ICCJ. Decizia nr. 1418/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1418/2013

Dosar nr. 372/36/2012

Şedinţa publică din 24 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 4/MF din data de 03 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, în baza art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului P.L.D. - fiul lui F. şi C., domiciliat în Tulcea, str. R., la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcaţiune cu motor) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, de 4 ani, cu executare în condiţiile art. 57 C. pen., precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcaţiune cu motor) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către părţile civile Ş.V. şi Ş.T.

În baza art. 998, art. 999 a fost obligat inculpatul P.L.D. către părţile civile Ş.V. şi Ş.T. la plata sumei de 3650 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune materiale.

A fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă Ş.V., la plata sumei de 5000 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă Ş.T., la plata sumei de 5000 RON reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A fost inculpatul P.L.D. către partea civilă Ş.V., la plata sumei de 5000 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

În baza art. 17 C. proc. pen., art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă A. (fostă Ş.) A.N. în favoarea minorei Ş.M.I. la plata sumei de 5000 RON, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă A. (fostă Ş.) A.N., în favoarea minorei Ş.M.I., la plata sumei prestaţiei periodice lunare în cuantum de 300 RON, cu începere de la 28 aprilie 2009 până la împlinirea vârstei de 18 ani ori până la terminarea studiilor, însă cel mai târziu până la împlinirea vârstei de 25 de ani.

S-au respins, ca nefondate, pretenţiile civile reprezentând daune morale, formulate în nume propriu de către partea civilă A. (fostă Ş.) A.N., precum şi celelalte pretenţii civile formulate de către părţile civile Ş.V. şi Ş.T., reprezentând daune materiale.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea sumei de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă Ş.M.I., din fondurile M.J. către Baroul Constanţa, în favoarea av. S.A.

În baza art. 193 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul P.L.D., către partea civila Ş.V., la plata cheltuielilor judiciare avansate de către aceasta, în sumă de 500 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1450 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reţinut că prin rechizitoriul emis la data de 25 mai 2011 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus:

- punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.L.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducerea navei fără certificat de capacitate corespunzător cu consecinţa unui accident de navigaţie urmat de moartea unei persoane şi de punerea în navigaţie a unei nave neînregistrate, prev. de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, art. 28 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 191/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta de exercitare a atribuţiilor de serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 a învinuitului A.M. şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 de RON.

- neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul A.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 191/2003, întrucât accidentul de navigaţie constând în abordajul bacului cu ambarcaţiunea de agrement urmat de moartea victimei Ş.I.C. nu s-a produs din culpa acestuia.

Dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului P.L. s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului efectuată imediat după sesizare de procurorul criminalist din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, însoţit de poliţişti de poliţie judiciară şi un reprezentant al Căpităniei Zonale Tulcea şi fotografiile judiciare;

- procesul-verbal de găsire a cadavrului şi raportul de constatare medico-legală de necropsie asupra victimei Ş.I.C. şi fotografiile judiciare;

- declaraţiile părţilor civile Ş.V. şi Ş.A.N.;

- declaraţiile martorilor A.M., A.G., R.G.M., R.M.V., B.A., C.C., S.N.;

- procesele-verbale de recoltare a probelor de sânge de la învinuit, inculpat şi martor, plus buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie;

- copia facturii de cumpărare a ambarcaţiunii de agrement de către inculpatul P.L.D.;

- adeverinţa de susţinere a examenului pentru conducător de ambarcaţiune şi Adresa nr. 3724/2009 a Autorităţii Navale Române - Serviciul înmatriculare şi certificare personal navigant fluvial Galaţi;

- documentaţia bacului, copia jurnalului de bord al remorcherului "L. 2" şi adresa din 07 septembrie 2009 a SC A. SRL Tulcea privind programul bacului şi faptul că acesta efectua ultima cursă programată în ziua respectivă;

- copia regulamentului de navigaţie pe Dunăre;

- declaraţiile inculpatului P.L.D. şi cele ale învinuitului A.M.;

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală învinuitului şi inculpatului din data de 18 mai 2011.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul, partea civilă Ş.V., martorii A.G., R.M.V., R.G.M., C.C., S.N., B.A.

Instanţa a constatat imposibilitatea audierii în calitate de martor a numitului A.M. având în vedere că a intervenit decesul acestuia.

Din analiza şi coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 27 aprilie 2009, în jurul orelor 19:00, inculpatul P.L.D. a condus în aval pe fluviul Dunărea nava tip ambarcaţiune de agrement marca "L.", lungă de 5 metri şi echipată cu motor outbord marca J. de 45 cai putere, deşi nu deţinea certificat internaţional de conducător de ambarcaţiuni de agrement cu motor conform prevederilor Ordinului nr. 534/2007 al Ministerului Transporturilor, iar ambarcaţiunea sa nu era înregistrată în evidenţele căpităniei portului conform dispoziţiilor art. 51⁴ alin. (3) din O.G. nr. 42/1997 republicată.

Din cauza nepriceperii în navigaţie, a stării de ebrietate şi neatenţiei, dar şi a vitezei excesive, în zona milei marine 37+500 barca sa cu motor a intrat cu prova tribord în coliziune cu bordul tribord al podului plutitor "2579" din componenţa bacului ce traversa regulat fluviul între suburbia Tudor Vladimirescu şi municipiul Tulcea.

În urma accidentului de navigaţie cu abordajul celor două nave, victima Ş.I.C., de 32 de ani, care se afla ca pasager în barcă aşezat la pupa pe o ladă din plastic, fără a purta vestă de salvare şi aflată în stare de ebrietate, a căzut în apă şi s-a înecat, cadavrul său fiind descoperit abia la data de 07 mai 2009 în apele Dunării în apropierea comunei Mahmudia, judeţul Tulcea.

În urma evenimentului de navigaţie atât inculpatului P.L.D., cât şi învinuitului A.M., conducătorul remorcherului "L. 2" din componenţa bacului ce împingea podul plutitor, aflat în timpul serviciului, le-au fost recoltate probe de sânge, iar în urma analizelor de laborator s-a stabilit că inculpatul a avut la cele două probe alcoolemii de 0,70 şi 0,60 g ‰ iar învinuitul 0,25 şi 00,00 g ‰.

Potrivit propriilor declaraţii, coroborate cu declaraţiile martorilor oculari, la data de 27 aprilie 2009, inculpatul P.L.D. s-a deplasat cu ambarcaţiunea sa de agrement marca "L.", echipată cu motor de 45 cai putere, însoţit de victima Ş.I.C. şi martorii C.C., B.A. şi S.N., navigând în amonte pe braţul Tulcea al fluviului Dunărea din portul Tulcea, malul drept, mila marină 37+500 către malul stâng, până în dreptul milei marine 39 în suburbia Tudor Vladimirescu. Acolo au consumat toţi băuturi alcoolice, întrucât era sărbătoarea religioasă creştină a Paştelui morţilor şi au fost serviţi de rudele inculpatului cu vin roşu, conform obiceiului. În jurul orelor 18, toţi cinci au revenit la ambarcaţiune şi au traversat Dunărea înapoi până la malul drept, în municipiul Tulcea, unde l-au lăsat pe martorul S.N., iar ceilalţi patru şi-au continuat deplasarea cu ambarcaţiunea în aval, cu intenţia de a ajunge pe canalul Şontea, la o cabană de pescuit.

Inculpatul P.L.D. a fost cel care a condus ambarcaţiunea pe tot traseul, fiind aşezat la pupa tribord şi guvernând manşa motorului cu mâna stângă, lângă el pe o ladă din plastic amplasată pe fundul ambarcaţiunii în babord dar nefixată fiind aşezată victima Ş.I.C., iar martorii B.A. şi C.C. erau aşezaţi pe bancheta din mijloc a bărcii, amândoi cu spatele la direcţia de marş.

Niciunul dintre ocupanţii ambarcaţiunii nu purta vestă de salvare, întrucât nava nu era dotată cu astfel de echipament, inculpatul P.L.D. motivând că nu a avut bani să cumpere veste de salvare.

În timp ce navigau în aval, la distanţa de circa 150 de metri de malul drept, din cauza valurilor, sacoşele cu alimente pregătite pentru zilele de pescuit s-au răsturnat, aşa încât inculpatul s-a aplecat în barcă şi, cu mâna dreaptă, a început să adune alimentele împrăştiate la loc în sacoşe, timp în care, cu mâna stângă ţinea manşa motorului. Potrivit declaraţiei sale, inculpatul a fost rugat de victimă să îi lase ei guvernarea manşei pentru a-şi putea folosi ambele mâini la adunatul alimentelor, aşa încât a luat mâna de pe manşă şi a lăsat preţ de 1 - 2 minute guvernarea ambarcaţiunii pe mâna victimei, deşi încă de la îmbarcare remarcase că aceasta era într-o vădită stare de ebrietate şi nu ştia dacă are certificat de capacitate pentru conducător de ambarcaţiune cu motor.

În acest timp, în faţa ambarcaţiunii lor a apărut bacul de persoane şi vehicule aparţinând SC A. SRL Tulcea, compus în cuplu din podul plutitor "2579" şi remorcherul "L. 2", care efectua traversarea regulată a Dunării în zona milei marine 37+500, dinspre malul stâng spre malul drept, adică dinspre suburbia Tudor Vladimirescu spre municipiul Tulcea, atât zona costieră de traversare cât şi bacul fiind semnalizate corespunzător. Când au observat că ambarcaţiunea de agrement cu motor se deplasa cu mare viteză iar traiectoria acesteia se intersecta cu cea a bacului, distanţa dintre cele două nave fiind de circa 150 de metri, marinarii de pe cele două borduri ale podului plutitor, adică martorii R.M.V. şi A.G., l-au avertizat pe învinuitul A.M., aflat la comanda remorcherului, aşa încât acesta, pentru a evita abordajul iminent, a oprit maşina, a pus chiar motorul pe sensul înapoi şi a emis semnale fonice de semnalizare.

Întrucât motorul în doi timpi de 45 cai putere al ambarcaţiunii de agrement producea un zgomot puternic, nici inculpatul P.L.D. şi nici ceilalţi ocupanţi ai bărcii nu au auzit semnalele fonice emise de remorcherul bacului, iar pe de altă parte, inculpatul nu era atent nici vizual la navigaţie, fiind ocupat cu adunatul alimentelor de pe fundul bărcii şi lăsând practic câteva momente guvernarea ambarcaţiunii pe mâna victimei.

