ICCJ. Decizia nr. 1334/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1334/2013

Dosar nr. 1173/57/2011

Şedinţa publică din 17 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 120/2012 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a condamnat pe inculpatul B.D. - la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, faptă prev. şi ped. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, a interzis acestuia drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen., în baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani, în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în eventualitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate, iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească suma totală de 2.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă reprezentând 1.000 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală şi 1.150 lei cheltuieli efectuate în faza cercetării judecătoreşti. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din 1 noiembrie 2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia emis în Dosarul nr. 93/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.D.- pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii de foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea 78/2000.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 2 noiembrie 2011 sub nr. 1173/57/2011.

Prin actul de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului că în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară, calitate dobândită conform avizului nr. 1096/C/2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi având gradul profesional de inspector în cadrul Poliţiei municipiului Mediaş - Biroul de Investigare a Fraudelor, a efectuat acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută.

Deoarece potrivit art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 (Statutul poliţistului) acestuia îi era interzis să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, inculpatul B.D. a luat hotărârea de a folosi persoane interpuse pentru a derula activităţile prohibite.

Astfel potrivit martorului Ş.E., în cursul anului 2007 aceasta a fost contactată de către inculpatul B.D. care era împreună cu B.A.M. - soţia acestuia, împrejurare în care ofiţerul de poliţie s-a arătat interesat să-i fie cesionate părţile sociale ale SC B.P. SRL Nemşa. Dată fiind calitatea de ofiţer de poliţie a inculpatului, părţile sociale au fost cesionate de către martorul Ş.E. în favoarea soţiei şi a cumnatei acestuia, numita M.C.M.

De la momentul preluării societăţii comerciale, inculpatul B.D. a fost persoana care a exercitat în fapt administrarea SC B.P. SRL Nemşa (având obiect principal de activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor şi produselor proaspete de patiserie) iar numărul de telefon al acestuia a fost consemnat la numerele de contact ale societăţii (fila 18).

Din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului B.D. a rezultat cu certitudine că administrarea societăţii comerciale a fost efectuată de către acesta, sens în care era contactat ori după caz contacta distribuitorii (filele 64-65; 122; 139; 142), selecta persoanele care urmau a fi angajate (fila 67-68; 72; 111-112; 128), făcea plata salariilor angajaţilor (fila 42-43; 88), se preocupa de găsirea persoanelor care trebuiau să remedieze defecţiunile utilajelor folosite în cadrul societăţii şi plata preţului reparaţiilor (filele 43-62; 90-91), supraveghea distribuirea mărfurilor către punctele de lucru ale societăţii şi returnarea ambalajelor (filele 70-71; 85-86; 152) plătea chiria pentru spaţiile unde îşi desfăşura activitatea societatea comercială (filele 75-76), efectua plăţi în numele societăţii comerciale (filele 77-80; 82-8; 91-92; 104; 120; 145-149), supraveghea activitatea brutăriei societăţii (filele 126-127) şi era persoana de legătură cu numita O., contabilul societăţii (filele 133-136; 143-144; 153-154).

Relevant s-a apreciat în cauză a fi faptul că inculpatul B.D. avea specimen de semnătură în bancă spre a putea face plăţi în numele SC B.P. SRL (filele 248 şi 296) iar acesta s-a folosit de dreptul la semnătură spre a face plăţile în numele societăţii comerciale. în acest sens a fost declaraţia martorului M.A.D., ofiţer de cont în cadrul I.N.G.B.N.V Amsterdam - Agenţia Mediaş care a precizat că inculpatul B.D. a fost persoana care a reprezentat SC B.P. SRL în relaţia cu banca, acesta fiind cel care verifica personal ori telefonic situaţia contului societăţii comerciale şi făcea plăţile. Martorul a mai arătat că numita B.A.M. se prezenta doar sporadic la bancă spre a efectua operaţiunile bancare pentru care în mod obişnuit se prezenta inculpatul (fila 308).

În legătură cu aceste aspecte, edificatoare s-au apreciat a fi discuţiile telefonice din ziua de 07 iunie 2011 când la solicitarea numitului C. de a verifica dacă au intrat banii în contul SC B.P. SRL, inculpatul B.D. a contactat telefonic pe martorul M.A.D. spre a se interesa de situaţia contului (filele 91-94).

