ICCJ. Decizia nr. 1238/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1238/2013

Dosar nr. 1317/118/2012

Şedinţa publică din 10 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 229 din 22 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1317/118/2012, Tribunalul Constanţa a dispus:

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului M.I.A., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.V. - fiul lui I. şi D., născut în oraşul Băneasa, jud. Constanţa, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de omor calificat, la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive.

În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.I.A. - fiul lui N. şi A., născut în mun. Medgidia, jud. Constanta, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de omor calificat, la pedeapsa de 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive.

A admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile I.N.C. şi M.G.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. art. 1349 şi următoarele C. civ. raportat la art. 1382 C. civ. a obligat inculpaţii C.A.V. şi M.I.A. la plata, în solidar, a sumei de 7500 RON, reprezentând daune materiale, către părţile civile I.N. şi M.G. şi la plata a câte 25.000 euro, echivalentul în RON la data efectuării plăţii la cursul BNR, pentru fiecare parte civila, cu titlu de daune morale.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen. a dispus restituirea către M.G. a următoarelor bunuri ce au aparţinut victimei: un telefon mobil marca N. (colet 1), obiecte de îmbrăcăminte, respectiv pantalon, bluză trening, tricou şi şosete, o vestă din fâş, o pereche de pantofi tip sport marca R., obiecte cu care era îmbrăcată victima( colet nr. 5, 6, 7).

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea în vederea distrugerii a două scânduri smulse din gard (colet nr. 2) ce au fost folosite la comiterea faptei.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. a dispus distrugerea urmelor biologice aflate în coletul 3 şi 4, depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa, la rămânerea definitivă a cauzei.

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa a sumei de 200 RON, reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii C.A.V. şi M.I.A. la plata a câte 3000 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin actul de inculpare s-a reţinut că, în noaptea de 11/12 noiembrie 2011 în jurul orelor 03.00, pe fondul unei stări conflictuale ivite cu puţin timp în urmă şi în baza unei înţelegeri intervenite între autori, inculpaţii C.A.V. şi M.I.A. au aplicat victimei M.C.A., în timp ce se deplasa pe stradă spre domiciliul său din localitatea Adamclisi, mai multe lovituri cu câte o şipcă fiecare, smulsă dintr-un gard, cauzându-i leziuni de violenţă ce au condus în scurt timp la deces datorită stopului cardio-respirator central, urmare a hematomului extradural masiv, în baza unui traumatism cranian cu fractură de os temporal şi de bază.

În susţinerea actului de inculpare au fost invocate următoarele mijloace de proba:

- proces-verbal de sesizare;

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto;

- proces-verbal de examinare a hainelor purtate de către victimă în momentul în care a fost agresionată de inculpaţi şi planşe foto;

- proces-verbal de concluzii provizorii medico-legale;

- raport medico-legal de necropsie şi planşe foto;

- declaraţie parte vătămată;

- declaraţii martori;

- procese-verbale de confruntare;

- copii de pe actele de urmărire penală din Dosarul nr. 4488/P/2oil al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia privind pe înv. C.A.V. ş.a., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, în vederea documentării profilului psihic violent al inculpatului din dosarul de bază;

- declaraţii inculpaţi;

În faţa instanţei inculpatul C.A.V. s-a prevalat de aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în sensul că a recunoscut fapta aşa cum a fost reţinută prin actul de inculpare, a fost de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală şi nu Ie-a contestat şi nu a dorit să fie administrate alte probe.

Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a da eficienţă dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., însă nu a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul M.I.A., având în vedere că în cauză au fost formulate pretenţii civile faţă de ambii inculpaţi, iar pentru buna înfăptuire a justiţiei nu este oportună disjungerea, cercetarea judecătorească vizându-l însă doar pe inculpatul M.I.A. care nu a înţeles să se prevaleze de aceleaşi dispoziţii legale, fiind urmată procedura obişnuită în raport de acest inculpat.

Prin prisma probelor administrate în cauză în raport de inculpatul M.I.A. şi ţinând seama numai de probele administrate în faza de urmărire penală în ceea ce îi priveşte pe inculpatul C.A.V., instanţa va reţine următoarea situaţie de fapt, descrisă şi prin actul de sesizare al instanţei:

În seara zilei de 11 noiembrie 2011 inculpaţii M.l.A. şi C.A.V. au mers împreună cu alţi prieteni de-ai lor, printre care numiţii F.C.I. şi D.A. la Discoteca S. din loc. Adamclisi. Aici, inculpaţii s-au întâlnit şi cu victima M.C.A., unde pe fondul consumului de băuturi alcoolice au intrat în discuţii contradictorii, întrucât victima i-ar fi împins în discotecă pe inculpatul C.A.V., creându-se o stare de animozitate între victimă şi autori.

Pe fondul acestei stări tensionate create, inculpatul M.I.A. zis "I." s-a înţeles cu inculpatul C.A.V. să îl bată pe M.C.A. în momentul în care acesta se va deplasa spre domiciliul său.

În acest sens, inculpatul M.l.A. la terminarea programului de la discotecă, adică în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor trei fără un sfert i-a contactat pe numiţii S.Ş. şi S.M.A. de faţă fiind şi martora C.G., solicitându-le- să-l ajute pe el şi pe inculpatul C.A.V. să îl lovească pe M.C.A., dar aceştia au refuzat.

Cei doi inculpaţi, au urmărit victima când a plecat spre domiciliu, asigurându-se că a plecat singură, au cerut martorilor F.C.I. şi D.A., să-i însoţească, mergând în urma acesteia.

La un moment dat, inculpaţii M.I.A. şi C.A.V. au reperat victima şi s-au apropiat de aceasta în fuga, s-au înarmat cu câte o şipcă smulsă din gardul împrejmuitor al unei locuinţe din zonă, apoi au atacat-o simultan.

De precizat ca, victima a fost surprinsă de prezenţa celor doi şi nu a avut timp să reacţioneze, -fiindu-i aplicată de către inculpatul C.A.V. o lovitură din partea lateral-spate apoi când victima s-a întors, a fost lovită de M.I.A. tot cu scândura la nivelul capului, apoi cei doi inculpaţi au aplicat lovituri multiple tot la nivelul capului şi al întregului corp, fapt ce a determinat căderea acesteia la sol.

