ICCJ. Decizia nr. 1377/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1377/2013

Dosar nr. 9139/110/2010*

Şedinţa publică din 22 aprilie 2013

Asupra recursului penal de faţă;

Prin Sentinţa penală nr. 84/D din 27 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 9139/110/2010 s-a dispus:

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) din C. pen.;

Condamnarea inculpatului Z.A.I., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 88 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore la data de 23 noiembrie 2010 şi arestul preventiv în perioada 29 noiembrie 2010 - 13 aprilie 2011.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantităţi de droguri rămase după efectuarea analizelor de laborator şi reţinerea contraprobelor depuse la I.G.P.R. Bucureşti cu dovada seria H nr. 0020387 din 23 septembrie 2010;

- 93,4 gr flefedronă în amestec cu etcatinonă, ambalată în 467 punguţe inscripţionate „L." ;

- 21 gr flefedronă în amestec cu etcatinonă ambalată în 105 punguţe neinscripţionate;

- 112,4 gr MDPV ambalate în 562 punguţe inscripţionate „S.";

- 1380 gr MDPV;

- 2048,4 gr fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH-250;

-1358, 4 gr cannabis în care s-a pus în evidenţă JWH-250, ambalate în 3.396 punguţe inscripţionate „B.";

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani de la inculpat:

- suma de 28.999,50 RON, reprezentând c/val a 1.450 plicuri din produsul „S.";

- suma de 171.000,50 RON reprezentând c/val a 8.550 plicuri inscripţionate „S.";

- suma de 69.060 RON reprezentând c/val a 4.604 pliculeţe inscripţionate „B.";

- suma de 91.650 RON reprezentând c/val a 1.833 pliculeţe inscripţionate „L.";

S-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara aplicată de Tribunalul Bacău prin Încheierea din 13 decembrie 2011 la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel prima instanţa a avut în vedere că: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inc. Z.A.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, modificată prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator al SC P.C. SRL Bacău, în perioada martie - octombrie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a săvârşit acţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul infracţiunii de trafic de droguri, unele acţiuni având ca obiect droguri de risc, iar altele droguri de mare risc.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut următoarele:

Urmare a unei somări primite din partea organelor de poliţie la data de 23 iulie 2010, cu referire la intrarea în vigoare a H.G. nr. 575/2010, la 30 iulie 2010, inc. Z.A.I., în calitate de administrator al SC „P.C." SRL Bacău, a predat organelor de poliţie mai multe produse tip coffee shop din categoria celor comercializate prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii.

Conform stocului întocmit de inculpat, acesta a predat organelor de poliţie o sacoşă în care se aflau: 503 pliculeţe conţinând o substanţă pulverulentă de culoare albă inscripţionate „L.", o cutie din carton în care se găseau 715 pliculeţe conţinând o substanţă pulverulentă de culoare albă inscripţionate „SPABS, cantitatea de 3.900 gr fragmente vegetale inscripţionate „Bonzai îngrăşământ" din care aproximativ 2.000 grame aflate într-un sac din material plastic de culoare neagră, iar restul într-un sac din material plastic transparent, în care se găseau pliculeţe inscripţionate „Bonzai îngrăşământ", porţionat în cantităţi de câte 0,5 grame şi, respectiv 0,25 gr.

Aceste produse, care au fost puse în vânzare prin intermediul punctelor de lucru ale SC „P.C." SRL Bacău, au fost analizate, iar cu ocazia analizelor de laborator, potrivit Adresei de rezultate nr. 1157997 din 09 august 2010 şi respectiv Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1158189 din 27 august 2010 întocmite de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor Iaşi, s-a concluzionat că proba inscripţionată „L." conţine fluorometcatinonă (flefedronă) în amestec cu etcatinonă; proba inscripţionată „SPABS conţine, o parte (respectiv cele 2 plicuri din carton de culoare albă inscripţionate cu roşu şi negru „S." ce au fost identificate efectiv în sacoşa de culoare albă, predată de inculpat, printre pliculeţele inscripţionate „L." şi 597 pliculeţe ce au fost identificate în cutia de carton predată de inculpat) metilendioxipirovaleronă (MDPV) şi, o parte (respectiv restul probelor din cutia de carton - 115 pliculeţe) fluorometcatinonă (flefedronă) în amestec cu etcatinonă; proba inscripţionată „Bonzai îngrăşământ" porţionată în 3.466 de pliculeţe este constituită din cantitatea totală de 1.386 gr de cannabis, în care s-a pus în evidenţă THC, substanţă psihotropă biosintetizată de această plantă şi JWH-250 (2-(2-metoxifenil)-1-(1-pentilindol-3-il)etanonă), iar cantitatea vrac de fragmente vegetale inscripţionată cu aceeaşi denumire, este constituită din 2,080 gr de fragmente vegetale mărunţite de culoare verde, în care s-a pus în evidenţă JWH-250 (2-(2-metoxifenil)-1-(1-pentilindol-3-il)etanonă).

S-a constatat că toate substanţele susmenţionate sunt substanţe psihotrope supuse controlului naţional, constituind droguri de risc: cannabis-ul, metilendioxipirovaleronă (MDPV) şi etcatinonă, aceste două din urmă substanţe fiind incluse în categoria drogurilor de risc prin H.G. 575 din 16 iulie 2010, publicată în M.O. nr. 509 din 22 iulie 2010 şi respectiv droguri de mare risc - fluorometcatinonă (flefedronă) substanţă inclusă în categoria drogurilor de mare risc prin O.U.G. nr. 6/2010, publicată în M.O. nr. 100 din 15 februarie 2010, şi JWH-250 (2-(2-metoxifenil)-1-(1-pentilindol-3-il)etanona), substanţă inclusă în categoria drogurilor de mare risc, prin H.G. 575 din 16 iunie 2010, publicată în M.O. nr. 509 din 22 iulie 2010.

Prin verificările efectuate a rezultat că în perioada martie-iulie 2010, inc. Z.A.I., în calitate de administrator al SC P.C. SRL Bacău a achiziţionat, fără drept, cantitatea de 4 kg de Turnera diffussa (BONZAI), produs constituit din fragmente vegetale de cannabis în amestec cu JWH-250, de la SC M.E. BVBA, substanţă pe care a recepţionat-o prin note de recepţie şi constatare diferenţe sub denumirea „îngrăşământ pentru BONZAI 0,5 gr" şi, ulterior, a comercializat cantitatea de 2.613,6 gr. sub această din urmă denumire, prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii din localităţile Bacău, Cluj-Napoca, Iaşi şi Vama Veche, judeţul Constanţa.

