizarea, introducerea pe teritoriul României, îndeplinirea formalităților vamale în vederea introducerii pe teritoriul României și transportul pe teritoriul României a unei cantități nete de 200 kg cocaină, drog de mare risc, prin disimularea acesteia printre pachetele cu sucuri "fructul pasiunii" care făceau parte din conținutul containerului expediat de firma O.E.S. din Peru și care avea ca destinatară F. Fundația G.D.S. din Arad, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă respectiv trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în formă agravantă, în stare de concurs real, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege a căror aplicare s-a făcut în cauză și în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpaților.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, conduita procesuală pe parcursul derulării cauzei, antecedenta personală - inculpatul P. și T.G., aflați la primul conflict cu legea penală în vreme ce inculpata T., fiind cunoscută cu antecedente penale, condamnată fiind în Ungaria - țara de origine - pentru mai multe infracțiuni de înșelăciune.
Din probatoriile administrate în cauză a rezultat și implicarea inculpatului în desfășurarea următoarelor activități:
R.G.I. - implicarea sa în solicitarea intervenției comisionarului vamal T.A. - cunoștința a inculpatului, pentru deblocarea containerului din portul Constanța, în vederea obținerii avizului de mediu; transportul inculpatei T. în Constanța cu autoturismul propriu M.; anterior datei flagrantului a însoțit-o pe inculpata T.G. la o benzinărie din Arad unde a fost adus containerul și a discutat cu șoferii autotrenului, plătindu-le consumația și dându-le niște bani pentru masă; închirierea unui depozit în Arad unde urmau să fie depozitate o parte din cutiile aflate în container.
Inculpatul a fost de acord să dea declarații, conform dispozițiilor art. 70 alin. (3) C. proc. pen., având o poziție unică, atât în faza urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, contestând faptul că ar fi cunoscut existența drogurilor în container.
De menționat este faptul că atât din actul de sesizare al instanței, cât și din probatoriile administrate în cauză - inclusiv înregistrarea video - nu a rezultat cu claritate prezenta acestui inculpat la momentul realizării flagrantului. în acest context trebuie menționat că martorul D. - audiat prin comisie rogatorie - a susținut la un moment dat că la sediul poliției din Arad l-a văzut pe inculpatul R. care era într-o avansată stare de ebrietate, polițiștii fiind "nevoiți“ să-i aducă alcool.
Martorul P.S., în declarația dată, a făcut trimiteri la persoanele celor doi inculpați, precizând că i-a cunoscut pe inculpații R. și T.G. în data de 12 mai 2009, în orașul Arad, la o stație Peco și din discuția cu cei doi a înțeles că sunt probleme cu formalitățile vamale, containerul fiind în tranzit, înțelegând că aceste probleme urmau să fie rezolvate de inculpata T.G.M.
Inculpatul P. a făcut în declarația dată în fața procurorului referiri exprese la inculpatul R., susținând inițial că l-ar fi cunoscut sub numele de M. cu o zi înainte de realizarea flagrantului la o benzinărie L. din Arad.
Este de necontestat că în materie penală primează regula potrivit căreia sarcina probei revine întotdeauna organului judiciar, respectiv procurorului, propunerea sau administrarea de probatorii de către părți neechivalând cu o inversare a sarcinei probei.
în speță complexitatea cauzei dedusă din modul de derulare al faptelor a avut ca principală consecință argumentarea, cu mici excepții, a actului de inculpare pe probe indirecte, situație datorată însă și procurorului de anchetă care a disjuns parte din probatorii, considerate la acel moment concludente, într-o altă cauză, care ulterior nu au mai fost administrate (conform relațiilor D.I.I.C.O.T., aflate în dosarul cauzei, printre care identificare numitului J., dar și lămuriri privind pe numitul L. prezent la momentul realizării flagrantului).
S-a menționat că actul de sesizare al instanței face referire la elementele de fapt rezultate din listing-uri telefonice, convorbiri interceptate și parte din declarațiile inculpaților concluzionând în sensul vinovăției acestora.
