ICCJ. Decizia nr. 1359/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1359/2013
Dosar nr. 5693/2/2012
Şedinţa publică din 18 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 449 din data de 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată, plângerea împotriva rezoluţiei din data de 9 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din Dosarul nr. 267/P/2012 şi a rezoluţiei din data de 29 iunie 2012 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din Dosarul nr. 1921/II/2/2012, formulată de petentul - persoană vătămată SC „O.G." S.R.L.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin plângerea penală formulată, petentul-persoană vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor avocaţi, care au încheiat cu Societatea Feroviară de Turism „S.T.F. - C.F.R." SA Contractul de asistenţă juridică nr. 244.883 din 10 noiembrie 2010, depus, în fotocopie, la fila 28 a dosarului de cercetare penală, nu pentru formularea şi depunerea contestaţiei la executare, după cum a susţinut petentul-persoană vătămată, ci pentru reprezentarea şi asistarea juridică, precum şi pentru declararea căilor de atac în Dosarul nr. 9512/299/2010 al Judecătoriei Sectorului I, Bucureşti, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul Societatea Feroviară de Turism „S.T.F. - C.F.R." SA în contradictoriu cu intimatul SC „O.G." S.R.L., depusă pe aceeaşi dată, de 10 noiembrie 2010, la Judecătoria Sectorului I, Bucureşti, după cum atestă rezoluţia judecătorului, prin care, totodată, s-a dispus citarea contestatorului, cu menţiunea de a face dovada calităţii de reprezentant a semnatarului contestaţiei la executare. Prin precizarea nr. 1/1579.VII.2010, depusă la termenul de judecată din data de 13 iulie 2010, contestatorul Societatea Feroviară de Turism „S.T.F. - C.F.R." SA a declarat că-şi însuşeşte contestaţia la executare.
Curtea constată că, prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2010, din Dosarul nr. 9512/299/2010, Judecătoria Sectorului I, Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SCA „P., B., T. şi A.", având în vedere contractul de asistenţă juridică nr. 244.883 din 10 noiembrie 2010, care face dovada mandatului judiciar.
La data de 13 iulie 2012, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrată plângerea, depusă prin serviciul poştal, la data de 12 iulie 2012, împotriva Rezoluţiei din data de 9 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din Dosarul nr. 267/P/2012 şi a Rezoluţiei din data de 29 iunie 2012 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din Dosarul nr. 1921/II/2/2012, formulată de petentul-persoană vătămată SC „O.G." SRL.
În motivare, s-a arătat că cercetarea penală efectuată de procuror este superficială, atâta timp cât, în mod evident, contractul de asistenţă juridică încheiat de intimaţii-făptuitori, pentru formularea şi semnarea contestaţiei la executare, conţine numărul de dosar de la Judecătoria Sectorului I, Bucureşti, operaţiune cronologic ulterioară.
Prin Rezoluţia nr. 267/P/2012 din data de 9 mai 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.R.C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi T.B.A., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., reţinându-se că în cauză nu rezultă probe sau indicii temeinice cu privire la existenţa infracţiunilor sesizate.
Prin Rezoluţia din data de 29 iunie 2012, din Dosarul nr. 1921/11/2/2012, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul-persoană vătămată SC „O.G." S.R.L.
Împotriva Sentinţei penale nr. 449 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs petenta SC „O.G." S.R.L., arătând în motivele scrise depuse la dosar că se critică hotărârea pronunţată atât pe fondul cauzei, cât şi în ceea ce priveşte obligarea sa la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Astfel, sub aspectul cheltuielilor de judecata s-a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, operand în speţă o greşită aplicare a legii, soluţia fiind transpusă practic într-un titlu executoriu fără un minim motivaţional.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este dată În baza unui probatoriu precar, abordat în mod neprofesionist de procuror şi a lipsei unui rol activ al instanţei.
Totodată, s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2012 care a modificat art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., modificare contrară art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte imperativitatea unui dublu grad de jurisdicţie în materie penală.
La termenul de judecată din data de 18 aprilie 2013, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul este inadmisibil.
Analizând sentinţa recurată prin prisma excepţiei invocate din oficiu de instanţă, Înalta Curte constată că din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 se poate observa că alin. (10) al art. 2781 C. proc. pen. a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 în sensul că „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
Ca atare, cum sentinţa recurată a fost pronunţată sub imperiul noii legii care prevede că hotărârea pronunţată de judecător în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este definitivă, cum de altfel era menţionat şi în dispozitivul hotărârii, Înalta Curte constată că aceasta nu mai putea fi atacată cu recurs.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate susţinută în motivele scrise, Înalta Curte constată că aceasta nu mai poate fi examinată în cadrul prezentului recurs, întrucât excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate, invocată de instanţa din oficiu primează în soluţionarea cauzei, aşa încât nu se mai antamează fondul cauzei şi nici alte chestiuni invocate.
Ca atare, în raport de argumentele expuse Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge recursul ca inadmisibil, iar În baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara SC O.G. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 449 din data de 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1377/2013. Penal → |
|---|