Când ambarcaţiunea se apropiase la nici 5 metri de podul plutitor din componenţa bacului, inculpatul P.L.D. şi-a ridicat privirea din podeaua bărcii sale şi abia atunci a observat apariţia bacului, aşa încât instinctiv a tras de manşa motorului spre sine, virând astfel spre stânga şi a redus acceleraţia, în încercarea de a evita abordajul.

Întrucât manevra a fost tardivă, ambarcaţiunea condusă de el a intrat în coliziune cu podul plutitor al bacului, lovindu-se cu prova tribord iniţial de cauciucurile de protecţie de la tribordul podului plutitor, apoi şi de corpul metalic al acestuia.

În urma abordajului, prova ambarcaţiunii de agrement "L." a fost avariată, aceasta fiind împinsă după impact spre larg. Iar inculpatul P.L.D. a accelerat din nou, pentru a ridica prova şi a împiedica luarea de apă şi scufundarea ambarcaţiunii.

Abia după aceea a verificat situaţia celor trei pasageri din barca sa şi a remarcat lipsa victimei Ş.I.C., care căzuse din ambarcaţiune. A strigat-o pe victimă de mai multe ori, s-a învârtit cu barca în jurul bacului de câteva ori, însă nu au mai zărit trupul victimei, iar pentru că deja ambarcaţiunea sa lua apă şi riscau să se scufunde, a condus-o spre malul drept, lângă locul în care acostase şi bacul.

Martorii C.C., B.A. şi S.N. au confirmat susţinerile inculpatului P.L.D., însă primii doi care se mai aflau în barcă în momentul abordajului au explicat că erau cu spatele la sensul de navigare şi din cauza zgomotului puternic al motorului bărcii nu au auzit semnalele acustice ale bacului. În schimb, martorii-marinari R.M.V., A.G. şi motoristul R.G.M., aflaţi pe bac, au precizat că după ce traversaseră circa jumătate din distanţa dintre cele două maluri ale Dunării comandantul A.M. a observat ambarcaţiunea condusă de P.L.D. şi de aceea a emis semnalele acustice de avertizare, a redus viteza motorului remorcherului şi l-a oprit practic până la a începe să plutească în derivă, însă conducătorul ambarcaţiunii de agrement a reacţionat prea târziu şi s-a produs abordajul.

Fiind sesizate organele de urmărire penală, atât inculpatului P.L.D., cât şi învinuitului A.M., dar şi martorului C.C. (acesta din urmă a suferit un traumatism uşor la nivelul coloanei cervicale şi a fost transportat cu ambulanţa la spital şi de aceea i s-a recoltat sânge pentru alcoolemie) le-au fost recoltate câte două probe biologice de sânge, la interval de câte o oră între probe, iar din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie din 06 mai 2009 ale Serviciului Judeţean de Medicină Legală Tulcea a rezultat că inculpatul P.L.D. a avut concentraţii de alcool în sânge la prima probă de 0,60 g ‰, iar la a doua de 0,70 g ‰, A.M. la prima de 0,25 g ‰, iar la a doua de zero g ‰, C.C. la prima de 1,15 g ‰, iar la a doua de 1,10 g ‰.

Cadavrul victimei Ş.I.C. a fost găsit abia la data de 07 mai 2009 în aval în apele braţului Sfântu Gheorghe al Dunării, pe malul drept, în zona km 85, lângă comuna Mahmudia, judeţul Tulcea.

În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 92/420 din data de 15 iulie 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Tulcea, datorită stării avansate de putrefacţie a cadavrului, cauza medicală nu a putut fi determinată direct, ci a fost considerată necunoscută, însă coroborând datele de anchetă cu rezultatele investigaţiilor medico-legale, medicul legist a conchis în final că moartea victimei a fost violentă, ea putându-se datora înecului şi putând data din 27 aprilie 2009. Pe corpul victimei nu au fost decelate leziuni traumatice cu rol tanato-generator, iar în sângele recoltat de la cadavru a fost determinată o concentraţie alcoolică de 1,50 g ‰.

Din cercetările efectuate a rezultat că barca tip ambarcaţiune de agrement marca "L.", lungă de 5,15 metri şi lată de 1,50 metri, cu motor J. de 45 cai putere aparţine inculpatului P.L.D., care a cumpărat-o la data de 19 aprilie 2007, potrivit facturii fiscale emisă de SC Şantierul Naval B. SA Constanţa. Acesta a precizat că iniţial a montat la barcă un motor Y. de 15 cai putere, cunoscând că pentru nave mai mici de 5 metri lungime şi motoare de mică putere legea nu ar prevede obligativitatea înmatriculării sau înregistrării în evidenţele căpităniei de port, însă ulterior acel motor s-a defectat şi de aceea a achiziţionat cu două zile înainte de accidentul de navigaţie investigat motorul marca J. de 45 cai putere, însă nu a avut bani pentru a înregistra ambarcaţiunea cu noul motor în registrul de evidenţă al Căpităniei Portului Tulcea, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 51⁴ alin. (3) în referire la alin. (2) lit. b), ambele din O.G. nr. 42/1997 republicată privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, ambarcaţiunile de agrement se înscriu într-un registru de evidenţă al căpităniilor de port.

Ulterior, în cursul urmăririi penale, inculpatul a susţinut în apărare că, deşi niciodată nu a măsurat ambarcaţiunea şi nu-i cunoaşte dimensiunile, nu a procedat la înregistrarea acesteia întrucât ştia ca ambarcaţiunile sub 5 metri lungime nu se înscriu la căpitănie.

Potrivit art. 51⁴ alin. (2) lit. c) din actul normativ sus-menţionat, motorul bărcii sale fiind de peste 15 kilowaţi (1 kw = 1,36 cai putere), adică cei 45 cai putere fiind în urma conversiei egali cu 33,56 kilowaţi, ambarcaţiunea nu era exceptată de la înmatriculare sau înregistrare în evidenţele căpităniei de port. În acest sens, din adresa din 19 mai 2009 a Autorităţii Navale Române - Căpitănia Zonală Tulcea transmisă Postului de poliţie Transporturi Navale Tulcea rezultă că ambarcaţiunea de agrement de tip "L.", dotată cu motor de 45 cai putere, este supusă înregistrării. Pe de altă parte, din adresa din 10 iunie 2009 a Autorităţii Navale Române - Serviciul înmatriculare şi certificare personal navigant fluvial Galaţi rezultă că, în conformitate cu Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 534 din 26 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire şi perfecţionare precum şi condiţiile de obţinere a certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement, art. 1 lit. c) "certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement este documentul emis în conformitate cu prevederile prezentului ordin şi care dă dreptul titularului să conducă o ambarcaţiune de agrement propulsată cu motor şi/sau vele".

Întrucât A.N.R. nu emisese până la data de 27 aprilie 2009 un astfel de certificat pentru inculpatul P.L.D., acesta nu avea dreptul să conducă barca cu motor de 45 CP.

S-a stabilit că în sesiunea iunie 1998 inculpatul P.L.D. a susţinut la Căpitănia Portului Tulcea examenul pentru obţinerea certificatului de capacitate pentru conducător de ambarcaţiuni de agrement cu motor, fiind declarat reuşit conform procesului-verbal nr. 7647 din 22 iunie 1998, însă nu s-a prezentat niciodată la autoritatea competentă din Galaţi pentru a i se elibera certificatul internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor.

În privinţa pasivităţii manifestate în obţinerea certificatului de capacitate, inculpatul sus-indicat a explicat că, după susţinerea examenului din anul 1998 a renunţat la pescuit, aşa încât nu mai avea nevoie să conducă ambarcaţiuni cu motor pe apele interioare, ulterior s-a angajat ca marinar militar sau la alte activităţi în străinătate şi ca atare nu l-a mai interesat eliberarea certificatului de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor pe numele său şi care să-i dea dreptul să conducă astfel de nave pe apele navigabile.

Inculpatul nominalizat nu a oferit nici o explicaţie în privinţa motivului pentru care nu a efectuat demersuri pentru obţinerea certificatului de capacitate corespunzător după luna aprilie 2007 când a achiziţionat ambarcaţiunea de agrement "L.", astfel încât să intre în legalitate şi să aibă dreptul de a naviga cu ambarcaţiunea achiziţionată, în condiţiile în care, chiar dacă i s-ar fi eliberat certificatul de capacitate în anul 1998, acesta ar fi avut o valabilitate de maximum 5 ani şi ar fi fost necesară susţinerea unui nou examen pentru obţinerea certificatului de capacitate prevăzut de Ordinul nr. 534/2007.

În acest sens, este de precizat că în art. 4 din Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 417/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind obţinerea certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement (intrat în vigoare după susţinerea examenului de către inculpat şi înlocuit ulterior prin Ordinul nr. 534/2007) s-a stipulat expres în parag. 4.5. că: "perioada de valabilitate a unui certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement este de 5 ani şi se prelungeşte din 5 în 5 ani, la cererea titularului, cu condiţia îndeplinirii prevederilor prezentului regulament", iar în parag. 4.6. se prevede că: "deţinătorii certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement care nu şi-au prelungit valabilitatea certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement în perioada menţionată la pct. 4.5 trebuie să facă dovada competenţei lor profesionale prin examen", iar în parag. 4.7. se stipulează că: "pentru a obţine din oficiu un certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement persoanele respective au obligaţia să prezinte la Inspectoratul Navigaţiei Civile, o dată cu cererea de solicitare a certificatului internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement, un certificat medical care să ateste starea de sănătate, în special din punct de vedere al acuităţii vizuale şi auditive".

Pe de altă parte, în cuprinsul art. 8 alin. (1) din acelaşi ordin s-a stipulat că: "(...) certificatele de capacitate pentru conducător de ambarcaţiune cu motor pentru agrement fluvial şi de ape interioare navigabile, eliberate înaintea intrării în vigoare a prezentului ordin, îşi păstrează valabilitatea până la data de 31 decembrie 2003, urmând ca până la această dată să fie preschimbate cu certificatele internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement, al căror model este aprobat prin prezentul ordin", iar alin. (2) prevedea că "posesorii documentelor menţionate la alin. (1) pot obţine din oficiu certificatele corespunzătoare, cu condiţia să facă dovada că îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul ordin".

În atare condiţii, chiar dacă promovase examenul pentru verificarea competenţelor profesionale în anul 1998, inculpatul avea obligaţia să dovedească periodic cel mai târziu o dată la cinci ani îndeplinirea şi a altor condiţii pentru obţinerea certificatului de capacitate corespunzător sau prelungirea valabilităţii acestuia, aşa încât să aibă dreptul de a conduce ambarcaţiuni de agrement pe apele navigabile.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de 18 mai 2011, luând cunoştinţă de întregul material probator, inculpatul P.L.D. a reiterat regretele pentru conducerea ambarcaţiunii de agrement cu motor neînregistrate şi fără certificat de capacitate corespunzător, cu consecinţa morţii victimei Ş.I.C. în acele împrejurări, însă în declaraţia dată în faţa procurorului a precizat că nu se consideră culpabil de moartea victimei, deoarece aceasta ar fi guvernat manşa motorului în premomentul accidentului de navigaţie cu abordaj.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a susţinut că, după procurarea şi montarea motorului de 45 cai putere, nu a avut timpul şi mijloacele financiare necesare efectuării formalităţilor de înregistrare.