Cu privire la inculpatul R. s-au analizat interceptările telefonice cu numitul J., T.A. - (fără nici o relevanță) în sensul existenței lor, T.G. ("a venit băiatul de la depozit“) concluzionând că este de necontestat că inculpatul R. îl cunoștea pe numitul J., deoarece "deși apelarea acestui număr nu apare și în listing-urile telefonice acest lucru este datorat faptului că folosea un alt număr de telefon, respectiv cartela SIM, existând în memoria telefonului său pentru ziua de 10 mai 2009 un apel către acesta“.
S-a observat că printre convorbirile telefonice interceptate, parte din ele lipsite de relevanță, conținutul convorbirilor, redat prin procesul verbal din 13 mai 2009, ora 13.41.33 impune o atenție deosebită.
în procesul verbal de redare inițial sunt inserați ca interlocutori inculpatul R. și numitul J. La data de 03 august 2009 în partea finală a procesului verbal de redare a convorbirii există un proces-verbal olograf semnat de procuror prin care se face o rectificare, la solicitarea inculpatului R., în sensul că interlocutorul inculpatului este numitul A. și nu J., iar cei doi interlocutori "vor fi inversați".
Motivat de faptul că s-a pus sub semnul îndoielii interpretarea dată convorbirii de către un ofițer D.I.I.C.O.T., în virtutea rolului activ al instanței s-a încuviințat și administrat, cu acordul părților, audierea martorului M.O.V., expert tehnic auto specialist în componente tehnice și cauciucuri.
Explicațiile date de specialist au concluzionat că în vorbirea curentă se folosește în mod uzual expresia "cauciuc de vară sau de iarnă" dar și cea din limba engleză "all seasons“. Nu există noțiunea de concentrație asociat anvelopelor.
Convorbirea inițială redată, până la momentul rectificării menționate mai sus - era: "R. - am făcut rost de cauciucuri pentru mașină (în număr de 4); I. - De câte sunt la sută? (concentrație reprezintă adnotarea transcriptorului).
După momentul rectificării convorbirea, conform procesului verbal, era purtată de numitul A. și inculpatul R.“, iar cei doi interlocutori vor fi inversați“.
în raport de aceste date, dar și de adresa din 03 iunie 2009 a I.G.P.R. - Direcția Operațiuni Speciale din care a rezultat că interlocutorul care a inițiat convorbirea este utilizatorul postului telefonic 0743XXXXXX (aparținând numitului A. - nefiind regăsit printre numerele pentru care s-a obținut autorizație de interceptare) cel care-i comunica inculpatului R. că i-a "obținut cauciucuri 90%".
Greșita mențiune/schimbarea ulterioară a interlocutorilor, adăugarea cuvântului "concentrație“ nerostit de cei doi în cursul convorbirii, ridică mari semne de întrebare privitor la fidelitatea/transcrierea convorbirii telefonice interceptată.
S-a reținut că din probatoriile administrate a rezultat implicarea inculpatului în plata unor servicii, găsirea/închirierea unui depozit, activități pe care inculpatul nici nu le-a negat.
Problema sub aspect probatoriu constă în faptul de a fi știut sau nu care este conținutul real al containerului.
Nu trebuie neglijat faptul că demararea "afacerii“ i-a aparținut inculpatului P., ajutat ulterior de A. și respectiv soția acestuia inculpata T., concluzia judecătorului cauzei fiind că inculpatul P. a fost cumva "coordonatorul grupului“, că firma expeditoare era din Peru.
Stabilirea existenței faptelor, deci și implicit a vinovăției inculpatului, ține în speță de operarea pe baza unor prezumții deduse în mare măsură din comportamentul parților, care privit prin prisma participării sale la activitățile menționate mai sus nu sunt de natură a crea convingerea judecătorului cauzei că a cunoscut conținutul real al containerului.
împrejurarea că acesta are o relație specială cu inculpata T. și din această perspectivă și comunicarea lor a fi una specială, nu poate constitui un argument în stabilirea vinovăției. La baza administrării probelor trebuie să stea regula neamestecului în viața privată, intimă și familială a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia "este interzisă evidențierea unor aspecte din viața intimă, cu ocazia administrării probelor“.
Consecința lipsei de consistență a probatoriului este Dubiul. înainte de a fi o problemă de drept, regula "in dubio pro reo“ este o problemă de fapt. înfăptuirea justiției cere ca judecătorul cauzei să nu-și întemeieze soluția pe probabilități, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure în măsură să reflecte realitatea obiectivă.
Deoarece din probatorii nu rezultă cu certitudine că inculpatul a cunoscut conținutul containerului, judecătorul cauzei a concluzionat că în favoarea acestora operează principiul "in dubio pro reo“, astfel că în baza prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului R.G.I. pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.
în baza dispozițiilor art. 350 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut/arestat preventiv de la 10 iunie 2009 până la data punerii efective în libertate.
împotriva acestei sentințe au declarat apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații P.J.B., T.G. și T.G.M.
în apelul său Parchetul critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prima critică referitoare la legalitatea hotărârii instanței de fond vizează faptul că prima instanță, deși inculpații P.J.B. și T.G. au fost trimiși în judecată, fiecare, pentru câte o singură infracțiune de trafic național de droguri și trafic și o singură infracțiune de trafic internațional de droguri, a dispus condamnarea acestora la câte două pedepse, de câte 10 ani închisoare, pentru trafic național de droguri, și la câte două pedepse, de câte 15 ani închisoare, pentru trafic internațional de droguri. Fără îndoială, este vorba și despre o redactare defectuoasă a soluției, însă ceea ce se execută este soluția pronunțată de către instanță și, astfel, se ajunge la o ilegalitate raportat la cei doi inculpați.
Critica îl vizează și pe inculpatul R.G.I., care a fost achitat de către instanța de fond pentru cele două infracțiuni, trafic național și trafic internațional de droguri, pentru care a fost trimis în judecată, fapta acestuia consta în faptul că a participat, alături de ceilalți trei inculpați, la introducerea și transportul în România a unui container care conținea aprox. 200 kg cocaină, disimulată în cutii de suc.
Prima instanță a dispus achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că lipsește latura subiectivă, acest inculpat nu a cunoscut că în acele cutii de suc se aflau droguri.
Prin apelul său inculpatul P.J.B., a solicitat admiterea apelului declarat și achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Inculpatele T.G. și T.G.M. au solicitat în principal instanței să se desesizeze și să trimită cauza la organul de urmărire penală, ori, în subsidiar, să se desființeze sentința atacată și să se trimită cauza, spre rejudecare.
Au mai solicitat inculpatele T.G. și T.G.M., în ceea ce privește fondul apelului, dacă instanța nu va aprecia că se impune aceste soluții, au solicitat admiterea apelurilor formulate desființarea sentinței și achitarea acestora, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) și e) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 221 din 9 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații P.J.B., T.G. și T.G.M. împotriva sentinței penale nr. 131 din 16 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.
S-a desființat parțial sentința și în fond:
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.J.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata T.G. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 8 ani închisoare și 3 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare aplicată inculpatei T.G.M. în pedepse componente.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., de la 16 ani închisoare la 15 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a înlăturat soluția de achitare a inculpatului R.G.I.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.G.I. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
în baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1869/2006 a Judecătoriei sectorului 3 București, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. conform art. 65 C. pen.
în baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării, inculpatul urmând a executa 16 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioadele de la 03 iulie 2006 la 20 septembrie 2006 (din sentința penală nr. 1869/2006 a Judecătoriei sectorului 3 București) și de la 10 iunie 2009 la 16 februarie 2011, perioadă de arest preventiv din prezenta cauză.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dedus prevenția inculpaților P.J.B., T.G. și T.G.M. de la 14 mai 2009 la 09 august 2012 și s-a menținut starea de arest a acestora.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 135/D/P/2009 din data de 28 septembrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.J.B. și T.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic internațional ilicit de droguri de droguri de mare risc.
Stabilind pe baza probelor administrate că inculpații se fac vinovați de săvârșirea a două infracțiuni, așa cum au fost reținute și de instanța de fond, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpaților la câte două pedepse pentru o singură infracțiune, așa încât critica Parchetului este întemeiată.
S-a apreciat întemeiată și critica Parchetului sub aspectul greșitei achitări a inculpatului R.G.I.
S-a reținut că sub aspectul situației de fapt, instanța a stabilit o corectă stare de fapt legată de deblocarea containerul din portul Constanța, transportul acestuia și vămuirea încărcăturii, toți cei patru inculpați recunoscând că s-au implicat în aceste operațiuni, dar fără a cunoaște că în container se aflau droguri, pe lângă cutiile cu sucuri naturale, ce urmau a fi donate unei fundații.
S-a mai reținut că instanța de fond a stabilit pe bază de probe locul și rolul fiecărui inculpat, precum și contribuția acestuia la întreaga operațiune, care era coordonată de numitul J., acesta ținând legătura telefonic permanent cu inculpații T.G., T.G.M., P.J.B., dar și cu T.A. (tatăl și soțul celor două inculpate).
S-a arătat că instanța de fond a înlăturat corect apărările inculpaților în sensul că nu cunoșteau conținutul containerului, argumentând pe bază de probe administrate, de prezumții simple ale judecătorului, care coroborate cu probele administrate justifică situația de fapt reținută și vinovăția inculpaților.
Curtea a reținut că argumentele instanței nu au putut fi combătute cu ocazia susținerii apelului, deși în fața instanței de apel s-au administrat și alte probe.
Apărarea inculpaților că acel container a ajuns în dana portului Constanța fără sigiliul aplicat de către expeditor, a fost înlăturată, întrucât din declarațiile martorilor, foști lucrători vamali, audiați în fața Curții, a rezultat că este o situație frecventă în care sigiliile se desprind în momentul descărcării containerului de pe vas pe dana portului.
S-a apreciat absurdă ipoteza că un container cu sigilul rupt este deschis, iar acolo se depozitează 200 kg cocaină pe care acela care a depozitat-o o lasă timp îndelungat în portul Constanța, așa cum s-a întâmplat în speță.
în consecință, toate criticile aduse de apelanții inculpați cu privire la greșita condamnare au fost considerate neîntemeiate în raport cu ansamblul probator administrat și cu modul corect în care instanța a evaluat probele.
în ceea ce privește pe inculpatul R.G.I., implicarea acestuia în operațiunea de deblocare, transport și vămuire a containerului s-a făcut prin intermediul concubinei sale, inculpata T.G.
Despre desfășurarea operațiunilor, atât - J., cât și T.A. erau informați în permanență de către inculpați, așa cum rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, din acestea rezultând fără putință de tăgadă că inculpații aveau cunoștință de conținutul ilegal al containerului.
S-a re?inut că, printr-o eroare de interpretare a probelor, instanța de fond a ajuns la concluzia că în favoarea inculpatului operează principiul in dubio pro reo, deși prin analiza acelorași probe, ceilalți inculpați au fost condamnați.
Astfel, atunci când analizează procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre R.G.I. și T.A., din ziua flagrantului, 13 mai 2009, așa cum a fost acesta rectificat parțial printr-un proces olograf al procurorului de caz, deși instanța a observat că această rectificare a fost făcută la solicitarea inculpatului R.G.I., cu ignorarea de către procuror a adresei din 03 iunie 2009 a I.G.P.R. - Direcția Operațiuni Speciale, totuși, reține, în mod eronat, contrar celor arătate în această adresă, că interlocutorul care a inițiat convorbirea este A., cel care-i comunica inculpatului R. că i-a "obținut cauciucuri 90%", deși în adresa este indicat clar că cel care inițiază convorbirea este utilizatorul postului telefonic 0743XXXXXX, deci R.G.I. și tot acesta este cel care îi comunică lui A. că i-a "obținut cauciucuri 90%".
Instanța de prim control judiciar a apreciat că inculpatul R.G.I., care se afla în România să folosească un nr. de telefon aparținând O.R., iar T.A., care se afla în Ungaria, să folosească un nr. de Ungaria.
în plus, pe lângă faptul că instanța a afirmat în mod greșit că nr. de telefon 0743XXXXXX, aparține numitului A., a mai făcut o afirmație contrazisă de actele dosarului, și anume aceea că nr. de telefon 0743XXXXXX nu se regăsește printre numerele pentru care s-a obținut autorizație de interceptare, fără a observa că prin ordonanța nr. 177 din 12 mai 2009 s-a dispus autorizarea pentru interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor tip SMS și MMS efectuate de la mai multe posturi telefonice, printre care și nr. 0743XXXXXX, iar prin încheierea nr. 518 din 13 mai 2009, Tribunalul București a dispus confirmarea măsurilor provizorii luate prin ordonanța nr. 177 din 12 mai 2009.
Curtea a arătat că oricare ar fi fost inițiatorul discuției, aceasta nu are sens, fiind vorba despre o discuție codificată, însă foarte ușor de decriptat, întrucât așa cum rezultă tot din adresa DIN 03 iunie 2009, sensul uzual, colocvial în limba maghiară al comentariului cu privire la sintagma "90 la sută", se referă la sensul de concentrație/puritate, și nu la alte aspecte legate de gradul de uzură sau folosință a unor bunuri sau obiecte, menționându-se că nu se face vorbire despre uzura unor cauciucuri, ci se indică detalii despre concentrația/puritatea unui produs.
Curtea a reținut că din probele administrate reiese că R.G.I. și T.A., nu discutau (imediat după vămuirea mărfii, descărcarea din container și încărcarea celor 8 cutii cu droguri în autoturismele personale ale inculpaților) despre cauciucuri, iar dacă această conversație nu se interpretează izolat, ci integrat în ansamblul celorlalte conversații purtate de inculpați, interceptate și redate în procesele-verbale de redare și al celorlalte probe administrate care demonstrează desfășurarea evenimentelor așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, rezultă o concluzie irefragabilă, anume că R.G.I. și T.A. discutau despre droguri, iar întrebarea "de cât sunt la sută?" se referă la concentrația drogurilor. Răspunsul "este de 90%" confirmă și el că este vorba despre droguri, în condițiile în care concluziile suplimentului la raportul de constatare tehnico-științifică sunt în sensul că în cele 8 cutii din container se află o cantitate de 200 kg cocaină, cu puritate 80,65% (eroare max. 2 %).
în același sens, a fost apreciată deosebit de relevantă convorbirea telefonică dintre R.G.I. și T.A. Jr., coroborată cu cea dintre A.T. și J., ambele din ziua flagrantului, din care rezultă că și inculpatul R.G.I. cunoștea la fel ca și ceilalți inculpați care era conținutul real al containerului, de vreme ce R.G.I. îi spune lui T.A. Jr. că se face percheziție, iar acesta din urmă îi spune lui J., care la rândul său o sună pe A.T., exprimându-și îngrijorarea de ce nici unul dintre inculpați nu îi mai răspunde la telefon.
în apel, Curtea a încuviințat o expertiză a vocii din conținutul căreia rezultă că vocea care afirmă "am făcut rost de cauciucuri pentru mașina ta" nu aparține inculpatului R., ci celeilalte persoane cu care acesta vorbea.
Expertiza efectuată nu se angrenează în ansamblul probator administrat, fiind contrazisă de adresa I.G.P.R. - Direcția de Operațiuni Speciale în care se arată că R. este cel care inițiază această convorbire și, sunându-l pe A., îi spune că a obținut pentru mașină cauciucuri de 90%, "bucata este de 20.000, un preț foarte bun".
S-a reținut că în cauză nu era vorba de cauciucuri pentru că o persoană normală nu se poate bucura de aflarea veștii că un cauciuc costă mai mult decât costă în mod normal, astfel că este încă o dovadă în plus că inculpatul R.G. cunoștea conținutul ilegal al transportului.
Deosebit de ceea ce rezultă din interceptări, întreaga implicare a inculpatului nu este negată nici chiar de acesta, multe acțiuni ale acestuia demonstrând că acționa în cunoștință de cauză.
Astfel, implicarea sa în solicitarea intervenției comisionarului vamal T.A. - cunoștință a inculpatului - pentru deblocarea containerului din portul Constanța în vederea obținerii avizului de mediu, transportul inculpatei T.G. în Constanța, închirierea unui depozit în Arad unde urmau să fie depozitate o parte din cutii, alături de discuțiile redate în urma interceptărilor, demonstrează fără putință de tăgadă că nicio activitate întreprinsă de inculpata T.G. nu îi era străină.
în ceea ce privește solicitarea inculpatelor T.G. și T.G.M. de restituire a cauzei la organul de urmărire penală sau trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea a constatat că nici această critică nu este întemeiată.
în susținerea acestei critici s-a invocat încălcarea dreptului la apărare, întrucât nu au putut să ia cunoștință de rechizitoriu și sentință în limba maghiară.
Curtea a constatat că în cauză inculpații au beneficiat de interpret de limbă maghiară, astfel că au putut avea cunoștință de conținutul tuturor actelor.
Mai mult, Curtea, la cererea inculpaților a dispus traducerea actelor indicate în limba maghiară, iar faptul că acestea nu au fost traduse, nu a fost adus la cunoștință instanței decât cu ocazia dezbaterilor în fond.
Pe cale de consecință, motivele de restituire sau de trimitere spre rejudecare nu se încadrează în niciunul din cazurile de nulitate absolută care să impună necondiționat desființarea sentinței.
Referitor la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, s-a reținut că prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, conduita procesuală pe parcursul derulării cauzei, dar și antecedența penală a acestora.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și inculpații T.G., P.J.B., T.G.M. și R.G.I.
Critica Parchetului vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. doar în ceea ce o privește pe inculpata T.G., motivând că instanța de apel, în mod greșit a reținut pentru aceasta circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât a avut o contribuție majoră la deblocarea din portul Constanța a containerului conținând drogurile, a organizat transportul celor 209 kg de droguri, puritate 80,65%.
Criticile formulate de inculpatele T.G. și T.G.M. sunt întemeiate pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 6, 9, 10 și 18 C. proc. pen.
S-a susținut că singura activitate la care a participat recurenta inculpată T.G.M. a fost aceea constând în prezența sa la momentul predării containerului către inculpatul P.J.B. și că nu există dovezi că acesta a cunoscut despre conținutul containerului și că ar fi îndeplinit vreun act care să constituie elementele infracțiunilor pentru care este acuzată.
S-a mai învederat că relația de prietenie dintre T.G.M. și inculpatul P.J.B. a creat în imaginea celor două inculpate prezumția de legalitate a transportului.
S-a invocat faptul că nu au avut parte de un proces echitabil așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece traducerile care au fost efectuate în cursul urmăririi penale sunt incorecte, motiv pentru care la judecata fondului cauzei, translatorul a fost recuzat.
în aceste condiții s-a invocat faptul că recurenții nu și-au putut formula o apărare efectivă câtă vreme nu au luat la cunoștință, în mod direct, de conținutul materialului probator administrat în cauză.
Recurenta T.G. a arătat că decizia recurată nu include temeiurile de fapt și de drept care să justifice soluția adoptată și nu se face o analiză a probelor.
A mai arătat că a solicitat translatorului să explice probele dosarului pentru a-și pregăti apărarea, însă acesta nu a făcut-o în mod clar, pe înțelesul său, scopul procesului penal, acela de a se afla adevărul fiind ignorat.
A susținut, de asemenea, că starea de fapt, lapidar reținută, nu este conformă cu probele dosarului că deși containerul a fost scanat de două ori cu raze X, s-a stabilit că inculpații au desigilat acest container, împrejurare care a atras greșita condamnare a lor.
S-a solicitat, în principal, admiterea recursurilor declarate în cauză, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în subsidiar, achitarea întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.
Recursurile sunt fondate.
Analizând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, și din oficiu, conform art. 3859alin. (2) și (3) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen., analiza acestora făcând inutilă examinarea celorlalte critici formulate în cauză.
în examinarea cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., raportat la datele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Obligația instanțelor de judecată de a-și motiva hotărârile reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că obligația de motivare a hotărârilor, inerentă procesului echitabil nu poate să prezinte un caracter lapidar (Cauza Hiro Bălani c Spania, cauza Georgiadis c. Grecia).
Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garanțiile art. 6 parag. 1 din Convenție, înglobează, printre altele, dreptul părților la proces de a prezenta observațiile pe care le consideră relevante pentru cauza lor.
Convenția, nevizând garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei), a statuat că acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt într-adevăr "ascultate", adică analizate temeinic de către instanța sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 implică în special, în sarcina "instanței", obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerile de probe ale părților (Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99, Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2004-1, și Van de Hurk)".
Curtea a arătat că o altă funcție a motivării hotărârilor este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (cauza Suminem c. Finlanda).
A motiva înseamnă a demonstra, iar a demonstra înseamnă a pune în evidență datele concrete care, folosite ca premise, au dus la formularea unei concluzii logice.
A afirma o concluzie fără arătarea datelor care au servit la formularea ei, a indica o dată concretă fără a arăta în ce mod a fost stabilită acea dată, a face o referire explicită sau implicită la actele cauzei în general, nu înseamnă a motiva, ci a da numai aparența unei motivări.
Este adevărat că obligația impusă instanțelor naționale, prin dispozițiile art. 6 din Convenție, de a-și motiva deciziile, nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, însă Convenția Europeană a Drepturilor Omului a decis că trebuie să fie examinate în mod real, problemele esențiale, care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.
în acord cu jurisprudența europeană legislația națională a statuat că motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de apel și de recurs, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.
Hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces de analiză a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce motiv a găsit bună o probă și a înlăturat o altă probă, de ce a aplicat o normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare este o obligație esențială, a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii. Motivarea se face în concret, simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără să se arate în ce constau aceste probe, constituind, în realitate o nemotivare.
în consens cu jurisprudența europeană, trebuie reținut că instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea instanței de fond (cauza Boldea împotriva României), ci, printr-o nouă examinare a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți.
Așa fiind, instanța de prim control judiciar este datoare să procedeze la un examen propriu al pricinii, chiar dacă își însușește concluziile și motivele instanței a cărei hotărâre este atacată, fiind obligată să verifice ori să dea o apreciere proprie materialului probator.
Prin prisma considerentelor astfel exprimate, înalta Curte de Casație și Justiție observă că decizia penală nr. 221 din 9 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, nu respectă cerințele art. 356 C. proc. pen. circumscrise exigențelor jurisprudenței europene în materie.
Motivarea deciziei penale recurate este lacunară și neconvingătoare întrucât din cuprinsul acesteia nu rezultă motivele pentru care s-a dispus în sensul soluției pronunțată în cauză.
Cenzurând cauza sub acest aspect se constată că instanța nu a analizat punctual criticile invocate de inculpații T.G., P.J.B. și T.G.M., cu trimitere expresă la probele administrate în cauză.
Este evidentă motivarea necorespunzătoare a deciziei recurate și lipsa elementelor necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc de către instanța de recurs, aspect care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. având drept consecință casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Din considerentele deciziei atacate nu rezultă cu claritate care sunt motivele pentru care instanța de prim control judiciar nu a apreciat temeinicia criticilor invocate de apelanții inculpați în stabilirea stării de fapt și a vinovăției acestora, de ce susținerile referitoare la achitarea și individualizarea pedepselor aplicate acestora nu au fost analizate, ignorându-se astfel dispozițiile art. 383 C. proc. pen. și dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. este de observat că instanța de apel nu a argumentat apărările inculpaților formulate în scris și susținute oral, referitoare la înscrisurile comunicate de Biroul Vamal A. despre care au pretins că nu sunt concordante cu originalul acestora.
Astfel, inculpații au făcut referire la declarația vamală, respectiv la originalul documentului intitulat "Intrare produse alimentare de origine non animală" invocând faptul că acestea nu au fost analizate comparativ cu cele de la dosarul de urmărire penală, despre al căror conținut au susținut că este nereal, iar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
Mai mult, deși s-a solicitat a se observa că de pe documentul despre care inculpații au susținut că este fals, lipsesc două ștampile esențiale, una aplicată în dreptul rubricii "examinarea sigiliilor" și alta aplicată în dreptul rubricii "verificarea documentației din data de 11 mai 2009", și că documentul de intrare produse alimentare de origine non animală în România (aflat la dosarul de urmărire penală, pretins a fi nereal) cuprinde ștampila datată 08 mai 2009, care atesta, de fapt, data la care s-a efectuat controlul mărfurilor în postul A. dată care contrazicea întregul probator administrat în acuzare (întrucât D.I.I.C.O.T. s-a sesizat la data de 11 mai 2011 cu privire la descoperirea unui container în portul Constanța, vămuit cu 3 zile în urmă), instanța de apel nu s-a preocupat a face o examinare efectivă, o analiză pertinentă a acestor apărări și să verifice incidența acestora în stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpaților.
Apărarea s-a fundamentat și pe aspectul că cele două inculpate T.G. și T.G.M., nu au cunoscut conținutul containerului.
Referitor la momentul când containerul a plecat spre Arad, inculpații, în apărare, au invocat același aspect și anume acela al neconcordanței înscrisurilor care se află la dosar, prin compararea variantei din faza de urmărire penală cu varianta originală trimisă de organul vamal.
Acest aspect era imperios necesar a fi lămurit cu atât mai mult cu cât instanța de fond a reținut în hotărârea pronunțată, făcând trimitere la probe indirecte, că cele două inculpate, T.G. și T.G.M., știau de conținutul containerului.
Apare o neconcordanță între susținerile inculpatelor,în sensul că, pe de o parte, nu au cunoscut conținutul containerului, iar pe de altă parte, că se aflau în eroare cu privire la conținutul containerului, contradicție care trebuia lămurită de instanța de apel.
în fine, criticile inculpaților au vizat și aspectul legat de sigiliile purtate de containerul care a fost expediat către România.
Legat de acest aspect inculpații au arătat că, după ce containerul a ajuns în portul Constanța, acesta nu era sigilat, că acesta a staționat o perioadă lungă de timp, aproximativ 6 luni, timp în care sigiliile au fost schimbate de mai multe ori.
într-adevăr, din examinarea actelor dosarului, rezultă neclarități în ceea ce privește sigiliul acestui container, faptul că inițial a fost sigilat în portul de destinație, ulterior desigilat și resigilat de mai multe ori, constituie un aspect esențial care trebuia lămurit în demersul probator ce se impunea a fi efectuat de instanță, chiar și din oficiu, în virtutea rolului său activ, cu atât mai mult cu cât inculpatul P.J.B. a susținut, în mod constant, că nu a fost prezent la aceste activități de sigilare-desigilare, că nu a avut contact cu acel container decât în momentul în care, acesta a și fost arestat și că de documentație și transport se ocupa inculpata T.G.
în acest context apare pertinentă observația inculpaților potrivit căreia dacă sigiliul s-ar fi rupt ori s-ar fi deteriorat în timpul descărcării, acest fapt ar fi trebuit specificat în tabelul aferent pentru sigiliul rupt, iar numărul alăturat trebuia să conțină numărul noului sigiliu.
Aspectele invocate de către inculpați erau esențiale în aflarea adevărului întrucât, potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, și anume acela că orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
în consecință, în raport cu considerentele expuse, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate, va casa decizia atacată, prioritar pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen. și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.
Procedând la rejudecarea cauzei, în ansamblul ei, instanța de trimitere va asculta din nou inculpații, va examina punctual toate apărările formulate de aceștia, cu precădere cele menționate în considerentele deciziei de casare, va efectua confruntări între inculpați, va asculta martorii M., O. și V.F., va efectua confruntări între inculpați și martori, va examina și administra orice probă ce rezultă din dezbatere, după cum și orice probă considerată a fi necesară în contextul faptelor imputate inculpaților cu respectarea drepturilor procesuale și constituționale în scopul stabilirii corecte a stării de fapt, a încadrării juridice (în limitele principiului "non reformatio in pejus"), a vinovăției sau nevinovăției inculpaților și, în final, a pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și nici nu au încetat, față de gravitatea faptelor, de împrejurările în care au fost comise, de importanța valorilor lezate, în baza dispozițiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (11) și art. 350 C. proc. pen., urmează a menține starea de arest a inculpaților T.G., P.J.B., T.G.M.
în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursurilor au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1131/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1129/2013. Penal → |
|---|
