ICCJ. Decizia nr. 1284/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1284/2013
Dosar nr. 7551/1/2012
Şedinţa publică din 12 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 908 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul B.G., împotriva Sentinţei penale nr. 815 din 26 aprilie 2012 a Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a pronunţa decizia respectivă, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 815 din data de 26 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, admiţându-se excepţia tardivităţii plângerii, în baza art. 2781 alin. (1) rap. la art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul B.G., domiciliat în Ploieşti, B-dul B., judeţul Prahova, împotriva Ordonanţei nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, menţinută prin Rezoluţia nr. 313/II/2/2011 din 16 septembrie 2011 a procurorului şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, privind pe intimaţii P.A.Ş., domiciliat în Ploieşti, Bd. R., jud. Prahova, O.R.Ş., domiciliat în Ploieşti, str. I., jud. Prahova şi H.G., domiciliat în Ploieşti, str. C., jud. Prahova, fiind menţinută soluţia dată prin ordonanţa atacată.
Conform disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) din acelaşi cod a sumei de 800 RON către intimatul P.A.Ş., reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la 11 octombrie 2011 sub nr. 22787/281/2011 petentul B.G. a formulat plângere împotriva Ordonanţei nr. 170/P/2010 din data de 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, menţinută prin Rezoluţia nr. 313/II/2/2011 din data de 16 septembrie 2011 a procurorului şef serviciul în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, în contradictoriu cu intimaţii O.R.Ş., H.G. şi P.A.Ş.
În vederea soluţionării plângerii a fost ataşat Dosarul nr. 170/P/2010 (supliment) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, precum şi lucrarea nr. 313/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti.
La termenul din 08 martie 2012, în şedinţă publică, reprezentantul Ministerului public a invocat excepţia tardivităţii plângerii formulate de petentul B.G.
Asupra excepţiei tardivităţii plângerii petentului, analizând actele dosarului, instanţa a constatat că la data de 22 noiembrie 2011 petentul B.G. a formulat plângere împotriva membrilor Comisiei judeţene de fond funciar, care au semnat titlurile de proprietate din 19 iunie 2009 şi din 16 decembrie 1994, eliberate pe numele B.I. şi G.S., precum şi împotriva preşedintelui Comisiei locale de aplicare a Legilor fondului funciar din Băicoi, în legătură cu propunerea transmisă Instituţiei prefectului judeţului Prahova, de emitere a titlului de proprietate nr. 205257/2009.
Prin Ordonanţa nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii O.R.Ş., H.G. şi P.A.Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 178/2000 rap. la art. 246 C. pen.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 246 C. pen., respectiv de art. 132 din Legea nr. 178/2000 rap. la art. 246 C. pen. faţă de numiţii S.N., U.M., S.C. şi ceilalţi membrii ai Comisiei locale de fond funciar a oraşului Băicoi, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.
Ordonanţa nr. 170/P/2010 din 02 aprilie 2011 a D.N.A. - S.T. Ploieşti a fost comunicată petentului la 04 august 2011, iar la data de 19 august 2011, potrivit disp. art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat (în termen legal) plângere împotriva Ordonanţei nr. 170/P/2010 din 02 august 2011.
Prin Rezoluţia nr. 313/II/2/2011 din 16 septembrie 2011 a procurorului şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, comunicată petentului la data de 21 septembrie 2011 a fost respinsă plângerea petentului, ca netemeinică.
În cauză, instanţa de fond a constatat că, împotriva ordonanţei procurorului, petentul a formulat plângere la 19 august 2011, iar procurorul şef serviciu trebuia să soluţioneze plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire, respectiv la 08 septembrie 2011.
Procurorul şef serviciu în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti a soluţionat însă plângerea peste termenul legal, pronunţând Rezoluţia nr. 313/II/2/2011 la data de 16 septembrie 2011.
S-a motivat că potrivit art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care procurorul general parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 C. proc. pen. (respectiv în termen de cel mult 20 de zile de la primire), termenul de 20 de zile pentru atacarea soluţiilor procurorului la judecător curge de la data expirării termenului iniţial - 20 de zile.
Astfel, în condiţiile în care procurorul general nu s-a pronunţat în termenul legal, ultima zi în care se putea depune plângere la instanţă era 30 septembrie 2011, ori petentul s-a adresat Judecătoriei Ploieşti la 11 octombrie 2011.
Prin urmare, faţă de toate cele de mai sus, instanţa a admis excepţia invocată de reprezentantul ministerului public şi în baza art. 2781 alin. (1) rap. la art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul B.G. împotriva Ordonanţei nr. 170/P/2010 din 02 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, menţinută prin Rezoluţia nr. 313/II/2/2011 din 16 septembrie 2011 a procurorului şef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, în contradictoriu cu intimaţii P.A.Ş., O.R.Ş. şi H.G., menţinând soluţia dată prin ordonanţa atacată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petentul B.G., fără a învedera concret temeiurile care stau la baza acesteia, apreciind doar că Decizia nr. 908 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti este nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia penală nr. 998 din 18 iulie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentul B.G., motivat de faptul că aceasta nu a îndeplinit niciuna din cerinţele prevăzute de art. 387 C. proc. pen. referitoare la cuprinsul unei asemenea căi extraordinare de atac.
Împotriva acestei decizii, contestatorul B.G. a formulat o nouă cerere de contestaţie în anulare.
Prin Decizia penală nr. 3669 din 12 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 998 din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 22787/281/2011/a1.
Împotriva acestei decizii, contestatorul B.G. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei la 27 noiembrie 2012 şi motivată în scris la dosar.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 12 aprilie 2013.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Contestatorul nu a invocat expres în cerere motivul pe care se sprijină contestaţia, iar din cuprinsul cererii sale acesta nu poate fi calificat şi încadrat în nici una dintre dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deşi este definitivă, aşa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile expres prevăzute de legiuitor la literele a - e din acelaşi text.
Din economia textului de lege menţionat mai sus rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluţionat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs, în cadrul procedurii reglementate de art. 2781 C. proc. pen., prin care se verifică doar legalitatea şi temeinicia unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este inadmisibilă întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac şi nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 3669 din 12 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5191/1/2012, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 3669 din 12 noiembrie 2012, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5191/1/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1283/2013. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 1285/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