În aceeaşi perioadă, în aceleaşi condiţii (fără drept) şi în aceeaşi calitate, inc. Z.A.I. a achiziţionat de la SC W. LTD Anglia şi de la SC M.E. BVBA, 2.300 plicuri a 0,25 gr fiecare (cantitatea totală de 575 gr), produs constituit din flefedronă - drog de mare risc, în amestec cu etcatinonă, din care a comercializat prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii cantitatea de aproximativ 452 gr.

Toate acestea rezultă din verificarea documentelor de evidentă contabilă de către Garda Financiară Secţia Bacău, deoarece inc. Z.A.I. a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă şi să pună la dispoziţie documentele de achiziţie a produselor comercializate prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii pe care o administrează, refuzând să dea orice fel de declaraţie în faţa organelor de urmărire penală şi prevalându-se de dreptul la tăcere.

De asemenea, în cadrul unui control efectuat în mod coordonat la data de 10-09-2010, la toate punctele de lucru ale SC P.C. SRL, au fost identificate expuse spre comercializare produsele inscripţionate „K." şi „L.G.B.S.A.", care au fost supuse analizelor de laborator.

Cu ocazia testelor efectuate, în proba „L.G.B.S.A." ridicată de la punctele de lucru din Iaşi ale SC P.C. SRL s-a pus în evidenţă MDPV (metilendioxipirovaleronă), drog de risc, inclus în tabelul III anexă a Legii nr. 143/2000, prin H.G. nr. 575/2010.

Se poate constata că, deşi H.G. nr. 575/2010 a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2010 (data publicării în M. Of.), iar inculpatul Z.A.I. predase la data de 30 iulie 2010, stocul de produse, a continuat să comercializeze astfel de substanţe interzise, deşi potrivit verificărilor fiscale efectuate societatea nu a mai achiziţionat acest produs, după data de 30 iulie 2010 şi până la data de 10 septembrie 2010.

La data de 28 octombrie 2010 în cadrul unui nou control efectuat de reprezentanţii Gărzii Financiare la punctele de lucru din municipiul Iaşi şi Cluj ale SC P.C. SRL Bacău, au fost ridicate probe din produsele aflate la comercializare, respectiv „K." şi „L.G.B.S.A." şi „V.B.S.".

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1167208 din 19 noiembrie 2010 al Laboratorului de Analize şi Profil al Drogurilor Iaşi s-a concluzionat că probele inscripţionate „V.B.S." sunt constituite din etcatinonă, drog de risc, inclus în tabelul III anexă a Legii nr. 143/2000 prin H.G. nr. 575/2010, iar parte din probele inscripţionate „L.G.B.S.A.", respectiv cele ridicate din punctele de lucru din mun. Iaşi sunt de asemenea constituite din etcatinonă.

La data de 10 noiembrie 2010, lucrătorii din cadrul BCCO Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul Z.A.I. vinde prin magazinele tip coffee shop ce funcţionează în cadrul SC „P.C." SRL Bacău, produse ce conţin etcatinonă, drog de risc, cauză ce a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău la nr. 139D/P/2010.

S-a reţinut că la data de 20 octombrie 2010, data poştei, Z.A.I. a sesizat lucrătorii din cadrul BCCO Bacău, cu privire la faptul că a pus în comercializare produsul denumit „V.B.S.", declarând pe proprie răspundere că substanţa conţinută în fiecare pliculeţ nu conţine substanţe interzise de lege. Cu această ocazie inculpatul a procedat şi la predarea a patru eşantioane din acest produs, precizând că, în situaţia în care se constată faptul că substanţa aflată în pliculeţele de plastic conţine substanţe interzise de lege, se angajează să oprească comercializarea acestui produs.

După efectuarea analizelor de laborator, conform adresei de rezultate cu nr. 1167092/10 noiembrie 2010 a Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor Iaşi s-a constatat că în produsul denumit „V.B.S., s-a pus în evidenţă etcatinonă ((RS) - 2 etilamino-1-fenil-propan-1-ona) - drog de risc, conform tabelului nr, III, anexă a Legii nr. 143/2000, modif. prin Legea nr. 522/2004, O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010.

Având în vedere existenţa legăturii de conexitate dintre cauzele penale cu nr. 139D/P/2010 şi 111D/P/2010, prin rezoluţia procurorului din data de 22 noiembrie 2010 s-a dispus conexarea acestora.

La data de 12 noiembrie 2010, s-a adus la cunoştinţa inculpatului Z.A.I. faptul că produsele cu denumirea „V.B.S." pe care Ie-a înaintat prin poştă organelor de poliţie, conţin „etcatinonă", drog de risc, şi i s-a pus în vedere să oprească comercializarea produsului şi să predea stocul pe care îl deţine.

La data de 16 noiembrie 2010, inculpatul s-a prezentat la sediul BCCO Bacău şi a predat 509 punguţe autosigilante din material plastic transparent cu etichete din carton, inscripţionate „V.B.S.", şi o punguţă autosigilantă din material plastic transparent cu etichetă din hârtie de culoare albă, inscripţionată cu pix cu pastă albastră „95,25", despre care a declarat verbal că reprezintă produsul „V" extras de la comercializare din punctele de lucru Cluj-Napoca, Iaşi, Bacău şi sediul firmei.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 1167203 din 25 noiembrie 2010 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor Iaşi s-a concluzionat că cele 509 punguţe autosigilante predate de inculpat conţin masa netă totală de 101,8 gr substanţă pulverulentă de culoare albă, iar punga autosigilantă (proba nr. 2) conţine masa netă de 95,1 gr de substanţă pulverulentă de culoare albă, şi nu conţin substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului.

Concomitent cu cercetările efectuate de D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău faţă de inc. Z.A.I. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri, s-au efectuat cercetări faţă de aceiaşi persoană şi pentru acelaşi gen de infracţiuni, vizând aceleaşi produse, şi de către D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Braşov.