Martorii F.C.I. şi D.A. au încercat să-i împiedice pe cei doi inculpaţi să mai lovească, dar nu au reuşit datorită furiei inculpaţilor.

Ulterior victima M.C.A. a fost abandonată în stradă, însă a reuşit să ajungă până la domiciliu, ce se afla în apropiere, s-a întins pe patul din dormitorul său, unde a decedat şi unde a fost găsită a doua zi de bunicul său, partea civilă M.G.

Inculpatul M.I.A. s-a deplasat după aceea la barul cunoscut sub numele "L.N.N.", unde a povestit martorilor P.C., C.M., O.I.I. şi B.C.T., împrejurările în care el şi inculpatul C.A.V. l-au agresat pe M.C.A., având remuşcări că violenţele exercitate ar putea conduce la moartea victimei.

Tot despre fapta sa, imediat după comitere, inculpatul M.I.A. a spus telefonic şi prietenului său, S.M.A., aspect ce este cunoscut şi de martorii S.Ş. şi C.G.

Inculpaţii în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor prânzului auzind de decesul victimei M.C.A., nu s-au prezentat în faţa autorităţilor, ci au contactat persoanele cunoscute şi audiate că martori ulterior în cauză, au încercat sa le determine să nu aducă la cunoştinţă organelor de urmărire penală datele ce Ie deţin privind incriminarea lor.

