ICCJ. Decizia nr. 1356/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1356/2013

Dosar nr. 13061/118/2011

Şedinţa publică din 18 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 116 din data de 13 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 13061/118/2011, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.D. din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 6 din Legea nr. 241/2005; art. 26 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005; art. 26 C. pen. în ref. la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 26 C. pen. în ref. la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. în ref. la art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; art. 26 C. pen. în ref. la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen. în ref. la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

I. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi art. 71¹ alin. (2) C. pen. în ref. la art. 53¹ alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC M.R. SRL - Cuza Vodă, judeţul Constanţa cu sediul în comuna Cuza Vodă, pedeapsa amenzii în cuantum de 50.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma reţinerii şi nevărsării, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

În baza art. 71² alin. (1) C. pen. raportat la art. 53¹ alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC M.R. SRL - Cuza Vodă, judeţul Constanţa cu sediul în comuna Cuza Vodă, pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 71¹ alin. (2) C. pen. în ref. la art. 53¹ alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC M.R. SRL - Cuza Vodă, judeţul Constanţa cu sediul în comuna Cuza Vodă, pedeapsa amenzii în cuantum de 100.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate .

S-a făcut aplicarea disp. art. 71² alin. (1) C. pen. raportat la art. 53¹ alin. (3) lit. a) C. pen. şi în raport de această infracţiune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 40¹ alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC M.R. SRL - Cuza Vodă, judeţul Constanţa cu sediul în comuna Cuza Vodă, pedeapsa amenzii cea mai grea în cuantum de 100.000 RON.

În baza art. 35 C. pen. raportat cu aplicarea disp. art. 71² alin. (1) C. pen. raportat la art. 53¹ alin. (3) lit. a) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice inculpate SC M.R. SRL - Cuza Vodă, judeţul Constanţa cu sediul în comuna Cuza Vodă.

În baza art. 479¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri o copie de pe dispozitiv se comunică Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziţii şi de asemenea ORC Constanţa pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.

II. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.V. la o pedeapsă 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma reţinerii şi nevărsării, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.V. la o pedeapsă 1 an şi 4 luni (un an şi patru luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata M.V. la o pedeapsă 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu.

În baza art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată M.V. la o pedeapsă 1 an şi 4 luni (un an şi patru luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei M.V. pedeapsa cea mai grea respectiv 1 an şi 4 luni (un an şi patru luni) închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. respectiv pe durata termenului de 3 ani şi 4 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

III. În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) şi (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul O.R. la o pedeapsă 1 an şi 4 luni (un an şi patru luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate .

S-a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. respectiv pe durata termenului de 3 ani şi 4 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei .

IV. În baza art. 26 C. pen. în ref. la art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii complicitate la evaziune fiscală sub forma reţinerii şi nevărsării, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

În baza art. 26 C. pen. în ref. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală sub forma omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. în ref. la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la o pedeapsă 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire cu rea-credinţă a creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folos propriu.

În baza art. 26 C. pen. în ref. la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat M.D. la o pedeapsă 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii complicitate la transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului M.D. pedeapsa cea mai grea respectiv 2 (doi) închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere privind aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.D. prin Sentinţa penală nr. 2707 din 04 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosarul penal nr. 407/256/2006 (nr. vechi 2923/2006), definitivă prin neapelare, pedeapsă care se adaugă celei aplicate prin prezenta sentinţă astfel că în final inculpatul M.D. execută pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A admis în parte acţiunea civilă.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 şi urm. C. civ., art. 1382 C. civ. în ref. la art. 193 C. civ.

A obligat pe inculpaţii SC M.R. SRL - Cuza Vodă, judeţul Constanţa, M.V. şi M.D. în solidar la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa a sumei 2.958.904 RON (TVA - 1.616.261 RON şi impozit pe profit - 1.342.643 RON) şi a sumei de 299.563 RON către Administraţia Fondului Pentru Mediu reprezentând prejudiciu cauzat de săvârşirea infracţiunilor la care se adaugă dobânda legală până la data efectivă a plăţii efective a debitului.

