ICCJ. Decizia nr. 1528/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1528/2013
Dosar nr. 1868/83/2012*
Şedinţa publică din 7 mai 2013
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 218 din 12 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului V.I., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu la pedeapsa de: 5 ani închisoare.
În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de: 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 211 alin. (1) teza I, alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie la pedeapsa de: 18 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor mai sus aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 24 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, care a fost sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de: 27 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 315 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1178/2008 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 217/A/2008 a Tribunalului Satu Mare, rest pe care-l contopeşte cu pedeapsa cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre de 27 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 27 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute, de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 13 octombrie 2011 la zi.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 RON despăgubiri civile către părţile civile F.A. şi F.Z.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare a sumei de 200 RON pe seama avocat C.O., conform delegaţiei nr. 2039/2012.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul V.I. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, în sarcina sa reţinându-se comiterea infracţiunii de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 61 C. pen. şi furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208, 209 lit. g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 61 C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare că, în data de 12 octombrie 2011, în jurul orelor 19, inculpatul V.I. s-a întors de la lucru din Satu Mare şi s-a oprit la barul din Baba Novac unde a consumat o sticlă de bere şi 500 ml coniac şi a rămas astfel la bar până în jurul orelor 21:30 - 22:00. După ce a părăsit localul, în timp ce se îndrepta spre domiciliu, în momentul în care a ajuns în faţa locuinţei victimei P.I., inculpatul s-a gândit să facă rost de bani. Întrucât o cunoştea pe victimă, deoarece obişnuia să presteze munci ocazionale în gospodăria acesteia şi ştia că locuieşte singură şi era femeie în vârstă, inculpatul prin escaladare a pătruns în locuinţă.
A început să caute bani în cele două încăperi din faţă ale locuinţei şi constatând că nu sunt bani inculpatul a trecut prin cea de-a treia încăpere îndreptându-se spre bucătărie, de unde se auzea televizorul şi ştia că victima este acolo, astfel încât a intrat în bucătărie, a salutat victima, după care i-a cerut bani.
Conform declaraţiei inculpatului victima l-a refuzat şi i-a aplicat o palmă, iar inculpatul a început să o lovească şi el, aplicându-i mai multe lovituri cu palma şi pumnul, spărgându-i arcada ochiului drept, astfel încât încăperea s-a umplut de sânge, s-au luptat, inculpatul a apucat victima de braţe şi a târât-o prin cameră până când victima a ajuns cu capul în dreptul intrării la şpais, moment în care inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap şi a lovit-o cu capul de pardoseală de 3 ori, după care a strâns-o de gât.
Iniţial, inculpatul a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală declarând că i-a aplicat victimei doar cinci lovituri după care a aşezat-o pe pat când încă trăia şi i-a sustras cerceii din urechi şi lănţişorul de la gât, insistând asupra variantei că victima trăia atât în momentul în care i-a sustras bunurile cât şi în momentul în care a părăsit locuinţa. Din acest motiv, iniţial în sarcina inculpatului s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 61 C. pen. şi tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 61 C. pen.
Întrucât rezultatul autopsiei a relevat că victima a fost supusă şi altor violenţe de către inculpat, în sensul că în timp ce era căzută inculpatul s-a suit cu genunchii pe ea, comprimându-i toracele şi provocându-i fracturi costale, iar decesul s-a datorat insuficienţei ventilatorii acute, astfel încât victima a decedat pe loc, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunile de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 61 C. pen. şi tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 61 C. pen. în infracţiunile de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 61 C. pen. şi furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208, 209 lit. g), i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi 61 C. pen., deoarece în momentul în care bunurile au fost sustrase victima era decedată, decesul survenind în momentul în care i-a fost comprimat toracele şi i s-a produs o insuficienţă ventilatorie acută.
