ICCJ. Decizia nr. 1177/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1177/2013
Dosar nr. 706/1/2013
Şedinţa publică din 3 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 14 din 7 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti împotriva deciziei penale nr. 96/A din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost casată decizia penală atacată şi menţinută sentinţa penală nr. 333 din 10 mai 2012 a Tribunalului Argeş.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor M.G. şi P.L. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 noiembrie 2011 la 7 ianuarie 2013.
S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.G., P.L. şi D.D.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Au fost obligaţi recurenţii intimaţi inculpaţi M.G., P.L. şi D.D.A. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.B., în sumă de 300 RON, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 C. proc. pen., contestatorul D.D.A. a formulat contestaţie în anulare la data de 18 ianuarie 2013, fără a detalia motivele pe care îşi întemeiază cererea.
Cu ocazia discutării admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare, apărătorul ales al contestatorului a arătat că acestuia nu i s-a respectat dreptul la apărare, respingându-i-se cererea pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
- când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c), e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând.
În cauză, decizia penală nr. 14 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost pronunţată la 7 ianuarie 2013, iar cererea de contestaţie în anulare a fost formulată la data de 18 ianuarie 2013.
Contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta.
Pe de o parte, potrivit art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.
Pe de altă parte, cazurile de contestaţie sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Având în vedere că potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen. instanţa admite în principiu cererea de contestaţie în anulare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (termenul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario”, rezultă că în situaţia în care una sau mai multe dintre aceste condiţii nu este (nu sunt) îndeplinite soluţia este respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că motivul invocat de contestator în cerere nu se încadrează printre cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Se constată aşadar că cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul D.D.A. nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate în principiu prevăzute de legea procesual penală aşa încât aceasta urmează a fi privită ca inadmisibilă.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă şi în temeiul art. 192 C. proc. pen. va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.D.A. împotriva deciziei penale nr. 14 din 7 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1781/109/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1225/2013. Penal → |
|---|