Mai mult chiar, în cursul aceleaşi zile, inculpatul B.D. s-a preocupat spre a comunica unei societăţi bancare, datele punctelor de lucru ale SC B.P. SRL unde urmau a fi instalate aparate POS necesare pentru plata cu cârdul (filele 96-97).

Preocupările inculpatului de a desfăşura activităţi de comerţ s-a manifestat şi în intenţia acestuia de a obţine finanţări din fonduri europene a unor proiecte de achiziţie utilaje (filele 98-100).

Interceptările convorbirilor telefonice s-au coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultând preocuparea constantă a inculpatului B.D. în administrarea SC B.P. SRL Nemşa prin efectuarea actelor de administrare arătate mai sus (filele 303 - 322).

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul B.D. (filele 19-21 ), martorii acuzării I.Ş.A. (fila 58), R.R.M. (filele 59-60 ), B.C. (filele 76-77), D.M.O. (filele 78-79), Ş.E. (filele 80-82), T.D. (filele 139-140), M.A.D. (filele 203-204) şi N.I. (filele 205-206).

Au mai fost audiaţi martorii apărării D.C.S. (filele 04-105), O.P. (filele 106-107), M.C.M. (filele 141-142), H.H. (filele 143-144), A.N. (fila 170), P.A. (fila 171), A.A. (filele 186-187) şi B.V.A. (filele 188-189).

În cauză s-a încuviinţat inculpatului depunerea de înscrisuri referitoare la SC B.P. SRL şi documente bancare.

Din ansamblul probelor administrate în cauză Curtea de Apel a reţinut următoarea situaţia de fapt:

Inculpatul B.D. are calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, calitate dobândită conform avizului nr. 1096/C/2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi are gradul profesional de inspector în cadrul Poliţiei municipiului Mediaş - Biroul de Investigare a Fraudelor.

În calitatea deţinută inculpatului îi este interzisă efectuarea, direct sau prin persoane interpuse, activităţilor de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, potrivit art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 (Statutul poliţistului).

Cu toate acestea inculpatul B.D. a luat hotărârea de a se folosi de persoane interpuse pentru a derula activităţile prohibite şi în cursul anului 2007 a contactat-o pe martora Ş.E. arătându-se interesat a-i fi cesionate părţile sociale ale SC B.P. SRL Nemşa - societate administrată de martoră şi având ca obiect principal de activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor şi produselor proaspete de patiserie.

Amănuntele tranzacţiei au fost discutate de martoră cu inculpatul care a fost însoţit de către soţia sa - B.A.M.

Pentru a păstra aparenţele legale şi dată fiind calitatea sa de ofiţer de poliţie, părţile sociale au fost cesionate de către martorul Ş.E. în favoarea soţiei inculpatului şi a cumnatei acestuia, martora M.C.M., persoane cu care s-a şi încheiat actul autentic de vânzare cumpărare a societăţii comerciale, soţia şi cumnata fiind administratorii societăţii.

De la momentul preluării societăţii comerciale, inculpatul B.D. a fost persoana care a exercitat în fapt administrarea SC B.P. SRL Nemşa, numărul său de telefon fiind consemnat la numerele de contact ale societăţii, inculpatul fiind acela care de regulă contacta distribuitorii de marfă, selecta persoanele care urmau a fi angajate, făcea plata salariilor angajaţilor, se preocupa de găsirea persoanelor care trebuiau să remedieze defecţiunile utilajelor folosite în cadrul societăţii şi plata preţului reparaţiilor, supraveghea distribuirea mărfurilor către punctele de lucru ale societăţii şi returnarea ambalajelor, plătea chiria pentru spaţiile unde îşi desfăşura activitatea societatea comercială, efectua plăţi în numele societăţii comerciale, supraveghea activitatea brutăriei societăţii şi era persoana de legătură cu martora O.P. - contabilul societăţii.

De asemenea, inculpatul B.D. avea împuternicire pe un cont bancar al societăţii comerciale - cont deschis la I.N.G. Bank, fiind persoana care reprezenta SC B.P. SRL în relaţia cu banca, acesta fiind cel care verifica personal ori telefonic situaţia contului societăţii comerciale şi făcea plăţile necesare.

Apărarea inculpatului a vizat atât latura obiectivă a infracţiunii reţinută în sarcina sa, precum şi latura subiectivă a acesteia.

Astfel, în ce priveşte latura obiectivă inculpatul a arătat că acuzarea nu a făcut distincţie între diversele categorii de acte de comerţ sau între activităţile specifice administrării sau conducerii unei societăţi comerciale.