Inculpatul a confirmat starea de fapt reţinută urmare autopsiei, în sensul că a recunoscut că victima a decedat în timp ce se afla pe jos, el a ridicat-o şi a pus-o pe pat, după care i-a sustras cerceii şi lănţişorul, astfel încât sustragerea s-a produs după momentul intervenim decesului.
Inculpatul este recidivist, deoarece a avut două condamnări cu închisoare pentru infracţiuni de violare de domiciliu şi furt calificat, prima fiind la 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termen de încercare 4 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2398 din 27 noiembrie 2006 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare, iar cea de-a doua la 3 ani închisoare, la care se adaugă revocarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prima condamnare, pe care o va executa separat, pedeapsă care a fost ulterior redusă în apel de la 3 ani la 1 an închisoare, cu menţinerea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani, arestat la 17 decembrie 2008 eliberat la 4 februarie 2011, rest 315 zile.
Prin Sentinţa penală nr. 79/2012 a Tribunalului Satu Mare inculpatul V.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor la pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), C. pen., conform art. 65 C. pen.
Aplicând dispoziţiile art. 61 C. pen. de revocare a beneficiului liberării condiţionate pentru pedeapsa neexecutată din Sentinţa penală nr. 1778/2008, cu aplicarea unui spor, inculpatului s-a stabilit ca pedeapsă finală de executat 20 de ani şi 6 luni închisoare.
Prin Decizia penală nr. 89/A/2012 Curtea de Apel Oradea a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, părţile vătămate şi inculpat, a desfiinţat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Satu Mare cu obligarea instanţei de fond de a analiza criticile formulate de parchet cu privire la încadrarea juridică corectă a faptei.
Tribunalul, în rejudecarea cauzei a reţinut următoarele:
Instanţa de fond în urma punerii în discuţie a cererii Parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptei, a admis-o şi a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunile de: violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a), art. 61 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 37 lit. a), art. 61 C. pen., şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) teza I, alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea prevederilor de art. 37 lit. a), art. 61 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
Conform declaraţiilor inculpatului date pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, în data de 12 octombrie 2011, pe timp de noapte (după ce a părăsit barul din localitate la orele 21:30 - 22) trecând pe lângă locuinţa numitei P.I., s-a hotărât să sustragă bani de la aceasta şi în acest scop a sărit gardul şi a intrat în casă pe fereastră.
Fapta de pătrundere prin efracţie în locuinţa victimei pe timp de noapte, astfel cum a fost recunoscută de inculpat şi dovedită cu probe, constituie infracţiunea de violare de domiciliu în forma calificată astfel cum este prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.
Tot din declaraţiile inculpatului şi confirmată de probe a rezultat că după pătrunderea prin efracţie în casa victimei, inculpatul a căutat bani, pe întuneric în două camere şi negăsind, a intrat în bucătărie unde i-a cerut victimei bani. În urma refuzului, inculpatul a lovit-o, i-a dat palme, căzută fiind a lovit-o cu capul de podea, a strâns-o de gât şi în timp ce horcăia, i-a luat lănţişorul şi cerceii.
S-a constatat că această faptă se încadrează în dispoziţiile art. 211 alin. (1) teza I - "furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări sau prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra" - şi ale alin. (2) lit. b) - în timpul nopţii, respectiv alin. (21) lit. c) - într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia.
Din declaraţia inculpatului dată la data de 13 octombrie 2011 la IPJ Satu Mare a rezultat că după ce a lovit victima căzută la podea, "a ridicat-o, a pus-o în pat, apoi a strâns-o de gât gândindu-se că oricum l-a recunoscut şi ca să nu sune la poliţie să îl reclame".
Această susţinere a fost reiterată în declaraţia din 14 octombrie 2011 dată în faţa procurorului "temându-mă că mă va turna ulterior la poliţie, am strâns-o de gât".
Astfel, inculpatul a mărturisit intenţia de a ucide victima pentru a ascunde săvârşirea celorlalte fapte ale sale.
