ICCJ. Decizia nr. 1283/2013. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1283/2013
Dosar nr. 668/102/2012
Şedinţa publică din 12 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş sub nr. 668/102/2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi inculpatul G.V.I. au declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 05 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş.
În motivarea apelului, Parchetul critică sentinţa sub aspectul netemeiniciei acesteia, având în vedere modul de individualizare a pedepselor aplicate şi modalitatea de executare, solicitând majorarea pedepselor stabilite de prima instanţă şi executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, având în vedere modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul şi perseverenţa sa infracţională.
În cursul cercetării judecătoreşti în apel, s-a asigurat asistenţa juridică prin apărător ales.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 27 din 05 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş, instanţa a dispus următoarele:
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.V.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică.
În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat G.V.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul G.V.I. s-a dispus a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii din data de 25 noiembrie 2011 şi durata arestării preventive din data de 28 noiembrie 2011 până la data de 26 ianuarie 2012.
În baza şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.
Potrivit art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială a tuturor obiectelor predate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureş în baza dovezii din data de 23 ianuarie 2012.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
În urma obţinerii unor date şi informaţii, ca urmare a activităţilor specifice întreprinse, organele judiciare s-au sesizat despre faptul că anumite persoane cu domiciliul în zona municipiului Reghin, desfăşurau activităţi circumscrise infracţiunilor informative, cu precădere pe teritoriul Canadei.
Printre alte activităţi desfăşurate de organele judiciare au fost şi acelea de a intercepta în mod legal şi înregistra convorbirile sau alte comunicări ale persoanelor suspecte.
Din conţinutul acestor convorbiri şi comunicări interceptate şi înregistrate a reieşit că inculpatul G.V.I., din Reghin, a discutat cu numiţii O.R., D.S.C. (zis M.), precum şi cu numitul "M.I." (identificat ulterior ca fiind R.R.C., acesta din urmă aflându-se pe teritoriul Italiei.
Tot din conţinutul convorbirilor a reieşit că inculpatul G.V.I. urma să primească un colet din Italia, în care urmau să se afle echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică, cel care i-a promis trimiterea coletului fiind învinuitul R.R.C.
Iniţial, data trimiterii coletului a fost stabilită pentru 20 noiembrie 2011, acesta urmând a ajunge pe teritoriul României la 21 noiembrie 2011.
Întrucât persoana care urma să aducă coletul în România a refuzat în final acest lucru, coletul a fost trimis prin serviciul de coletărie realizat de firma A., astfel că acel colet a fost expediat din Italia la data de 22 noiembrie 2011 şi a ajuns în România la data de 23 noiembrie 2011.
Din aceleaşi convorbiri a mai rezultat că după ce urma să intre în posesia echipamentelor, inculpatul G.V.I., trebuia să le transporte în Mexic, sens în care şi-a achiziţionat biletele de avion dus-întors pentru data de 24 noiembrie 2011, respectiv pentru data de 2 decembrie 2011. Acolo urma să folosească acele echipamente, iar din sumele obţinute ilicit, parte urma să le trimită numitului O.R., iniţiatorul asocierii, pentru ca acesta să poată fi liberat pe cauţiune, întrucât, în acel moment, era arestat pe teritoriul Canadei.
Coletul a fost trimis de pe adresa expeditorului R.R.C. din Bologna, Italia, coletul având o greutate de 2 kg, pe adresa destinatarului B.A. din Reghin, iar la rubrica "conţinutul coletului" a fost menţionat "modem internet".
Coletul urma să fie ridicat de la coletăria A. de către numitul B.A., cunoştinţă a inculpatului G.V.I. După ridicare, coletul urma să fie trimis de către numitul M.V.L., alt cunoscut de-al inculpatului, într-un alt colet, ascuns într-o boxă de başi a unui sistem Home Cinema, în Mexic, unde urma să fie preluat şi utilizat în activităţi de skiming de către inculpat.
Echipamentul din colet urma să fie completat cu informaţiile pe care inculpatul G.V.I. le deţinea pe stick, informaţiile respective urmând a fi inscripţionate pe carduri blank, respectiv pe carduri goale, uşor de procurat, acestea fiind menţionate în discuţiile purtate de inculpat ca fiind "plasticuri" ce nu trebuiau trimise prin colet întrucât se găseau peste tot.
S-a autorizat şi s-a realizat livrarea supravegheată a coletului, astfel că inculpatul nu a mai intrat, efectiv, în posesia dispozitivului XXX.
În acest sens organele de poliţie au ridicat coletul în cauză de la Sibiu, la data de 24 noiembrie 2011, în jurul orelor 17:00, şi s-a procedat la desfacerea acestuia. În interior s-a găsit un dispozitiv tip XXX, destinat citirii şi inscripţionării de carduri bancare.
Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele inculpatului G.V.I., s-au identificat, printre altele, 9 bucăţi ochelari prevăzuţi cu slot card, cu mufă USB şi butoane de pornire/oprire, între lentile fiind prevăzuţi cu orificii de aproximativ 2 mm., 14 carduri micro SD, din care 13 de 2 GB iar 1 de 4 GB, 4 adaptoare încărcător cu ieşire USB, 15 brelocuri prevăzute cu sloturi card şi mufă USB şi 8 adaptoare priză prevăzute cu sloturi USB.
Cu privire la ochelari s-a stabilit că aceştia erau cu cameră video şi MP3, având încorporată o baterie cu autonomie de funcţionare de până la 100 minute şi memorie de 4 GB. Cu ajutorul lor se putea filma la o rezoluţie de 320+240 pixeli, cu 15 cadre pe secundă în format 32 GP. În ramele lor se găsea încorporată o memorie de 4 GB şi slot pentru micro SD card, cu memorie de până la 32 GB, adică până la 4 zile de înregistrare.
Tot cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului G.V.I. a fost identificat şi ridicat un stick de memorie marca D.T. de 2 GB.
Efectuându-se o percheziţie informatică asupra stick-ului de memorie menţionat mai sus, s-a constatat că acesta conţinea 5 fişiere de tip text cu extensia "rtf", ce conţineau date, prezentate în formă binară, utilizate la clonarea cardurilor bancare.
Întrucât primele 6 cifre din numărul unui card bancar reprezintă codul BIN (Bank Identification Number), s-a procedat la verificarea grupurilor formate din 16 cifre pe site-ul public www.bibbase.com, stabilindu-se că toate grupurile formate din primele 6 cifre din cadrul seriilor numerice formate din 16 cifre înscrise în cele 5 fişiere de pe stick-ul de memorie, reprezentau coduri BIN aparţinând unor numere de carduri bancare emise de diferite instituţii bancare din Canada, SUA, Olanda şi teritoriul Palestinian.
Parte din bunurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi dispozitivul XXX, expediat din Italia în condiţiile menţionate mai sus au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 30 decembrie 2011, emis de Institutul pentru Tehnologii Avansate, dispozitivul XXX - 3HL era destinat realizării funcţiilor de citire, ştergere, înscriere sau copiere a datelor asociate benzii magnetice a cardurilor. Dispozitivul funcţiona sub controlul unei aplicaţii software dedicate. Acţionarea cartelelor se realiza manual, prin tranzitarea acestora prin fanta dispozitivului. La o singură trecere a unei cartele magnetice puteau fi citite, înscrise sau şterse, una, două, sau toate cele trei piste ale benzii magnetice existente pe cartelă. Testele efectuate în vederea stabilirii funcţionalităţii dispozitivului au relevat că acesta îndeplinea toate funcţiile implementate, şi anume, citire, ştergere, copiere şi înscriere. Datele citite de pe banda magnetică a cardurilor ce tranzitau fanta puteau fi transferate în memoria unui PC, oferind astfel posibilitatea valorificării ulterioare.
Analiza datelor conţinute de memory stick-ului ridicat de la locuinţa inculpatului, a condus la aprecierea că unele dintre acestea prezentau o structură similară celor utilizate de sistemele bancare.
S-a mai concluzionat că, camerele video cu înregistrare, disimulate în brelocuri, ochelari de soare şi în aparate tip telecomandă auto, permiteau stocarea datelor audio-video, în format comprimat, pe o memorie externă sau în memoria internă, permiţând conectarea la un PC şi implicit transferul datelor.
În ceea ce priveşte dispozitivele de stocare tip micro SD, s-a stabilit că acestea puteau fi folosite în vederea stocării oricăror tipuri de date, fiind identificate pe acestea fişiere multimedia tip video şi fişiere tip document, având în conţinut structuri de date asociate instrumentelor de plată electronică, precum şi imagini (scurte filmări a unei tastaturi tip bancomat, nemontată pe ATM, filmată din diferite unghiuri şi înălţimi.
În fine, s-a stabilit că dispozitivul de emisie-recepţie, prevăzut cu antenă, microfon şi cameră video, era în stare de funcţionare, permitea recepţionarea audio şi video, în direct sau înregistrare a aspectelor filmate sau interceptate.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul G.V.I. a declarat că a trăit o perioadă de timp în Canada, unde a şi fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pe motiv că ar fi transportat, pentru alte persoane, o cameră de filmat ce fusese folosită anterior pentru sustragerea de la ATM-uri a datelor unor utilizatori de carduri bancare. Stick-ul şi celelalte echipamente găsite cu ocazia percheziţiilor domiciliare la locuinţa sa i-au fost date de numitul O.R. din Canada. Tot acesta i-a cerut să procure un dispozitiv MSR (cititor de carduri) urmând ca apoi să se deplaseze cu toate acest echipamente în Mexic, unde urmau să fie falsificate carduri bancare şi efectuate operaţiuni financiare frauduloase. Conform instrucţiunilor primite din Canada, a achiziţionat cele două bilete de avion cu destinaţia Mexic, unde urma să se deplaseze şi să predea echipamentele unei persoane necunoscute ce urma să-l contacteze acolo, în călătoria sa urmând a fi însoţit de numitul B.C. A plănuit să nu transporte personal echipamentele până în Mexic ci să le trimită printr-un colet, ascunse într-o boxă a unui sistem audio, iar ajuns acolo, să le preia. A contactat un informatician din Reghin pentru a-l ajuta să descarce de pe internet programul în baza căruia funcţiona inscriptorul de carduri, renunţând, în final, la acest ajutor, după ce a constatat că se poate descurca şi singur.
În cursul judecăţii, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, adică potrivit procedurii instituite de prevederile art. 3201 C. proc. pen.
Ca atare, apreciind ca fiind întrunite condiţiile cerute de lege, instanţa a procedat conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale s-a constatat că vinovăţia inculpatului G.V.I. a fost dovedită fără nici o îndoială, cu privire la ambele fapte.
Astfel, declaraţiile inculpatului s-au coroborat cu aspectele reieşite din celelalte probe administrate în cauză, în special cu cele reieşite din conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate şi cu cele reieşite din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.
În acord cu procurorul s-a apreciat de către instanţa de fond că s-a putut reţine aspectul deţinerii de către inculpat şi a acelui dispozitiv XXX, întrucât era iminentă intrarea inculpatului în posesia acelui obiect în condiţiile în care inculpatul a dirijat şi organizat acţiunea de primire a lui, iar efectul nu s-a produs nu ca urmare a atitudinii inculpatului ci doar datorită intervenţiei organelor de poliţie pe firul ajungerii bunului la destinaţie.
Ca atare, a fost dovedită cu certitudine deţinerea de către inculpat a unor echipamente apte să fie folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
Faptul că echipamentele respective erau apte să fie folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică a fost de asemenea dovedit ştiinţific, ca urmare a exprimării opiniei unor specialişti din domeniu.
Şi scopul deţinerii acestor echipamente a fost dovedit cu certitudine.
Întrucât scopul nu s-a şi realizat, sau încă nu au fost începute demersurile pentru atingerea scopului, prin folosirea sau încercarea de folosire a acestor echipamente potrivit "destinaţiei" lor, s-a dispus faţă de inculpat scoaterea de sub urmărire penală pentru alte două acuzaţii, care se refereau tocmai la aceste aspecte de "valorificare" sau "încercare de valorificare" a împrejurării deţinerii unor asemenea instrumente.
Cele de mai sus s-au coroborat şi cu declaraţia din cursul judecăţii a inculpatului, care a recunoscut atât faptele comise cât şi încadrarea lor juridică făcută de procuror.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că, în drept fapta inculpatului G.V.I., care, începând cu vara anului 2001, până la data de 24 noiembrie 2011, a deţinut un stick de memorie, identificat în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 30 decembrie 2011, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate, ca fiind proba nr. 2, dispozitivul tip XXX, identificat în acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică ca fiind proba nr. 1, precum şi dispozitivele identificate în acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică ca fiind probele nr. 3 - 6, dispozitive care urmau a fi folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică - prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Fapta aceluiaşi inculpat G.V.I., care, în cursul anului 2011, s-a asociat cu învinuiţii M.L.V., B.C., D.S.C., R.R.C., B.A. şi cu numitul O.R., în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni - prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) C. pen.
Examinând apelul promovat de parchet, din prisma dispoziţiilor art. 371, art. 372 şi art. 378 C. proc. pen, instanţa de control judiciar îl găseşte nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută - pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faza de urmărire penală - hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, contopirea acestora şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar consideră că din conţinutul materialului probator administrat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptelor penale, în modalitatea descrisă.
În ce priveşte operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor şi stabilirea modalităţii de executare prin suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante, Curtea constată că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere şi o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen, iar pedeapsa rezultantă este de natură să ducă la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen, chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.
Prin Decizia penală nr. 76/A din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, a admis apelul declarat de inculpatul G.V.I. - fiul lui N. şi L., născut în Reghin, jud. Mureş, dom. în Reghin, B-dul L., jud. Mureş CNP 000, împotriva Sentinţei penale nr. 27 din 05 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Mureş.
A desfiinţat parţial sentinţa atacată şi în rejudecare a redus cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul de la 20.030 RON la 17.080 RON (din care 17.050 RON la urmărirea penală şi 30 RON la prima instanţă), pe care acesta le va plăti către stat.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT- Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen, au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, criticile vizând, în continuare, netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare.
În susţinerea recursului, parchetul invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. cât şi din prisma disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. reţine Înalta Curte că recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Reţine Înalta Curte că faptele şi modalitatea de comitere a acestora au fost temeinic stabilite de instanţa de fond, în urma unei analize atente şi obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recurente de inculpat care şi-a exprimat voinţa de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, respectiv de art. 323 alin. (1) C. pen.
Referitor la criticile privind netemeinicia pedepsei aplicate, reţine Înalta Curte că nu sunt întemeiate.
Astfel, prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, inclusiv disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.
Instanţa de fond a avut în vedere la aplicarea sancţiunii penale şi circumstanţele personale ale inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală şi nu a suferit anterior vreo condamnare penală, conform fişei de cazier.
De asemenea, prin aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. s-au redus cu o treime limitele de pedeapsă.
Înalta Curte apreciază, în urma propriei evaluări a cauzei, că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este bine dozată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, astfel încât este aptă să contribuie la atingerea scopurilor prev. de art. 52 C. pen., respectiv cel educativ şi cel coercitiv al pedepsei.
Prin urmare, nu se impune majorarea pedepsei rezultante şi nici executarea acesteia în regim de detenţie.
Cât timp nu au fost identificare alte cazuri de casare care, luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 12 octombrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul G.V.I.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V.I., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1284/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