Din raportul de constatare medico-legala nr. 690/a3/2011 din data de 31 ianuarie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Constanta reiese ca, moartea numitului M.C.A. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei şi contuziei meningo-cerebrale urmare a unui traumatism cranian cu fractură de os temporal şi de bază, leziunile putând fi produse prin lovire şi zgâriere cu corpuri dure şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul. în sângele recoltat de la cadavru s-a găsit o alcoolemie de 0,20g‰.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă, pe care instanţa Ie-a avut în vedere la judecarea cauzei, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.A.V., care s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. în sensul că a recunoscut fapta ce i s-a reţinut prin rechizitoriu şi nu contestă probele ce au fost administrate în această fază procesuală: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto unde a fost găsit cadavrul, pe pat întins şi prezenta în zona pieptului, pe mâneca stângă, pe mâna dreaptă şi pe lenjeria de pat multiple pete cu aspect de vomă, sub ochiul drept prezenta o excoriaţie şi în zona superioară a nasului şi tot excoriaţii prezenta şi la degete şi la încheietura mâinii drepte. La cca 30 de metri de locuinţa victimei s-au găsit doua scânduri, una de dimensiunile de 96/9/2 iar cealaltă cu dimensiunea de 98/9/2, identificate pe sol în gradina lui S.N., iar cu ocazia verificărilor s-a stabilit că lipsesc două scânduri din gardul locuinţei lui F.I.; procesul-verbal din data de 14 noiembrie 2011, de examinare a vestimentaţiei părţii vătămate, respectiv a unei veste cu care se presupune ca a fost îmbrăcată victima în noaptea incidentului şi care pe spate în zona exterioară a omoplatului drept se observa un număr de 4 urme de stratificare, suprapuse în forma literei V, cu deschidere spre mâna dreaptă, având lungime de 14 respectiv 26 cm şi lungime de 2 respectiv 2,5 cm. Totodată la nivelul umărului drept cât şi pe guler se observa urme de stratificare dinamice, iar la partea superioară a şoldului stâng, se observa urme de stratificare pe o suprafaţă de 19/17 cm, urmele descrise fiind de culoare albă ce par a fi de var; declaraţia martorului F.C.I., care a arătat că, în seara zilei de 11 noiembrie 2011 s-a deplasat din Constanta în localitatea Adamclisi, împreună cu prietenii săi la discotecă, unde au stat până în jurul orei 2,45, când au luat hotărârea de a pleca, mai mult la cererea lui M.I.A., care l-a chemat repede afară. Au ieşit deodată din discotecă şi M.l. şi D.A. l-au urmat pe C.A.V. ce se afla în faţa lor la o distanţă de 10 metri. La un moment dat, l-a văzut pe C.A.V. intrând în curtea unei locuinţe din stânga, căutând ceva, apoi a ieşit şi Ie-a cerut să facă linişte, apoi împreună cu M.I.A. s-au îndreptat spre gardul din dreapta, de unde au rupt câte o şipcă din gard şi s-au îndreptat tiptil spre M.C.A., mascându-şi deplasarea şi de o remorcă de tractor ce era parcată pe stradă, şi l-au atacat din spate, unul pe stânga şi unul pe dreapta, victima încercând să se apere cu mâinile însă a fost lovită de cei doi cu şipcile pe tot corpul. Înainte de a începe să lovească victima, martorul D.A. a încercat să-i oprească mai întâi pe C. apoi pe M., pe care chiar l-a apucat de haină dar fără succes, apoi acelaşi martor a strigat să lase şipcile. Martorul nu a avut tăria de a interveni şi a-i opri pe cei doi inculpaţi în acţiunea lor violentă. Nu a avut nicio discuţie neprincipială cu victima în discotecă şi nu-şi explică declaraţia inculpatului C., mai ales că pe victimă nu o cunoştea şi a văzut-o doar la momentul incidentului. Este sigur că a văzut cum cei doi inculpaţi au lovit victima cu şipcile pe suprafaţa întregului corp, de la cap până la picioare. Conflictul a durat aproximativ 3 minute, s-a întâmplat foarte repede. A doua zi seara s-a întâlnit cu C. în discotecă, s-a aşezat lângă el şi i-a sugerat să spună că, nu au fost acolo, că nu ştie nimic, pentru că lui poate să-i taie şi mâinile că nu recunoaşte nimic şi "Dacă e puşcărie, puşcărie sa fie!". A fost sunat şi de mama lui M.I. şi i-a cerut să meargă acasă să stea de vorbă, că sunt băieţi tineri şi nu are rost să facă puşcărie; Declaraţia martorului D.A. care a arătat că, la căminul UMC l-a cunoscut pe F.C.I., şi au hotărât ca împreună să meargă la discotecă la Adamclisi. În discotecă, la un moment dat s-a creat o stare conflictuală între victimă şi C.A.V., împingându-se unul în altul. În aceste împrejurări M.I. zis I. i-a dat două palme peste ceafa victimei, însă datorită intervenţiei persoanelor din jur conflictul s-a oprit. Ulterior, între cei doi s-a păstrat o stare necorespunzătoare, întrucât cei doi de la distanţă îşi făceau semne obscene. În jurul orei 3.00, împreună cu F.C.I. au hotărât să plece acasă, însă la un moment dat l-a văzut pe M.I.A. că îl forţa pe F. să-l urmeze, lucru ce l-a determinat să-l facă şi el, întrucât veniseră împreună. În aceste momente inculpatul C.A.V. a spus "A plecat singur". Inculpaţii mergeau în faţa lor la o distanţă de 10 metri pe stradă, iar la un moment dat l-a văzut pe C. intrând într-o curte, căutând ceva pe jos, după care i-a spus lui M. că, îl vede, este singur. Cei doi inculpaţi s-au îndreptat către un gard de unde au smuls câte o şipcă, moment în care martorul a realizat intenţiile celor doi, de a-I bate pe cel care era în faţa lor la o distanţă de cca 300 m. Văzând că inculpaţii vor să se apropie de cel pe care îl urmăreau fără să fie observaţi, martorul Ie-a cerut să se oprească şi cu toate că l-a prins de haine pe inculpatul M.I.A., însă acesta s-a smuls din mâinile lui. Martorul Ie-a cerut inculpaţilor să nu lovească cu scândurile că îl omoară însă ei nu au ascultat. În încercarea de a scăpa inculpatul M. l-a zgâriat la mână cu scândura, existând şi fotografii în acest sens. Martorul a fugit după cei doi inculpaţi, fără succes însă când s-au apropiat de victimă aceasta s-a întors, a auzit un schimb de înjurături, a văzut victima care s-a întors spre M.I., iar atunci a fost lovită cu scândura în cap lateral dreapta de inculpatul C., apoi a fost lovită tot în cap de inculpatul M. În momentul aplicării loviturilor cei doi au lovit victima cu scândura prin ţinerea cu ambele mâini de capăt şi martorul a intervenit din nou să nu-l mai lovească pentru că şi-a dat seama ca situaţia este gravă. L-a tras pe inculpatul M. de lângă victimă, timp în care a văzut că victima încerca să se ridice de la sol, însă C.A. îl lovea cu pumnii şi cu picioarele, lucru ce s-a repetat de câteva ori, ultima dată sfârşind printr-o acţiune violentă de lovire cu scândura de mai multe ori de la picioare până la cap. La un moment dat inculpatul M.I. l-a strigat pe martorul F., care era la o distanţă mult mai mare, apoi au plecat, iar inculpatul C. a rămas lângă victimă. Martorul l-a întrebat pe inculpatul M. ce a avut cu victima iar atunci acesta i-a spus că cel bătut este M.A. cu care avusese o discuţie în discotecă, spunând despre acesta că, în timp ce se aflau la bar, în discotecă, acesta l-ar fi scuipat pe faţă atât pe el cât şi pe C.A., că victima merita să fie bătută pentru că, de-a lungul timpului s-a luat de mai multe ori de ei ca să-l cinstească. În continuare M. a sunat pe cineva, căruia i-a spus că l-a bătut pe M.A. cu şipca. În continuare, inculpatul M. l-a invitat pe martor şi pe prietenul său la un bar, însă ei l-au refuzat. Mama inculpatului M. l-a sunat pe martor pentru a se întâlni, cerându-i să nu declare că şi fiul său a lovit victima, să dea vina pe C., iar a doua zi s-au întâlnit întâmplător în discotecă cu C.A.V. care Ie-a spus că oricum, chiar dacă nu au participat şi ei, vor fi luaţi toţi patru, fiindcă s-a lăudat M. că, l-a bătut pe M.A. şi mai bine ar fi să dea vina pe M. Martorul l-a întrebat ce a avut cu victima şi cum a putut să o bată aşa, acesta răspunzându-i că, bătaia primită de M.A. nu este nimic pe lângă cea primită de un alt băiat din Adamclisi, în urmă cu o săptămână, pe care îl bătuse cu o rangă, dar că acela nu a murit, s-a găsit acesta să moară. Le-a mai spus ca ar fi bine să spună că nu au fost acolo, deoarece "dacă pică el, ia el 10 ani, dar iau şi ei 5"; declaraţia martorului P.C., care a arătat că, în noaptea de 11/12 noiembrie 2011, în jurul orei 2,0 - 3.00, în timp ce se afla cu martora C.M., prietena sa, a venit un băiat la masă, pe care a aflat că îI chema M.I.A., şi care i-a spus ca l-a bătut foarte tare pe "T." şi îi este frică că l-a omorât în bătaie. A doua zi a aflat de la prietena sa că, M.A. a fost omorât în bătaie; declaraţia martorei C.M. care a susţinut că, a văzut când victima a plecat din bar, l-a văzut şi pe inculpatul M.I. în acea seară, apoi a plecat şi l-a mai văzut în jurul orelor 2.30 - 3.00, de această dată într-o stare avansată de ebrietate, vorbea întrerupt, părea abătut, trist, îngândurat. După puţin timp, a venit la masă în bar, şi fără să fie întrebat i s-a adresat martorei cum că, l-a bătut foarte tare pe T., că acesta i-a cerut să-i dea de băut, el nu a vrut şi T. l-a scuipat. Apoi, a devenit din ce în ce mai panicat, pentru că, îi era frică că l-a omorât pe T.; declaraţia martorei N.I.C., care a relatat că, este rudă cu victima şi ştie că aceasta a fost crescută de bunicii materni, după ce mama şi-a întemeiat o altă familie. În ziua de 12 noiembrie 2011, a aflata că M.A. a fost găsit mort în casă, fapt ce a determinat-o să vorbească cu mai multe persoane la telefon, să afle ce s-a întâmplat. De la o cunoştinţă a sa a aflat că inculpaţii C. şi M. l-au urmărit pe M.A. să-l bată, l-au ajuns din urma apoi l-au atacat cu nişte scânduri smulse din gard; declaraţia martorului O.l.I. care a declarat că, a fost în acea seară în discotecă a văzut părţile din dosar, dar nu a văzut vreo stare conflictuală, iar mai târziu, când s-a întâlnit cu inculpatul M.I., acesta i s-a adresat: " Mamă, eu cu C. l-am făcut pe T., l-am bătut cu şipcile în cap, l-am bătut de l-am rupt."; declaraţia martorei C.G., care a arătat că, a fost în discotecă împreună cu S.Ş. şi S.A., în timp ce stătea cu aceştia afară, M.I. zis I. Ii s-a adresat:" Haideţi la bar la N., că am să bat pe cineva!". Martora nu a fost de acord şi a mers cu cei doi într-o altă locaţie; declaraţia martorului S.M.A. care a arătat că, a văzut părţile în cauză la discotecă, dar nu a văzut o stare conflictuală între ei. În seara respectivă, în timp ce se pregăteau să plece acasă, a venit M.I.A. şi Ie-a spus să meargă la un bar, să-l bată pe M.A. şi pentru a-i convinge a spus că va merge şi C.A.V. Nu l-a însoţit pe inculpat pentru că a plecat cu maşina cu alte persoane spre casă. După cca 5 min. a fost sunat pe telefon de inculpatul M. zis I. care i-a spus că, l-a bătut foarte tare pe M.C. zis T., că l-a bătut împreună cu C.A. cu nişte scânduri rupte dintr-un gard. A doua zi a aflat de la colegii de muncă faptul că, M.A. a decedat; declaraţia martorului E.G. care a arătat că, deplasându-se pe stradă a găsit două scânduri rupte dintr-un gard, fără să ştie ce s-a întâmplat; declaraţia martorei B.C.T. care a arătat că, în jurul orei 3.30 a venit în barul L.N.N. inculpatul M.I., care era în stare de ebrietate şi care a spus că, l-a bătut rău de tot pe T. împreună cu C.V., că l-au lovit la nivelul capului şi al umărului cu muchia şipcilor; declaraţia martorului F.l. care a precizat că îi cunoaşte pe cei implicaţi, fiind administratorul discotecii, că victima era o persoană reţinută, blândă, însă toţi obişnuiau să consume băuturi alcoolice la discotecă. În jurul orei două, C.A. a venit la martor şi i-a spus că, victima l-a stropit cu suc şi că ar vrea să o bată, însă i-a pus în vedere să nu facă aşa ceva pentru că altfel, va avea de-a face cu paznicii discotecii şi atunci el l-a asigurat că nu va face nimic. De asemenea şi victima a fost atenţionată să nu facă nimic, să stea la locul lui şi aceasta a promis că nu va face nici un scandal. În jurul orei 3,00 din discotecă a plecat C.A. şi M.I. şi presupune că mai înainte ar fi plecat şi victima. A doua zi dimineaţa a aflat că victima a fost găsită decedată şi acest lucru s-ar datora celor doi inculpaţi; declaraţia martorei M.M., sora inculpatului M.I., care a arătat că nu cunoaşte să fi existat vreo stare conflictuală intre inculpat şi victimă, că a doua zi după ce a auzit ce se discuta în sat l-a întrebat ce s-a întâmplat şi acesta i-ar fi spus că a avut un conflict cu victima, tendinţa a fost să-I lovească însă nu l-a lovit, în schimb a lovit C.A.V. cu şipca de gard în cap şi când a văzut cât de tare îl loveşte a fugit; declaraţia mamei inculpatului M.I., M.A., ce a susţinut că nu ştie nimic de vreun conflict al fiului său cu victima, ştie că acesta a plecat seara la discotecă şi a venit a doua zi dimineaţa şi s-a culcat; procesele-verbale de confruntare dintre C.M., C.G. şi M.I.A.; copie după actele de cercetare penală efectuate în Dosarul nr. 4488/P/2011 având ca făptuitori pe C.A.V., C.I. şi S.Ş., ce sunt reclamaţi de S.S. din comuna Deleni, cum că în seara de 1/2 august 2011 ar fi fost bătut de făptuitori şi a depus o copie după actul medico-legal din care reiese că a suferit leziuni ce au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, ce s-au produs prin-lovire cu corp dur, unelte alungite.