De asemenea, inculpatul sus-menţionat a declarat că, într-adevăr, cunoştea că, din moment ce a susţinut examenul, certificatul de conducător era documentul legal care îi permitea să conducă ambarcaţiunea.

În faţa instanţei de fond, inculpatul a mai declarat că, pentru a conduce o ambarcaţiune, avea obligaţia de a cunoaşte legislaţia în materie.

În cursul urmăririi penale, învinuitul A.M. a declarat că, fiind ultima cursă a bacului, a consumat o bere pe care i-o oferise un cunoscut în cinstea zilei sale de naştere recente, însă când a fost avertizat de marinari despre pericolul iminent de abordaj cu ambarcaţiunea de agrement condusă de P.L.D., a redus viteza remorcherului, a pus motorul pe sensul de marş înapoi şi a emis semnale fonice, acţionând astfel potrivit bunelor practici marinăreşti şi regulamentului de navigaţie pe Dunăre.

Din coroborarea tuturor elementelor de fapt, rezultă că, deşi nu deţinea certificat de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor care să îi permită să navigheze cu barca sa pe apele navigabile, iar pe de altă parte nici nu avea ambarcaţiunea înregistrată în evidenţele căpităniei de port, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul P.L.D. şi-a condus ambarcaţiunea de agrement cu motor de 45 cai putere pe Dunăre, într-o zonă dificilă şi cu trafic intens, acţionând imprudent şi fără vigilenţa specifică navigaţiei, iar în acest concurs de împrejurări a provocat accidentul de navigaţie prin abordaj cu bacul de traversare a fluviului şi urmat de căderea victimei Ş.I.C. în apă cu consecinţa morţii acesteia prin înec.

Inculpatul a încălcat cu bună-ştiinţă normele legale privind conducerea ambarcaţiunilor cu motor, ştiind că nu are acest drept, săvârşind astfel acţiunea ilicită cu intenţie, iar faţă de rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei în accidentul de navigaţie, se află în culpă, întrucât putea şi trebuia să prevadă că neavând cunoştinţele şi priceperea necesare pentru guvernarea unei ambarcaţiuni ca cea pe care o deţinea, adică o barcă cu un motor prea mare, neechipată corespunzător şi cu o viteză mai mare decât cea de siguranţă, cu ignorarea măsurilor de prevedere şi vigilenţă caracteristice bunelor practici marinăreşti şi sub influenţa băuturilor alcoolice poate provoca un abordaj cu consecinţe dintre cele mai grave, aşa cum de altfel s-a şi întâmplat.

Între acţiunea ilicită de conducere cu intenţie a bărcii cu motor fără drept şi producerea abordajului cu podul plutitor este o legătură indisolubilă, iar decesul victimei s-a produs tocmai din cauza atitudinii indolente a inculpatului.

Însuşi legiuitorul a înţeles să incrimineze ca infracţiune praeterintenţionată fapta persoanei care conduce o navă fără brevet sau certificat de capacitate corespunzător, iar acţiunea sa ilicită are ca urmare un accident de navigaţie şi producerea morţii uneia sau mai multor persoane. Lipsa de pregătire a inculpatului în conducerea navelor pe Dunăre este învederată de numeroasele încălcări ale Regulamentului de navigaţie pe Dunăre în sectorul românesc, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 787/2007, respectiv art. 1.04 referitoare la măsurile generale de vigilenţă ("navele în marş trebuie să respecte în orice moment viteza de siguranţă şi practica profesională curentă pentru a evita în special: a) de a pune în pericol viaţa persoanelor, b) de a cauza prejudicii navelor, c) de a crea piedici pentru navigaţie"); art. 1.01 lit. z) referitoare la viteza de siguranţă (viteză la care o navă poate naviga în deplină siguranţă, să efectueze manevre şi să se oprească în limitele de distanţă impuse de circumstanţele şi de condiţiile date"); art. 1.08 referitoare la echiparea navelor (navele (...) trebuie să fie echipate astfel încât să asigure securitatea persoanelor care se găsesc la bord"); art. 1.09 referitoare la ţinerea cârmei ("în timpul navigaţiei cârma trebuie să fie ţinută de cel puţin o persoană calificată", iar "pentru o bună conducere a navei persoana de la cârmă trebuie să fie în măsură de a auzi semnalele sonore şi de a avea o vizibilitate suficient de liberă în toate direcţiile"); art. 6.02 referitoare la ambarcaţiunile mici ("au obligaţia de a lăsa tuturor celorlalte nave, inclusiv navelor rapide, spaţiul necesar pentru a-şi urma drumul lor şi pentru a manevra; ele nu pot pretinde ca acestea să se abată din calea lor").

Este evident că dacă inculpatul era vigilent, iar nu total neatent la navigaţie, nu era sub influenţa băuturilor alcoolice, avea ambarcaţiunea dotată cu veste de salvare, mai ales că victima era într-o vădită stare de ebrietate, aceasta din urmă ar fi avut şanse mari să fie salvată de la înec, iar dacă ar fi fost aşezată în siguranţă pe o bancă fixă, iar nu pe o improvizaţie de pe fundul bărcii, putea să cadă în interiorul ambarcaţiunii, aşa cum s-a întâmplat cu ceilalţi doi pasageri, iar nu peste bord în apă. Toate aceste considerente sunt de natură să conducă la concluzia că întreaga responsabilitate în producerea accidentului de navigaţie cu consecinţa producerii morţii victimei cade în sarcina inculpatului P.L.D.

Astfel cum s-a reţinut şi de către procuror, învinuitul A.M., a efectuat manevrele necesare şi conforme unei bune practici marinăreşti pentru a încerca să evite abordajul.

În drept, faptele inculpatului P.L.D., care la data de 27 aprilie 2009, în jurul orelor 19.00, a pus în navigaţie şi a condus pe fluviul Dunărea nava tip ambarcaţiune de agrement marca "L.", echipată cu motor marca J. de 45 cai putere, deşi nu deţinea certificat internaţional de conducător de ambarcaţiuni de agrement cu motor, iar ambarcaţiunea sa nu era înregistrată în evidenţele căpităniei portului, şi din cauza nepriceperii în navigaţie, a necunoaşterii bunelor practici marinăreşti, a stării de ebrietate în care se afla şi a neatenţiei, dar şi a vitezei excesive, în zona milei marine 37+500 barca sa cu motor a intrat în coliziune cu podul plutitor din componenţa bacului ce traversa regulat fluviul între suburbia Tudor Vladimirescu şi municipiul Tulcea, cu consecinţa abordajului celor două nave şi urmată de moartea victimei Ş.I.C., care a căzut în apă din barcă şi s-a înecat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea navei fără certificat de capacitate cu consecinţa unui accident de navigaţie urmat de moartea unei persoane şi de punerea în navigaţie a unei nave neînregistrate, prev. de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 şi de art. 28 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 191/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În dezbaterile asupra fondului cauzei, solicitând achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, apărătorul inculpatului a susţinut că nu s-a demonstrat că victima a căzut din barcă în urma impactului, fiind posibil să fi căzut înainte, din cauza stării de ebrietate în care se afla, independent de manevrele efectuate de inculpat ori de impact.

Instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului din următoarele considerente:

Niciunul din martorii ocupanţi ai bărcii nu a declarat că ar fi sesizat dispariţia din barcă a victimei înainte de impact, şi, având în vedere că martorii C.C. şi B.A. erau aşezaţi cu spatele faţă de direcţia de deplasare a ambarcaţiunii, ar fi putut observa o eventuală cădere a victimei în apă înainte de accident, aceasta aflându-se chiar în faţa lor.

Având în vedere că, astfel cum rezultă chiar din declaraţiile inculpatului, în premomentul producerii accidentului, acesta a "preluat" manşa chiar din mâinile victimei, este imposibil ca aceasta să fi căzut în apă înainte de manevra efectuată de inculpat în premomentul impactului.

Această apărare intră în contradicţie chiar cu susţinerea inculpatului din declaraţia dată în faţa procurorului, în sensul că nu se consideră vinovat de decesul victimei, întrucât aceasta guverna manşa în momentul producerii accidentului.

Faptul că martorii de pe podul plutitor ar fi observat 3 persoane în barcă, poate fi explicat prin poziţia pe care o aveau ocupanţii bărcii. Învinuitul A.M. a precizat în cursul urmăririi penale că, nu poate preciza dacă în barcă mai era o persoană în plus faţă de cele trei pe care a putut să le observe clar, întrucât barca avea prova ridicată, iar toate persoanele se aflau poziţionate de la mijlocul bărcii către pupă. Mai mult, astfel cum a rezultat din probele administrate, până să preia maneta de condus, inculpatul stătea aplecat întrucât aduna alimentele răsturnate în bancă.

Fiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu existenţa faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.L.D., elementele constitutive ale infracţiunilor indicate în actul de sesizare a instanţei, precum şi comiterea lor de către inculpatul trimis în judecată, instanţa va pronunţa condamnarea acestuia.

În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., s-a ţinut seama la stabilirea gradului de pericol social al faptelor săvârşite, de împrejurările, modul concret de comitere, instanţa reţinând că inculpatul a condus fără drept şi imprudent ambarcaţiunea neechipată corespunzător, într-o zonă intens circulată, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice în condiţiile în care purta responsabilitatea pentru integritatea corporală şi viaţa a trei persoane care se aflau în barcă, de urmarea grava produsă - decesul victimei Ş.I.C.

În cadrul aceloraşi criterii de individualizare a pedepsei, a fost avută în vedere persoana inculpatului, comportarea bună înainte de comiterea faptelor, inculpatul aflându-se la primul conflict cu legea penală, însă şi conduita procesuală, instanţa reţinând faptul că iniţial inculpatul a negat şi comiterea faptei de punere în navigaţie a unei ambarcaţiuni neînregistrate, şi nici în finalul dezbaterilor asupra fondului cauzei acesta nu şi-a asumat responsabilitatea pentru urmarea gravă produsă - decesul victimei, susţinând că aceasta ar fi căzut în apă înainte de accident, din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Comportamentul bun al inculpatului înainte de comiterea faptei a fost reţinut de către instanţa drept circumstanţă atenuantă în favoarea acestuia, în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În considerarea celor expuse, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare faptă reţinută în sarcina acestuia.