Astfel, la data de 01 aprilie 2010 inc. Z.A.I., a predat BCCO Braşov două produse etnobotanice denumite „BÎ" şi „S.A.B.S.", declarând că aceste produse urmează a fi comercializate prin intermediul punctului de lucru din municipiul Braşov, al SC P.C. SRL Bacău, pe care o administrează, cu precizarea că nu conţin substanţe interzise de lege.

Procedându-se la analizarea produselor sus-menţionate, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 917509 din 15 aprilie 2010 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor s-a concluzionat că produsul „B" este constituit din fragmente vegetale ce conţin JWH 018, drog de mare risc, conform Anexei 1 a Legii nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 6/2010.

De asemenea, s-a constatat că la data de 27 mai 2010, cu ocazia unui control efectuat la punctul de lucru din Braşov, al SC P.C. SRL Bacău, au fost ridicate două produse etnobotanice ce erau expuse la comercializare sub denumirile „L." şi respectiv „K.", care au fost supuse analizelor, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 819099 din 02 iunie 2010 concluzionându-se că produsul „ L." este constituit din flefedronă, în amestec cu etcatinonă, iar flefedronă este substanţă care face parte din Anexa 1 a Legii nr. 143/2000, constituind drog de mare risc.

De asemenea prin acelaşi raport s-a concluzionat că produsul „K." este constituit din fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH-250.

Este de precizat faptul că acelaşi produs constituit din fragmente vegetale în amestec cu JWH-250 a fost predat de inculpat ulterior către BCCO Bacău, la data de 30 iulie 2010, în cantitate de 2.080 gr, vrac, afirmând că reprezintă produsul „BÎ", ceea ce evidenţiază faptul că inculpatul Z.A.I. denumea produsele constituite din aceleaşi ingrediente, în mod diferit, ulterior, le distribuia în vederea comercializării prin intermediul punctelor de lucru.

La un nou control efectuat la data de 25 iunie 2010 la punctul de lucru din Braşov, al SC P.C. SRL Bacău, a fost ridicat din nou produsul „L.", care, potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 918491 din 15 iulie 2010, conţine aceeaşi substanţă prohibită de Legea nr. 143/2000, respectiv flefedronă.

Iniţial, prin ordonanţa din 06 octombrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 105D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de inc. Z.A.I., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu referire la aspectele constatate la datele de 27 mai 2010 şi respectiv 25 iunie 2010, şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceeaşi persoană sub aspectul comiterii aceleiaşi infracţiuni cu referire la actul material din 01 aprilie 2010, în condiţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., reţinându-se că acesta a acţionat cu bună-credinţă.

Ulterior s-a dispus Infirmarea acestei soluţii adoptate iniţial, s-a reluat urmărirea penală şi s-a dispus totodată declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, unde a fost înregistrată sub nr. 149D/P/2010.

Având în vedere că infracţiunile pentru care Z.A.I. a fost cercetat în cauza penală 105D/P/2010 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, sunt acte materiale ale infracţiunii unice de trafic de droguri cu privire la acelaşi gen de produse, ca şi cele ce formau obiectul de cercetare în cauza nr. 111D/P/2010, la data de 13 decembrie 2010 s-a dispus conexarea celor două cauze.

Situaţia de fapt reţinută mai sus este probată cu rezoluţie de începere a urmăririi penale; ordonanţă de schimbare şi extindere a cercetărilor penale; proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale întocmite de BCCO Bacău predare produse de Z.A.I. şi stocul de marfă din data de 23 iulie 2010; adresă întocmită de BCCO Bacău către BCCO Iaşi - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor prin care înaintează mai multe probe primite la data de 30 iulie 2010 de la Z.A.I.; Adresa nr. 1157997 emisă de BCCO Iaşi - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor Iaşi prin care înaintează adresa de rezultate şi procesele-verbale din data de 09 august 2010; ordonanţe de delegare; Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1158189 din 27 august 2010 întocmit de BCCO Iaşi - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor; proces-verbal întocmit de BCCO Bacău la data de 30 august 2010 din care rezultă că s-au efectuat verificări În baza de date a Registrului Comerţului cu privire la SC P.C. SRL; adresa emisă de BCCO Bacău prin care ne înaintează dovada seria H, nr. 0020387 pentru depunerea probelor rămase în urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice; adresă emisă de BCCO Bacău către IGPR prin care solicită introducerea în camera de corpuri delicte a unor bunuri; adresă emisă de ITM Bacău prin care înaintează lista salariaţilor înregistraţi la SC P.C. SRL Bacău; adresă emisă la data de 01 septembrie 2010 către D.I.I.C.O.T. - ST Constanţa şi răspunsul acestora; adresă emisă la data de 01 septembrie 2010 către D.I.I.C.O.T. - ST Iaşi; adresă emisă de BCCO Iaşi prin care ne comunică că după data de 09 martie 2010 nu s-au înregistrat sesizări penale având ca obiect comiterea de infracţiuni privind traficul şi consumul ilicit de droguri prin intermediul punctelor de lucru ale SC P.C. SRL Bacău; adresă emisă de BCCO Constanţa prin care înaintează procesul-verbal întocmit la data de 10 septembrie 2010; adresă emisă de BCCO Bacău către Direcţia Judeţeană pentru accize şi operaţiuni vamale Bacău şi răspunsul acestora; adresă emisă de BCCO Bacău către Direcţia Regională pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi şi răspunsul acestora; adresă emisă la data de 15 noiembrie 2010 către Autoritatea Naţională Vamală şi răspunsul acestora; rezoluţie motivată emisă de BCCO Bacău la data de 17 septembrie 2010; Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1158428 din data de 23 septembrie 2010; adrese emisă la data de 01 septembrie 2010 către Ministerul Finanţelor Publice - Garda Financiară Bacău şi răspunsul acestora; adresă emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Garda Financiară Secţia Judeţeană Iaşi la data de 14 septembrie 2010; adresă emisă de BCCO Iaşi prin care ne înaintează documente ridicate cu ocazia controalelor efectuate în data de 10 septembrie 2010 la punctele de lucru din mun. Iaşi ale SC P.C. SRL Bacău; declaraţii P.D., P.A.; adresă emisă de BCCO Iaşi -Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor prin care ne trimite Adresa de rezultate nr. 1158430 din 23 septembrie 2010; adresă emisă de BCCO Iaşi - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor prin care ne trimite Adresa de rezultate nr. 1158429 din 23 septembrie 2010; adresă emisă de BCCO Cluj Napoca prin care ne înaintează un set de acte: declaraţii martori, procese-verbale, documente firmă SC P. şi R. din data de 20 octombrie 2010; Adresa nr. 704780 din data de 10 noiembrie 2010 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Garda Financiară Secţia Bacău; adrese ANAF - Secţia Judeţeană Bacău, procese-verbale întocmite de în urma controalelor de Garda Financiară şi relaţii de la ANAF; ordonanţe de delegare; rezoluţie motivată întocmită de BCCO Bacău; Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1167208 din 19 noiembrie 2010; planşă foto cu probe înaintate de Garda Financiară Cluj şi Iaşi; rezoluţii de conexare; proces-verbal de sesizare din oficiu; adresă înaintată de Z.A.I. la IGPR - Serviciul Antidrog; declaraţie Z.A.I.; planşă foto privind produsele predate de Z.A.I.; adresă emisă de lucrători BCCO Bacău de înaintare a probelor către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor Iaşi; Adresă de rezultate nr. 1167092 din 10 noiembrie 2010 a Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor Iaşi; adresa şi procesele-verbale de aducere la cunoştinţă a rezultatului analizelor, de predare primire şi rezoluţia motivată; adresa de înaintare a raportului Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor Iaşi emisă de BCCO Bacău; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1167203 din 25 noiembrie 2010; Adresa nr. 105D/P/2010 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi ordonanţa aceluiaşi parchet; Dosarul de urmărire penală nr. 105D/P/2010 trimis de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov; Adresa nr. 15160 din 08 decembrie 2010 emisă de BRD şi acte anexă expediate; note telefonice; împuternicire avocaţială; declaraţi martori B.C.C., C.I.B.; procură notarială întocmită de notar S.F.; procese-verbale ce privesc făptuitorul M.A.; declaraţii M.A.; acte contabile privind SC P.C. SRL Bacău; adresă către MFP - Garda Financiară Bacău; relaţii de la Garda Financiară Bacău şi acte ridicate de la SC P.C. SRL Bacău; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală;