S-a arătat că infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza II din Legea nr. 78/2000 are ca element material al laturii obiective fapta de a efectua operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia deţinută, norma penală având caracter restrictiv şi referindu-se doar la acele acte de comerţ care constituie operaţiuni financiare.

Apărarea inculpatului nu a fost reţinută de curtea de apel deoarece în conţinutul art. 12 lit. a) teza II-a din Legea nr. 78/2000 este incriminată fapta de „efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ” , elementul material al laturii obiective constând în efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ.

Curtea de apel reţine că noţiunile şi termenii folosiţi în art. 12 lit. a) teza II nu sunt definiţi în Legea nr. 78/2000, astfel încât, pentru lămurirea lor este necesar a se avea în vedere înţelesul acestora definit în legislaţia specială - Codul Comercial, precum şi în sensul lor uzual, în ipoteza în care nu există o definiţie legală a acestora.

Prin „operaţiuni financiare”, în sens comun, se înţeleg operaţiuni ce implică circulaţia banilor, a creditelor.

Actele de comerţ sunt definite în art. 3 pct. 11 C. com., iar în conformitate cu art. 4 din acelaşi act se socotesc, afară de acestea, ca acte de comerţ, celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din actul în sine.

În raport de aceste definiţii, prin operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 se înţelege desfăşurarea oricărei activităţi apreciată ca act de comerţ de prevederile art. 3 pct. 11 şi art. 4 C. com. care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau creditelor.

Curtea de apel a apreciat că susţinerea inculpatului B.D. că sub incidenţa textului incriminator nu ar intra decât operaţiuni ce ţin de bancă nu poate fi primită, deoarece dacă aceasta ar fi fost voinţa legiuitorului, atunci s-ar fi limitat doar la expresia de „operaţiuni financiare”, fără a se mai adăuga şi „acte de comerţ”.

Şi interpretarea teleologică a textului conduce la aceeaşi concluzie, deoarece scopul incriminării acestei fapte îl constituie ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea şi onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei sau calităţii pe care o deţin, trebuie să se abţină de la efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ.

O restrângere a elementului material doar la domeniul bancar ar însemna a lipsi de ocrotire celelalte situaţii în care, urmare a unor acte de comerţ ce presupun efectuarea de plăţi, circulaţia banilor şi a creditelor, se obţin bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Sub aspectul laturii subiective, în apărarea sa inculpatul a arătat pe de o parte că în calitatea sa de poliţist nu a generat un avantaj de natură patrimonială în favoarea societăţii şi că nu a abţinut vreun folos necuvenit, iar pe de altă parte că ajutorul dat soţiei sale nu înseamnă că ar fi efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, soţia sa administrând societatea, lipsind astfel intenţia.

Curtea a arătat că, în ce priveşte latura subiectivă, infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 poate fi săvârşită numai cu intenţie directă, calificată, fapta săvârşindu-se în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. în aceste condiţii curtea de apel a apreciat că apărările inculpatului nu pot fi primite deoarece incriminarea unor fapte asimilate celor de corupţie aşa cum este art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu vizează protejarea patrimoniului, ci împiedicarea persoanelor cu o anume calitate să uzeze de funcţia deţinută.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor arătând că din probele administrate nu a rezultat că ar fi efectuat acte de administrare a societăţii, ci doar şi-a ajutat soţia atunci când acesta nu putea fi contactată de distribuitori, clienţi, persoane care reparau utilajele şi bancă.

Curtea de apel, în urma analizării întregului material probat din această perspectivă, a constatat că faptele inculpatului nu s-au limitat la un simplu ajutor dat soţiei sale în administrarea societăţii, acesta administrând în fapt societatea, în condiţiile în care funcţia sa era aceea de poliţist care îşi desfăşura activitatea în compartimentul de investigare a fraudelor, domeniu având legătură cu activitatea societăţilor comerciale.