Declaraţiile inculpatului au fost inconsecvente: dacă la data de 13 octombrie 2011 a declarat că a aplicat doar palme victimei, la 14 octombrie 2011 recunoaşte şi lovirea ei cu pumnii şi izbirea capului victimei de pardoseală.
În declaraţia dată în fata instanţei la 18 octombrie 2012 acesta a mai adăugat că i-a presat victimei pieptul cu genunchii.
Modalitatea de comitere a omorului, gradul de violenţă - relevante pentru aprecierea pericolului social pe care îl prezintă inculpatul - au fost prezentate în raportul medico-legal de autopsie nr. aaa/2011.
S-a conchis în temeiul probelor că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, astfel cum este prevăzută de art. 174, 176 alin. (1) lit. d) C. pen.
În aprecierea vinovăţiei inculpatului instanţa de fond a considerat ca semnificativă şi împrejurarea că inculpatul a cunoscut victima în trecut, a prestat munci în gospodăria acesteia, beneficiind de toleranţă şi ajutor în asigurarea subzistenţei, din partea acesteia.
De asemenea, s-a apreciat faptul că, gradul de pericol social al inculpatului s-a reflectat şi în perseverenţa şi "evoluţia" infracţională de la multiple infracţiuni în contra patrimoniului la infracţiuni contra vieţii, confirmate prin cazierul judiciar.
Inculpatul a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa atât în stare de recidivă postexecutorie cât şi în stare de recidivă post condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), respectiv, art. 37 lit. a) C. pen., respectiv în concurs real de infracţiuni, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen.
Primul termen al recidivei post executorii l-a reprezentat condamnarea, pentru infracţiuni de violare de domiciliu şi furt calificat, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termen de încercare 4 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2398 din 27 noiembrie 2006 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin neapelare, revocată prin Sentinţa penală nr. 1178/2008 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 217/A/2008 a Tribunalului Satu Mare şi executată separat în perioada 17 decembrie 2008 - 16 decembrie 2010.
Primul termen al recidivei post condamnatorii l-a constituit condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare, ulterior redusă, în apel, de la 3 ani la 1 an închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 1178/2008 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 217/A/2008 a Tribunalului Satu Mare, la care s-a adăugat revocarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prima condamnare, pe care a executat-o separat, cu menţinerea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani. Pentru această din urmă condamnare inculpatul a început executarea la 17 decembrie 2010, a fost eliberat la 4 noiembrie 2011, rest 315 zile.
În sensul reţinerii, în concurs real, atât a infracţiunii de tâlhărie cât şi a infracţiunii de violare de domiciliu a fost pronunţată Decizia nr. 31/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, într-un recurs în interesul legii, iar în sensul reţinerii concomitente, atât a recidivei post condamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. cât şi a recidivei post executorii, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a fost pronunţată Decizia nr. 18/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care a fost soluţionat recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Inculpatul a invocat ca şi circumstanţă atenuantă, recunoaşterea faptei.
Circumstanţa invocată de inculpat are ca temei legal dispoziţia art. 74 lit. c) C. pen. - "atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului".
Instanţa de fond a considerat că nu pot fi reţinute aceste circumstanţe în favoarea inculpatului.
Declaraţia de recunoaştere a inculpatului a intervenit în urma demersurilor poliţiei, iar nu din proprie iniţiativă. De altfel, declaraţiile sale au devenit detailate pe măsură ce i-au fost prezentate noile probe (declaraţia din 14 octombrie în urma cercetării zonei bălţii unde a fost găsită jacheta alb cu verde a inculpatului).
În consecinţă, s-a constatat că recunoaşterea faptei în împrejurările prezentate nu a fost determinată de un regret sincer al faptei comise, ci de interesul exclusiv al inculpatului de a-şi uşura situaţia.
Împotriva sentinţei Tribunalului Satu Mare a declarat apel inculpatul V.I., solicitând reducerea pedepselor motivat de împrejurarea că a recunoscut faptele comise.