În cursul urmăririi penale în cauză instrumentată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov inculpatul a declarat că distribuitorul l-a asigurat cu privire la faptul că produsele comercializate nu conţin nicio substanţă interzisă de lege, deşi „ este adevărat că buletine de analize oficiale în acest sens nu miau dat atunci când mi-au livrat produsul.

După conexarea cauzei la dosarul instrumentat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpatul nu a mai dat nici o declaraţie prevalându-se de dreptul la tăcere, potrivit dispoziţiilor art. 70 alin. (2) din C. proc. pen.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul nu a recunoscut fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată arătând că de fiecare dată când primea produsele de la furnizori, o mostră o prezenta pentru verificare iar dacă primea înştiinţarea că produsul conţinea substanţe interzise le retrăgea de la vânzare de la toate punctele de lucru ale societăţii pe care o administra.

Aceste aspecte expuse de către inculpat nu pot fi reţinute de către instanţă ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorinţa de a scăpa de consecinţele răspunderii penale sau cel puţin a atenua impactul acestor consecinţe.

Astfel, rezultă în mod neechivoc din probele administrate faptul că, în perioada martie - octombrie 2010, în mod repetat, inc. Z.A.I., în calitate de administrator al SC „P.C." SRL Bacău, a efectuat fără operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc şi mare risc, achiziţionând, dispunând punerea în vânzare şi vânzarea de produse tip coffee shop pe bază de flefedronă, cannabis, MDPV şi etcatinonă, prin intermediul punctelor de lucru ale societăţii.

Necunoaşterea scopului pentru care aceste produse etnobotanice erau introduse pe piaţă, respectiv că erau comercializate în scopul consumului pentru efectele euforice, nu poate fi justificată în contextul în care inculpatul a organizat funcţionarea magazinelor şi pe timpul nopţii, aşa cum rezultă din declaraţia martorului B.C.C., şi nu în ultimul rând din controalele efectuate, iar pentru un astfel de produs se plăteau sume cuprinse între 45 şi 100 de RON, fiind puţin credibil că cineva ar accepta să plătească un asemenea preţ pentru un „îngrăşământ sau „produs de baie", într-o cantitate infimă de 0,25 gr.

Predările de produse şi analizele efectuate pe aceste produse de către organele judiciare de urmărire penală competente, în baza „bunei-credinţe" invocate de inculpat, s-au dovedit a fi o tactică şi o strategie adoptată de acesta, tocmai pentru a-şi crea „alibiuri" în ipoteza unor controale ulterioare.

Intenţia infracţională a inculpatului rezultă şi din faptul că după ce a intrat în vigoare H.G. nr. 575/2010 la 22 iulie 2010, iar acesta predase restul de produse la 30 iulie 2010, a continuat să comercializeze astfel de substanţe interzise deşi potrivit verificărilor fiscale efectuate, societatea administrată de inculpat nu a mai achiziţionat acest produs (L.G.B.S.A.) după data de 30 iulie 2010 şi până la data de 10 septembrie 2010.

De asemenea, la data de 28 octombrie 2010 în cadrul unui nou control efectuat de reprezentanţii Gărzii Financiare la punctele de lucru din municipiul Iaşi şi Cluj ale SC P.C. SRL Bacău, au fost ridicate probe din produsele aflate la comercializare, respectiv „K." şi „L.G.B.S.A." şi „V.B.S.".

Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1167208 din 19 noiembrie 2010 al Laboratorului de Analize şi Profil al Drogurilor Iaşi s-a concluzionat că probele inscripţionate „V.B.S." sunt constituite din etcatinonă, drog de risc, inclus în tabelul III anexă a Legii nr. 143/2000 prin H.G. nr. 575/2010, iar parte din probele inscripţionate „L.G.B.S.A.", respectiv cele ridicate din punctele de lucru din municipiul Iaşi sunt de asemenea constituite din etcatinonă.

Mai mult existenţa diferenţelor între produsele achiziţionate şi cele revândute, demonstrează că produsele comercializate au o provenienţă incertă. Din probele administrate rezultă că inculpatul achiziţiona diferite substanţe interzise, sub o anumită denumire, pe care mai apoi le amesteca cu alte substanţe, cunoscute în legislaţia de specialitate ca droguri de sinteză, care în cazul consumului au acelaşi efect psihotrop, dar consecinţe mai grave asupra sănătăţii, le porţiona şi le introducea în circuitul economic sub o altă denumire, fără nicio justificare legală în acest sens şi fără a manifesta dubii în privinţa împrejurărilor în care a acţionat.

