ICCJ. Decizia nr. 1270/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1270 /2013
Dosar nr. 1313/59/2012
Şedinţa publică din 11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 301/PI din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în baza art. 133 alin. (1) cu aplicarea art. 721 C. proc. civ., a fost anulată plângerea formulată de petentul A.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu motivarea că, în cauză, nu se poate desluşi obiectul plângerii.
Împotriva acestei sentinţe, petentul A.I. a declarat recurs. Înalta Curte, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a combinat cu art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului declarat de petent.
Examinând recursul declarat de petent, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin,8 al aceluiaşi articol este definitivă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost pronunţată la data de 25 noiembrie 2010, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menţionate.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, s-a limitat calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.
Petentul A.I. şi-a exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Înalta Curte a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii recursului pusă în discuţia părţilor din oficiu de către instanţă, este întemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.I.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.I. împotriva Sentinţei penale nr. 301/PI din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Sentința nr. 155/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 1271/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