Prin Decizia penală nr. 12/A din 24 ianuarie 2013 Curtea de Apel Oradea a admis apelul penal declarat de inculpatul V.I. împotriva Sentinţei penale nr. 218 din 12 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare în pedepsele componente de 27 ani închisoare aplicată în prezenta cauză şi restul de 315 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1178/2008 a Judecătoriei Satu Mare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare aplicată în prezenta cauză în pedepsele componente de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea articolului 37 lit. a), b) C. pen., 24 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., 18 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) teza 1 alin. (2) lit. b), alin. (2) din 1 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. şi înlătură sporul de 3 ani închisoare aplicat în cauză.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului V.I. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. de la 24 ani închisoare până la 22 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit pedeapsa mai sus redusă cu pedepsele de 5 ani închisoare şi 18 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, fără a-i mai aplica vreun spor, astfel că inculpatul V.I. a executat o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani.
În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 315 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 217/A/2008 a Judecătoriei Satu Mare, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată în cauză, fără a-i mai adăuga vreun spor, astfel că inculpatul a executat o pedeapsă rezultantă de 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului V.I. şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
S-a reţinut că în mod corect prima instanţă a stabilit starea de fapt dedusă judecăţii constând în aceea că în data de 12 octombrie 2011, în jurul orelor 19:00, inculpatul V.I., după ce a consumat băuturi alcoolice la barul din localitatea Baba Novac, s-a deplasat spre locuinţa victimei P.I., a escaladat gardul locuinţei victimei pătrunzând în curte; constatând că unul din geamurile de la încăperile din faţă ale locuinţei se mişcă, inculpatul a pătruns în interior, prin escaladarea geamului.
După ce a intrat în cameră inculpatul a început să caute bani în două încăperi ale imobilului, însă nu a găsit nicio sumă de bani motiv pentru care s-a îndreptat spre bucătărie unde se afla victima, a intrat, a salutat-o şi i-a cerut bani.
Deoarece victima l-a refuzat şi i-a aplicat o palmă, inculpatul a început să o lovească de mai multe ori cu palma şi pumnul, spărgându-i arcada ochiului drept; cei doi s-au luptat, inculpatul apucând victima de braţe şi târând-o prin cameră până când victima a ajuns cu capul în dreptul intrării la spais, moment în care inculpatul a apucat-o cu mâinile de cap, a lovit-o cu capul de pardoseală de 3 ori după care a strâns-o de gât.
Deşi inculpatul a arătat că victima trăia în momentul în care el a părăsit locuinţa, din raportul medico legal de autopsie nr. aaa/2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal Satu Mare a rezultat că moartea victimei P.I. s-a datorat insuficienţei ventilatorii acute, astfel încât a decedat pe loc.
Starea de fapt expusă a fost dovedită de probele administrate în faţa instanţei - declaraţii martori M.N.M., C.V., D.V. şi C.E., care s-au coroborat şi cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală - proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, raport medico-legal de autopsie şi procese-verbale de predare bunuri.
Audiat fiind inculpatul V.I. a recunoscut că a lovit-o pe victimă cu palmele, arătând că a căzut, a apăsat-o şi cu genunchii pe piept. De asemenea, a arătat inculpatul că a dat-o pe victimă cu capul de parchet de vreo două, trei ori.
Curtea a apreciat că este corectă şi încadrarea juridică dată de prima instanţă faptelor comise de inculpat, prin încheierea din şedinţa publică din 18 octombrie 2012 prima instanţă admiţând cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul ministerului public şi dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracţiunile de omor prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 61 C. pen. şi furt calificat faptă prevăzută şi pedepsită de 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi 61 C. pen. în infracţiunile de violare de domiciliu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. şi omor deosebit de grav, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) teza I, alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c), toate cu aplicarea articolului 37 lit. a) şi b) C. pen. şi 33 - 34 C. pen., avându-se în vedere Decizia nr. 31/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii.