Probele indicate mai sus se coroborează şi cu declaraţia inculpatului C.A.V. de recunoaştere a învinuirii ce i se aduce, fără să conteste probele, declaraţia acestui inculpat dată în faza de urmărire penală fiind în sensul că, în seara respectivă a intrat în discuţii neprincipiale cu M.C.A., care dorea să-i bată, în timp ce se deplasau spre casă. În aceste condiţii el şi cu M.I.A. au rupt câte o şipcă din gard şi l-au atacat pe acesta, primul care a lovit victima a fost M., care i-a lovit cu şipca în zona capului din spate, iar ei l-ai lovit cu şipca în cap din faţă şi i-a mai aplicat şi două lovituri în zona picioarelor. Victima s-a ridicat de jos şi a plecat spre locuinţa sa, apoi s-au despărţit cu toţii. F.C. l-a lovit şi el cu piciorul în cap. A doua zi a aflat ca M.A. a decedat. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut fapta, fără rezerve.

În ceea ce priveşte dovedirea vinovăţiei inculpatului M.I.A. instanţa a constatat că acesta nu a dorit să se prevaleze de aplicabilitatea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., a uzat de dreptul la tăcere, însă în faza de urmărire penală acesta a susţinut că, a fost în discoteca din Adamclisi, unde s-a întâlnit cu M.A. şi cu care a avut o stare conflictuală, întrucât acesta, fără motiv, l-a scuipat. În jurul orei 2.00, a plecat din discotecă, împreuna cu F.C. şi cu un alt coleg al acestuia, iar pe drum l-a găsit pe C.A., care la un moment dat a rupt din gard o scândură şi a început să alerge după M.C., ce se afla pe aceeaşi stradă, dar înaintea lor. Văzând că, din gard a mai căzut o scândură, a luat şi el în mană acea scândură şi s-a îndreptat spre victimă. C. a aplicat o lovitură din spate în zona capului, victima a căzut la sol şi atunci i-a aplicat şi el o lovitură în zona picioarelor -, după care a plecat spre casă. C. a rămas lângă victimă şi nu ştie ce a făcut. În continuare, s-a despărţit de cei ce îl însoţeau şi a mers într-un bar, iar a doua zi a aflat că victima a decedat.