A respins cererea formulată de Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa de privind acordarea penalităţilor de întârziere ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faptele inculpatei SC M.R. SRL comise prin reprezentanţi, în perioada iulie 2009- octombrie 2010, de a omite, în tot sa evidenţieze în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale şi de a nu vărsa, cu intenţie, în 30 de zile de la scadenţă, a suinelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, cauzând astfel prejudiciile de 2.958.904 RON plus 299.563 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, în forma prevăzută şi pedepsită de art. 6 şi 9 alin. (1) lit. b) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Faptele inculpatei M.V. comise ca autor direct în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, de a omite, în tot, să evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale ale societăţii de mai sus, administrate de aceasta şi de a nu vărsa, cu intenţie, în 30 de zile de la scadenţă, sumele reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, ocazie cu care a folosit în interes propriu creditul şi sursele societăţii, apoi a cesionat fictiv părţile sociale deţinute în scopul îngreunării/zădărnicirii verificărilor fiscale, către înv. O.R., cauzând astfel prejudiciile de 2.958.904 RON plus 299.563. RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 6 şi 9 alin. (1) lit. b) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005, folosirea, cu rea-credinţă, a creditului de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 272 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 republicată.

Faptele inculpatului M.D. comise ca şi complice al soţiei sale, pe care a ajutat-o direct ca aceasta să realizeze în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, scopul de a omite, în tot, să evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale ale societăţii de mai sus, administrate de aceasta şi de a nu vărsa, cu intenţie, în 30 de zile de la scadenţă, sumele reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, ocazie cu care a folosit în interes propriu creditul şi sursele societăţii, apoi a cesionat fictiv părţile sociale deţinute în scopul îngreunării/zădărnicirii verificărilor fiscale, către înv. O.R., cauzând astfel în maniera expusă, cu intenţie şi alăturat învinuitei de mai sus, prejudiciile de 2.958.904 RON plus 299.563 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 6 şi 9 alin. (1) lit. b) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005, folosirea, cu rea-credinţă, a creditului de care se bucura societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 272 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, toate acestea în forma complicităţii transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea art. 26 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. întrucât au fost comise sub forma complicităţii şi de asemenea în termenul de încercare stabilit prin Sentinţa penală nr. 2707 din 04 decembrie 2006 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului O.R. - comise ulterior preluării ilicite a societăţii, la data de 26 octombrie 2010, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale ale societăţii de mai sus, administrate de aceasta în maniera explicată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: rapoartele de inspecţie fiscală înaintate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Administraţia Fondului pentru Mediu, procesul-verbal de constatare încheiat de organele fiscale, documente şi înscrisuri aparţinând SC M.R. S.R.L., facturile emise către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont şi chitanţele, declaraţiile martorilor P.P.D., C.M. şi G.C.I., declaraţiile inculpaţilor M.V., M.D. şi O.R.

În şedinţa publică din 25 ianuarie 2012 a fost audiat inculpatul M.D. care nu a recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, şi nu şi-a menţinut în integralitate declaraţiile date la Parchet.

În şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2012 inculpata M.V. în prezenţa apărătorului său a arătat că recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina sa şi a înţeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care a solicitat a se face aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Din această perspectivă tribunalul a constatat că sunt întrunite cerinţele cumulative ale art. 320¹ C. proc. pen. întrucât inculpata a recunoscut faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina sa şi a înţeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început.

În şedinţa publică din data de 07 martie 2012 inculpatul O.R. în prezenţa apărătorului său a arătat că recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina sa şi a înţeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care a solicitat a se face aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Din această perspectivă tribunalul a constatat că sunt întrunite cerinţele cumulative ale art. 320¹ C. proc. pen. întrucât inculpatul a recunoscut faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina sa şi a înţeles să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar cercetarea judecătorească deşi a început, inculpatul care s-a prezentat anterior începerii cercetării judecătoreşti, la citirea actului de sesizare a lipsit justificat din motive neimputabile acestuia.

Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 73/P din 14 iunie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către partea civilă Statul Român prin ANAF prin DGFP Constanţa - cu sediul în Constanţa, împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 13 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 13061/118/2011.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului M.D. - domiciliat în Cuza Vodă, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c), d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.D. pentru infracţiunile prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 republicată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), din Legea nr. 241/2005 şi de 1 (un) ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi 1 (an) pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A menţinut revocarea, în baza art. 864 raportat la art. 83 C. pen., a beneficiului suspendării sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2707 din 04 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosar penal nr. 407/256/2006 (nr. vechi 2923/2006), definitivă prin neapelare, pedeapsă care se adaugă celei aplicate prin prezenta, în final inculpatul M.D., executând pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 1 (an) pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa şi inculpatul M.D.