Existenţa intenţiei infracţionale se poate constata şi din identificarea de substanţe active interzise de aceeaşi natură în produsele expuse spre comercializare sub denumiri diferite, precum şi identificarea de substanţe active interzise în anumite produse, în special din cele expuse în punctele de lucru din municipiul Iaşi, în condiţiile în care, în aceeaşi categorie de produse şi din acelaşi lot, comercializate în celelalte pct. de lucru, nu s-au pus în evidentă aceleaşi substanţe interzise.

S-a apreciat astfel că există date certe că inculpatul Z.A.I. proceda la „prepararea" produselor şi comercializarea acestora fără drept, şi fără o evidenţă, activitate pe care o desfăşura simultan cu comercializarea aceloraşi produse, ce nu erau „preparate" prin adăugarea activilor potenţatori ai concentraţiei de THC sau a altor substanţe psihotrope, procedând în această manieră tocmai pentru a asigura aparenţa de legalitate a activităţii comerciale, în ipoteza unor controale din partea organelor competente abilitate.

Clandestinitatea activităţii desfăşurate de inculpat rezultă şi din împrejurarea că acesta a întocmit declaraţii de conformitate pentru produsul „L.G.", în condiţiile art. 4 din H.G. nr. 1.022/2002 precum şi pentru produsului „K.", în condiţiile în care a prezentat şi facturi de achiziţie a acestor produse de la furnizori şi nu avea dreptul de a emite certificate sau declaraţii de conformitate, în temeiul prevederilor art. 4 din H.G. nr. 1.022/2002 privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea securitatea muncii şi protecţia mediului, deoarece această hotărâre a fost adoptată În baza art. 34 din Legea nr. 608/2001, privind evaluarea conformităţii produselor, care stabileşte cadrul legal, unitar pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei, pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în România, din domeniile reglementate prevăzute în anexa 1 a acestei legi, domenii printre care nu se regăseşte niciuna dintre activităţile desfăşurate de societăţile comerciale, prin intermediul cărora s-a săvârşit fapta.

Referitor la cererea privind achitarea întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni se apreciază că dispoziţiile art. 18¹ din C. pen. (potrivit cărora nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, este vădit lipsită de importanţă şi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni), nu sunt aplicabile în cauză, întrucât prin această faptă inculpatul a adus o atingere importantă sănătăţii persoanelor cumpărătoare de droguri, activitate care prezintă în mod evident gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În drept fapta inculpatului Z.A.I. care în calitate de administrator al SC P.C. SRL Bacău, în perioada martie - octombrie 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a săvârşit acţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul infracţiunii de trafic de droguri, unele acţiuni având ca obiect droguri de risc, iar altele droguri de mare risc, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, modif. prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea sa la pedeapsa închisorii.

Fiind stabilită vinovăţia inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, urmând a se ţine seama la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 din C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al faptei comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Infracţiunile de trafic de droguri de mare risc prezintă un grad deosebit de pericol social.

Aceste infracţiuni de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.

Faţă de datele cauzei tribunalul a apreciat că scopul educativ al pedepsei ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenţie.

Inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În sarcina inculpatului, faţă de datele cauzei s-au reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) din C. pen., avându-se în vedere comportamentul acestuia după comiterea faptei.

În baza art. 88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore la data de 23 noiembrie 2010 şi arestul preventiv în perioada 29 noiembrie 2010 - 13 aprilie 2011.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de droguri aflate la I.G.P.R. Bucureşti cu dovada seria H nr. 0020387 din 23 septembrie 2010.

Referitor la confiscarea sumelor de bani, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au reţinut următoarele:

Având în vedere evidenta contabilă, s-a constatat că din cantitatea totală de 10.000 plicuri din produsul „S." a fost transferată către punctele de lucru ale societăţii administrate de inculpat sau vândută cu facturi, cantitatea de 1.450 de plicuri în valoare totală de 28.999,50 RON.

Faţă de această situaţie s-a dispus confiscarea sumei de bani sus-menţionate, dobândite de inculpat prin valorificarea drogurilor, inscripţionate „S.", precum şi a sumei de 171.000,50 RON reprezentând contravaloarea cantităţii de 8.550 plicuri din produsul „S." ce nu a fost înregistrată ca vânzări cu amănuntul sau cu facturi, şi nici predată organelor de poliţie la data de 30 iulie 2010.

De asemenea, s-a dispus confiscarea sumei de 69.060 RON reprezentând contravaloarea cantităţii de 4.604 pliculeţe „B" (diferenţa dintre 8.000 plicuri achiziţionate conform notelor de recepţie şi 3.396 de plicuri predate BCCO Bacău), vândută cu 15 RON pliculeţul, precum şi confiscarea sumei de 91.650 RON reprezentând contravaloarea cantităţii de 1.833 pliculeţe „L." (diferenţa dintre 2.300 plicuri achiziţionate conform notelor de recepţie şi 467 de plicuri predate BCCO Bacău), vândută cu 50 RON pliculeţul.

Prin Încheierea din 13 decembrie 2011 Tribunalul s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată prin încheierea din 12 aprilie 2011 cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, astfel că în cauză, s-a dispus revocarea acestei măsuri preventive la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, potrivit art. 350 alin. (1) din C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z.A.I., motivele de apel şi solicitările apelantului fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii.

Prin Decizia penală nr. 125 din 5 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Procedând la soluţionarea apelului din cauză, în urma verificării sentinţei apelate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de motivele de apel invocate Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Referitor la motivele de nelegalitate dezvoltate de apărătorul apelantului - inculpat:

- împrejurarea neintroducerii în cauză a SC P.C. SRL Bacău nu poate fi invocată în apelul formulat de inculpat. Pentru a invoca necitarea unei alte părţi decât apelantul este necesar ca acesta să dovedească un interes procesual propriu, ori argumentele aduse se referă la pretinsa prejudiciere a societăţii comerciale menţionate ca urmare a dispunerii măsurii confiscării.

