ICCJ. Decizia nr. 1233/2013. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1233/2013
Dosar nr. 7384/1/2012
Şedinţa pubfică din 9 aprilie 2013
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 19 noiembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul F.S. împotriva deciziei penale nr. 3232 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 617/105/2009*.
În motivarea demersului său contestatorul, a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. potrivit căruia „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 385 16 alin. (1), însă Înalta Curte nu a procedat la ascultarea contestatorului”.
Examinând în principiu contestaţia în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă.
Din examinarea Dosarului de recurs nr. 617/105/2009*, în care s-a pronunţat decizia penală nr. 3232/2012 din 10 octombrie 2012, Înalta Curte a constatat că la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, contestatorul a arătat că nu doreşte să dea declaraţie.
În această etapă procesuală instanţa este obligată să examineze dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă, dovezi existente la dosar.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, între altele, şi în cazul prevăzut de lit. e) în care „partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1)”.
Înalta Curte, cu privire la admisibilitatea în principiu, conform art. 391 C. proc. pen., reţinând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul legal, potrivit art. 388 C. proc. pen., şi, în raport de invocarea dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., constată că, formal, motivul invocat de contestator este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., însă, din verificarea lucrărilor din dosarul de recurs se reţine că, contestatorul a arătat că nu doreşte să dea declaraţie.
Prin urmare, contestaţia va fi inadmisibilă pe aspectul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. şi va fi respinsă ca atare.
Aşa fiind, cererea de contestaţie în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.S. împotriva deciziei penale nr. 3232 din 10 octombrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 617/105/2009*
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 9 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1225/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1238/2013. Penal → |
|---|