După cum se poate sesiza, prin declaraţia sa, inculpatul M.I.A. a încercat, pe cât posibil să-şi minimalizeze contribuţia sa în acest incident, de la încercarea de a arăta că victima a avut o atitudine, necorespunzătoare, provocatoare, negarea declaraţiilor martorilor care susţin teza potrivit căreia el a fost cel care căuta şi alte persoane cu care să bată victima şi până la ceea ce s-a întâmplat la locul faptei.

Toate aceste încercări ale inculpatului de a nu fie implicat în conflict şi să nu fie legat de consecinţe mai grave nu denotă decât nesinceritatea acestuia, având în vedere probele arătate mai sus şi declaraţiile martorilor din faza de urmărire penală ce au fost detaliate şi care au fost menţinute şi în faţa instanţei, cu excepţia unor aspecte mai puţin semnificative pe care martorii nu le-au mai putut preciza, dar care nu schimba cu nimic datele speţei.

Martorul F.C. a susţinut şi în faţa instanţei că a văzut când inculpatul M. a lovit victima cu o şipcă în partea superioara a corpului, în zona capului, apoi a lovit victima şi cu piciorul; victima nu a făcut nimic la momentul incidentului, de natură să-i determine pe cei doi să o lovească, cei doi inculpaţi veneau din spatele victimei, de la o distanţă de cca 50 m.

Nu a intervenit în acel incident pentru că, i-a fost frică să nu fie lovit, de obicei evită să fie implicat în aşa ceva. Martorul S.M.A. a confirmat că inculpatul M. i-a rugat pe cei din grupul lui să meargă să îl bată pe T., la plecarea din discotecă, apoi a fost sunat că l-a bătut cu şipca, urmând ca a doua zi când s-a aflat că victima a decedat şi l-a întrebat de ce a făcut acest lucru, inculpatul să-i spună ca nu i-a dat decât o palmă apoi a fugit, ca venea poliţia. Martorul P.C. a confirmat că M.I. a venit în bar, a spus că a fost implicat într-un scandal şi e posibil să fi omorât un băiat, T. Martorul D.A., a arătat că, pe drum inculpaţii C. şi M. au luat câte o şipcă din gard, iar de la lumina stâlpului a văzut în faţă un băiat şi atunci şi-a dat seama că ei urmăresc pe acel băiat. Cei doi au fugit, iar el a încercat să pună mâna pe ei, să-i oprească. M. a tras mâna a fost zgâriat. Când au ajuns la cca 10 metri de victimă, aceasta şi-a dat seama că e urmărită, s-a întors către cei doi care stăteau de o parte şi de alta, victima s-a întors spre M., se înjurau şi inculpatul C. i-a dat cu şipca în cap, după care a fost lovita de M. tot în cap cu şipca. Victima a căzut la pământ, C. îl lovea cu şipca iar M. îl lovea cu piciorul tot în cap, apoi M. a aruncat şipca din mână şi a plecat pe acelaşi drum cu martorul, după puţin timp însă s-au despărţit. Motivul bătăii, după spusele lui M., a fost acela că în bar, victima l-a scuipat atât pe el cât şi pe C. şi tot timpul când se întâlneau îi cerea de băut.

Aşadar, are mai puţină relevanţă cine a lovit primul victima, ceea ce este decisiv în cauză este modul în care au reacţionat şi acţionat inculpaţii în raport de victimă, în sensul că ambii inculpaţi au hotărât sa aplice o corecţie victimei, inculpatul M.I. a dorit să caute şi alţi susţinători. La plecarea din discotecă, pentru a fi pus în aplicare planul, inculpaţii s-au înarmat cu şipci rupte din gard şi au lovit victima cu atâta putere cu acele şipci şi cu picioarele până aceasta a căzut la pământ. După acest moment au continuat să lovească victima, iar primul care s-a îndepărtat a fost inculpatul M.I., care ulterior s-a asigurat că victima a putut părăsi locui incidentului, însă ulterior datorită loviturilor puternice din zona capului aceasta a decedat în propria locuinţă.

Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a apreciat că şi fapta inculpatului M.I.A. a fost dovedită şi se impune tragerea la răspundere penală a acestuia.

Nu se poate susţine că, inculpaţii au fost provocaţi de victimă, astfel încât să fie reţinută circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. deoarece, chiar dacă s-ar lua în considerare şi această variantă, nesusţinută de probe, dar afirmată de inculpaţi, conflictul a avut loc în discotecă şi părea ca s-a finalizat acolo, după cum susţine şi martorul F.I., inculpaţii şi victima păreau că s-au împăcat, însă aceştia au acţionat violent mult mai târziu şi fără ca victima să poată reacţiona în vreun fel. De altfel, acesta a fost şi scopul inculpaţilor de a surprinde victima cu loviturile aplicate în cap cu corpuri dure.

Mai mult, starea de provocare presupune săvârşirea faptei sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii, în cazul de faţă produsă prin atingerea gravă a demnităţii, celelalte variante neputând intra în discuţie, însă inculpaţii nu au reacţionat imediat la eventuala atitudine nepotrivită a victimei ci şi-au pregătit un plan infracţional, alegându-şi momentul potrivit când victima era singură, lipsită de ajutor, iar faptul că era în apropierea locuinţei nu a ajutat-o cu nimic. De aici se poate trage concluzia că inculpaţii au reacţionat atât de violent şi a luat-o prin surprindere, astfel încât nu a avut altceva de făcut decât să îndure corecţia aplicată de aceştia, fără a putea să reacţioneze în vreun fel.

Nu orice altercaţie a părţilor poate fi considerată ca fiind act de provocare. Acesta trebuie să fie semnificativ şi să înfrângă din voinţa inculpaţilor, deoarece altfel nu poate fi considerat decât unul din motivele care au stat la baza conflictului, soldat cu decesul unei persoane, mai exact motivaţia adoptată de inculpaţi cu privire la cele făcute de ei.

Instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice reţinută pentru inculpatul M.I.A. din infracţiunea de omor calificat, aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriu, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., motivat de faptul că, rezultatul mai grav, decesul, s-a produs ca urmare a acţiunii intenţionate a inculpaţilor şi nu din culpa acestora. Inculpaţii au lovit victima, iar loviturile aplicate cu corpuri dure i-au produs leziuni incompatibile cu viaţa, fiind vizată preponderent zona capului. Aceste leziuni s-au produs prin lovire directă şi nu datorită împrejurării că victima ar fi căzut la sol şi în mod surprinzător pentru inculpaţi aceasta s-a lovit la cap şi a murit. Inculpaţii şi-au asumat în totalitate riscul că, orice om lovit cu putere în cap cu două şipci şi cu picioarele, de către două persoane, ar putea deceda, rezultatul mai grav fiind evident în acest caz.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 22 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 1317/118/2012 au declarat apel inculpaţii M.I.A. şi C.A.V.

Inculpatul M.I.A., prin apărător a criticat hotărârea fondului, în principal, pentru nelegalitate, respectiv pentru greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei dedusă judecăţii din art. 174 -175 lit. i) C. pen. în art. 183 C. pen. - motivat de declaraţiile martorilor oculari, din care rezultă că inculpaţii s-au înţeles să-i aplice lovituri victimei şi nicidecum să-i suprime viaţa, dar şi faţă de relatările acestora, cum că victima s-a ridicat singură de la sol, a plecat de la locul faptei şi a decedat acasă, la un interval de câteva ore de la incident.

Subsidiarul apelului formulat de inculpatul M.I.A., vizează reindividualizarea pedepsei în raport de concluziile referatului de evaluare psiho-socială care consemnează că acesta a avut un comportament exemplar până la comiterea faptei, este integrat social şi are o familie unită.

În susţinerile orale, apărătorul inculpatului C.A.V. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei penale atacate şi rejudecând, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanţa de fond, faţă de circumstanţele reale de comitere a faptei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, tânăr în vârstă de 19 ani, cu o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă.

Prin Decizia penală nr. 167/P din 13 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate apelurile formulate de apelanţii inculpaţi M.I.A. şi C.A.V. împotriva Sentinţei penale nr. 229 din 22 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 1317/118/2012. în baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat/a art. 350 C. proc. pen. şi la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor M.I.A. şi C.A. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus arestul preventiv, pentru fiecare inculpat de la 22 mai 2012 la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 600 RON fiecare.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel Constanţa a constatat următoarele:

Atât organul de urmărire penală cât şi Tribunalul Constanţa, au reţinut în mod corect şi complet împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi au realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal.

S-a reţinut că, în seara zilei de 11 noiembrie 2011, inculpaţii M.A. şi C.A.V., împreună cu prietenii lor F.C.I. şi D.A. au mers la discoteca" S." din localitatea Adamclisi, unde s-au întâlnit cu victima M.C.A., cu care au intrat în discuţii contradictorii pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

Urmare a stării tensionate create, inculpatul M.I.A. s-a înţeles cu inculpatul C.A.V. să bată victima, în momentul în care aceasta se va deplasa spre domiciliul său, scop în care, la terminarea programului de la discotecă, respectiv în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor trei fără un sfert, inculpatul M.I. i-a contactat pe martorii S.M.A. şi S.Ş., în prezenţa martorei C.G., cerându-le să-i ajute pe el şi pe C.V.A. să îI lovească pe M.C.A.

Cum, cei doi martori au refuzat, inculpaţii au urmărit victima când a părăsit discoteca, asigurându-se că a plecat singură spre domiciliu, solicitându-Ie martorilor F.C. şi D.A. să-i însoţească. Cu toţii au mers în urma victimei.

La un moment dat, inculpaţii au reperat victima, s-au apropiat de aceasta, în fugă şi înarmându-se cu câte o şipcă smulsă din gradul unei locuinţe din zonă, i-au aplicat lovituri. Primul care a acţionat a fost inculpatul C.A.V., care a lovit-o din partea lateral - spate, iar când aceasta s-a întors a fost lovită de M.I.A. cu o scândură la nivelul capului, după care cei doi i-au aplicat mai multe lovituri la nivelul capului şi a întregului corp, ceea ce determinat căderea victimei la sol.

Deşi martorii F. şi D. au încercat să-i împiedice pe inculpaţi să mai lovească victima, nu au reuşit. Abandonată în stradă, victima M.C.A. a ajuns ulterior la domiciliul său din apropiere s-a întins pe patul din dormitor, unde a decedat, fiind găsită a doua zi de bunicul său.

După abandonarea victimei, inculpatul M.I.A. s-a deplasat la barul cunoscut sub numele "L.N.N." şi a povestit martorilor P.C., C.M., B.C.T., împrejurările în care, el şi inculpatul C., l-au agresat pe M.C., manifestând remuşcări că loviturile aplicate ar putea să ducă la moartea acestuia.

După comiterea faptei, acelaşi inculpat a povestit despre fapta sa, telefonic, şi martorului S.M.A., prietenul său.

Auzind despre decesul victimei, în data de 12 noiembrie 2011, în jurul prânzului, inculpaţii au contactat martorii audiaţi ulterior în cauză şi au încercat să-i determine să nu relateze organelor de urmărire penală cele cunoscute de ei.

La stabilirea acestei stări de fapt s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă, coroborate: raportul de constatare medico-legală nr. 690/a3/2011, întocmit la data de 31 ianuarie 2012 de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto, procesul-verbal de examinare a vestimentaţiei victimei din data de 14 noiembrie 2011,declaraţiile martorilor D.A., F.C.I., P.C., C.M., N.I.C., O.I.I., C.G., S.M.A., E.G.F.I., procesele-verbale de confruntare dintre martorii C.M., C.G. şi inculpatul M.I.A., precum şi declaraţia inculpatului C.A.V., dată înainte de începerea cercetării judecătoreşti, prin care a recunoscut fapta de care este acuzat, cerând instanţei ca judecata să se facă, exclusiv, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpaţii M.I.A. şi C.A.V. cu vinovăţie în forma cerută de lege, în mod corect, prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpaţilor pentru art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Din probatoriul existent la dosar rezultă incidenţa agravantei de la art. 175 alin. (1) lit i) C. pen. -fapta fiind comisă în public, respectiv pe stradă.

