ICCJ. Decizia nr. 1285/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1285/2013
Dosar nr. 7696/1/2012
Şedinţa publică din 12 aprilie 2013
Asupra contestaţiei la executare de faţă,
Pe calea Deciziei penale nr. 2390 din 9 iulie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au dispus următoarele:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia şi de recurentul intimat inculpat V.I. împotriva Deciziei penale nr. 167/A din 30 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează, în totalitate, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 75 din 4 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.I. din infracţiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu art. 33 lit. b) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.I. din trei infracţiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 36 din Legea nr. 115/1996, în trei infracţiuni prevăzute de art. 36 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.I. pentru trei infracţiuni prevăzute de art. 36 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.I. din două infracţiuni prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. în două infracţiuni prevăzute de art. 290 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul M.I., din infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), text în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1an şi 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, dispunând ca în final inculpatul M.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul V.I. din infracţiunile prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu art. 33 lit. b) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen.
Face aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de acelaşi inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul V.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Constată că părţile vătămate S.N.L. O., C.E. R. şi C.E. T. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., confiscă de la inculpatul M.I. suma de 378.526,5443 RON (3.785.265.443 ROL), iar de la inculpatul V.I. suma de 454.773,8047 RON (4.547.738.047 ROL), sume dobândite din săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 445 C. proc. pen., desfiinţează înscrisul falsificat, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare nr. 467 din 20 ianuarie 2004 încheiat la notar public A.M., precum şi chitanţele încheiate la data de 22 aprilie 2004 şi 21 aprilie 2006.
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 7.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat M.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat M.I. la plata sumei de 1.075 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii s-a formulat prezenta contestaţie la executare de către condamnatul M.I.
Contestaţia a vizat „lămurirea înţelesului şi întinderii Deciziei nr. 2390 din 9 iulie 2012 prin care s-a stabilit confiscarea de la inculpatul M.I. a sumei de 378.526,5443 RON (3.785.265.443 ROL)".
Într-un astfel de context, a fost corect adresată şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Întrucât motivarea contestaţiei nu s-a înţeles, cu atât mai mult cu cât cererea iniţială a făcut trimitere la derularea unei proceduri de executare silită, iar întemeierea în drept s-a grefat pe dispoziţiile art. 400 şi 403 C. proc. civ., s-au solicitat precizări în acest sens de la contestator.
Prin apărător ales s-au depus la dosar motivele contestaţiei în care s-au specificat: scopul exclusiv al acestei contestaţii este lămurirea înţelesului, întinderii şi modului de aplicare a Deciziei 2390/2012 iar finalitatea urmărită este aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor cu caracter civil din decizie; această contestaţie nu urmăreşte în niciun fel modificarea, anularea sau desfiinţarea deciziei, nu vizează dispoziţii contradictorii; este necesară pentru lămurirea debitorului asupra patrimoniului său pe care-l poate destina executării obligaţiilor, cele impuse prin decizie sunt obligaţii personale ale inculpatului care nu pot fi acoperite cu bunuri care în circuitul civil aparţin unor terţi ori se află în proprietate comună; este necesară pentru lămurirea organului de executare dacă se ajunge la executare silită şi pentru asigurarea securităţii raporturilor juridice civile.
Este de observat însă că aceste motivaţii nu se suprapun peste cerinţele art. 461 C. proc. pen., chiar şi în contextul în care contestaţia la executare vizează dispoziţiile civile ale hotărârii potrivit art. 463 C. proc. pen., cu trimitere la aceleaşi cazuri de contestare.
În aceste condiţii, în care instanţa nu se regăseşte în faţa unei petiţii ce să întrunească aspectele de formalism necesare pentru abordare, existenţa unui cadru adecvat juridic, separat şi eventual, de formulare a unor astfel de „nelămuriri", prezenta contestaţie la executare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, motivarea sa neavând nicio legătură cu instituţia juridică la care s-a făcut trimitere.
Văzând şi dispoziţiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 2390 din 09 iulie 2012, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 423/95/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1284/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1286/2013. Penal → |
|---|