Reprezentantul parchetului a arătat că susţine recursul declarat de procuror astfel cum a fost motivat în scris şi a criticat soluţia instanţei de prim control judiciar sub aspectul celor 2 soluţii de achitare dispuse pentru complicitate la folosirea cu rea credinţă a creditului societăţii în sens contrar intereselor acestora şi pentru complicitate la transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute de o societate în scopul sustragerii de la urmărire penală sau al îngreunării instanţei.

În acest sens, cu privire la prima soluţie de achitare, a susţinut că instanţa de prim control judiciar deşi a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c), a) considerat, sau a motivat în sensul că nu s-a făcut dovada că sumele de bani au fost folosite în scop contrar intereselor societăţii, ceea ce mai degrabă ar conduce spre ideea că această faptă nu există şi că deci, implicit, din acest punct de vedere, inclusiv temeiul achitării în condiţiile în care se va considera că această soluţie se impune, este unul greşit.

Totuşi, în raport de actele aflate la dosar, respectiv adresa băncii din care rezultă că inculpatul era persoana desemnată să ţină contactul cu banca, declaraţia inculpatului M.D., a coinculpatei M.V., în prezenţa martorului asistent I.M., declaraţie din care rezultă că banii rezultaţi din activităţile comerciale ale societăţii au fost ridicaţi din bancă de către inculpat şi au fost folosiţi de acesta pentru achitarea unor datorii personale ale familiei, în acest sens fiind şi declaraţia de la fila 241 din d.u.p. a inculpatului din prezenta cauză (procesul-verbal din 2 septembrie 2011), aspecte în raport de care apreciază că se impunea condamnarea, respectiv menţinerea soluţiei de condamnare dispusă de instanţa fondului cu privire la această infracţiune.

În legătură cu cea de-a doua infracţiune, a arătat că în mod cu totul eronat, instanţa de apel a reţinut că ar fi fost necesar să se fi început urmărirea penală şi că aceasta abia după circa 10 luni a fost începută, ceea ce în opinia parchetului este greşit, fiind identică situaţia cu infracţiunea de favorizare a infractorului.

În plus, declaraţia inc. O.R. confirmă faptul că a preluat în mod fictiv aceste părţi sociale pentru că fiscul continua permanent să trimită tot felul de avertizări şi notificări la firmă. Este de asemenea confirmată această situaţie de fapt cu cele care rezultă din procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, considerând totodată că în condiţiile în care coinculpata M.V. s-a judecat în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi şi-a însuşit practic tot probatoriul din faza de urmărire penală, în mod greşit instanţa de prim control judiciar a înlăturat declaraţia acesteia.

Evident este şi că inculpaţii cunoşteau că nu au plătit taxele şi impozitele datorate statului, astfel că întreaga lor acţiune s-a circumscris interesului de a se sustrage controlului organelor fiscale.

În concluzie, în raport de argumentele prezentate a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

Inculpatul M.D. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 18 şi 14 C. proc. pen.

În motivarea primului caz de casare arătat, a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, a arătat că a solicitat proba cu expertiza contabilă, probă respinsă în apel şi fiind menţinute concluziile sentinţei instanţei de fond, instanţa de apel a procedat la judecată fără a reaprecia probele şi fără a încuviinţa aceasta probă în apel pentru dovedirea nevinovăţiei sale.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu ia săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.

Astfel, a susţinut că instanţa de apel a făcut referire la declaraţiile a doi martori, însă ambii au declarat că au încheiat afacerea cu M.V. şi nu au avut relaţii cu M.D., considerând că probele au fost apreciate total greşit.

De asemenea, a mai arătat că declaraţia de recunoaştere potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen. dată de coinculpata M.V. la fond a fost avută în vedere în apel, iar din celelalte acte aflate la dosar nu rezultă că el a încheiat acte sau că ar fi beneficiat de banii societăţii.

Într-un prim subsidiar, în raport de contribuţia sa minimă, a solicitat achitarea În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat, în temeiul art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, în raport de materialul probator administrat în cauză, de persoana sa, de contribuţia minimă la săvârşirea faptelor şi de circumstanţele personale, respectiv faptul că are 2 copii minori în întreţinere, iar unul dintre aceştia este cu handicap.

Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, în motivele de recurs scrise depuse la dosarul cauzei, a criticat decizia atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate motivat de faptul că instanţa trebuia să acorde şi penalităţile de întârziere calculate până la data achitării efective a sumei cu care s-a constituit ca parte civilă.

În acest sens, a invocat disp. art. 9 din Legea nr. 241/2005, arătând că, creanţele fiscale reprezintă drepturi determinate constând şi din dreptul de a percepe dobânzi şi penalităţi de întârziere, în condiţiile O.G. nr. 92/2003, republicată şi modificată, astfel luând naştere accesoriile creanţelor fiscale.

Totodată, a făcut referire la practica judiciară, invocând decizii pronunţate de instanţe care au consacrat admisibilitatea acordării majorărilor, penalităţilor şi a dobânzilor reprezentând creanţe fiscale accesorii stabilite de către organele fiscale.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia pronunţata prin prisma criticilor invocate de către Ministerul Public, de inculpatul M.D. şi de partea civilă, Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.

Astfel, referitor la critica formulată de procuror vizând cele 2 soluţii de achitare dispuse cu privire la inculpatul M.D. pentru infracţiunile prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 republicată, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, prin raportarea textului de lege incriminator, la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, în mod corect instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu s-a făcut dovada în mod cert că sumele de bani obţinute în urma activităţilor comerciale efectuate de către SC M.R. SRL Constanţa au fost folosite într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu al administratorului M.V.

Întrucât singurul mijloc de probă în acest sens este declaraţia inculpatei M.V., nu sunt astfel îndeplinite cerinţele art. 69 C. proc. pen. potrivit cărora „declaraţiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".

Or, în acest context logico-juridic, temeinic instanţa de apel a constatat că doar declaraţia inculpatei M.V. nu poate fi avută în vedere la reţinerea unei stări de fapt, existând posibilitatea ca din sumele de bani obţinute să fi fost plătite datorii ale societăţi comerciale (utilităţi, furnizori ş.a.); nefiind administrate mijloace de probă în sens contrar, astfel că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo, nefiind astfel dovedită existenţa laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 republicată, Înalta Curte constată că dispoziţiile de lege menţionate prevăd că „Transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani".

Prin urmare, săvârşirea acestei infracţiuni se poate face, sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, doar cu intenţie directă calificată prin scop, respectiv în scopul sustragerii de la urmăririi penale sau în scopul îngreunării urmăririi penale, aspect care presupune ca în momentul săvârşirii faptei să fie începută urmărirea penală cu privire la anumite fapte legate de activitatea societăţii comerciale.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, în mod corect curtea de apel a constatat că faptele de complicitate la evaziune fiscală comise de către inculpatul M.D. (şi care au fost dovedite în cauză, astfel cum s-a arătat mai sus) au fost săvârşite în perioada iulie 2009 - octombrie 2010 iar începerea urmăririi penale în prezenta cauză s-a dispus prin rezoluţia din data de 19 august 2011 cu privire la aceste fapte.

În consecinţă, având în vedere că transmiterea părţilor sociale ale SC M.R. SRL Constanţa către inculpatul O.R. a avut loc la data de 26 octombrie 2010, deci cu 10 luni înainte de începerea urmăririi penale în prezenta cauză, nu s-a putut reţine că inculpatul M.D. a comis infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 republicată cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv cu intenţie directă calificată prin scopul prevăzut expres în conţinutul constitutiv al infracţiunii, astfel că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului M.D. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Verificând decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanta, vizând faptul că instanţa trebuia să acorde şi penalităţile de întârziere calculate până la data achitării efective a sumei cu care s-a constituit ca parte civilă, Înalta Curte constată că acest motiv a fost iniţial susţinut în faţa instanţei de apel care în mod temeinic şi legal a dispus respingerea ca nefondat.

Astfel, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel în mod corect au apreciat că din perspectiva prejudiciului cert care însoţeşte o infracţiune nu se poate dispune decât pentru acordarea prejudiciului concret, deoarece cu privire la penalităţi există posibilitatea formulării unei acţiuni civile pe de o parte, dar şi pe de altă parte aceste sume sunt viitoare, incerte, latura penală (implicit încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii) implicând prejudicii bine determinate, infracţiunile fiind comise de inculpaţii SC M.R. SRL - Cuza Vodă, judeţul Constanţa, M.V. şi M.D. în solidar în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, prejudiciul raportându-se concret la un segment de timp bine determinat.

Înalta Curte constată ca procedeul de calcul stabilit de ambele instanţe este corect, considerat legal, întrucât nu suprapune dobânzi legale penalizatoare calculate la dobânzi legale penalizatoare.

În ceea ce priveşte primul caz de casare invocat de inc. M.D. vizând disp. art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., cu susţinerea că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de condamnare pentru infracţiunile prev. de art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005, motivat de împrejurarea că i-a fost respinsă în apel solicitarea probei cu expertiza contabilă şi fiind menţinute concluziile sentinţei instanţei de fond, instanţa de apel a procedat la judecată fără a reaprecia probele şi fără a încuviinţa această probă în apel pentru dovedirea nevinovăţiei sale, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, nu poate fi primită critica în raport de care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se bazează soluţia de condamnare întrucât i-a fost respinsă inculpatului solicitarea vizând administrarea probei cu expertiza contabilă.

În speţă, prejudiciul a fost corect stabilit pe baza actelor aflate la dosar, instanţa având în vedere faptul că actul de sesizare al instanţei a fost susţinut în cauză cu rapoartele de inspecţie fiscală înaintate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Administraţia Fondului pentru Mediu, procesul-verbal de constatare încheiat de organele fiscale, documente şi înscrisuri aparţinând SC M.R. S.R.L., facturile emise către beneficiarii mărfurilor, extrasele de cont şi chitanţele.

Mai mult decât atât, potrivit disp. art. 62 şi art. 63 C. proc. pen., sarcina lămuririi cauzei prin probe revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată, care apreciază asupra acestora în vederea lămuririi cauzei şi aflării adevărului, probele fără a avea o valoare dinainte stabilită.

În acest sens, Înalta Curte constată că instanţa de apel, astfel după cum se afla consemnat în încheierea de şedinţa de amânare a pronunţării din data de 7 iunie 2012, „examinând cererile de probatorii formulate în raport de actele şi lucrările dosarului" a încuviinţat proba cu înscrisuri pe care le-a primit la dosar, „iar cu privire la proba privind efectuarea unei expertize contabile în cauză, având în vedere apărarea inculpatului de la instanţa de fond" a apreciat că această probă nu este utilă cauzei şi a respins-o.

Ca atare, instanţa, prin prisma rolului activ conferit de legiuitor, apreciind asupra utilităţii şi concludenţei solicitărilor de probe formulate de inculpat, a considerat în mod corect că cea privind efectuarea unei expertize contabile nu este utilă soluţionării cauzei, astfel că a respins-o motivat.

Însă simpla respingere a unei probe nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, instanţa de control judiciar pronunţând o hotărâre în ale cărei considerente sunt dezvoltate pe larg motivele soluţiei dispuse.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c), în principal, şi lit. b¹) C. proc. pen., în subsidiar, pentru infracţiunile prev. de art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat.

Astfel, aşa după cum ambele instanţe au reţinut, faptele inculpatului M.D. comise ca şi complice al soţiei sale, pe care a ajutat-o direct ca aceasta să realizeze în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, scopul de a omite, în tot să evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediile principale ale societăţii de mai sus, administrate de aceasta şi de a nu vărsa, cu intenţie, în 30 de zile de la scadenţă, sumele reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, apoi a cesionat fictiv părţile sociale deţinute în scopul îngreunării/zădărnicirii verificărilor fiscale, către înv. O.R., cauzând astfel în maniera expusă, cu intenţie şi alăturat învinuitei de mai sus, prejudiciile de 2.958.904 RON plus 299.563 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 6 şi 9 alin. (1) lit. b) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005 în aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte infracţiunile de evaziune fiscală (în forma complicităţii) prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 şi de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.D., în mod corect atât prima instanţă, cât şi cea de apel au reţinut că din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză a reieşit vinovăţia acestui inculpat, atât sub latură obiectivă cât şi sub latură subiectivă, prin raportare la textele de lege incriminatoare.