Raportat la starea de fapt mai sus expusă, curtea a apreciat ca dovedită vinovăţia inculpatului V.I., în condiţiile în care acesta a şi recunoscut comiterea faptelor, descriind modul în care a aplicat lovituri victimei.
Cu privire la cererea inculpatului de reducere a pedepsei aplicată, curtea a considerat-o întemeiată, având în vedere declaraţiile de recunoaştere date de inculpat, motiv pentru care a procedat la reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea articolului 37 lit. a), b) C. pen. de la 24 de ani închisoare până la 22 ani închisoare.
S-a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului ca circumstanţă atenuantă atitudinea de recunoaştere a acestuia şi nici reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă sub minimul special prevăzut de lege, întrucât declaraţia de recunoaştere a fost determinată doar de existenţa probelor care au fost administrate de organele de urmărire penală cu privire la vinovăţia inculpatului.
Împotriva Deciziei penale nr. 12/A din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Oradea au declarat recurs inculpatul V.I. şi părţile civile F.Z.F. şi F.A.
În motivarea recursurilor, părţile civile au susţinut că se impune majorarea pedepselor inculpatului, omorul fiind săvârşit prin cruzimi.
Inculpatul a arătat că la individualizarea pedepselor nu au fost avute în vedere circumstanţele personale favorabile, constând în recunoaşterea faptelor, motiv pentru care se impune reducerea pedepselor.
Recursurile sunt nefondate.
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.I. pentru faptele săvârşite - violare de domiciliu, omor deosebit de grav, tâlhărie, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale de prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura şi gravitatea faptelor comise (infracţiuni contra vieţii, patrimoniului, libertăţii persoanei), împrejurările comiterii faptelor în timpul nopţii, într-o locuinţă, omorul fiind comis pentru a săvârşi o tâlhărie, urmările produse, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
În cazul infracţiunii de omor deosebit de grav pedepsită cu detenţiunea pe viaţă alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, instanţa alege una dintre pedepsele alternative.
În speţă, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită de inculpatul V.l. a fost aleasă pedeapsă alternativă a pedepsei închisorii aplicându-i-se în apel 22 ani închisoare.
Fiind stabilite pedepse într-un cuantum orientat spre maximul special prevăzute de lege, inclusiv pentru infracţiunile de tâlhărie - 18 ani închisoare, violare de domiciliu - 5 ani închisoare, s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (în vârstă de 28 ani, necăsătorit, cu un copil minor, studii 8 clase, recidivist), cât şi pericolul social concret al faptelor pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, omorul fiind comis asupra unei persoane în vârstă de 79 ani, pentru a săvârşi o tâlhărie.
În raport de circumstanţele reale ale comiterii faptelor, existenţa stărilor de agravare a pedepsei - concursul de infracţiuni şi recidiva, antecedentele penale ale recurentului, reducerea pedepselor nu se justifică.
Se reţine că inculpatul V.l. a suferit în trecut o condamnare în minorat la 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 1352 din 2 septembrie 2002 a Judecătoriei Satu Mare, pentru comiterea infracţiunilor de furt şi violare de domiciliu.
Apoi, prin Sentinţa penală nr. 2398 din 27 noiembrie 2006 a Judecătoriei Satu Mare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi furt.
De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 1178 din 26 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, definitivă prin Decizia nr. 217/A/2008 a Tribunalului Satu Mare, inculpatul V.l. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru furt calificat şi violare de domiciliu, fiindu-i revocată şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2398/2006 a Judecătoriei Satu Mare, fiind arestat la 17 decembrie 2008 şi liberat condiţionat la 4 februarie 2011, cu un rest rămas neexecutat de 315 zile.