În mod corect, a respins Tribunalul Constanţa cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul M.I. din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., câtă vreme din dovezile existente la dosar, reiese că, decesul victimei s-a produs ca urmare a acţiunii intenţionate a inculpaţilor, în urma loviturilor aplicate cu corpuri dure, care au vizat zonă vitală - capul.

Referitor la individualizarea pedepsei, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că pedepsele de 19 ani închisoare, pentru art. 174 - 175 lit. i) C. pen. aplicată inculpatului M.I.A., şi cea de 14 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.V., pentru art. 174 - 175 lit. i) C. pen. - se înscrie în coordonatele individualizării legale şi răspunde tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

Curtea de apel a constatat că, pe lângă gradul de pericol social generic al infracţiunii săvârşite, determinat de importanţa valorii sociale ocrotite, de subliniat este gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptei comise, dat de circumstanţele reale arătate ce au evidenţiat o agresivitate excesivă a inculpaţilor, care au aplicat victimei mai multe lovituri, în zone vitale (cu preponderenţă capul), cu câte o şipcă fiecare, smulsă dintr-un grad împrejmuitor din apropiere, cauzându-i leziuni de violenţă, care s-au soldat cu decesul victimei la scurt timp, datorită stopului cardio respirator central, urmare hematomului extradural masiv, în baza unui traumatism cranian cu fractură de os temporal şi de bază.

S-a ţinut seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, ambii tineri, cu vârste ce nu depăşesc 20 ani, infractori primari, cu o conduită sinceră - inculpatul C.A.V., şi parţial nesinceră- inculpatul M.I.A., care a recunoscut doar prezenţa sa la locul incidentului şi o implicare minimă.

În raport de aceste elemente, Curtea de Apel Constanţa a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor de instanţa fondului sunt corect dozate atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare - în regim privativ de libertate - sunt apte să îndeplinească cerinţele impuse de art. 52 C. pen., privind scopul şi funcţiile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere şi de reeducare a inculpaţilor, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia.

III. Împotriva acestei decizii penale, în termenul legal, au formulat recurs inculpaţii M.I.A. şi C.A.V.

Inculpatul M.I.A. a criticat atât decizia instanţei de apel cât şi sentinţa instanţei de fond şi a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. acesta a arătat că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au dat o greşită încadrare juridică faptei săvârşite în condiţiile în care inculpatul când a lovit victima nu a avut intenţia de a suprima viaţa acesteia ci intenţia a fost doar de a lovi victima. În această situaţie consideră că încadrarea juridică a faptei săvârşite de către acesta este aceea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. şi nu infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., aşa cum a fost reţinut prin actul de sesizare şi menţinut de instanţa de fond şi de instanţa de apel.

Atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de recurs a recunoscut săvârşirea faptei cu precizarea că nu a avut niciun moment intenţia de a ucide victima, aspect care a determinat neaplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa pronunţând pedepse diferenţiate pentru cei doi inculpaţi.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., inculpatul M.I.A. a arătat că nu a avut probleme cu legea penală, este tânăr, se poate reintegra în societate, referatul de probaţiune întocmit în cauză care arată că a avut un comportament exemplar până la comiterea faptei, este integrat social şi are o familie unită, aspecte ce constituie circumstanţe atenuante, apte să conducă la diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.

Inculpatul C.A.V. a criticat atât decizia instanţei de apel cât şi sentinţa instanţei de fond şi a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., arătând că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, uzând de procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., considerând însă că pedeapsa aplicată este mult prea mare.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate, apreciază nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.I.A. şi C.A.V., pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod concret a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaţilor, stabilind fără dubiu existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care aceştia au acţionat.

În seara zilei de 11 noiembrie 2011 inculpaţii M.I.A. şi C.A.V. au mers împreună cu alţi prieteni de-ai lor, printre care numiţii F.C. şi D.A. la Discoteca S. din loc. Adamclisi. Aici, inculpaţii s-au întâlnit cu victima M.C.A., unde pe fondul consumului de băuturi alcoolice au intrat în discuţii contradictorii, întrucât victima l-ar fi împins în discotecă pe inculpatul C.A.V., creându-se o stare de animozitate între victimă şi autori.

Pe fondul acestei stări tensionate create, inculpatul M.I.A. zis "I." s-a înţeles cu inculpatul C.A.V. să îl bată pe M.C.A. în momentul în care acesta se va deplasa spre domiciliul său.

În jurul orelor 02.45, inculpatul M.l. i-a contactat pe numiţii S.Ş. şi S.M.A. de faţă fiind şi martora C.G., solicitându-le să-l ajute pe el şi pe inculpatul C.A. să îl bată pe M.C.A., dar aceştia au refuzat.

Cei doi inculpaţi, au urmărit victima când a plecat spre domiciliu, asigurându-se că a plecat singură, au cerut martorilor F.C.I. şi D.A., să-i însoţească, mergând în urma acesteia.

Când inculpaţii M.I.A. şi C.A.V. au reperat victima s-au înarmat cu câte o şipcă smulsă din gardul împrejmuitor al unei locuinţe din zonă şi s-au apropiat de aceasta în fugă, lovind-o simultan.

Fiind surprinsă de cei doi inculpaţi, victima nu a avut timp să reacţioneze, fiindu-i aplicată de către inculpatul C.A.V. o lovitură din partea lateral-spate apoi, când s-a întors, a fost lovită de M.I.A. tot cu scândura la nivelul capului. În urma acestor lovituri victima a căzut, iar cei doi inculpaţi au continuat să lovească victima cu şipcile şi cu picioarele pe întreaga suprafaţă a corpului precum şi la nivelul capului.

Ulterior victima M.C.A. a fost abandonată în stradă, însă a reuşit să ajungă până la domiciliu, ce se afla în apropiere, s-a întins pe patul din dormitorul său, unde a decedat, fiind găsită a doua zi de bunicul său, partea civilă M.G.

