ICCJ. Decizia nr. 1335/2013. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1335/2013
Dosar nr. 1298/44/2011
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 155/F din 4 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., a fost achitat inculpatul C.G. (fiul lui I. şi A., născut în com. Odobasca, jud. Vrancea), domiciliat în Focşani, str. T., jud.Vrancea, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (faptă din 22 aprilie 2011).
În baza art. 181 alin. (3) în referire la art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 RON.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-au respins ca nedovedite cererile formulate de martorii P.D., A.C., L.I., M.P. privind restituirea cheltuielilor de transport şi a altor cheltuieli necesare deplasării lor la sediul instanţei.
Suma de 50 RON reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu (avocat H.E.) s-a dispus a fi avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 constând, în esenţă, în aceea că în ziua de 22 aprilie 2011, în jurul orei 12:30, a condus autoturismul marca B. pe str. Republicii din mun. Focşani având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,50 g/l alcool pur în sânge.
A mai reţinut instanţa de fond că prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de C.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume, latura obiectivă (persoană vătămată fiind D.E.);
- neînceperea urmăririi penale faţă de C.G. sub aspectul infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume, latura subiectivă (persoane vătămate fiind N.I., P.N., A.S.);
- neînceperea urmăririi penale faţă de L.I.V. sub aspectul infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă;
- neînceperea urmăririi penale faţă de M.P. sub aspectul infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. deoarece fapta sesizată, în realitate, nu există;
- disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul P.D. pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. şi faţă de numitul P.D. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.
Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul C.G., executor judecătoresc în mun. Focşani, jud. Vrancea, la data de 22 aprilie 2011 s-a deplasat cu autoturismul marca B. la biroul unde îşi desfăşoară activitatea profesională, situat pe str. C.
Conform declaraţiei inculpatului, acesta a consumat băuturi alcoolice în perioada în care s-a aflat la birou, respectiv 250 ml whisky, după care, în jurul orei 12.30 a plecat spre domiciliu, la volanul autoturismului proprietate personală.
În timp ce se deplasa pe strada Republicii din mun. Focşani, în jurul orelor 12:39, în dreptul clădirii fostului sediu "B." SA, inculpatul a virat stânga, a pierdut controlul volanului, a trecut peste marcajul dublu longitudinal şi a pătruns pe contrasens, moment în care a lovit trei autoturisme care erau parcate regulamentar.
În urma impactului, unul din cele trei autoturisme, respectiv, autoturismul marca W., a fost proiectat pe trotuar şi a acroşat-o pe martora D.E. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.
Martorul N.C.C. a anunţat salvarea şi poliţia prin intermediul apelului unic de urgenţă "112" la ora 12:39. La faţa locului au sosit lucrătorii de poliţie, M.P. şi N.I., ocazie cu care inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest "Droger", la ora 12.48 rezultând o valoare de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Lucrătorul de poliţie M.P. l-a condus pe inculpat la Spitalul Militar Focşani unde, în prezenţa martorului A.C., i-au fost prelevate două probe biologice la interval de o oră. Prima probă biologică a fost prelevată la ora 12:58, iar cea de a doua, la ora 13:58.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din 27 aprilie 2011 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vrancea rezultă că la prima probă biologică, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,50 gr.‰, iar la a doua probă biologică, alcoolemia a fost de 1,35 gr.‰.
Iniţial, în faza de urmărire penală, inculpatul a contestat menţiunile din actele medicale referitoare la indicarea orelor la care s-au realizat prelevările de probe biologice, solicitând efectuarea de cercetări faţă de persoana care a întocmit procesul-verbal de prelevare din data de 22 aprilie 2011 şi faţă de persoana care a înscris datele în registrul de consultaţii de la Spitalul Militar Focşani, ambele pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
În faza cercetării judecătoreşti, după administrarea probatoriilor în condiţii de oralitate, publicitate şi nemijlocire, inculpatul C.G. nu a mai invocat o eventuală eroare a menţiunilor din buletinul de analiză relativ la orele la care s-au prelevat probele biologice.
Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că la data de 22 aprilie 2011, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C.G. a condus pe drumurile publice (pe strada R. din mun. Focşani) autoturismul marca B., stabilindu-se că a prezentat o alcoolemie de 1,50 gr.‰ la prima probă, respectiv 1,35 gr.‰ la cea de a doua probă biologică.
Audiat pe parcursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei.
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012, inculpatul a solicitat însă achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune.
În susţinerea acestei cereri, inculpatul a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătăţii (pentru aprobarea Normelor Metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie) conform cărora, interpretarea probelor prelevate se poate realiza în maxim 3 zile, sub condiţia ca păstrarea lor să se facă la o temperatură cuprinsă între 0 şi 4 grade, pentru evitarea degradării.
Inculpatul a solicitat să se constate că, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 145, rezultă că data prelevării probelor a fost 22 aprilie 2011, data primirii probelor a fost 27 aprilie 2011, iar data prelucrării acestora de către laborator a fost 28 aprilie 2011.
A mai susţinut inculpatul că din datele invocate mai sus rezultă că probele au fost trimise la laborator după 5 zile de la prelevare, iar analizarea lor efectivă s-a realizat după 6 zile, astfel că au fost încălcate dispoziţiile legale arătate mai sus (art. 14 alin. (3) din Ordinul 376/2006 emis de Ministerul Sănătăţii).
În concluzie, inculpatul a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. conform cărora mijloacele de probă obţinute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, impunându-se astfel achitarea sa.
Instanţa de fond a apreciat însă, prin raportare la situaţia de fapt dedusă judecăţii că nu se impune achitarea acestuia inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Faptul că predarea probelor biologice s-a realizat cu depăşirea termenului de 3 zile (calculat de la momentul prelevării) reglementat de dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătăţii, nu poate atrage incidenţa dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
În concret, instanţa de fond a reţinut că nu este întemeiată susţinerea inculpatului potrivit căreia, în cazul depăşirii termenului de 3 zile, rezultatul constând în valoarea alcoolemiei, materializat în buletinul de analiză toxicologică, capătă caracterul unei probe ilegal obţinute.
S-a avut în vedere împrejurarea că în perioada 22 aprilie - 27 aprilie 2011 au fost Sărbătorile Pascale, existând trei zile nelucrătoare, respectiv sâmbătă - 23 aprilie 2011, duminică - 24 aprilie 2011 şi luni - 25 aprilie 2011.
Prelevarea probelor biologice s-a realizat vineri, 22 aprilie 2011, iar predarea acestora s-a efectuat în a treia zi lucrătoare, respectiv la data de 27 aprilie 2011.
În consecinţă, s-a concluzionat că termenul reglementat de art. 14 alin. (3) din Ordinul 376/2006 emis de Ministerul Sănătăţii a fost respectat şi că proba vizând stabilirea gradului de alcoolemie are caracter legal, neexistând aspecte care să impună înlăturarea acesteia din ansamblul probator administrat în cauză.
Raportat şi la valoarea alcoolului pur în aerul expirat, de 0,68 mg./l, stabilită în urma testării inculpatului cu aparatul alcooltest "Drager" s-a considerat că gradul de alcoolemie stabilit în urma recoltării celor două probe biologice nu ridică suspiciuni.
În concluzie, s-a reţinut că fapta pentru care inculpatul C.G. a fost trimis în judecată este prevăzută de legea penală ca infracţiune.
Având în vedere însă, materialul probator, precum şi aspectele care circumstanţiază persoana inculpatului, instanţa de fond a considerat că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Conform art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Împrejurarea că infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este o infracţiune de pericol, nu poate conduce în mod automat la concluzia că fapta dedusă judecăţii ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, fără analizarea criteriilor arătate mai sus.
Analizând situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa de fond a constatat că inculpatul C.G. a circulat cu autoturismul pe o distanţă mică, iar în ce priveşte accidentul de circulaţie soldat cu avarierea a trei maşini şi vătămarea corporală a numitei D.E. (analizat ca şi urmare a activităţii presupus infracţionale desfăşurată de inculpat) a apreciat că poate fi plauzibilă apărarea invocată de inculpat în sensul că defecţiunea de la roata stângă faţă a autoturismului a condus la pierderea controlului volanului. S-au avut în vedere planşele foto şi procesul-verbal întocmit la data de 27 aprilie 2011 cu ocazia verificării tehnice a autoturismului.
Referitor la persoana inculpatului s-a reţinut că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă, este căsătorit, are studii superioare, ocupă funcţia de executor judecătoresc în municipiul Focşani, nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut un comportament demn în societate, pe parcursul desfăşurării procesului penal a fost prezent la toate termenele de judecată şi prin atitudinea sa sinceră a ajutat la aflarea adevărului.
Pentru considerentele arătate mai sus, s-a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi în baza art. 181 alin. (3) şi art. 91 lit. c) C. pen. i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 RON.
Împotriva sentinţei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul C.G.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul modalităţii de sancţionare a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare să fi suspendată condiţionat.
Inculpatul, prin apărătorul ales a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală.
În susţinerea acestei cereri, pe care a formulat-o şi la instanţa de fond, inculpatul a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătăţii pentru aprobarea Normelor Metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, care prevăd că interpretarea probelor prelevate se poate realiza în maxim 3 zile, sub condiţia ca păstrarea lor să se facă la o temperatură cuprinsă între 0 şi 4 grade pentru evitarea degradării. Or, data prelevării probelor biologice este 22 aprilie 2011, data primirii acestora este 27 aprilie 2011, iar data prelucrării lor de către laborator este 28 aprilie 2011. Nerespectarea termenului de 3 zile prevăzut de actul normativ sus-menţionat, în opinia apărării, atribuie buletinului de analiză toxicologică alcoolemie caracterul de mijloc de probă obţinut ilegal şi, în consecinţă, nu poate fi folosit în procesul penal.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat numai recursul declarat de parchet, iar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că în ziua de 22 aprilie 2011, recurentul inculpat C.G., după ce a consumat băuturi alcoolice, respectiv 250 ml whisky - potrivit propriei declaraţii -, în jurul orelor 12:30 a urcat la volanul autoturismului proprietate personală, marca B. şi în timp ce se deplasa pe str. R. din mun. Focşani a virat stânga, a pierdut controlul volanului, a trecut peste marcajul dublu longitudinal şi a pătruns pe contrasens lovind trei autoturisme parcate regulamentar. În urma impactului, unul din cele trei autoturisme a fost proiectat pe trotuar şi a acroşat-o pe martora D.E. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.
La ora 12:48, recurentul inculpat a fost testat cu aparatul alcooltest "Droger" de către lucrătorii de poliţie sosiţi la faţa locului, urmare apelului primit la 112, rezultând o valoare de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, recurentul inculpat a fost condus la Spitalul Militar Focşani unde, în prezenţa martorului A.C. i-au fost prelevate două probe biologice la interval de o oră. Prima probă biologică a fost prelevată la ora 12:58, iar cea de-a doua, la ora 13:58.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 145 din 27 aprilie 2011 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vrancea rezultă că la ora 12:58, recurentul inculpat a avut o alcoolemie de 1,50 g‰, iar la ora 13:58, alcoolemia era de 1,35 g‰.
Împrejurarea că predarea către laborator a probelor biologice recoltate de la recurent în data de 22 aprilie 2011 s-a realizat la data de 27 aprilie 2011 este reală însă, nu justifică susţinerea că în cauză sunt incidente disp. art. 64 alin. (2) C. proc. pen. având drept consecinţă, înlăturarea din ansamblul materialului probator a buletinului de analiză toxicologică alcoolemie care a stabilit că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având o alcoolemie ce depăşeşte limita legală.