În conformitate cu art. 65 alin. (2) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcaţiune cu motor) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa a contopit pedepsele principale ce vor fi stabilite pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi va aplica acestuia pedeapsa închisorii cea mai grea alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c C. pen.

În cadrul analizei asupra necesităţii interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen., instanţa a considerat că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracţiunilor comise, fiind neîndoielnic că acesta nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetăţenilor în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Exerciţiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea faţă de propriile fapte şi conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanţii autorităţilor, caracteristici pe care inculpatul nu le deţin având în vedere infracţiunile comise.

În consecinţă, în temeiul art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Având în vedere gravitatea faptelor şi conduita necorespunzătoare a inculpatului în raport cu consecinţele acestora, instanţa a considerat că doar pronunţarea unei hotărâri de condamnare nu este în măsură a constitui un avertisment pentru acesta, astfel încât scopul pedepsei aplicate va putea fi atins numai prin executarea efectivă în conformitate cu art. 57 C. pen.

Cu referire la acţiunea civilă a procesului penal de faţă - s-a reţinut că partea vătămată Ş.V., mama victimei Ş.I.C., a formulat pretenţii civile în cauză, atât în nume propriu, cât şi ca reprezentant al fostei sale nurori, A., fosta Ş.A.N., solicitând despăgubiri în cuantum de 15.000 de RON reprezentând daune materiale legate de înmormântarea victimei şi daune morale în cuantum de 5000 RON, atât în favoarea sa cât şi în favoarea fostei soţii a victimei, respectiv obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 300 de RON în favoarea fiicei minore a victimei, Ş.M.I., născută la 27 februarie 2004, până la majoratul acesteia.

Concomitent Ş.T., tatăl victimei decedate, a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale în suma de 5000 RON, precizând că, împreună cu soţia sa a înţeles să solicite obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, iar numitul Ş.V., fratele victimei a formulat pretenţii civile în cuantum de 5000 RON - daune morale.

Inculpatul P.L.D. a achiesat la plata pretenţiilor civile solicitate în favoarea fiicei minore a victimei, respective la plata prestaţiei lunare în cuantum de 300 RON.

Faţă de această împrejurare, văzând şi dispoziţiile art. 16¹ alin. (3) C. proc. pen., instanţa a dispus obligarea inculpatului P.L.D. către partea civilă A. (fostă Ş.) A.N., în favoarea minorei Ş.M.I., la plata prestaţiei periodice lunare în cuantum de 300 RON, cu începere de la 28 aprilie 2009 până la împlinirea vârstei de 18 ani ori până la terminarea studiilor, însă cel mai târziu până la împlinirea vârstei de 25 de ani.

Apreciind că minora Ş.M.I. a suferit o traumă psihică prin pierderea tatălui, instanţa, din oficiu, a dispus obligarea inculpatului, în favoarea acesteia la plata daunelor morale în cuantum de 5000 RON.

Ţinând seama de relaţia apropiată de rudenie dintre victimă şi părţile civile Ş.V., Ş.T. şi Ş.V., durerea încercată de acestea ca urmare a decesului victimei, instanţa a admis cererea părţilor civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale, apreciind că suma de 5000 RON, solicitată de către fiecare parte reprezintă o reparaţie echitabilă pentru suferinţa pricinuită de dispariţia fiului, respective fratelui.

Întrucât părţile civile Ş.V. şi Ş.T. au dovedit cu înscrisuri (declaraţia numitului Ş.V. şi chitanţa din 23 septembrie 2011) că au cheltuit pentru înmormântarea fiului lor suma de 3650 RON, instanţa a dispus obligarea inculpatului către părţile civile la plata acestei sume.

Nefiind dovedită întinderea pagubei până la concurenţa sumei totale de 15.000 RON solicitată de către părţile civile Ş.V. şi Ş.T. cu titlu de despăgubiri civile - daune materiale, instanţa a respins, ca nefondate, celelalte pretenţii civile solicitate de către acestea.

Având în vedere că la momentul decesului victimei exista o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care se pronunţase divorţul victimei de soţia sa - partea civilă A. (fostă Ş.) A.N., iar în cuprinsul hotărârii se menţionează că relaţiile dintre aceştia erau grav şi iremediabil vătămate, că nu mai există afecţiune şi sentimente reciproce, solicitarea părţii civile A. (fostă Ş.) A.N., de obligare a inculpatului la plata daunelor morale în favoarea sa apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul P.L.D. prin care critică soluţia primei instanţe, în principal sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei atât sub aspectul soluţionării acţiunii penale cât şi acţiunii civile, iar în subsidiar, greşita individualizare a pedepsei atât în cea ce priveşte cuantumul cât şi modalitatea de executare a acesteia.

Astfel, inculpatul nominalizat a solicitat, în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 2 rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 şi art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în două infracţiuni prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 191/2003 şi art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În raport de noua încadrare juridică la stabilirea pedepsei şi a modalităţii de executare s-a solicitat a se avea în vedere împrejurările ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatului, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, care să aibă ca efect aplicarea unei pedepsei sub limita minimă a textului incriminator, iar pedeapsa ce se va aplica să fie suspendată condiţionat în condiţiile art. 81 C. pen.

Faţă de această solicitare s-a impus şi respingerea acţiunii civile ca nefondată.

S-a solicitat ca, în situaţia în care se va trece peste acest motiv de apel să se examineze modalitatea de individualizare a pedepsei şi, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, faţă de încadrarea juridică reţinută prin sentinţa de condamnare să fie redusă pedeapsa de aşa natură încât inculpatul să poată beneficia de suspendarea pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Apelantul a susţinut că din probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti nu s-a stabilit cu certitudine vinovăţia inculpatului, în sensul că martorii audiaţi B.A. şi C.C. care erau aşezaţi cu spatele faţă de direcţia de deplasare a ambarcaţiunii nu au observat momentul căderii victimei în apă; de asemenea martorul B.A. cu ocazia audierii în instanţă nu a putut aprecia cât timp victima a avut în mână maneta de condus, întrucât era cu ochii după alimentele căzute pe jos; de asemenea martorul C.C. a declarat în mod constant că nu a văzut când victima Ş.I.C. a căzut în Dunăre.

Din declaraţiile martorilor, s-a susţinut de către inculpatul apelant, nu rezultă împrejurarea că, în momentul când a avut loc coliziunea, ambarcaţiunea ar fi fost condusă de către inculpat, astfel că în sarcina acestuia nu poate fi reţinută infracţiunea prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003.

Întrucât inculpatul apelant este la primul conflict cu legea, penală, este căsătorit, are doi copii minori s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante care să aibă ca efect aplicarea unei pedepse sub limita minimă a textului incriminator.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de cele două motive principale de apel Curtea de Apel Constanţa a constatat că acestea sunt nefondate.

Inculpatul apelant P.L.D. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni, respectiv art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, constând în aceea că a condus o navă fără certificat de capacitate corespunzător cu consecinţa unui accident de navigaţie urmat de moartea unei persoane şi art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003, respectiv punerea în navigaţie a unei nave neînregistrate.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, s-a reţinut că la dosar urmărire penală se află declaraţia inculpatului apelant P.L.D. dată în prezenţa avocatului ales care a relatat următoarele:

"În anul 1998, am reuşit la examenul pentru obţinerea certificatului de capacitate, însă nu m-am mai prezentat la Căpitănie pentru a fi eliberat certificatul respectiv; barca L. am cumpărat-o în aprilie 2007 ce avea montat iniţial un motor de 15 cai putere, însă cu două zile înainte de accident am montat un nou motor de 45 cai putere, dar nu am apucat să fac înmatricularea; în ziua de 27 aprilie 2009 am mers împreună cu victima Ş.I.C., care-mi este văr mai de departe şi cu martorii C.C., B.A. şi Ş.N. din Tulcea în suburbia Tudor Vladimirescu pentru a merge la cimitir, întrucât era sărbătoarea Paştelui Morţilor.

Toţi am consumat 3 - 4 pahare de vin roşu iar în jurul orelor 17.00 am urcat în ambarcaţiune, traversând Dunărea, însă pe martorul Ş.N. l-am debarcat; eu conduceam ambarcaţiunea şi la un moment dat, din cauza valurilor s-au vărsat sacoşele cu alimente, motiv pentru care am ţinut manşa motorului cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă m-am aplecat în barcă pentru a aşeza alimentele în sacoşă; în acest moment, victima S.I.C. care stătea pe o ladă de plastic, lângă mine, m-a rugat să-l las pe el să acţioneze la manşa motorului; am luat şi mâna stângă de pe manşă, astfel că numai victima conducea ambarcaţiunea şi după circa 1 - 2 minute când am ridicat capul din barcă am văzut dintr-o dată în faţă bacul; am văzut bacul la nici 5 metri faţă de noi, atunci din instinct am apucat manşa, am redus viteza motorului, am tras spre mine manşa cu mana stângă, aşa încât să virez spre stânga şi să evit coliziunea frontală cu bacul; cu toate acestea am intrat în coliziune cu bacul şi am fost împins spre larg; când am văzut că barca i-a apa la prova, am accelerat sa ridic partea din faţa a bărcii, moment în care m-am uitat în jurul meu să verific pasagerii, dar am constatat lipsa victimei Ş.I.C.; am strigat după el, am învârtit barca de câteva ori lângă bac, însă victima dispăruse; întrucât exista riscul de a ne scufunda, am dus barca la malul drept unde a acostat şi bacul; din cauza faptului că eram speriat am spus celor prezenţi că în barcă eram numai trei inşi."

Audiat în faţa primei instanţe, în şedinţa publică din 11 octombrie 2010, inculpatul şi-a menţinut declaraţiile din cursul urmăririi penale în sensul că recunoaşte împrejurarea că i-a încredinţat manşa victimei, întrucât ştia că aceasta are cunoştinţe de navigaţie.

De asemenea, inculpatul apelant a recunoscut împrejurarea că nu-şi explică apariţia neaşteptată a podului plutitor, cât timp viteza lor de deplasare era de 10 - 15 km/h, iar din poziţia în care se afla nu putea să observe ce s-a întâmplat cu victima.

Din declaraţia martorului A.M., aflată la dosar urmărire penală, s-a reţinut că: "La data producerii evenimentului mă aflam la prova podului plutitor iar la o distanţă de 150 metri, maşinile care se aflau pe bac, au început să claxoneze şi atunci am observat că o barcă se apropia cu viteză de noi; comandantul a dat înapoi, însă impactul s-a produs cu toate avertismentele sonore care au fost; martorul nu cunoaşte şi nici nu a putut constata direct ce s-a întâmplat cu victima".

Din declaraţia martorului B.A., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond, rezultă că: "acesta împreună cu martorul C.C. se aflau pe mijlocul bărcii cu faţa către inculpat; la un moment dat, inculpatul i-a lăsat victimei maneta de condus şi asta pentru că, din cauza valurilor alimentele din sacoşe s-au împrăştiat prin barcă. Cu privire la victimă, martorul declarată că aceasta era aşezată în stânga bărcii pe o lădiţă goală ce nu era prinsă de barcă; martorul nu a constatat momentul direct al impactului, pentru că era atent mai mult spre alimentele împrăştiate în barcă, însă ceea ce a constatat a fost împrejurarea că înainte de impact, barca a făcut un viraj stânga fără a putea nominaliza persoana care a făcut acest lucru.

Din declaraţia martorului C.C., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond rezultă că: "de Paştele Morţilor împreună cu inculpatul, cu victima Ş.I.C. şi cu martorii Ş.N., B.A. s-au deplasat cu o barcă condusă de către inculpat la cimitir; după terminarea slujbelor, toţi au consumat băuturi alcoolice şi, la întoarcere, barca a fost condusă tot de inculpatul P.L.D., însă, primul care a coborât a fost martorul Ş.N.; deplasarea avea loc spre mila 35, iar martorul împreună cu B.A. s-au aşezat pe bancheta din mijloc, inculpatul în spate, iar victima lângă el, pe o lădiţă, în partea stângă. Martorul declară că, deşi se afla sub influenta băuturilor alcoolice l-a observat pe inculpat adunând ceva de pe jos până la producerea impactului; în acel moment nu l-a mai văzut pe Ş.I.C., însă a văzut doar podul plutitor cât şi împrejurarea că inculpatul a efectuat virajul spre stânga trăgând de maneta; în urma impactului martorul şi-a pierdut cunoştinţa şi nu mai ştie ce s-a întâmplat.

Din declaraţia martorului Ş.N., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond, s-a reţinut că: "împreună cu inculpatul şi martorii mai sus nominalizaţi de Paştele Morţilor au hotărât să meargă în suburbia Tudor Vladimirescu. Toţi au consumat băuturi alcoolice, inclusiv inculpatul, iar la întoarcere s-a aşezat lângă provă, martorul B.A. ceva mai în faţă de mine, iar inculpatul şi victima s-au aşezat în spate pe o banchetă, respectiv în partea dreaptă inculpatul, iar în partea stângă victima, pe o lădiţă. Martorul a coborât de pe navă înainte de producerea incidentului.

Din declaraţiile martorului R.G.M., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond, rezultă că: "acesta îndeplinea funcţia de casier pe bac şi la un moment dat a observat că se deplasează cu o viteză destul de mare în direcţia lor o ambarcaţiune de tip L.; am anunţat căpitanul şi s-au dat semnale fonice pentru a preveni un impact frontal, iar căpitanul a reuşit să încline prova către amonte, după care motorul s-a oprit iar impactul nu s-a produs frontal ci lateral; în momentul acostării la mal, a aflat că se făceau unele verificări asupra dispariţiei unei persoane, în sensul că aceasta era căutată printre cei aflaţi pe bac.

Din declaraţia martorului R.M.V., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond s-a reţinut că: "la momentul producerii evenimentului se afla la bordul podului plutitor, fiind marinar; din poziţia în care se afla, martorul a constatat că, o barcă se îndrepta cu viteză spre ei; ca urmare a semnalelor acustice date de bac şi virajul făcut în ultimul moment de cel care pilota barca s-a evitat un impact frontal, însă barca s-a lovit în partea laterală; la un moment dat s-a observat că cei din barcă căputau ceva şi întrebându-i ce s-a întâmplat a aflat că "o persoană aflată în barcă a dispărut".

Din analiza tuturor elementelor de fapt, s-a reţinut cu certitudine că inculpatul P.L.D. nu deţinea certificat de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor care să-i permită să navigheze cu barca sa pe apele navigabile, iar pe de altă parte nici nu avea ambarcaţiunea înregistrată în evidenţele căpităniei de port; cert este că inculpatul P.L.D. a consumat băuturi alcoolice, a condus ambarcaţiunea şi a lăsat manşa motorului unei alte persoane care de asemenea nu avea cunoştinţe de navigaţie şi mai mult, se afla şi ea în stare de ebrietate.

Astfel, atât din declaraţia inculpatului cât şi a martorilor, rezultă că dispariţia victimei a fost constatată după impact.

Chiar inculpatul sus-menţionat a declarat că, în premomentul producerii accidentului a preluat manşa din mâna victimei şi a virat stânga pentru a nu se produce impactul frontal şi în aceste condiţii a fost posibilă căderea victimei în apă; tot inculpatul a declarat că nu a fost posibilă căderea în apă a victimei înainte de manevra efectuată de el în premomentul impactului.

În mod normal, inculpatul care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice a permis urcarea unor persoane, de asemenea aflate sub influenţa alcoolului, pe o ambarcaţiune ce nu era dotată cu veste de salvare şi nici scaune fixe şi nu improvizaţii.

Curtea de Apel Constanţa, a apreciat că în mod corect, instanţa de fond a stabilit că apelantul inculpat P.L.D. la data de 27 aprilie 2009 a pus în navigaţie şi a condus pe fluviul Dunărea o ambarcaţiune marca L. cu un motor de 45 cai putere, deşi nu deţinea certificat internaţional de conducător de ambarcaţiuni; ambarcaţiunea sa nu a fost înregistrată în evidenţele căpităniei portului şi din cauza nepriceperii în navigaţie, a stării de ebrietate în care se afla, a neatenţiei, barca sa cu motor a intrat în coliziune cu podul plutitor din componenţa bacului, toate acestea cu consecinţa abordajului celor două nave, urmate de moartea victimei Ş.I.C., care a căzut din barcă şi s-a înecat.

Instanţa de fond, în raport de situaţia de fapt, a stabilit o corectă încadrare juridică, în sensul că inculpatul se face vinovat atât de infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) cât şi de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 în sensul că moartea victimei s-a datorat activităţii directe desfăşurate de inculpat, prin tragerea manetei din mâna victimei, prin executarea virajului la stânga şi impactul lateral după care victima a căzut în apă şi s-a înecat.

În aceste condiţii, critica privind greşita încadrare juridică este nefondată.

Faţă de cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea, solicitarea inculpatului de a se dispune aplicarea art. 81 C. pen. nu este posibilă.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, Curtea de Apel Constanţa l-a considerat nefondat.

Instanţa de fond, cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpatului, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în sensul că s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite de împrejurările şi de modul concret de comitere, în raport de faptul că a condus fără drept o ambarcaţiune neechipată corespunzător, sub influenţa băuturilor alcoolice şi în condiţiile în care avea responsabilitatea tuturor persoanelor care s-au urcat pe navă.

Este adevărat că instanţa de fond a reţinut largi circumstanţe atenuante raportat la conduita anterioară comiterii faptei şi a avut ca efect aplicarea unei pedepse cu mult sub limita inferioară a textului incriminator.

Alegerea ca modalitate de executare a pedepsei, detenţia, este corespunzătoare şi ea este necesară atât în ceea ce priveşte realizarea prevenţiei generale dar şi reeducarea inculpatului.

Aşadar, din punct de vedere al acţiunii penale, sentinţa pronunţată este legală şi temeinică.

Din oficiu, instanţa de apel a Curţii de Apel Constanţa a constatat că soluţionarea acţiunii civile este nelegală numai în ceea ce priveşte obligarea inculpatului P.L.D. la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 300 RON pentru minora Ş.M.I. cu începere de la 28 aprilie 2009 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani, ori până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani întrucât la dosar urmărire penală se află copia Sentinţei civile nr. 2831 din 18 septembrie 2007 din care rezultă că victima Ş.I.C. a fost obligat să-i plătească, cu titlu de pensie de întreţinere minorei M.I. suma de 97,5 RON lunar.

În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300 RON mergând pe împrejurarea că inculpatul a achiesat, însă din declaraţia acestuia de la fila 59, rezultă că inculpatul este de acord să plătească daunele materiale în măsura în care s-ar dovedi prin probe.

Aşa fiind sentinţa s-a desfiinţat în parte şi anume numai în ceea ce priveşte reducerea cuantumului prestaţiei periodice lunare la plata căreia a fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă Ş.M.I., prin reprezentant legal A. A.N., de la suma de 300 RON/lună la suma de 97,5 RON/lună.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 2/MF din 03 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul formulat de inculpatul P.L.D. - domiciliat în Tulcea str. R. judeţul Tulcea împotriva Sentinţei penale nr. 4/MF din 03 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 8296/118/2011.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a redus cuantumul prestaţiei periodice lunare la plata căreia a fost obligat inculpatul P.L.D. către partea civilă Ş.M.I., prin reprezentant legal A. A.N., de la suma de 300 RON/lună la suma de 97,5 RON/lună.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluţionarea apelului au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.L.D., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, sens în care a invocat, în principal, cazul prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., deoarece consideră că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, solicitând să se ia act că a cerut în principal schimbarea încadrării juridice privind infracţiunea prevăzută de art. 2 raportat la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 191/2003; iar în raport de noua încadrare juridică, a solicitat în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi având în vedere împrejurările de fapt şi cele ce caracterizează în mod pozitiv persoana inculpatului, reţinerea de circumstanţe atenuante care să aibă ca efect aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, iar pedeapsa ce se va aplica să fie suspendată condiţionat în condiţiile art. 81 C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică sus-expuse şi de cazurile de casare deja indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpatul P.L.D. se priveşte ca fondat numai cu referire la critica secundă de netemeinicie iterată, sens în care urmează a fi admis ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.

a) Astfel, prima critică prin care se reia cererea formulată şi în faţa instanţei de prim-control judiciar şi care vizează, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 2 rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 şi art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în două infracţiuni prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 191/2003 şi art. 28 alin. (1) teza II-a din Legea nr. 191/2003 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. este nepertinentă.