Întrucât a săvârşit faptele deduse judecăţii în perioada liberării condiţionate - la data de 12 octombrie 2011, în temeiul disp. art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate (fiind obligatorie întrucât a comis o infracţiune de omor dispunându-se contopirea restului rămas neexecutat de 315 zile cu pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare stabilită pentru infracţiunile săvârşite ulterior.
Pe de altă parte, o majorare a cuantumului pedepselor, solicitată în recurs de părţile civile F.Z.F. şi F.A. nu se impune, prin raportare la conduita sinceră manifestată în proces de inculpatul V.l., care a recunoscut, a regretat faptele săvârşite şi a descris modalitatea în care a acţionat, ceea ce a contribuit la stabilirea în concret a situaţiei de fapt şi la aflarea adevărului.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite cât şi comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare, ceea ce se realizează prin aplicarea unor pedepse inculpatului V.l. spre maximul special cu executare în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentelor părţi civile, în sensul că omorul săvârşit asupra victimei P.I. a fost comis prin cruzimi, ceea ce ar atrage încadrarea juridică a faptei în art. 174 - 176 lit. a) C. pen. - nu poate fi reţinută.
Caracterizarea omorului deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, constă în aceea că făptuitorul întrebuinţează procedee sălbatice, nemiloase, de chinuire a victimei care depăşesc pe cele proprii acţiunii de a ucide şi care cauzează victimei mari dureri, suferinţe puternice, prelungite în timp (ce nu trebuie confundate cu suferinţele inerente faptei de omor), determinând oroare şi revoltă în psihicul celor care i-au cunoştinţă de faptă.
În speţă, loviturile aplicate victimei se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de omor, sunt specifice acţiunii de a ucide şi au pricinuit victimei suferinţe inerente oricărei fapte de omor.
Inculpatul nu a conceput şi executat fapta în aşa fel încât să producă victimei suferinţe mult mai mari decât cele pe care le implică, în mod firesc suprimarea violentă a vieţii, ci pe fondul consumului de alcool şi cu scopul de a jefui a aplicat victimei lovituri repetate cu pumnii la nivelul capului, comprimându-i gâtul şi toracele cu genunchii, a strâns-o de gât, cauzându-i leziuni traumatice ce au condus la decesul acesteia.
Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., persoanele prevăzute în art. 362 (care pot face apel: procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, etc), pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
În situaţia în care instanţa de apel a admis apelul declarat de o altă persoană prevăzută în art. 362 C. proc. pen. şi a modificat soluţia din sentinţă, persoanele prevăzute în acelaşi text de lege care nu au folosit sau şi-au retras apelul pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, însă numai cu privire la această modificare.
Astfel, dacă părţile civile nu au folosit apelul, iar în apelul inculpatului, instanţa de apel a modificat numai durata pedepsei închisorii în sensul reducerii cuantumului, recursul părţilor civile poate fi examinat numai sub acest aspect nu şi cu privire la încadrarea juridică dată faptei definitiv stabilită prin hotărârea instanţei de fond la care părţile au achiesat din moment ce nu au înţeles să o atace cu apel.
În speţă părţile civile F.Z.F. şi F.A. nu au declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 218/2012 a Tribunalului Satu Mare, iar în apelul inculpatului V.I., instanţa de apel i-a redus pedeapsa pentru omor deosebit de grav la 22 ani închisoare.
Prin urmare, recursul părţilor civile poate fi examinat numai cu privire la această modificare, potrivit dispoziţiilor legale enunţate şi nu pot solicita în recurs şi reţinerea prevederilor art. 174 - 176 lit. a) C. pen. - omor comis prin cruzimi, din considerentele expuse.
Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul V.I. şi de părţile civile F.Z.F. şi F.A. împotriva Deciziei penale nr. 12/A din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 octombrie 2011 la 07 mai 2013, iar în temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul V.I. şi de părţile civile F.Z.F. şi F.A. împotriva Deciziei penale nr. 12/A din 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 octombrie 2011 la 07 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 25 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 07 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1529/2013. Penal → |
|---|