Inculpatul M.I.A. s-a deplasat după aceea la barul cunoscut sub numele "L.N.N.", unde a povestit martorilor P.C., C.M., O.l.I. şi B.C.T., împrejurările în care el şi inculpatul C.A.V. l-au agresat pe M.C.A., având remuşcări că violenţele exercitate ar putea conduce la moartea victimei.

Tot despre fapta sa, imediat după comitere, inculpatul M.I.A. a spus telefonic şi prietenului său, S.M.A., aspect ce este cunoscut şi de martorii S.Ş. şi C.G.

Inculpaţii în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor prânzului auzind de decesul victimei M.C.A., nu s-au prezentat în faţa autorităţilor, ci au contactat persoanele cunoscute şi audiate ca martori ulterior în cauză, încercând să Ie determine să nu aducă la cunoştinţă organelor de urmărire penală datele ce Ie deţin privind incriminarea lor.

Această situaţie de fapt este susţinută de întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală nr. 690/a3/2011, întocmit la data de 31 ianuarie 2012 de Serviciul de Medicină Legală - Constanţa, procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe foto, procesul-verbal de examinare a vestimentaţiei victimei din data de 14 noiembrie 2011. Declaraţiile martorilor D.A., F.C.I., P.C., C.M., N.I.C., O.l.I., C.G., S.M.A., E.G.F.l., procesele-verbale de confruntare dintre martorii C.M., C.G. şi inculpatul M.I.A., precum şi declaraţia inculpatului C.A.V., dată înainte de începerea cercetării judecătoreşti, prin care a recunoscut fapta de care este acuzat, cerând instanţei ca judecata să se facă, exclusiv, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Martorul F.C. a susţinut atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei că a văzut când inculpatul M. a lovit victima cu o şipcă în partea superioară a corpului, în zona capului, apoi a lovit victima şi cu piciorul.

Martorul S.M.A. a confirmat că inculpatul M. i-a rugat pe cei din grupul lui să meargă să îI bată pe T., la plecarea din discotecă, apoi a fost sunat de către inculpatul M. care i-a spus că l-a bătut cu şipca, iar martorul P.C. a confirmat că M.I. a venit în bar, a spus că a fost implicat într-un scandal şi e posibil să fi omorât un băiat.

Martorul D.A., a arătat că, pe drum inculpaţii C. şi M. au luat câte o şipcă din gard, iar de la lumina stâlpului a văzut în faţă un băiat şi atunci şi-a dat seama că ei urmăresc pe acel băiat. Cei doi au fugit, iar el a încercat să pună mâna pe ei, să-i oprească. M. a tras mâna şi a l-a zgâriat. Când victima, şi-a dat seama că e urmărită, s-a întors către M., iar inculpatul C. i-a dat cu şipca în cap, după care a fost lovită de M. tot în cap cu şipca. Victima a căzut la pământ, timp în care inculpatul C. îl lovea cu şipca iar Inculpatul M. îI lovea cu piciorul tot în cap. Inculpatul M. a aruncat şipca din mână şi a plecat pe acelaşi drum cu martorul, iar după puţin timp s-au despărţit.

În raport de declaraţiile acestor martori, precum şi în raport de constatările raportului de expertiză medico-legală rezultă fără putinţă de tăgadă că atât inculpatul C.A.V. cât şi inculpatul M.I.A. au acţionat cu intenţie indirectă de a ucide victima, întrucât zonele vizate de către aceştia au fost zone vitale (capul victimei), astfel încât au acceptat producerea rezultatului faptelor săvârşite, respectiv decesul victimei.

În situaţia în care inculpatul M.I.A. ar fi urmărit doar exercitarea unei corecţii constând în aplicarea câtorva lovituri, nu ar fi folosit un obiect apt să producă decesul victimei, ar fi lovit victima în zone ce nu ar fi putut să pună viaţa acesteia în pericol, iar intensitatea loviturilor aplicate ar fi fost mai redusă. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă cu certitudine că leziunile produse la nivelul cutiei craniene au fost produse prin loviri repetate, cu corpuri dure, cu o intensitate mare aspect ce exclude posibilitatea producerii acestora prin cădere şi lovirea cu capul de un corp dur, aşa cum a încercat inculpatul să prezinte situaţia de fapt.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanţei este corectă, astfel încât critica formulată de inculpatul M.I.A. este netemeinică, acesta acţionând cu intenţie indirectă pentru suprimarea vieţii victimei prin loviturile aplicate acesteia la nivelul capului, lovituri care de altfel au produs decesul victimei câteva ore mai târziu.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte apreciază că pedepsele de 19 ani închisoare, pentru art. 174 - 175 lit. i) C. pen. aplicată inculpatului M.I.A. şi cea de 14 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.V., pentru art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen. au fost stabilite cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen.

La stabilirea acestor pedepse, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracţiunea comisă, respectiv închisoare de la 15 ani la 25 ani pentru inculpatul M.I.A. şi reduse cu o treime pentru inculpatul C.A.V., conform disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., respectiv de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni închisoare, gradul de pericol social al faptei dedus din numărul mare de loviturile aplicate victimei, intensitatea acestora şi agresivitate excesivă a inculpaţilor, persoana inculpaţilor, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, instanţa reţine că aceştia sunt tineri, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, inculpatul C.A.V. a avut o conduită sinceră, iar inculpatul M.I.A. care a recunoscut prezenţa sa la locul incidentului şi o implicare minimă, aspecte care de altfel a determinat instanţa de fond să aplice pedepse în limitele speciale prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte atitudinea făptuitorilor.

Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanţe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii pedepselor aplicate, date fiind împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost reţinute în prezenta decizie, cuantumul acestora fiind necesar creării premiselor conştientizării de către inculpaţi a faptelor săvârşite şi asumării consecinţelor lor.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.I.A. şi C.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 167/P din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpaţi prevenţia de la 15 noiembrie 2011 la 10 aprilie 2013.

Văzând şi dispoziţiile ari. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I.A. şi C.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 167/P din 13 decembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpaţi prevenţia de la 15 noiembrie 2011 la 10 aprilie 2013.

Obligă pe recurentul-inculpat M.I.A. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurentul-inculpat C.A.V. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1233/2013. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 1243/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1238/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1238/2013. Penal