Din denunţul şi declaraţiile martorei Ş.E. date în faţa organelor de urmărire penală (filele 2-4, 15-16 şi 316-317 d.u.p.) a rezultat că SC B.P. SRL - societate pe care o administra, a fost vândută în anul 2007 către martora M.C.M. - cumnata inculpatului. Discuţiile de preluare a societăţii au fost purtate de martora Ş. cu inculpatul B.D. şi cu soţia acestuia. Martora a mai afirmat că inculpatul era de fapt persoana care se ocupa de administrarea societăţii; în calitatea sa de poliţist atunci când efectua controale la diverse societăţi comerciale propunea acestora să se aprovizioneze cu marfă de la SC B.P. SRL iar în caz de refuz, amenda societăţile şi a încercat să determine distribuitorii diverselor societăţi să nu mai distribuie mărfuri altor societăţi comerciale, pentru ca propria societate să nu aibă concurenţă. Martora a concluzionat că văzându-l frecvent pe inculpat ocupându-se de livrarea produselor de panificaţie şi discutând cu distribuitorii şi-a dat seama că acesta administrează în fapt societatea.

Martora Ş.E. a fost audiată şi în cursul cercetării judecătoreşti (filele 80-82 d. fond). Iniţial martora a încercat să nege afirmaţiile făcute în cursul urmăririi penale motivând retractarea prin aceea că nu a formulat denunţul, că nu a citit declaraţiile şi că nu îşi aminteşte declaraţiile, dar apoi chestionată asupra afirmaţiilor sale a arătat că îşi menţine acele declaraţii şi chiar că a discutat cu soţia inculpatului care i-a spus că societatea nu are probleme cu alte societăţi comerciale în ce priveşte achitarea datoriilor datorită respectului pe care administratorii societăţilor îl poartă soţului său - inculpatul B.D.

În cauză a formulat plângere martora A.A.E. - administrator la SC O. SRL Târnava SRL care a arătat că l-a cunoscut pe inculpat în anul 2008 şi că după ce a preluat societatea care avea un punct de lucru în com. Bârghiş acesta i-a propus să vândă produse de panificaţie fabricate de SC B.P. SRL. Martora a arătat că problemele legate de afaceri Ie-a discutat cu inculpatul care la început îi aducea pâine cu maşina personală, îi tăia chitanţe şi facturi şi încasa banii pe marfă.

Ulterior între SC B.P. SRL şi societatea administrată de martoră a intervenit un conflict comercial ca urmare a neachitării mărfii, martora pierzând procesul şi fiind obligată să plătească către SC B.P. SRL suma de 3.500 Iei.

Martora a afirmat că la data de 3 mai 2011 inculpatul a sunat-o de pe telefonul său personal şi i-a indicat printr-un SMS contul bancar în care să achite datoria.

Susţinerile martorei sunt confirmate de procesul verbal întocmit de procuror şi de planşa fotografică (filele 27-30 d.u.p.), din care se observă nr. de telefon al inculpatului şi conţinutul SMS - ului trimis de la acest nr. de telefon prin care s-a indicat martorei contul bancar respectiv.

În declaraţia dată în faţa instanţei martora A. (filele 186-187 d. fond) a confirmat cele declarate la urmărire penală afirmând că în opinia sa, în urma relaţiilor comerciale cu SC B.P. SRL, de administrarea acestei societăţi comerciale se ocupa inculpatul.

În faza cercetării judecătoreşti au mai fost audiaţi martorii acuzării I.Ş.A. (fila 58), R.R.R. (filele 59-60), B.C. (filele 76-77 ), D.M.O. (filele 78-79), T.D. (filele 139-140), N.I. (filele 205-206) şi M.A.D. (filele 203-204).

Toţi martorii audiaţi au afirmat legătura inculpatului cu SC B.P. SRL şi implicarea sa în activitatea acestei societăţi. Micile diferenţe constatate de către instanţă între declaraţiile date de aceşti martori în faţa instanţei cu cele date în cursul urmăririi penale nu sunt de natură a crea convingerea instanţei că inculpatul nu a administrat în fapt o societate comerciale deşi legea îi interzicea această activitate.

Cu deosebire, declaraţia martorei M.A.D. creează convingerea instanţei că inculpatul şi-a încălcat statutul, martora afirmând în declaraţia sa că l-a cunoscut pe inculpat deoarece acesta efectua plăţi în contul SC B.P. SRL, fiind împuternicit pe contul acestei societăţi. De menţionat că martora lucrează la franciza I.N.G. Bank - Sucursala Mediaş şi în această calitate l-a cunoscut pe inculpat şi are cunoştinţă despre activitatea acestuia. Martora a mai arătat că în repetate rânduri a discutat cu inculpatul atât personal cât şi telefonic, acesta dispunând efectuarea unor plăţi în numele societăţii.