- un al doilea motiv de nelegalitate se referă la pretinsa nemotivare a sentinţei, pe motiv că prima instanţă s-a rezumat la preluarea situaţiei de fapt expusă din rechizitoriu însă în urma examinării în detaliu a sentinţei apelate instanţa de control judiciar apreciază că nu se confirmă nici aceste critici. Astfel, se reţine că prima instanţă a procedat la un examen propriu al probelor administrate în cauză, a analizat elementele de fapt pe care se sprijină soluţia pronunţată precum şi temeiurile de drept, demonstrând practic, cu punerea în evidenţă a unor date concrete, vinovăţia inculpatului. împrejurarea că, în parte, motivarea primei instanţe coincide cu expunerea situaţiei de fapt din rechizitoriu nu reprezintă decât o consecinţă a confirmării în totalitate a acuzaţiilor aduse inculpatului iar nu lipsa unei aprecieri proprii asupra obiectului cauzei de către instanţa de fond.

- o ultimă critică de nelegalitate are în considerare aspecte legate de ordonanţa din 30 noiembrie 2010 de infirmare a ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală emisă la data de 06 octombrie 2010 în Dosarul penal nr. 105/P/2010, pe considerentul că ambele soluţii au fost emise de către acelaşi procuror. în acest sens sunt criticate de către apelant considerentele pentru care prima instanţă, prin încheierea de şedinţă din 08 februarie 2011, a procedat la respingerea excepţiei nulităţii actului de sesizare.

Se observă însă că neregularitatea invocată nu este reglementată de dispoziţii care fac parte din categoria celor prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a căror încălcare atrage nulitatea absolută.

în aceste condiţii invocarea încălcării dispoziţiilor privitoare la infirmarea actelor procurorului nu se poate face decât în condiţiile art. 197 alin. (3) C. proc. pen., sancţiunea prevăzută de dispoziţiile procedurale fiind aceea a nulităţii relative, respectiv în cursul efectuării actului când partea a fost prezentă sau la primul termen de judecată cu procedură completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

Iar potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen. încălcarea dispoziţiilor care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului numai atunci când s-a produs o vătămare părţii şi această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Pe de altă parte verificarea rechizitoriului, ca act de sesizare a instanţei, efectuată în temeiul art. 300 alin. (1) C. proc. pen., poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutul actului de sesizare şi asupra respectării dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, în acest sens pronunţându-se şi Î.C.C.J. prin Decizia penală nr. 377 din 02 februarie 2010.

Şi tot prin aceeaşi decizie s-a arătat că „Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai constată şi că, „de lege lata", nu există reglementat un control judecătoresc asupra actelor prin care procurorul reia urmărirea penală, inclusiv prin infirmarea soluţiilor de netrimitere în judecată. Pentru reluarea urmăririi penale după suspendare sau în caz de redeschidere a urmăririi, legea impune, în ambele situaţii, ca aceasta să se dispună prin ordonanţă."

În consecinţă, excepţia invocată a fost în mod justificat respinsă de către prima instanţă, astfel că şi această critică de nelegalitate nu se justifică.

Iar în ceea ce priveşte aspectele privind neverificarea legalităţii actului de sesizare de către procurorul şef, rechizitoriul din cauză cuprinde menţiunile de rigoare în acest sens. Împrejurarea că procurorul şef a participat la efectuarea unor acte de urmărire penală nu este de natură să înlăture competenţa acestuia cu privire la verificarea rechizitoriului, neexistând, potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare, o interdicţie în materie.

Referitor la criticile care vizează netemeinicia soluţiei de condamnare a apelantului-inculpat, precum şi individualizarea pedepsei aplicate acestuia:

În urma administrării probatoriului în cauză au rezultat dovezi indubitabile de vinovăţie a inculpatului cu privire la faptul că acesta în perioada martie - octombrie 2010 a efectuat operaţiuni de vânzare a unor substanţe cu efect psihotrop, încadrate în categoria drogurilor de risc şi mare risc.

Astfel, analizele de laborator au demonstrat că inculpatul a comercializat o cantitate însemnată de produse constituite din flefedronă - drog de mare risc, precum şi produse constituite din etcatinonă, substanţă încadrată în categoria drogurilor de risc. Este de precizat că aceste substanţe au fost găsite în magazinul inculpatului, expuse spre comercializare.

Şi aceasta, în condiţiile în care inculpatul era deja cercetat pentru fapte de acelaşi gen, declarase pe propria răspundere în faţa lucrătorilor de poliţie de la BCCO Bacău că substanţele conţinute în pliculeţele achiziţionate în vederea comercializării nu se află pe lista substanţelor interzise şi fusese avertizat de către organele de control cu privire la intrarea în vigoare a H.G. nr. 575/2010, sens în care predase la 30 iulie 2010 stocul de produse.

Rezultă astfel cu evidentă că activitatea de comercializare a substanţelor interzise a fost efectuată cu bună ştiinţă de către inculpat.

Este de precizat şi un alt aspect, în strânsă legătură cu solicitarea apărătorului inculpatului de administrare a probei cu expertiză contabilă, prin care se dorea să se demonstreze că inculpatul nu a mai comercializat substanţe interzise pe baza faptului că au fost găsite cantităţi de substanţe care au fost găsite în stoc, dar care nu erau evidenţiate în actele societăţii.

În primul rând, trebuie din nou menţionat că respectivele substanţe au fost găsite la vânzare, expuse spre comercializare în magazinul inculpatului, astfel că infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 subzistă fie şi în această modalitate alternativă, a „punerii în vânzare", astfel cum este expusă şi în textul legal incriminator.

Sub un alt aspect, din actele de constatare întocmite de organele fiscale rezultă că în perioada menţionată inculpatul, prin societatea comercială pe care o administra, a efectuat în concret operaţiuni comerciale cu mai multe substanţe din categoria produselor etnobotanice, inclusiv din categoria acelora aflate pe lista substanţelor interzise.

În consecinţă, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a reţinut justificat vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunilor deduse judecăţii.

În ceea ce priveşte reducerea pedepsei, instanţa de apel apreciază că nu se impune modificarea sentinţei în acest sens, în condiţiile în care inculpatul a săvârşit multiple acte de trafic de droguri de risc şi mare risc, cu consecinţa obţinerii unor venituri ilicite însemnate. Pentru aceleaşi considerente nu se impune nici înlăturarea modalităţii de executare efectivă a pedepsei rezultante stabilite de prima instanţă. O eventuală reducere a pedepsei sau dispunerea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante ar conduce cu evidenţă la neîndeplinirea scopului educativ-preventiv al pedepsei, astfel cum acesta a fost stabilit de prevederile art. 52 alin. (1) C. pen., respectiv prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni, întrucât persoane aflate în situaţii similare ar fi tentate să procedeze în mod asemănător, în scopul obţinerii unor câştiguri foarte mari, cunoscând faptul că practica judiciară tinde să îi condamne la pedepse cu suspendarea executării.

Se observă că prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante faţă de apelant dar a avut în vedere în mod pe deplin justificat şi persistenţa infracţională deosebită a inculpatului, împrejurarea că acesta a continuat să comercializeze substanţe stupefiante şi după ce a fost pus în libertate, inculpatul fiind iniţial reţinut pentru fapte similare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Z.A.I., care a invocat următoarele cazuri de casare:

- art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen., solicitând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale şi a actului de sesizare.

În concret, s-a invocat faptul că procuror care iniţial a dispus o soluţie de scoatere, respectiv neîncepere a urmăririi penale, ulterior şi-a infirmat propria ordonanţă, deşi aceasta se putea face doar de către procurorul ierarhic superior.

Totodată, s-a susţinut că procurorul şef serviciu a verificat legalitatea şi temeinicia actului de sesizare a instanţei, deşi efectuase acte de urmărire penală în cauză;

- art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare.

În acest sens, se critică respingerea solicitării de efectuare a unei expertize financiar- contabile, care a condus la stabilirea unei situaţii de fapt greşită, cu referire la cel de-al doilea act material al infracţiunii reţinut în actul de sesizare;

- art. 385⁹ pct. 12 şi art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului.

S-a susţinut în esenţă, cu referire la primele două fapte şi respectiv cea de-a cincea faptă reţinute în actul de sesizare, că lipseşte latura obiectivă a infracţiunii, respectiv comercializarea sau punerea în vânzare.

În privinţa celor de a treia, respectiv a patra faptă, lipseşte latura subiectivă, fiind vorba despre comercializarea unor produse care, într-o perioadă anterioară, nu aveau nicio restricţie legală;

- art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se redozarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen., Curtea reţine mai întâi că doar una dintre criticile formulate de inculpat se încadrează formal în acest motiv de recurs.

În acest context, Curtea constată că semnarea unor adrese către diferite instituţii (arest, Garda Financiară, cabinetul de avocatură) nu se circumscrie efectuării de acte de urmărire penală în cauză, astfel încât nu exista niciun impediment pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de sesizare de către procurorul şef care a semnat aceste înscrisuri.

Referitor la infirmarea soluţiei dispuse iniţial de către D.I.I.C.O.T. Braşov, dincolo de împrejurarea că această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat, Curtea reţine că în cauză s-a făcut aplicarea art. 273 C. proc. pen., dispunându-se redeschiderea urmăririi penale împotriva inculpatului, în condiţiile în care ulterior adoptării soluţiei de netrimitere în judecată s-a constatat că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestei măsuri.

Potrivit art. 273 alin. (2) C. proc. pen., redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţă, nefiind aşadar o măsură aflată în competenţa procurorului ierarhic superior.

Împrejurarea că prin ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale s-a dispus mai întâi infirmarea soluţiei iniţiale, poate pune în discuţie cel mult acurateţea actului întocmit, însă nu şi legalitatea lui, astfel încât nici această critică nu poate fi primită.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Curtea reţine că pentru a fi în prezenţa acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conţinutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecinţa greşitei reţineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Această contrarietate evidentă şi esenţială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanţa l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., acesta din urmă necăzând sub incidenţa cazului de casare analizat.

Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greşită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existentă sau inexistentă o afirmă în mod eronat instanţa de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă.

Examinând motivele de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recurentul a criticat de fapt sub acest caz de casare respingerea de către instanţele de fond şi apel a unui mijloc de probă solicitat în apărare.

Or, faţă de cele expuse anterior, este evident că o asemenea critică nu se circumscrie cazului de casare invocat, căci acesta are în vedere o greşită reţinere a situaţiei de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză, iar nu eventuala influenţă pe care o putea avea asupra acesteia o probă care nu a fost admisă de către instanţele de fond şi apel.

În egală măsură, Curtea constată că instanţa de apel a respins motivat solicitarea inculpatului de efectuare a unei expertize contabile, mijloc de probă care nu este determinant pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului chiar şi pentru actul material pus în discuţie de către acesta.

În privinţa cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen., Curtea constată, contrar susţinerilor inculpatului, că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, săvârşită în formă continuată.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că în perioada martie - octombrie 2010 inculpatul a pus în vânzare şi a comercializat în mod repetat, prin punctele de lucru ale SC P.C. SRL Bacău, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale droguri de risc (cannabis, MDPV, etcatinonă) şi de mare risc (flefedronă, JW -250), în condiţiile în care era deja cercetat pentru fapte similare într-o altă cauză penală pentru o activitate infracţională desfăşurată într-o perioadă anterioară.

Curtea reţine astfel că prin O.U.G nr. 6 din 15 februarie 2010 s-a modificat Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri, incluzându-se în categoria drogurilor de mare risc între alte substanţe flefedrona, precum şi JWH-018.

Potrivit art. III din Ordonanţă, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a acesteia, proprietarul, posesorul ori deţinătorul cu orice titlu a plantelor şi substanţelor prevăzute în actul normativ (aşadar, inclusiv flefedrona şi JWH-018) avea obligaţia de a distruge, pe cheltuiala proprie, cu respectarea prevederilor legale, plantele şi substanţele pe care le deţine.

Ulterior, prin H.G. nr. 575 din 16 iunie 2010 s-a actualizat anexa la Legea nr. 143/2000, introducându-se în categoria drogurilor de mare risc substanţa JWH-250, iar în categoria drogurilor de risc substanţele etcatinonă şi MDPV.

În ciuda acestor modificări ale legislaţiei ce reglementa regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, precum şi a celei ce reglementa prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, inculpatul a continuat să pună în vânzare şi să comercializeze aceste substanţe.

Curtea reţine că era obligaţia inculpatului, decurgând inclusiv din dispoziţii exprese ale legii, de a verifica fiecare produs comercializat până la intrarea în vigoare a actelor normative menţionate anterior, pentru a se asigura că acestea nu conţin substanţe prohibite de lege.

Or, în loc să procedeze astfel, inculpatul a continuat să comercializeze aceste produse, asumându-şi riscul ca acestea să conţină substanţe interzise.

Împrejurarea că inculpatul a predat eşantioane din aceste produse, cu precizarea că va opri comercializarea lor dacă se va constata că ele conţin substanţe interzise, nu îl absolvă de răspundere penală; dimpotrivă, Curtea reţine că aceasta a fost un mod de operare folosit de inculpat, pentru a crea o aparenţă de bună-credinţă şi a-şi putea continua nestingherit activitatea infracţională.

Astfel, aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, în urma unui control efectuat la data de 27 mai 2010 la punctul de lucru din Braşov al SC P.C. SRL Bacău, au fost ridicat două produse comercializate sub denumirea „L.", care în urma analizelor de laborator s-a constatat că au în compoziţie flefedrona (în amestec cu etcatinonă), substanţă care era prohibită încă din 15 februarie 2010.

Mai mult, acelaşi produs conţinând aceeaşi substanţă a fost descoperit şi cu ocazia unui control din 25 iunie 2010 la acelaşi punct de lucru, dar şi printre produsele predate de inculpat la data de 30 iulie 2010.

În mod similar, la data de 1 aprilie 2010 inculpatul a predat produsul denumit „BÎ", ce urma a fi comercializat prin punctul de lucru din Braşov şi în conţinutul căruia s-a constatat prezenţa JWH-018, ce era prohibit la deţinere încă din 15 februarie 2010.

Din actele dosarului a rezultat că în perioada martie - iulie 2010 inculpatul a achiziţionat sub denumirea „îngrăşământ pentru bonzai" un produs constituit din fragmente vegetale de cannabis în amestec cu JWH-250, pe care l-a comercializat prin punctele de lucru ale societăţii şi din care la data de 30 iulie 2010 a predat autorităţilor o cantitate totală de 3,900 grame (vrac şi porţionată în pliculeţe).

De asemenea, la data de 1 aprilie 2010 inculpatul a predat produsul denumit „S.A.B.S.", ce urma a fi comercializat prin punctul de lucru din Braşov. Acelaşi produs a fost predat de inculpat şi la 30 iulie 2010, constatându-se că acesta conţine MDPV, precum şi flefedronă în amestec cu etcatinonă.

Deşi din actele contabile a rezultat că după data de 30 iulie 2010 inculpatul nu s-a mai aprovizionat cu asemenea produse, totuşi cu ocazia unui control efectuat la 10 septembrie 2010 la punctul de lucru din Iaşi s-a identificat la comercializare produsul „L.G.B.S.A.", conţinând MDPV, iar cu ocazia unor controale efectuate la 28 octombrie 2010 la punctele de lucru din Iaşi şi Cluj au fost ridicate probe din produsele „L.G.B.S.A.", conţinând etcatinonă şi „V.B.S." conţinând de asemenea etcatinonă.

Este de observat că anterior, la 20 octombrie 2010 inculpatul a predat eşatioane din acest ultim produs, declarând pe propria răspundere că acestea nu conţin substanţe interzise. Ulterior, constatându-se că acestea conţin în realitate etcatinonă, inculpatul a predat toate produsele comercializate sub această denumire la punctele de lucru din Cluj, Iaşi şi Bacău, constatându-se însă că acestea nu conţin substanţe supuse controlului.

Din toată această stare de fapt rezultă că inculpatul a comercializat sub denumiri apropiate (a se vedea „S.A.B.S.", „L.G.B.S.A.", „V.B.S.") produse conţinând mai multe substanţe prohibite (MDPV, flefedronă, etcatinonă) ori a pus în vânzare şi comercializat sub aceeaşi denumire („îngrăşământ pentru bonzai") produse conţinând substanţe diferite (JWH-018 sau cannabis în amestec cu JWH-250).

Aşa cum se poate observa, conduita inculpatului nu a fost una izolată, ci ea a avut caracter repetat, în ciuda constatărilor succesive ale organelor judiciare privitoare la natura substanţelor predate de inculpat ori ridicate cu ocazia controalelor efectuate la diferitele puncte de lucru ale societăţii inculpatului.

Acest fapt este de natură a pune sub semnul întrebării buna-credinţă clamată de inculpat, dincolo de împrejurarea că oricum acestuia îi incumba obligaţia de a se asigura că produsele pe care le comercializează nu conţin substanţe interzise.

Tot astfel, refuzul inculpatului de a permite efectuarea de controale în punctele de lucru ale societăţii, diferenţele rezultate dintre produsele predate (cu întârziere) de inculpat şi cantităţile rezultate din documentele contabile, combinaţiile constatate între denumirile de produse (care în fapt se refereau la săruri de baie ori îngrăşământ pentru bonsai), substanţele pe care le conţineau şi punctele de lucru unde acestea au fost puse în vânzare ori comercializate, ca şi sumele de bani încasate în schimbul lor, demonstrează că inculpatul a desfăşurat în fapt activităţile incriminate în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, soluţia de condamnare fiind aşadar legală şi temeinică.

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că instanţele de fond şi apel au evaluat corespunzător criteriile legale de individualizare prin raportare la datele concrete din speţă, iar pedeapsa aplicată inculpatului răspunde necesităţilor de constrângere şi reeducare înscrise în art. 52 C. pen.

În acest sens, Curtea reţine că prin faptele comise inculpatul a pus în pericol sănătatea publică, continuându-şi activitatea de comercializare a unor produse în ciuda modificărilor aduse legislaţiei în materie, dar şi a faptului că deja era cercetat pentru o infracţiune de acelaşi gen.

Perseverenţa infracţională a inculpatului, perioada de timp în care a acţionat, ca şi conduita pe care acesta a înţeles să o adopte pe parcursul procesului penal, justifică de asemenea cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei stabilite în cauză.

În consecinţă, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat şi-l va respinge conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 125 din 5 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţară în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1359/2013. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1405/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1340/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea cecului (Legea nr. 59/1934). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1356/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1358/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1359/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1405/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1426/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1427/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1475/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs