ICCJ. Decizia nr. 1133/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 104/ F din 12 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de autoritățile judiciare franceze.
S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 iulie 2012 de Curtea de Apel din Lyon - Republica Franceză împotriva cetățeanului român C.R.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate C.R. pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare, în vederea predării către autoritățile franceze.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile franceze, cu condiția respectării regulii specialității și cu condiția ca, în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să poată fi transferată în România pentru executarea pedepsei.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în cursul procedurii de la 7 martie 2013 la data de 08 martie 2013.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 75 RON, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin adresa din 08 martie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile art. 102 Legea nr. 302/2004, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Franceză, față de cetățeanul român C.R., în cuprinsul sesizării arătându-se că autoritățile franceze au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 10 iulie 2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație criminală în vederea pregătirii infracțiunilor și spălare de bani din fraudă organizată prin nedovedirea originii resurselor, comisă de o persoană în legătură cu conspirație criminală.
S-a reținut că a fost înaintată o semnalare transmisă de către Biroul SIRENE ce conține toate datele prevăzute de anexa I Legea nr. 302/2004, așa încât, potrivit art. 89 alin. (3) din această lege, semnalarea ține loc de mandat european.
Totodată, s-a constatat că împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii în data de 07 martie 2013.
A fost atașată lucrarea înregistrată din 07 martie 2013 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ce conține semnalarea în sistem informatic transmisă și în copie legalizată, adresele de verificare și de depistare a persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător și ordonanța de reținere.
în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) Legea nr. 302/2004, la termenul din 08 martie 2013, curtea de apel a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul mandatului european și în urma verificărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Persoana solicitată nu și-a exprimat consimțământul pentru predarea către autoritățile franceze.
Deși a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 89 alin. (3) din această lege, în sensul că semnalarea ține loc de mandat european, curtea de apel a apreciat necesară atașarea mandatului european de arestare, având în vedere data la care a fost primită semnalarea, respectiv 25 iulie 2012 și lipsa oricăror dovezi privind demersurile făcute de autoritățile române privind identificarea și depistarea persoanei solicitate în decursul celor 8 luni, dar și lipsa unor verificări privind actualitatea mandatului european.
La același termen, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) Legea nr. 302/2004, instanța de fond a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea București pentru o perioadă de 5 zile, considerând-o suficientă pentru a asigura desfășurarea procedurii până la depunerea mandatului european.
Ulterior, a fost atașat mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare conține date suficiente de identificare a persoanei solicitate, o descriere detaliată a faptelor și încadrarea juridică, calitatea în care a acționat persoana solicitată, indicarea autorității emitente, rezultând că mandatul european de arestare a fost emis la data de 17 iulie 2012 de către Curtea de Apel din Lyon - Franța și are la bază mandatul de arestare emis la data de 10 iulie 2012 de către un judecător de instrucție din Lyon cu privire la numitul C.R..
S-a constatat că mandatul european a fost emis în vederea desfășurării anchetei penale, C.R. fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație criminală în vederea pregătirii infracțiunilor și spălare de bani din fraudă organizată prin nedovedirea originii resurselor, comisă de o persoană în legătură cu conspirație criminală, prevăzută de art. 321-6, 321-6-1, 321-1, 321-3, 321-4, 321-10, 321-10-1, 321-11, 313-1, 313-3, 313-7, 313-8, 324-1, 324-3, 324-4, 324-5, 324-6, 324-7, 324-8, 450-1, 450-3, 450-5 C. pen. francez, pedepsite cu închisoarea de 10 ani închisoare.
în fapt, s-a reținut că în data de 15 septembrie 2010, ofițerii de poliție din Valence au fost informați de către un proprietar de magazin că mai multe persoane au folosit cârduri bancare străine pentru a face cumpărători online. Patru persoane (A.M., M.A., T.I. și T.G.) au fost arestate deoarece asupra lor s-au găsit mai multe telefoane mobile și numeroase articole cumpărate cu cârdurile bancare falsificate. Analiza telefoanelor mobile a dus la arestarea altor două persoane (V.T.A. și D.Ș.). Tot pe baza analizei telefoanelor mobile, în data de 17 septembrie 2010, poliția a arestat alte șapte persoane (C.S., A.M.A., C.C., C.M., V.A.C., E.M.F., S.I.M.) care au stat la un hotel situat în Chambery, în posesia lor găsindu-se cardurile bancare falsificate, un software de recodare, telefoane mobile și mai multe computere.
Polițiștii francezi au descoperit faptul că în perioada ianuarie-septembrie 2010, grupul infracțional menționat a trimis în România suma de 114.000 euro. Numitul C.R. - fratele lui C.M., care a fost arestat în septembrie 2010 în Franța -, în anul 2010, a primit bani prin W.U., și anume 6.300 euro, de la fratele său C.M. și C.C.. Din analiza computerelor, a reieșit că numitul C.C. a fost în contact cu C.R. care a fost la curent cu activitățile pentru ca acesta din urmă să le furnizeze datele bancare obținute fraudulos.