Cu titlu de premisă, în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere că prin hotărârile recurate, ambele instanţe de fond şi de apel au efectuat un examen complet al mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului efectuată imediat după sesizare de procurorul criminalist din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea însoţit de poliţişti de poliţie judiciară şi un reprezentant al Căpităniei Zonale Tulcea şi fotografiile judiciare ataşate; procesul-verbal de găsire a cadavrului şi raportul de constatare medico-legală de necropsie asupra victimei Ş.I.C. şi fotografiile judiciare ataşate; declaraţiile părţilor civile Ş.V. şi Ş. A.N.; declaraţiile martorilor A.M., A.G., R.G.M., R.M.V., B.A., C.C., S.N.; procesele-verbale de recoltare a probelor de sânge de la învinuitul A.M. şi inculpatul nominalizat, plus buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie; copia facturii de cumpărare a ambarcaţiunii de agrement de către inculpatul recurent P.L.D.; adeverinţa de susţinere a examenului pentru conducător de ambarcaţiune şi adresa nr. 3724/2009 a Autorităţii Navale Române - Serviciul înmatriculare şi certificare personal navigant fluvial Galaţi; documentaţia bacului, copia jurnalului de bord al remorcherului "L. 2" şi adresa din 07 septembrie 2009 a SC A. SRL Tulcea privind programul bacului şi faptul că acesta efectua ultima cursă programată în ziua respectivă; copia regulamentului de navigaţie pe Dunăre; declaraţiile inculpatului P.L.D. şi cele ale învinuitului A.M.; procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală învinuitului şi inculpatului deja sus-indicaţi din data de 18 mai 2011, cât şi al celor administrate în faţa primei instanţe, când în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul, partea civilă Ş.V., martorii A.G., R.M.V., R.G.M., C.C., S.N., B.A., cu menţiunea că instanţa de fond a constatat imposibilitatea audierii în calitate de martor a numitului A.M. având în vedere că a intervenit decesul acestuia.

Pe de altă parte, se mai reţine că aceleaşi instanţe, de fond şi apel, prin coroborarea şi analiza judicioasă a probelor administrate au reţinut corect situaţia de fapt imputată, constând în aceea că la data de 27 aprilie 2009, în jurul orelor 19:00, inculpatul recurent P.L.D. a condus în aval pe fluviul Dunărea nava tip ambarcaţiune de agrement marca "L.", lungă de 5 metri şi echipată cu motor outbord marca J. de 45 cai putere, deşi nu deţinea certificat internaţional de conducător de ambarcaţiuni de agrement cu motor conform prevederilor Ordinului nr. 534/2007 al Ministerului Transporturilor, iar ambarcaţiunea sa nu era înregistrată în evidenţele căpităniei portului conform dispoziţiilor art. 51⁴ alin. (3) din O.G. nr. 42/1997 republicată.

Potrivit propriilor declaraţii, coroborate cu declaraţiile martorilor oculari, la data de 27 aprilie 2009, inculpatul recurent P.L.D. s-a deplasat cu ambarcaţiunea sa de agrement marca "L.", echipată cu motor de 45 cai putere, însoţit de victima Ş.I.C. şi martorii C.C., B.A. şi S.N., navigând în amonte pe braţul Tulcea al fluviului Dunărea din portul Tulcea, malul drept, mila marină 37+500 către malul stâng, până în dreptul milei marine 39 în suburbia Tudor Vladimirescu. Acolo au consumat toţi băuturi alcoolice, întrucât era sărbătoarea religioasă creştină a Paştelui morţilor şi au fost serviţi de rudele inculpatului cu vin roşu, conform obiceiului.

Ulterior, în jurul orelor 18:00, toţi cinci au revenit la ambarcaţiune şi au traversat Dunărea înapoi până la malul drept, în municipiul Tulcea, unde l-au lăsat pe martorul S.N. iar ceilalţi patru şi-au continuat deplasarea cu ambarcaţiunea în aval, cu intenţia de a ajunge pe canalul Şontea, la o cabană de pescuit.

Inculpatul recurent P.L.D. a fost cel care a condus ambarcaţiunea pe tot traseul, fiind aşezat la pupa tribord şi guvernând manşa motorului cu mâna stângă, lângă el pe o ladă din plastic amplasată pe fundul ambarcaţiunii în babord dar nefixată fiind aşezată victima Ş.I.C., iar martorii B.A. şi C.C. erau aşezaţi pe bancheta din mijloc a bărcii, amândoi cu spatele la direcţia de marş.

Potrivit declaraţiei sale, inculpatul nominalizat a fost rugat de victimă să îi lase ei guvernarea manşei pentru a-şi putea folosi ambele mâini la adunatul alimentelor, aşa încât a luat mâna de pe manşă şi a lăsat preţ de 1 - 2 minute guvernarea ambarcaţiunii pe mâna victimei, deşi încă de la îmbarcare remarcase că aceasta era într-o vădită stare de ebrietate şi nu ştia dacă are certificat de capacitate pentru conducător de ambarcaţiune cu motor.

În acest timp, în faţa ambarcaţiunii lor a apărut bacul de persoane şi vehicule aparţinând SC A. SRL Tulcea, compus în cuplu din podul plutitor "2579" şi remorcherul "L. 2", care efectua traversarea regulată a Dunării în zona milei marine 37+500, dinspre malul stâng spre malul drept, adică dinspre suburbia Tudor Vladimirescu spre municipiul Tulcea, atât zona costieră de traversare cât şi bacul fiind semnalizate corespunzător. Ulterior, când au observat că ambarcaţiunea de agrement cu motor se deplasa cu mare viteză iar traiectoria acesteia se intersecta cu cea a bacului, distanţa dintre cele două nave fiind de circa 150 de metri, marinarii de pe cele două borduri ale podului plutitor, adică martorii R.M.V. şi A.G., l-au avertizat pe învinuitul A.M., aflat la comanda remorcherului, aşa încât acesta, pentru a evita abordajul iminent, a oprit maşina, a pus chiar motorul pe sensul înapoi şi a emis semnale fonice de semnalizare.

Întrucât motorul în doi timpi de 45 cai putere al ambarcaţiunii de agrement producea un zgomot puternic, nici inculpatul recurent P.L.D. şi nici ceilalţi ocupanţi ai bărcii nu au auzit semnalele fonice emise de remorcherul bacului, iar pe de altă parte, inculpatul nu era atent nici vizual la navigaţie, fiind ocupat cu adunatul alimentelor de pe fundul bărcii şi lăsând practic câteva momente guvernarea ambarcaţiunii pe mâna victimei.

Când ambarcaţiunea se apropiase la nici 5 metri de podul plutitor din componenţa bacului, inculpatul recurent P.L.D. şi-a ridicat privirea din podeaua bărcii sale şi abia atunci a observat apariţia bacului, aşa încât instinctiv a tras de manşa motorului spre sine, virând astfel spre stânga şi a redus acceleraţia, în încercarea de a evita abordajul.

În urma abordajului, prova ambarcaţiunii de agrement "L." a fost avariată, aceasta fiind împinsă după impact spre larg, iar inculpatul P.L.D. a accelerat din nou, pentru a ridica prova şi a împiedica luarea de apă şi scufundarea ambarcaţiunii şi abia după aceea a verificat situaţia celor trei pasageri din barca sa şi a remarcat lipsa victimei Ş.I.C., care căzuse din ambarcaţiune pe care a strigat-o de mai multe ori, s-a învârtit cu barca în jurul bacului de câteva ori, însă nu au mai zărit trupul victimei, iar pentru că deja ambarcaţiunea sa lua apă şi riscau să se scufunde, a condus-o spre malul drept, lângă locul în care acostase şi bacul.

Martorii C.C., B.A. şi S.N. au confirmat susţinerile inculpatului recurent P.L.D., însă primii doi care se mai aflau în barcă în momentul abordajului au explicat că erau cu spatele la sensul de navigare şi din cauza zgomotului puternic al motorului bărcii nu au auzit semnalele acustice ale bacului.

În schimb, martorii-marinari R.M.V., A.G. şi motoristul R.G.M., aflaţi pe bac, au precizat că după ce traversaseră circa jumătate din distanţa dintre cele două maluri ale Dunării comandantul A.M. a observat ambarcaţiunea condusă de recurentul inculpat P.L.D. şi de aceea a emis semnalele acustice de avertizare, a redus viteza motorului remorcherului şi l-a oprit practic până la a începe să plutească în derivă, însă conducătorul ambarcaţiunii de agrement a reacţionat prea târziu şi s-a produs abordajul.

În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico-legală din data de 15 iulie 2009 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Tulcea, datorită stării avansate de putrefacţie a cadavrului, cauza medicală nu a putut fi determinată direct, ci a fost considerată necunoscută, însă coroborând datele de anchetă cu rezultatele investigaţiilor medico-legale, medicul legist a conchis în final că moartea victimei a fost violentă, ea putându-se datora înecului şi putând data din 27 aprilie 2009. Pe corpul victimei nu au fost decelate leziuni traumatice cu rol tanato-generator, iar în sângele recoltat de la cadavru a fost determinată o concentraţie alcoolică de 1,50 g ‰.

Din cercetările efectuate a rezultat că barca tip ambarcaţiune de agrement marca "L.", lungă de 5,15 metri şi lată de 1,50 metri, cu motor J. de 45 cai putere aparţine inculpatului P.L.D., care a cumpărat-o la data de 19 aprilie 2007, potrivit facturii fiscale emisă de SC Şantierul Naval B.C. SA Constanţa. Acesta a precizat că iniţial a montat la barcă un motor Y. de 15 cai putere, cunoscând că pentru nave mai mici de 5 metri lungime şi motoare de mică putere legea nu ar prevede obligativitatea înmatriculării sau înregistrării în evidenţele căpităniei de port, însă ulterior acel motor s-a defectat şi de aceea a achiziţionat cu două zile înainte de accidentul de navigaţie investigat motorul marca J. de 45 cai putere, însă nu a avut bani pentru a înregistra ambarcaţiunea cu noul motor în registrul de evidenţă al Căpităniei Portului Tulcea, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 51⁴ alin. (3) în referire la alin. (2) lit. b), ambele din O.G. nr. 42/1997 republicată privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, ambarcaţiunile de agrement se înscriu într-un registru de evidenţă al căpităniilor de port.

Ulterior, în cursul urmăririi penale, inculpatul recurent nominalizat a susţinut în apărare că, deşi niciodată nu a măsurat ambarcaţiunea şi nu-i cunoaşte dimensiunile, nu a procedat la înregistrarea acesteia întrucât ştia că ambarcaţiunile sub 5 metri lungime nu se înscriu la căpitănie.

Or, potrivit art. 51⁴ alin. (2) lit. c) din actul normativ sus menţionat, motorul bărcii sale fiind de peste 15 kilowaţi (1 kw = 1,36 cai putere), adică cei 45 cai putere fiind în urma conversiei egali cu 33,56 kilowaţi, ambarcaţiunea nu era exceptată de la înmatriculare sau înregistrare în evidenţele căpităniei de port. În acest sens, din adresa din 19 mai 2009 a Autorităţii Navale Române - Căpitănia Zonală Tulcea transmisă Postului de poliţie Transporturi Navale Tulcea rezultă că ambarcaţiunea de agrement de tip "L.", dotată cu motor de 45 cai putere, este supusă înregistrării. Pe de altă parte, din adresa din 10 iunie 2009 a Autorităţii Navale Române - Serviciul înmatriculare şi certificare personal navigant fluvial Galaţi rezultă că, în conformitate cu Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 534 din 26 iunie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire şi perfecţionare precum şi condiţiile de obţinere a certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement, art. 1 lit. c) "certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement este documentul emis în conformitate cu prevederile prezentului ordin şi care dă dreptul titularului să conducă o ambarcaţiune de agrement propulsată cu motor şi/sau vele".

Întrucât A.N.R. nu emisese până la data de 27 aprilie 2009 un astfel de certificat pentru inculpatul P.L.D., rezultă fără dubiu că acesta nu avea dreptul să conducă barca cu motor de 45 cai putere.

Din acest punct de vedere s-a stabilit că în sesiunea iunie 1998 inculpatul recurent P.L.D. a susţinut la Căpitănia Portului Tulcea examenul pentru obţinerea certificatului de capacitate pentru conducător de ambarcaţiuni de agrement cu motor, fiind declarat reuşit conform procesului-verbal 7647 din 22 iunie 1998, însă nu s-a prezentat niciodată la autoritatea competentă din Galaţi pentru a i se elibera certificatul internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor.

În privinţa pasivităţii manifestate în obţinerea certificatului de capacitate, inculpatul deja indicat a explicat că, după susţinerea examenului din anul 1998 a renunţat la pescuit, aşa încât nu mai avea nevoie să conducă ambarcaţiuni cu motor pe apele interioare, ulterior s-a angajat ca marinar militar sau la alte activităţi în străinătate şi ca atare nu l-a mai interesat eliberarea certificatului de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor pe numele său şi care să-i dea dreptul să conducă astfel de nave pe apele navigabile.

Înalta Curte reţine că inculpatul nominalizat nu a oferit nici o explicaţie în privinţa motivului pentru care nu a efectuat demersuri pentru obţinerea certificatului de capacitate corespunzător după luna aprilie 2007 când a achiziţionat ambarcaţiunea de agrement "L.", astfel încât să intre în legalitate şi să aibă dreptul de a naviga cu ambarcaţiunea achiziţionată, în condiţiile în care, chiar dacă i s-ar fi eliberat certificatul de capacitate în anul 1998, acesta ar fi avut o valabilitate de maximum 5 ani şi ar fi fost necesară susţinerea unui nou examen pentru obţinerea certificatului de capacitate prevăzut de Ordinul nr. 534/2007.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că în art. 4 din Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 417/2002 pentru aprobarea Regulamentului privind obţinerea certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement (intrat în vigoare după susţinerea examenului de către inculpat şi înlocuit ulterior prin Ordinul nr. 534/2007) s-a stipulat expres în paragraful 4.5. că: "perioada de valabilitate a unui certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement este de 5 ani şi se prelungeşte din 5 în 5 ani, la cererea titularului, cu condiţia îndeplinirii prevederilor prezentului regulament", iar în parag. 4.6. se prevede că: "deţinătorii certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement care nu şi-au prelungit valabilitatea certificatelor internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement în perioada menţionată la pct. 4.5 trebuie să facă dovada competenţei lor profesionale prin examen", iar în parag. 4.7. se stipulează că: "pentru a obţine din oficiu un certificat internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement persoanele respective au obligaţia să prezinte la Inspectoratul Navigaţiei Civile, o dată cu cererea de solicitare a certificatului internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement, un certificat medical care să ateste starea de sănătate, în special din punct de vedere al acuităţii vizuale şi auditive".

Pe de altă parte, în cuprinsul art. 8 alin. (1) din acelaşi ordin s-a stipulat că: " (...) certificatele de capacitate pentru conducător de ambarcaţiune cu motor pentru agrement fluvial şi de ape interioare navigabile, eliberate înaintea intrării în vigoare a prezentului ordin, îşi păstrează valabilitatea până la data de 31 decembrie 2003, urmând ca până la această dată să fie preschimbate cu certificatele internaţionale de conducător de ambarcaţiune de agrement, al căror model este aprobat prin prezentul ordin", iar alin. (2) din textul ordinului ministerial sus-citat prevedea că "posesorii documentelor menţionate la alin. (1) pot obţine din oficiu certificatele corespunzătoare, cu condiţia să facă dovada că îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul ordin".

În atare condiţii, chiar dacă promovase examenul pentru verificarea competenţelor profesionale în anul 1998, inculpatul nominalizat avea obligaţia să dovedească periodic cel mai târziu o dată la cinci ani îndeplinirea şi a altor condiţii pentru obţinerea certificatului de capacitate corespunzător sau prelungirea valabilităţii acestuia, aşa încât să aibă dreptul de a conduce ambarcaţiuni de agrement pe apele navigabile.

Aşadar, prin recursul de faţă inculpatul P.L.D. a pretins că, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti a instanţei de fond nu s-a stabilit cu certitudine vinovăţia sa, în sensul că martorii audiaţi B.A. şi C.C. care erau aşezaţi cu spatele faţă de direcţia de deplasare a ambarcaţiunii nu au observat momentul căderii victimei în apă; de asemenea martorul B.A. cu ocazia audierii de către aceeaşi instanţă nu a putut aprecia cât timp victima a avut în mână maneta de condus, întrucât era cu ochii după alimentele căzute pe jos; de asemenea martorul C.C. a declarat în mod constant că nu a văzut când victima Ş.I.C. a căzut în Dunăre, concluzionând că din declaraţiile martorilor nu rezultă împrejurarea că, în momentul când a avut loc coliziunea, ambarcaţiunea ar fi fost condusă de către inculpat, astfel că în sarcina acestuia nu poate fi reţinută infracţiunea prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003.

Or, aceste apărări "pro cauza" ale recurentului inculpat P.L.D. sunt anihilate fără echivoc de către celelalte probe administrate în cauză.

Din acest ultim punct de vedere, se reţine că în cursul urmăririi penale, învinuitul decedat A.M. a declarat că, fiind ultima cursă a bacului, a consumat o bere pe care i-o oferise un cunoscut în cinstea zilei sale de naştere recente, însă când a fost avertizat de marinari despre pericolul iminent de abordaj cu ambarcaţiunea de agrement condusă de inculpatul recurent P.L.D., a redus viteza remorcherului, a pus motorul pe sensul de marş înapoi şi a emis semnale fonice, acţionând astfel potrivit bunelor practici marinăreşti şi regulamentului de navigaţie pe Dunăre.

În acest sens, martorul predecedat A.M., prin depoziţia dată în cursul urmăririi penale şi consemnată la dosar urm. pen., a relatat că "la data producerii evenimentului mă aflam la prova podului plutitor iar la o distanţă de 150 metri, maşinile care se aflau pe bac, au început să claxoneze şi atunci am observat că o barcă se apropia cu viteză de noi; comandantul a dat înapoi, însă impactul s-a produs cu toate avertismentele sonore care au fost; martorul nu cunoaşte şi nici nu a putut constata direct ce s-a întâmplat cu victima".

Din declaraţia martorului B.A., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond, se reţine că: "acesta împreună cu martorul C.C. se aflau pe mijlocul bărcii cu faţa către inculpat; la un moment dat, inculpatul i-a lăsat victimei maneta de condus şi asta pentru că, din cauza valurilor alimentele din sacoşe s-au împrăştiat prin barcă. Cu privire la victimă, martorul declarată că aceasta era aşezată în stânga bărcii pe o lădiţă goală ce nu era prinsă de barcă; martorul nu a constatat momentul direct al impactului, pentru că era atent mai mult spre alimentele împrăştiate în barcă, însă ceea ce a constatat a fost împrejurarea că înainte de impact, barca a făcut un viraj stânga fără a putea nominaliza persoana care a făcut acest lucru.

Din declaraţia martorul C.C., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond rezultă că: "de Paştele Morţilor împreună cu inculpatul, cu victima Ş.I.C. şi cu martorii Ş.N., B.A. s-au deplasat cu o barcă condusă de către inculpat la cimitir; după terminarea slujbelor, toţi au consumat băuturi alcoolice şi, la întoarcere, barca a fost condusă tot de inculpatul P.L.D., însă, primul care a coborât a fost martorul Ş.N.; deplasarea avea loc spre mila 35, iar martorul împreună cu B.A. s-au aşezat pe bancheta din mijloc, inculpatul în spate, iar victima lângă el, pe o lădiţă, în partea stângă. Martorul declară că, deşi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice l-a observat pe inculpat adunând ceva de pe jos până la producerea impactului; în acel moment nu l-a mai văzut pe Ş.I.C., însă a văzut doar podul plutitor cât şi împrejurarea că inculpatul a efectuat virajul spre stânga trăgând de maneta; în urma impactului martorul şi-a pierdut cunoştinţa şi nu mai ştie ce s-a întâmplat.

Din declaraţia martorului Ş.N., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond, se reţine că: "împreună cu inculpatul şi martorii mai sus nominalizaţi de Paştele Morţilor au hotărât să meargă în suburbia Tudor Vladimirescu. Toţi au consumat băuturi alcoolice, inclusiv inculpatul, iar la întoarcere s-a aşezat lângă provă, martorul B.A. ceva mai în faţă de mine, iar inculpatul şi victima s-au aşezat în spate pe o banchetă, respectiv în partea dreaptă inculpatul, iar în partea stângă victima, pe o lădiţă. Martorul a coborât de pe navă înainte de producerea incidentului.

Din declaraţia martorului R.M.V., aflată la dosar urmărire penală şi dosar fond se reţine că: "la momentul producerii evenimentului se afla la bordul podului plutitor, fiind marinar; din poziţia în care se afla, martorul a constatat că, o barcă se îndrepta cu viteză spre ei; ca urmare a semnalelor acustice date de bac şi virajul făcut în ultimul moment de cel care pilota barca s-a evitat un impact frontal, însă barca s-a lovit în partea laterală; la un moment dat s-a observat că cei din barcă căutau ceva şi întrebându-i ce s-a întâmplat a aflat că "o persoană aflată în barcă a dispărut".

În consecinţă, Înalta Curte în baza unui silogism logico-juridic şi formal şi prin coroborarea tuturor elementelor de fapt, are în vedere că, deşi nu deţinea certificat de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor care să îi permită să navigheze cu barca sa pe apele navigabile, iar pe de altă parte nici nu avea ambarcaţiunea înregistrată în evidenţele căpităniei de port, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul recurent P.L.D. şi-a condus ambarcaţiunea de agrement cu motor de 45 cai putere pe Dunăre, într-o zonă dificilă şi cu trafic intens, acţionând imprudent şi fără vigilenţa specifică navigaţiei, iar în acest concurs de împrejurări a provocat accidentul de navigaţie prin abordaj cu bacul de traversare a fluviului şi urmat de căderea victimei Ş.I.C. în apă cu consecinţa morţii acesteia prin înec.

Se conchide că inculpatul recurent nominalizat a încălcat cu bună-ştiinţă normele legale privind conducerea ambarcaţiunilor cu motor, ştiind că nu are acest drept, săvârşind astfel acţiunea ilicită cu intenţie, iar faţă de rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei în accidentul de navigaţie, se află în culpă, întrucât putea şi trebuia să prevadă că neavând cunoştinţele şi priceperea necesare pentru guvernarea unei ambarcaţiuni ca cea pe care o deţinea, adică o barcă cu un motor prea mare, neechipată corespunzător şi cu o viteză mai mare decât cea de siguranţă, cu ignorarea măsurilor de prevedere şi vigilenţă caracteristice bunelor practici marinăreşti şi sub influenţa băuturilor alcoolice poate provoca un abordaj cu consecinţe dintre cele mai grave, aşa cum de altfel s-a şi întâmplat.

Aşadar, între acţiunea ilicită de conducere cu intenţie a bărcii cu motor fără drept şi producerea abordajului cu podul plutitor este o legătură indisolubilă, iar decesul victimei s-a produs tocmai din cauza atitudinii indolente a inculpatului.

Pe de altă parte, se mai are în vedere că însuşi legiuitorul a înţeles să incrimineze ca infracţiune praeterintenţionată fapta persoanei care conduce o navă fără brevet sau certificat de capacitate corespunzător, iar acţiunea sa ilicită are ca urmare un accident de navigaţie şi producerea morţii uneia sau mai multor persoane.

Or, lipsa de pregătire a inculpatului în conducerea navelor pe Dunăre este învederată de numeroasele încălcări ale Regulamentului de navigaţie pe Dunăre în sectorul românesc, aprobat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 787/2007, respectiv art. 1.04 referitoare la măsurile generale de vigilenţă ("navele în marş trebuie să respecte în orice moment viteza de siguranţă (...) şi practica profesională curentă pentru a evita în special: a) de a pune în pericol viaţa persoanelor, b) de a cauza prejudicii navelor, c) de a crea piedici pentru navigaţie"); art. 1.01 lit. z) referitoare la viteza de siguranţă (viteză la care o navă poate naviga în deplină siguranţă, să efectueze manevre şi să se oprească în limitele de distanţă impuse de circumstanţele şi de condiţiile date"); art. 1.08 referitoare la echiparea navelor (navele (...) trebuie să fie echipate astfel încât să asigure securitatea persoanelor care se găsesc la bord"); art. 1.09 referitoare la ţinerea cârmei ("în timpul navigaţiei cârma trebuie să fie ţinută de cel puţin o persoană calificată", iar "pentru o bună conducere a navei persoana de la cârmă trebuie să fie în măsură de a auzi semnalele sonore şi de a avea o vizibilitate suficient de liberă în toate direcţiile"); art. 6.02 referitoare la ambarcaţiunile mici (au obligaţia de a lăsa tuturor celorlalte nave, inclusiv navelor rapide, spaţiul necesar pentru a-şi urma drumul lor şi pentru a manevra; ele nu pot pretinde ca acestea să se abată din calea lor").

Înalta Curte are în vedere că dacă inculpatul recurent nominalizat era vigilent, iar nu total neatent la navigaţie, nu era sub influenţa băuturilor alcoolice, avea ambarcaţiunea dotată cu veste de salvare, mai ales că victima era într-o vădită stare de ebrietate, aceasta din urmă ar fi avut şanse mari să fie salvată de la înec, iar dacă ar fi fost aşezată în siguranţă pe o bancă fixă, iar nu pe o improvizaţie de pe fundul bărcii, putea să cadă în interiorul ambarcaţiunii, aşa cum s-a întâmplat cu ceilalţi doi pasageri, iar nu peste bord în apă.

Toate aceste considerente determină concluzia că întreaga responsabilitate în producerea accidentului de navigaţie cu consecinţa producerii morţii victimei cade în sarcina inculpatului P.L.D., iar martorul decedat A.M., a efectuat manevrele necesare şi conforme unei bune practici marinăreşti pentru a încerca să evite abordajul.

Se conchide că în mod judicios ambele instanţe de fond şi de apel au statuat că, în drept, faptele inculpatului recurent P.L.D., care la data de 27 aprilie 2009, în jurul orelor 19.00, a pus în navigaţie şi a condus pe fluviul Dunărea nava tip ambarcaţiune de agrement marca "L.", echipată cu motor marca J. de 45 cai putere, deşi nu deţinea certificat internaţional de conducător de ambarcaţiuni de agrement cu motor, iar ambarcaţiunea sa nu era înregistrată în evidenţele căpităniei portului, şi din cauza nepriceperii în navigaţie, a necunoaşterii bunelor practici marinăreşti, a stării de ebrietate în care se afla şi a neatenţiei, dar şi a vitezei excesive, în zona milei marine 37+500 barca sa cu motor a intrat în coliziune cu podul plutitor din componenţa bacului ce traversa regulat fluviul între suburbia Tudor Vladimirescu şi municipiul Tulcea, cu consecinţa abordajului celor două nave şi urmată de moartea victimei Ş.I.C., care a căzut în apă din barcă şi s-a înecat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea navei fără certificat de capacitate cu consecinţa unui accident de navigaţie urmat de moartea unei persoane şi de punerea în navigaţie a unei nave neînregistrate, prev. de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 şi de art. 28 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 191/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

b) Cu referire la critica secundă de netemeinicie a hotărârilor atacate prin recursul de faţă, examinată în tiparul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că scopul şi finalităţile pedepsei definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv ca aceasta să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni generatoare de accidente de navigaţie urmate de moartea unei persoane, pot fi atinse în raport de datele concrete ale speţei de faţă şi fără privarea de libertate a recurentului-inculpat nominalizat.

Cu titlu de premisă în analiza acestei chestiuni, Înalta Curte are în vedere că pedeapsa - ca sancţiune penală - este consecinţa penală pe care legea o atribuie infracţiunii şi nu există infracţiune în afara legii penale, deoarece atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracţiune, iar pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calităţi: să fie dreaptă, proporţională cu infracţiunea, elastică şi divizibilă, reparabilă, moralizatoare, sigură.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea pedepsei, aceasta trebuie să fie întotdeauna raţională, adică potrivită cu gravitatea infracţiunilor imputate comise de recurentul inculpat P.L.D.

Cu o secundă premisă, Înalta Curte va avea în vedere şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., examinate prin prisma pluralităţii lor, şi nu independent, ele fiind cumulative, sens în care primele două criterii de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. - dispoziţiile părţii generale, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială - sunt criterii de drept; iar ultimele trei criterii, sunt criterii de fapt - gradul de pericol social, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, infracţiunile comise trebuie analizate prin prisma a trei elemente care produc modificări şi anume: a) în sfera juridică gradul de tulburare al echilibrului juridic prin atingerea unui drept, interes sau situaţie juridică proteguită; b) în sfera morală, nivelul sentimentului de revoltă produs care se concretizează în dezaprobarea faptului comis şi în nevoia de a reacţiona contra făptuitorului; c) în sfera socială, amplitudinea neliniştii şi temerii pentru viitor că actul comis indică că noi fapte infracţionale vor putea fi săvârşite de acelaşi autor.

În consecinţă, trebuie avut în vedere în acest sens natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunile ilicite, caracterul şi gravitatea urmărilor, precum şi forma şi gradul de vinovăţie.

Pe de altă parte, cercetarea şi evaluarea elementelor ce caracterizează persoana inculpatului recurent deja indicat este esenţială, pentru o adaptare a pedepsei care să creeze condiţiile realizării scopurilor sale reglementate de art. 52 C. pen.

În raport de toate cele sus expuse, Înalta Curte văzând datele care circumstanţiază favorabil persoana recurentului-inculpat P.L.D. respectiv nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori, studii - unsprezece clase şi este autorizat ca pescar, precum şi poziţia constantă adoptată în cursul procesului penal pornit de recunoaştere şi regret a faptelor imputate în sarcina sa; conchide că există suficiente garanţii că scopurile pedepsei rezultante aplicate în cauză în urma necesarei constatări a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în raport de fiecare din pedepsele componente aplicate şi cu efectul reducerii acestora în sensul dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. pot fi atinse şi fără privare de libertate prin dispunerea modalităţii suspendării executării sub supraveghere în temeiul dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

În consecinţă, urmează a se admite ca fondat recursul de faţă şi a se casa în parte ambele hotărâri recurate, urmând ca la rejudecarea în fond să se dispună descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea navei fără certificat de capacitate corespunzător cu consecinţa unui accident de navigaţie urmat de moartea unei persoane, prevăzută de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcaţiune cu motor) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în navigaţie a unei nave neînregistrate, prevăzută de art. 28 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza întâi C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de conducerea navei fără certificat de capacitate corespunzător cu consecinţa unui accident de navigaţie urmat de moartea unei persoane, prevăzută de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Urmează ca, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., să se contopească pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcaţiune cu motor) C. pen., pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Urmează ca în baza art. 86¹ C. pen. să se dispună suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, determinat în conformitate cu dispoziţiile art. 86² C. pen.

Urmează ca, în temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. să atragă atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

Urmează ca, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare să se suspende executarea pedepsei accesorii art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

Între aceste limite se vor menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri atacate care nu contravin prezentei.

Urmează ca onorariul parţial datorat apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate

Admite recursul declarat de inculpatul P.L.D. împotriva Deciziei penale nr. 2/MF din 3 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală şi Sentinţa penală nr. 4/MF din data de 3 februarie 2012 a Tribunalul Constanţa şi rejudecând în fond:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează:

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea de conducerea navei fără certificat de capacitate corespunzător cu consecinţa unui accident de navigaţie urmat de moartea unei persoane, prevăzută de art. 2 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 191/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (dreptul de a conduce orice fel de ambarcaţiune cu motor) C. pen., pe o perioada de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, determinat în conformitate cu dispoziţiile art. 86² C. pen.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri atacate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial datorat apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 1400/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare...		ICCJ. Decizia nr. 1439/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1418/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1418/2013. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs