ICCJ. Decizia nr. 1290/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1290/2013

Dosar nr. 4420/107/2012

Şedinţa publică din 12 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 212/2012 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 4420/107/2012 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. d) C. pen. formulată de reprezentantul Parchetului.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. formulată de inculpat prin apărătorul său.

În temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. şi la art. 74, 76 C. pen. inculpatul B.I., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare conf. art. 76 alin. (3) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/91 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. acelaşi inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 lună închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare astfel stabilit s-a dispus ca inculpatul se să supună, conf. art. 863 C. pen. următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, în cazul angajării în termenul de încercare;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 18 aprilie 2012 şi până la zi, conf. art. 88 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat ori deţinut în altă cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a toporului – corp delict – folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Alba.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 Noul C. civ. şi următoarele din acelaşi cod a fost admisă acţiunea civilă şi în consecinţă:

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10000 lei daune materiale în favoarea părţii civile R.C.L.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4500 lei daune morale în favoarea aceleiaşi părţi civile.

În baza art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în condiţiile art. 5 din aceeaşi lege şi s-a adus la cunoştinţă inculpatului scopul acestei măsuri.

În baza art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare făcute de părţi, în favoarea părţii civile reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 620 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 120 lei ocazionate în cursul urmăririi penale (întrucât suma de 200 lei ce reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu a fost acordată prin încheieri de şedinţă), iar 500 lei ocazionate în cursul judecăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Conform declaraţiei de la fil. 32, inculpatul a solicitat să fie judecat conf. art. 3201 C. proc. pen., respectiv în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, recunoscând săvârşirea faptelor şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. A solicitat să i se permită depunerea de înscrisuri în circumstanţiere şi a arătat că este de acord să despăgubească partea vătămată, care s-a constituit parte civilă în măsura posibilităţilor financiare pe care le are.

Potrivit art. 3201 C. proc. pen. modificat prin O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 ,,Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut şi le-a însuşit, procedând la audierea acestuia şi apoi a acordat cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Instanţa de judecată a soluţionat latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există, a constituit infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile s-a impus administrarea de probe în faţa instanţei, s-a dispus disjungerea acesteia.

În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispoziţiile art. 334 şi 340-344 s-au aplicat în mod corespunzător.

Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

Instanţa a respins cererea atunci când a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale nu au fost suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa a continuat judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."

Analizând materialul probator al cauzei administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că probele au fost legal administrate, iar starea de fapt a fost corect fundamentată pe acestea, iar probele au reflectat vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, s-a reţinut că în inculpatul B.I. are vârsta de 59 de ani, iar partea vătămată R.C.L. 28 de ani. Aceştia locuiesc în satul Sărăcsău din com. Şibot, jud. Alba. În ultima vreme, între cei doi a existat o stare conflictuală, manifestată doar verbal.

În data de 14 aprilie 2012 partea vătămată se afla în faţa barului P.F.”F.” din satul Sărăcsău, împreună cu numiţii S.C., Ş.V. şi R.N.

În jurul orelor 1800 inculpatul a trecut pe drum, pe lângă grupul susmenţionat şi a „tras câteva vânturi”, iar partea vătămată, deranjată fiind de acest comportament, l-a făcut „nesimţit” şi l-a înjurat. Inculpatul a replicat tot cu înjurături, după care s-a deplasat la locuinţa sa, unde a luat hotărârea să se răzbune. Astfel, a luat un topor având coada de 75 cm şi tăişul de 11 cm şi s-a întors la locul unde se afla partea vătămată.

Între timp, partea vătămată şi cei din grupul său, căruia i se alăturase şi numitul C.D., au urcat în căruţa sa. După ce au parcurs câţiva metri, s-au întâlnit cu inculpatul, care s-a apropiat de căruţă, moment în care partea vătămată stătea pe scândură, în poziţia şezând.

Inculpatul a dat cu tăişul toporului spre capul victimei, care a parat lovitura cu antebraţul drept şi apoi, pentru a nu mai fi lovit, a sărit în drum, luând-o la fugă. Inculpatul l-a urmărit câţiva zeci de metri cu toporul în mână. Văzând această situaţie, martorul Ş.V. a intervenit lovind inculpatul cu scândura de la căruţă în spate, provocând căderea acestuia, împrejurare în care a fost deposedat de topor de către C.D.

Faptele mai sus arătate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi port ilegal de armă albă în public, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru care instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare conform art. 3201 C. proc. pen., aşa cum urmează a fi expusă în continuare.

Tribunalul a reţinut că atât acuzarea, cât şi apărarea au solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu din infracţiunea de tentativă la omor calificat cu reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., motive josnice”, susţinându-se că inculpatul din răzbunare a comis fapta, iar apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. susţinând că în raport de modul de comitere al faptei pe fondul activităţii culpabile al părţii vătămate, inculpatul nu a dorit să suprime viaţa părţii vătămate, ci să îi aplice o corecţie.

Ambele solicitări au fost considerate însă nefondate, Tribunalul respingându-le pentru următoarele considerente:

Cu privire la circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. d) C. pen., Tribunalul a reţinut că probele nu reflectă elemente de natură a fi încadrate în înţelesul normei de agravare ,,motive josnice’’.

Circumstanţele agravante reprezintă împrejurări, situaţii, stări, alte date ale realităţii exterioare conţinutului infracţiunii, anterioare ori concomitente acesteia, care au legătură cu fapta sau cu făptuitorul şi care reflectă astfel un grad de pericol social al faptei ori o periculozitate sporită a infractorului. Au fost considerate motive josnice, în practica judiciară, răzbunarea, gelozia, setea de îmbogăţire.

Aceste stări nu reflectă în mod automat josnicia, Tribunalul apreciind că acestea se analizează de la caz la caz.

În speţă, inculpatul a provocat pe partea vătămată, apoi partea vătămată l-a înjurat şi inculpatul a replicat cu înjurături după care inculpatul s-a deplasat la locuinţa sa şi a luat toporul cu care a lovit partea vătămată.

Or, s-a putut constata cu uşurinţă că a fost un conflict pornit mai degrabă în glumă, ca o şicană, iar derularea sa ulterioară nu a avut la bază o stare de ură care să caracterizeze răzbunarea.

Sigur că fapta a existat şi a fost gravă, dar starea inculpatului la momentul comiterii ei nu a depăşit elementele minime prev. în norma de incriminare a tentativei la infracţiunea de omor calificat; ea a caracterizat doar intenţia cu care inculpatul a acţionat şi nu un element în plus care să o agraveze, în sensul de răzbunare ca motiv josnic.

În plus, inculpatul este mai în vârstă cu 30 de ani faţă de partea vătămată, aşa încât intenţia sa a avut la bază aplicarea unei corecţii unei persoane mai tinere şi nu o răzbunare în sensul arătat.

În consecinţă, solicitarea parchetului de schimbare a încadrării juridice în sensul agravării, conf. art. 75 lit. d) C. pen. a fost respinsă.

Cât priveşte solicitarea apărării de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor calificat în vătămare corporală, Tribunalul a constatat că nici aceasta nu este fondată.

Intenţia indirectă cu care inculpatul a acţionat în tentativa sa de suprimare a vieţii părţii vătămate este reliefată de modul şi mijloacele de comitere a faptei şi urmările produse prin prisma criteriilor enumerate de practica judiciară şi anume: obiectul folosit – topor apt să suprime viaţa, zona vizată – capul victimei care a parat lovitura cu antebraţul stâng, faptul că inculpatul l-a mai urmărit pe partea vătămată chiar şi după ce a dat prima lovitură, fiind deposedat de topor datorită intervenţiei unui martor.

Ca atare, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi nu vătămare corporală şi, în consecinţă, solicitarea apărării în sensul arătat a fost respinsă.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reţinut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 50000 lei daune morale şi 10000 lei daune materiale.

Martorul R.N., audiat pe latură civilă, a arătat că partea vătămată a achitat 7 drumuri la instanţă şi spital cu valoarea de 50 lei/drum, ştie că partea vătămată datorită leziunilor suferite la mână nu a putut lucra în gospodărie şi în meseria sa de potcovar cam 3-4 luni, apreciind că acesta câştiga pe zi cam 100 lei din activităţi de potcovărie şi cărat lemne din pădure. Mai ştie că partea vătămată urma să plece în Italia pentru a lucra în construcţii, dar martorul nu poate preciza cât ar fi câştigat.

Apreciind susţinerile martorului în funcţie de perioada şi suma aproximativ menţionată (excluzând zilele nelucrătoare), Tribunalul a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu material constând în câştigul nerealizat în perioada în care nu şi-a putut utiliza braţul lovit de inculpat, prejudiciu în valoare de 10000 lei sumă la care a fost obligat inculpatul, conform art. 14 C. proc. pen.

În ce priveşte daunele morale, Tribunalul a considerat, de asemenea, că partea civilă a suferit un prejudiciu de factură morală compus din suferinţa fizică şi psihică la care a fost supus urmare a infracţiunii comise de inculpat, prejudiciu ce se impune a fi compensat pecuniar la suma de 4500 lei, sumă apreciată de instanţă ca fiind proporţională cu acest prejudiciu, fără a constitui o îmbogăţire fără just temei, obligându-l pe inculpat la plata acesteia în acest temei legal motivat anterior.

Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi a circumstanţelor atenuante, precum şi alegerea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, Tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

- lipsa antecedentelor penale ale inculpatului;

- vârsta acestuia înaintată în raport de partea civilă;

- modul în care s-a derulat incidentul la care au contribuit şi provocările părţii civile, după provocările inculpatului;

- atitudinea sa sinceră în raport de fapta comisă, opţiunea sa pentru procedura simplificată, aspect care a condus la aflarea cu celeritate a adevărului în cauză;

- conduita sa anterioară regăsită în caracterizarea depusă de primarul comunei Şibot în care locuieşte inculpatul, respectiv că este o persoană onestă, cu spirit civic, nu a avut sancţiuni, conflicte cu alte persoane, are o moralitate bună şi relaţii bune cu familia sa, fiind preocupat de găsirea unui loc de muncă pentru a oferi un trai decent familiei sale (fl.37).

În aceste condiţii, Tribunalul a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării şi instituirea obligaţiilor specifice prev. de lege pe durata unui termen de încercare maxim (8 ani) tocmai pentru a se preîntâmpina comiterea de alte infracţiuni. Circumstanţele atenuante care s-au bazat, de asemenea, pe aspectele enumerate anterior au avut la bază şi împrejurarea că dacă până la această vârstă înaintată inculpatul nu a săvârşit alte fapte penale, a prezentat garanţia că pe viitor va evita săvârşirea altora, iar perioada petrecută în arest preventiv până la acest moment, precum şi pronunţarea condamnării în sine, a constituit un real avertisment pentru acesta, fiind suficiente pentru reeducarea sa.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, partea vătămată R.C.L. şi inculpatul B.I.

Apelurile au fost declarate în termen.

În motivarea scrisă a apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a criticat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale, privind nereţinerea dispoziţiilor art. 75 lit. d) C. pen. în calificarea juridică a faptei, greşita reţinere a circumstanţelor atenuante şi neaplicarea unei pedepse complementare, precum şi greşita individualizare judiciară a pedepsei.

În susţinerea orală, parchetul nu a susţinut critica privind reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. d) C. pen., solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepsei aplicate, aplicarea pedepsei complementare şi executarea pedepsei în regim de detenţie.

În susţinerea orală a apelului, partea vătămată R.C.L. a solicitat majorarea pedepsei aplicate, executarea acesteia în regim de detenţie şi majorarea daunelor morale.

Inculpatul nu a adus critici hotărârii, solicitând ca pedeapsa aplicată să fie suspendată condiţionat sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 120/A din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Ala Iulia – Secţia penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi partea vătămată R.C.L. împotriva sentinţei penale nr. 212 din 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 4420/107/2012.

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul:

- omisiunii instanţei de a individualiza circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului;

- aplicării dispoziţiilor art. 76 alin. (3) C. pen.;

- cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat;

- modalităţii de executare a pedepsei şi procedând la o nouă judecată, în aceste limite:

A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.I. în elementele ei componente, de:

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen. cu art. 74, 76 C. pen.;

- 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, art. 3201 C. proc. pen., art. 74, 76 C. pen.

A reţinut la fiecare infracţiune în parte, dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.

A majorat de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat.

A înlăturat dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen. şi a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani alături de pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile cu pedeapsa de 1 lună închisoare în cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

A înlăturat dispoziţiile art. 861 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa în regim de detenţie.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că se impune reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, raportat la natura infracţiunii, a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A mai avut în vedere instanţa de control judiciar că, în raport de circumstanţele reale şi personale ale cauzei, aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat este de natură a asigura realizarea scopului şi îndeplinirea funcţiilor pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul B.I., criticile sale vizând încadrarea juridică a faptei şi netemeinicia pedepsei aplicate.

Criticile aduse sunt fondate numai în parte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât şi din prisma disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reţine Înalta Curte că fapta şi modalitatea de comitere a acesteia au fost temeinic stabilite de instanţa de fond în urma unei analize atente şi obiective a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, recunoscut de către inculpat care şi-a exprimat voinţa de a beneficia de judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.

Astfel, din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului B.I. care, în data de 14 aprilie 2012, în jurul orelor 1930, în timp ce se afla pe o stradă din satul Sărăcsău, jud. Alba, purtând fără drept asupra sa un topor, i-a aplicat părţii vătămate R.C.L., în vârstă de 28 ani, o lovitură cu toporul, vizând zona capului, lovitură parată de partea vătămată cu antebraţul drept, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor calificat, faptă prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi port ilegal de armă albă în public, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, declaraţiile părţii vătămate, raportul de constatare medico – legală nr. 921/II/A/26 din 17 aprilie 2012, declaraţiile martorilor C.D., S.C., Ş.V., R.N., B.A.M., L.V., procese verbale de ridicare a unor obiecte de îmbrăcăminte purtate de inculpat şi de partea vătămată la data incidentului, proces – verbal de ridicare a toporului de la inculpat şi planşe foto cu aspecte fixate cu ocazia examinării corpului delict, declaraţiile inculpatului.

Ascultat de către instanţă, inculpatul a recunoscut şi regretat faptele pentru care a fost trimis în judecată, cunoscând actul de sesizare a instanţei şi-a însuşit probatoriul administrat în faza de urmărire penală, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform disp. art. 3201 C. proc. pen.

Tribunalul, văzând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 3201 C. proc. pen., în sensul că din probele administrate rezultă că faptele inculpatul sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru stabilirea pedepsei, a admis cererea procedând conform acestei dispoziţii speciale, derogatorii.

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Referitor la solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, intenţia indirectă cu care inculpatul a acţionat în tentativa sa de suprimare a vieţii părţii vătămate este dovedită de modul şi de mijloacele de comitere a faptei şi urmările produse prin prisma criteriilor enumerate de practica judiciară şi anume; obiectul folosit (topor), zona vizată (capul victimei), faptul că inculpatul l-a mai urmărit pe partea vătămată chiar după ce a dat prima lovitură, fiind deposedaţi de topor, datorită intervenţiei unui martor.

Criticile formulate de inculpat cu privire la pedeapsa aplicată sunt, însă, întemeiate în sensul că Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.

Astfel, prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, inclusiv disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată, modul în care s-a derulat incidentul, la care au contribuit şi provocările părţii vătămate, atitudinea sinceră a inculpatului, conduita anterioară), aspecte în raport de care a fost stabilită o pedeapsă care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia atacată şi va menţine hotărârea pronunţată de prima instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia Penală.

Casează decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 212 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Alba.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 1288/2013. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 1294/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1290/2013. Penal