La stabilirea situaţiei de fapt şi la dovedirea vinovăţiei inculpatului M.D. s-au avut în vedere declaraţiile administratorului SC S.C. SRL, martorul P.P.D., din care a reieşit că pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare deşeuri metalice cu SC M.R. SRL s-a prezentat inculpatul M.D., soţul inculpatei M.V., care a semnat contractul, acesta înaintând totodată şi avizele de însoţire a mărfii şi facturile fiscale reprezentând contravaloarea mărfii, emise în numele societăţii.

Cu ocazia prezentării planşei fotografice, acesta a identificat persoanele care au reprezentat societatea M.R. SRL în relaţia cu SC S.C. S.R.L., în persoana inculpaţilor M.D. şi M.V.

De asemenea, martorii C.M., asociat în cadrul SC I.M. SRL şi G.C.I., director în cadrul SC C. SRL Constanţa, au declarat că, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare deşeuri metalice cu SC M.R. S.R.L., s-a prezentat inc. M.D., care a înaintat avize pentru marfă şi facturi fiscale.

Totodată, în urma studierii suportului tehnic tip CD, reprezentând extrase cont bancar al societăţii şi anexat adresei mai sus menţionate, la rubrica „Descriere operaţiune" figurează numele inculpatului M.D.

Cu ocazia audierii, inculpata M.V., printre altele, a mai declarat că îl trimitea pe inc. M.D. să înainteze facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii la diferiţii parteneri de afaceri, recunoscând că a reţinut contribuţiile datorate bugetului statului, precum şi că a folosit banii rezultaţi, în interes propriu.

Inculpatul M.D. a declarat în cursul urmăririi penale că a ajutat-o pe inculpata M.V. să înfiinţeze societatea şi să declare fictiv sediul la domiciliul său, să desfăşoare în mod efectiv activităţile comerciale.

De asemenea, din Adresa nr. 2534 din 06 septembrie 2011, Direcţia Juridic & Guvernantă Corporativă din cadrul RB - Sucursala Constanţa, a comunicat că SC M.R. SRL are cont deschis la această unitate de către inculpata M.V., persoana de contact la bancă fiind desemnat inculpatul M.D., care deţine o „delegaţie", pentru a efectua operaţiuni bancare.

Ca urmare a tuturor argumentelor anterior prezentate, Înalta Curte constată că, din coroborarea acestor mijloace de probă, ambele instanţe, în mod corect au reţinut că, în perioada iulie 2009 - octombrie 2010, inculpatul M.D. a ajutat-o direct pe soţia sa M.V. (administrator al SC M.C. SRL Constanţa având ca obiect de activitate „Comerţul cu ridicata al deşeurilor şi resturilor") ca aceasta să omită în tot să evidenţieze în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, precum şi să se sustragă de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societăţii comerciale administrată de inculpata M.V. şi de a nu vărsa, cu intenţie, în 30 de zile de la scadenţă, sumele reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a constatat şi cea de prim control judiciar şi-a însuşit concluzia că latura obiectivă a infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 şi de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005 reiese din declaraţia inculpatei M.V. care se coroborează cu declaraţiile martorilor P.P.D., C.M. şi G.C.I. (administratorii unor societăţi comerciale care au cumpărat de la SC M.R. SRL diferite cantităţi de deşeuri metalice) care au precizat că inculpatul M.D. a fost persoana care a semnat contractele de vânzare-cumpărare deşeuri metalice cu SC M.R. S.R.L., acesta înaintând totodată şi avizele de însoţire a mărfii şi facturile fiscale reprezentând contravaloarea mărfii, emise în numele societăţii, precum şi din Adresa nr. 2534 din 06 septembrie 2011, Direcţia Juridic & Guvernantă Corporativă din cadrul RB - Sucursala Constanţa, din care reiese că SC M.R. SRL are cont deschis la această unitate de către inculpata M.V., persoana de contact la bancă fiind desemnat inculpatul M.D., care deţine o „delegaţie", pentru a efectua operaţiuni bancare, iar din extrasele de cont bancar ale societăţii anexate la rubrica „Descriere operaţiune" figurează numele inculpatului M.D.

De asemenea, s-a mai reţinut că sediul social al societăţii comerciale SC M.R. SRL Constanţa a fost declarat ca fiind în comuna Cuza Vodă, (potrivit actului constitutiv al acestei societăţi comerciale), acest sediu fiind astfel stabilit la domiciliul inculpatului M.D. (astfel cum reiese din contractul de locaţiune încheiat la data de 07 iulie 2009 între inculpatul M.D. şi SC M.R. SRL Constanţa) iar din Adresa nr. 7878 din 07 septembrie 2011 a Ministerului Finanţelor Publice - ANAF - DGFP Constanţa prin care s-a înaintat Procesul-verbal de verificare fiscală a SC M.R. SRL Constanţa pentru perioada 01 septembrie 2009 - 30 septembrie 2010 a reieşit că această societate nu desfăşoară activitate la sediul social declarat.

Toate aceste activităţi desfăşurate de către inculpatul M.D. în perioada 01 septembrie 2009 - 30 septembrie 2010 (prezentarea la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare deşeuri metalice pentru SC M.R. SRL Constanţa cu diferite societăţi comerciale, efectuarea de operaţiuni bancare pentru SC M.R. SRL Constanţa, stabilirea sediului acestei societăţii comerciale la domiciliul său) se circumscriu unor acţiuni de ajutorare, în sensul complicităţii potrivit art. 26 C. pen., a inculpatei M.V. (asociat unic şi administrator al SC M.R. SRL Constanţa) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi lit. f) din Legea nr. 241/2005, infracţiuni a căror săvârşire a fost recunoscută de către inculpata M.V. în cadrul procedurii de judecată prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

În raport de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs formulate de inculpatul M.D. prin care s-a susţinut că faptele prev. de art. 26 raportat la art. 6 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu au fost săvârşite de către acesta sau că nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, în raport de contribuţia sa minimă, întrucât aşa după cum s-a arătat contribuţia sa nu a fost deloc de neglijat la comiterea faptelor, acesta dând un ajutor important coinculpatei M.V. la săvârşirea acestora.

Înalta Curte analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., privind reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, în raport de materialul probator administrat în cauză, de persoana inculpatului, de contribuţia minima la săvârşirea faptelor şi de circumstanţele personale, respectiv, faptul că are 2 copii minori în întreţinere, iar unul dintre aceştia este cu handicap, constată că acesta a fost just individualizat de către instanţa de fond, fiind menţinut de către instanţa de apel.

Au fost avute astfel în vedere limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 1 an la 3 ani, respectiv de la 2 ani la 8 ani), circumstanţele reale de săvârşire a faptei (ajutorul important dat de către inculpatul M.D. inculpatei M.V. la săvârşirea acestor fapte), urmările produse (prejudiciile mari cauzate, 2.958.904 RON pentru Statul român şi 299.563 RON pentru Administraţia Fondului pentru Mediu), circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră şi a dat dovadă de perseverenţă infracţională, săvârşind aceste infracţiuni în stare de recidivă post condamnatorie potrivit art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat anterior tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, neimpunându-se astfel reducerea pedepselor de 1 an, respectiv 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, aceste pedepse constituind minimele speciale de pedeapsă; aspecte faţă de se constată că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a vreunei circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen.

Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, şi menţinută de cea de prim control judiciar, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie, perseverenţa infracţională a inculpatului în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni (de evaziune fiscală) şi aplicarea prev. art. 83 alin. (1) C. pen. cu privire la condamnarea anterioară, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenţie, potrivit Deciziei în interesul legii nr. 1/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă astfel cum a fost stabilită de către instanţa de fond şi menţinută de cea de control judiciar pentru infracţiunile prev. de art. 26 raportat la art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi f) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen.

Conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferinţă, atât de ordin moral, cât şi de ordin fizic ea are în mod firesc şi un puternic rol şi efect educativ.

Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.

Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, inculpatul M.D. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 73/P din data de 14 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat M.D. la plata sumei de 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.V. şi O.R. în sumă de câte 300 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată persoană juridică SC M.R. SRL Cuza Vodă prin mandatar A.C.M. în sumă de 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1340/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1358/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1255/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1339/2013. Penal. şantajul (art.194 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1340/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1358/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1359/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1377/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1405/2013. Penal