S-a constatat că faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare fac parte din cele prevăzute de art. 96 alin. (1) Legea nr. 302/2004, fiind indicate în mandat: participarea la un grup criminal organizat și spălarea produselor infracțiunii, așa încât nu mai este necesară verificarea condiției dublei incriminări. Chiar și așa, s-a constatat că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legea penală română.
S-a reținut că persoana solicitată C.R. nu a formulat obiectiuni privind identitatea, iar apărările referitoare la invocarea nevinovăției și a faptului că nu a părăsit teritoriul României nu pot fi analizate de instanța română în cadrul procedurii strict reglementate a punerii în executare a mandatului european de arestare.
Cât privește respectarea art. 6 CEDO și legala citare a persoanei solicitate în fața organelor judiciare franceze, s-a observat că garanțiile referitoare la respectarea dreptului la apărare sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. a) Legea nr. 302/2004 ca și condiție specială de predare în situația în care mandatul european a fost emis în scopul executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate, ceea ce nu este cazul în speță întrucât mandatul european a fost emis pe numele lui C.R. în vederea desfășurării anchetei penale, fără ca împotriva acestuia să fi fost pronunțată o hotărâre de condamnare în lipsă.
în plus, a fost avut în vedere că lipsa altor relații privind mandatul intern de arestare ce stă la baza mandatului european nu constituie o condiție de soluționare a sesizării de punere în executare a mandatului european și nici un motiv de refuz la predare.
Sub acest aspect, s-a reținut că, potrivit art. 84 alin. (2) Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, așa încât nu există motive pentru a pune la îndoială respectarea procedurii interne de emitere a mandatului de arestare din 10 iulie 2012 sau concordanța acestei proceduri cu Convenția europeană a drepturilor omului, în condițiile în care mandatul a fost emis de un judecător de instrucție dintr-o țară membră a Uniunii Europene.
Cât privește datele personale ale numitului C.R., s-a constatat că din înscrisurile depuse la dosar reiese că acesta a avut probleme de sănătate în anul 2005 și 2008, fără să se fi invocat însă o situație specială, de natură a avea consecințe grave, iar circumstanțele personale favorabile nu constituie motive de refuz al executării mandatului european.
S-a constatat, de asemenea, că au fost invocate în apărare și dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. e) Legea nr. 302/2004, potrivit cărora: "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (...) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României".
în acest sens, s-a constatat, în primul rând, că este vorba despre un motiv opțional de refuz.
în al doilea rând, având în vedere că din descrierea faptei - astfel cum reiese din mandatul european -, rezultă indicii referitoare la comiterea infracțiunilor de către C.R. pe teritoriul României, însă inițierea și desfășurarea celei mai importante părți a activității infracționale a avut loc pe teritoriul Franței și luând în considerare că persoana solicitată nu este cercetată pentru aceleași fapte de către autoritățile române, instanța de fond a apreciat oportună predarea persoanei solicitate către autoritățile franceze, care au demarat și desfășoară ancheta penală.
Drept urmare, conform art. 107 cu referire la art. 103 alin. (11) Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea, dispunându-se arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 29 zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile franceze, cu condiția respectării regulii specialității și cu condiția ca, în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să poată fi transferată în România pentru executarea pedepsei.
împotriva hotărârii anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată C.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul persoană solicitată și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fî reluate.
înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că autoritățile judiciare franceze efectuează cercetări împotriva persoanei solicitate C.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație criminală în vederea pregătirii infracțiunilor și spălare de bani din fraudă organizată prin nedovedirea originii resurselor, comisă de o persoană în legătură cu conspirație criminală, prevăzute de art. 321-6, 321-6-1, 321-1, 321-3, 321-4, 321-10, 321-10-1, 321-11, 313-1, 313-3, 313-7, 313-8, 324-1, 324-3, 324-4, 324-5, 324-6, 324-7, 324-8, 450-1, 450-3, 450-5 C. pen. francez, pedepsite cu închisoarea de 10 ani închisoare.
Se reține, de asemenea, că împotriva persoanei solicitate s-a emis, la data de 17 iulie 2012, mandatul european de arestare de către Curtea de Apel din Lyon - Republica Franceză, care are la bază mandatul de arestare emis la data de 10 iulie 2012 de către un judecător de instrucție din Lyon, în vederea desfășurării anchetei penale.
Potrivit dispozițiilor art. 84 Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce.
Pe de altă parte, potrivit art. 107 alin. (1) Legea nr. 302/2004, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) Legea nr. 302/2004 și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.
Susținerea din recursul persoanei solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea faptelor și că nu a părăsit niciodată țara, nu poate fi primită, recurentul având posibilitatea de a-și formula apărările de fond în fața instanțelor judecătorești franceze, instanța română, în baza principiilor enunțate, neputând examina respectivele apărări.
Față de considerentele ce preced, se constată că hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie și că motivele de recurs invocate și opoziția la predare nu sunt întemeiate.
în consecință, înalta Curte constată că, în cauză, s-a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată C.R., ca nefondat.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoana solicitată a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1135/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 545/2013. Penal → |
|---|
