ICCJ. Decizia nr. 1288/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1288/2013
Dosar nr. 712/32/2012
Şedinţa publică din 12 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău – Secţia Penală, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul D.V., menţinând rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 17 iulie 2012 din dosar nr. 548/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul T.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
Prin rezoluţia din 24 august 2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a respins plângerea formulată de petentul D.V.
Parchetul a reţinut că în dosarul cauzei, s-a primit o plângere de către petentul D.V. prin care reclamă că a avut mai multe litigii judiciare, având şi o plângere depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman pentru fals, uz de fals, plângere care i-ar fi fost respinsă în mod nejustificat de procurorul de caz, respectiv procuror T.C.
Din verificările efectuate, rezultă că în acele condiţii petentul avea deschisă calea plângerii la soluţia iniţial dată.
În al doilea rând, soluţia primară adoptată de procurorul de caz, este verificată şi confirmată şi de conducerea unităţii, aşa încât nemulţumirea se rezolvă pe acea cale inclusiv printr-o plângere adresată instanţei de judecată competente, în speţă Judecătoria Roman.
Din analiza actelor şi lucrărilor rezultă că nu este vorba de săvârşirea vreunor fapte penale, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale în cauză.
Analizând plângerea formulată de petentul D.V., înregistrată pe rolul Curţii de Apel sub nr. 712/32/2012 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel reţine următoarele:
Petentul a formulat iniţial plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 17 iulie 2012 în temeiul art. 278 C. proc. pen.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea formulată de petentul D.V., rezoluţia nr. 55/II/2/2012 din 24 august 2012 fiind comunicată petentului la data de 03 septembrie 2012, dovada de comunicare a rezoluţiei fiind semnată personal de petentul D.V. (fl.6 ds. ur. penală 551/II/2/2012).
Împotriva acestei rezoluţii de respingere a plângerii, petentul D.V. a formulat la instanţa de judecată plângere penală în temeiul art. 2781 C. proc. pen., cerere înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 octombrie 2012.
Curtea de Apel Bacău reţine că plângerea a fost înaintată instanţei prin Poşta Română, pe plic fiind înregistrată data expedierii 08 octombrie 2012.
Textul legal al art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. „ După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu”.
Având în vedere data comunicării soluţiei de către procuror respectiv 03 septembrie 2012 şi data formulării de către petent o plângere la instanţa de judecată, respectiv la 08 octombrie 2010, cu depăşirea termenului de 20 de zile prevăzut de textul legal anterior arătat, Curtea de Apel constată plângerea tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul D.V., recurs care a fost motivat în scris (filele 3-4 dosar nr. 712/32/2012).
Recursul este inadmisibil.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I nr. F14 din 26 octombrie 2010, cu referire la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. (nemodificat) „hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.
Potrivit art. 13 al aceluiaşi articol „plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent”.
Prin Legea nr. 202/2010, la art. 2781 alin. (10) şi (13) C. proc. pen. s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Raportat la disp. art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunţate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii, rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, precum şi la faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 5 iunie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a legii sus-menţionate (25 noiembrie 2010), se constată că recursul petiţionarului este declarat împotriva unei hotărâri definitive.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petent a fost în mod corect respinsă ca tardivă, situaţie în care recursul declarat nu poate fi decât inadmisibil.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 3851 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 165 din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, Secţia Penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 165 din 04 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău, Secţia Penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1286/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1290/2013. Penal → |
|---|