Pe de o parte, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în perioada 22 aprilie 2011 (când s-au recoltat probele biologice de sânge de la inculpat) - 27 aprilie 2011 (când au fost predate aceste probe biologice la laborator), fiind sărbătorile pascale, au fost trei zile nelucrătoare, respectiv sâmbătă 23 aprilie 2011, duminică, 24 aprilie 2011 şi luni, 25 aprilie 2011, iar pe de altă parte, nu sunt date din care să rezulte că în intervalul de timp sus-menţionat, păstrarea probelor s-a realizat în alte condiţii de temperatură decât cele prevăzute în Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 emis de Ministerul Sănătăţii şi invocat în apărare de către inculpat, de natură să ducă la alterarea acestora şi la eventuale erori în privinţa rezultatului alcoolemiei.
În plus, recurentul inculpat nu a negat faptul că în perioada cât a stat la birou a consumat băuturi alcoolice, respectiv, 250 ml. whisky, după care a urcat la volanul autoturismului proprietate personală pe care l-a condus pe drumurile publice.
Prin urmare, Înalta Curte reţine din analiza materialului probator administrat în cauză, că fapta comisă de recurentul inculpat C.G. există, este prevăzută de lege ca infracţiune şi a fost comisă de acesta cu forma de vinovăţie cerută de lege, concluzie la care în mod judicios a ajuns şi instanţa de fond şi, în consecinţă, că cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., nu este întemeiată.
Contrar însă celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că fapta pentru care sus-numitul recurent inculpat a fost cercetat şi trimis în judecată, prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La aprecierea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni, instanţa trebuie să ţină seama de toate criteriile prevăzute în art. 181 alin. (2) C. pen., respectiv de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Împrejurările în care recurentul inculpat a săvârşit fapta, pe fondul consumului de alcool, valoarea relativ ridicată a alcoolemiei - 1,50 g‰, la prima recoltare de probe de sânge, respectiv, 1,35 g‰, la cea de-a doua recoltare -, urmarea produsă, constând în avarierea a trei autoturisme care erau parcate regulamentar şi vătămarea corporală a unei persoane care circula pe trotuar şi cu privire la care nu a putut fi angajată răspunderea penală a inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă doar pentru faptul că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite de aceasta a fost mai mic decât cel prevăzut de art. 184 alin. (1) C. pen., sunt aspecte ce trebuiau să conducă instanţa de fond la concluzia că se impunea condamnarea inculpatului.
Circumstanţele personale favorabile inculpatului puteau fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin reţinerea în favoarea acestuia a disp. art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege care incriminează fapta dedusă judecăţii.
În consecinţă, reţinând că nu sunt îndeplinite toate criteriile prev. de art. 181 C. pen., se va dispune condamnarea recurentului inculpat, la individualizarea judiciară a pedepsei urmând a fi avute în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. şi anume, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere comportarea bună anterioară a inculpatului, evidenţiată de înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, faptul că nu are antecedente penale, că a avut o poziţie sinceră în cursul procesului penal, Înalta Curte apreciază că se justifică reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi că scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, respectiv prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a pedepsei care va fi coborâtă sub minimul de 1 an prevăzut de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, republicată.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, se va casa în parte sentinţa şi în rejudecare, se va dispune condamnarea recurentului inculpat C.G. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. şi ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., pedeapsă a cărei executare va fi suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni stabilit în conformitate cu art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) şi 2 C. pen., recurentului inculpat i se va interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., i se va atrage atenţia recurentului inculpat asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei recurate se vor menţine în rest dispoziţiile acesteia.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul C.G., acesta va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 155/F din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând în fond, condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste 0,80 gr./l alcool pur, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen.
În baza 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 5 luni închisoare pe durata unui termen de încercare 2 ani şi 5 luni, stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei.
II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1334/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1353/2013. Penal → |
|---|
