ICCJ. Decizia nr. 1272/2013. Penal. Organizarea, conducerea sau finanţarea unor operaţiuni privitoare la droguri (Legea 143/2000 art. 10). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1272/2013
Dosar nr. 12853/3/2012
Şedinţa publică din 11 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 640/F din data de 26 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 12853/3/2012, în baza art. 394 - 4082 C. proc. pen. raportat la art. 3202 C. proc. pen. a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul I.M., în prezent deţinut în Penitenciarul Bucureşti Jilava, aflat în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare conform M.Ex.P. nr. 856 din 22 iunie 2010 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 739 din 24 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 2198/3/2009, definitivă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe petentul I.M. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu conform art. 189 C. proc. pen. în cuantum de 200 RON a fost avansat din Fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de avocaţi Bucureşti
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 13 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală a fost înregistrată sub nr. 12853/3/2012 cererea de revizuire formulată de petentul I.M., în prezent deţinut în Penitenciarul Bucureşti Jilava.
În cererea sa, depusă prin poştă, petentul a arătat că se afla în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de Legea nr. 143/2000 şi solicită revizuirea dosarului în baza art. 3201 C. proc. pen.
S-a solicitat şi a fost ataşat M.Ex.P. nr. 856 din 22 iunie 2010 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 2198/3/2009 şi Dosarul nr. 2198/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că petentul I.M. se afla în executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic şi consum de droguri de mare risc prevăzuta de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 respectiv art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 739 din 24 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 2198/3/2009, definitivă.
Tribunalul a constatat că în prezenta cauză, prin care petentul I.M. solicită pe calea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 4082 C. proc. pen., aplicarea dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 cu privire la neconstituţionalitatea art. 3201 C. proc. pen., că dispoziţiile menţionate mai sus nu au aplicabilitate în cazul de revizuire prevăzut de art. 4082 C. proc. pen.
Acest caz este admisibil numai în măsura în care hotărârea pronunţată s-a întemeiat pe dispoziţia declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat şi care în mod necesar şi evident nu pot fi disociate de dispoziţia declarată neconstituţională.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, condamnatul revizuent I.M. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale, admiterea cererii de revizuire şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că acesta a recunoscut fapta, precum şi dispoziţiile Deciziei nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale.
Prin Decizia penală nr. 346 din 7 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent, cu motivarea că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. şi că prin Deciziile nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 şi nr. 1483 din 08 noiembrie 2011 ale Curţii Constituţionale s-a constatat că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. au un caracter mixt, fiind o instituţie procesuală şi o instituţie de drept material care se aplică tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depăşit momentul începerii cercetării judecătoreşti, însă numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare; ori, hotărârea de condamnare a cărei revizuire se cere a rămas definitivă la data de 22 iunie 2010, deci anterior datei la care au intrat în vigoare dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe revizuentul I.M. a declarat recurs. Examinând recursul declarat de revizuent, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 4082 C. proc. pen. hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care curtea constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauza s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.
Din analiza textului de lege menţionat rezultă că pentru a putea fi incidente într-o cauză dispoziţiile art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. trebuie să fie îndeplinite două condiţii: că în cauză respectiva să fi fost admisă o excepţie de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională şi că soluţia pronunţată în cauza respectivă să se fi întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională.
Potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. pen., până la terminarea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest caz inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 a pedepsei prevăzute de lege în cazul închisorii şi de va reducere în cazul pedepsei amenzii penale.
Legiuitorul a prevăzut acest caz de revizuire în cazul în care instanţele de judecată în faţa cărora a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale conform Legii nr. 147/2002 şi nu au suspendat judecata cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate, trecând între timp la soluţionarea cauzei, rămasă definitivă, conferă persoanelor prevăzute în art. 4082 alin. (2) C. proc. pen., posibilitatea de a cere revizuirea cauzei în cazul în care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată în acel dosar şi a constatat că anumite dispoziţii din lege sunt neconstituţionale.
Acest caz este admisibil numai în măsura în care hotărârea pronunţată s-a întemeiat pe dispoziţia declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat şi care în mod necesar şi evident nu pot fi disociate de dispoziţia declarată neconstituţională
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470 din 08 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, reţinându-se că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. au un caracter mixt fiind o instituţie procesuală şi o instituţie de drept material care se aplică tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depăşit momentul începerii cercetării judecătoreşti, însă numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Prin aceiaşi hotărâre s-a arătat că în dosarele în care s-au pronunţat hotărâri de condamnare definitivă, prin revizuire nu se poate aplica dispoziţiile art. 3201 C. pen., deoarece acestea vizează numai judecata fondului şi nu este susceptibilă de aplicare conform principiului legii penale mai favorabile, aducând atingere siguranţei raporturilor juridice (cauza Stanca Popescu versus România şi Ryabykh contra Rusiei). Decizia Curţii Constituţionale este obligatorie de la data publicării acesteia în M. Of., respectiv februarie 2011.
Ori, hotărârea de condamnare a cărei revizuire se cere a rămas definitivă la data de 22 iunie 2010, deci anterior datei la care au intrat în vigoare dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., condamnatul revizuent I.M. aflându-se deja la data adoptării Legii nr. 202/2010 în executarea unei pedepse privative de libertate de 10 ani închisoare stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv Sentinţa penală nr. 739 din 24 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2463 din 22 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice. Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul I.M.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 346 din 7 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1271/2013. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1273/2013. Penal → |
|---|