Declaraţiile martorei sunt confirmate şi de adresa din 15 iulie 2011 a I.N.G. Bank NV Amsterdam - Sucursala Bucureşti (fila 248 d.u.p.), din care rezultă că un cont deschis la această bancă al cărui titular este B.A.M. are şi o persoană mandatată - inculpatul B.D., clientul fiind SC B.P. SRL, conform „formularului adăugare mandatar ” (fila 296 d.u.p.).

Audiat fiind de către instanţă inculpatul B.D. (filele 19-21 ), nu a recunoscut săvârşirea faptelor, arătând în esenţă că toate faptele sale au constituit un ajutor dat soţiei sale, şi că nu a depăşit limitele unei comportări normale având în vedere statutul său de poliţist.

Documentele depuse la dosarul cauzei şi declaraţiile martorilor audiaţi se coroborează cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.D. (filele 41-154 d.u.p.), din conţinutul cărora rezultă cu certitudine că inculpatul era persoana care se ocupa cu administrarea societăţii SC B.P. SRL, deşi avea interdicţia legală de a desfăşura această activitate incompatibilă cu calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară.

Astfel inculpatul negocia salariile cu angajaţii societăţii (filele 42 - 43), se preocupa de funcţionarea utilajelor din magazine, repararea acestora şi dădea dispoziţii de plată a persoanelor chemate să le repare (filele 43-62, 90-91), se preocupa de aprovizionarea cu marfă a magazinelor (filele 64-65, 70-71), căuta personal pentru angajarea în magazine (filele 67-69, 111-113), se preocupa de întocmirea ordinelor de plată şi situaţia contului bancar al societăţii (filele 77-80, 91-96, 106-107) precum şi de instalarea unor sisteme POS în magazinele societăţii (filele 96-98), discuta situaţia aprovizionării cu ţigări a societăţii (filele 81-84), caută noi pieţe de desfacere a produselor societăţii (filele 85-86), efectua plăţi pentru societate (filele 103-104), se ocupa de documentele societăţii şi de facturi (filele 108-110) şi în general se prezenta ca fiind din partea SC B.P. SRL (fila 120).

Întrebat fiind inculpatul despre aceste convorbiri telefonice, acesta Ie-a recunoscut necontestându-le, fără a face însă precizări asupra împrejurărilor în care Ie-a purtat şi persoanelor cu care a discutat.

În faţa instanţei au fost audiaţi martorii propuşi de către apărare D.C.S. (filele 104-105), O.P. (filele 106-107), M.C.M. (filele 140-142), H.H. (filele 143-144), K.A.L. (fila 153), A.N. (fila 170), P.A. (fila 171) şi B.V.A. (filele 188-189).

Deşi prin declaraţiile acestor martori inculpatul şi-a propus să contrazică probele acuzării, nu s-a reuşit acest fapt, unii martori chiar confirmând activităţile inculpatului de administrare a societăţii comerciale. Astfel, martorul D.C.S. a arătat că a cerut confirmarea inculpatului pentru angajarea unei persoane iar martorul H.H. a arătat că l-a cunoscut pe inculpat când s-au schimbat proprietarii SC B.P. SRL şi acesta s-a prezentat ca reprezentant al societăţii, discutând cu el despre vânzările de pâine.

Fapta inculpatului B.D. - ofiţer de poliţie judiciară, care în perioada 2008 - iulie 2011, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu privitoare la incompatibilităţi (art. 45 lit. g)) din Legea nr. 360/2002 ) a efectuat prin persoane interpuse, activităţi de comerţ şi a participat la administrarea SC B.P. SRL Nemşa, jud. Sibiu, în scopul obţinerii pentru sine unui folos material necuvenit întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii de foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr. 78/2000, faptă pentru care a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social a faptei săvârşite şi de circumstanţele sale personale.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor arătând că doar şi-a ajutat soţia în administrarea societăţii, nu posedă antecedente penale iar din adresa din 29 martie 2012 a I.P.J. Sibiu a rezultat că a avut un traseu profesional fără incidente disciplinare.

Curtea a apreciat că în raport de fapta săvârşită, de gradul de pericol social a acesteia, de limitele de pedeapsă stabilite de lege şi de persoana inculpatului, pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.

S-a apreciat că această pedeapsă este în măsură să asigure îndeplinirea dublului scop al pedepsei, astfel cum acesta este prev. în disp. art. 52 C. pen., atât cel preventiv cât şi cel coercitiv.

Curtea de apel nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, acesta nefiind sincer, iar comportarea sa bună anterioară fiind apreciată ca o conduită normală, mai ales pentru o persoană având calitatea de poliţist.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei Curtea de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, astfel că în baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani; compus din cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în eventualitatea săvârşirii unei noi infracţiuni.

În ce priveşte pedepsele accesorii a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, deşi art. 71 al. 2 C. pen. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) C. pen., în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, instanţa a avut în vedere Decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, precum şi prevederile art. 3 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), reţinând că o instituire a unei interdicţii pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporţionată, faţă de natura infracţiunii săvârşite de inculpat şi de persoana inculpatului. Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, „deţinuţii continuă să se bucure de toate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţie, cu excepţia dreptului la libertate (..). Orice alt fel de restricţie la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea a considerat că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităţilor care urmăresc distrugerea drepturilor şi libertăţilor enunţate de Convenţie, o situaţie în care instituirea unor restricţii în privinţa drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democraţiei. Instanţa a apreciat că prin săvârşirea infracţiunii care face obiectul prezentei cauze, dar şi prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept şi, cu atât mai puţin, bazele democraţiei.

În ce priveşte pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c) C. pen. instanţa a apreciat că, întrucât inculpatul s-a folosit la săvârşirea prezentei infracţiuni de o funcţie pe care o ocupa, se impune şi interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a mai ocupa o funcţie de poliţist.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs inculpatul, criticile formulate vizând atât netemeinicia cât şi legalitatea hotărârii atacate, în drept invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen., solicitând instanţei admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând în fond să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., considerând că fapta pentru care a fost trimis în judecată îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Prin motivele de recurs depuse în faţa instanţei, inculpatul a arătat că ansamblul activităţilor descrise de Ministerul Public în actul de sesizare al instanţei, precum şi evaluarea probelor administrate nemijlocit în faţa instanţei relevă doar un ajutor sporadic acordat soţiei sale, situaţie în care nu se poate considera că ajutorul acordat reprezintă acte de comerţ. Printr-o interpretare greşită a textului de lege, instanţa fondului a făcut o adăugare la interdicţiile stabilite de legiuitor întrucât a considerat transportul sporadic de produse de panificaţie drept operaţiuni comerciale ca acte de comerţ.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazurilor de casare invocate apreciază ca fiind fondat recursul declarat de inculpatul B.D. pentru următoarele considerente:

În mod corect a fost reţinută starea de fapt de către instanţa de fond, potrivit căreia inculpatul B.D., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, în perioada 2008 - iulie 2011, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu privitoare la incompatibilităţi (art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002) a efectuat prin persoane interpuse, activităţi de comerţ şi a participat la administrarea SC B.P. SRL Nemşa, jud. Sibiu, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos material, acte care se circumscriu faptei de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută în scopul obţinerii de foloase materiale necuvenite.

Pentru angajarea răspunderii penale însă nu este suficient ca fapta prevăzută de legea penală să fie săvârşită cu vinovăţie ci trebuie să prezinte un pericol social suficient de ridicat astfel încât atingerea adusă valorii sociale ocrotite de legea penală să nu poată fi restabilită decât prin aplicarea unei pedepse.

Conform art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

În cauza de faţă faptele săvârşite de către inculpat nu prezintă un grad de pericol social atât de ridicat încât să aducă o atingere suficient de mare valorilor sociale ocrotite de legea penală pentru a constituii infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000.

În raport de atingerea minimă adusă valorii sociale ocrotite de legea penală, de faptul că administratorul societăţii este soţia acestuia iar activitatea desfăşurată a fost şi în scopul de a-şi ajuta soţia, precum şi în raport de conduita bună la locul de muncă, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor săvârşite de către inculpatul B.D. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, iar aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ este de natură a restabili ordinea de drept încălcată, precum şi de a determina inculpatul ca pe viitor să nu mai desfăşoare activităţi prin care să aducă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, va casa în parte sentinţa recurată şi în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 181 alin. (1) C. pen. va achita inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia deţinută, în scopul obţinerii de foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr. 78/2000, iar în baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. va aplica inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând în fond, în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 181 alin. (1) C. pen., achită pe inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia deţinută, în scopul obţinerii de foloase materiale necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza l-a din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 lit. c) C. pen. aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.

Menţine celelalte dispoziţii din hotărârea atacată care nu contravin prezentei.

Cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 aprilie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1334/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs