ICCJ. Decizia nr. 1545/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia Nr. 1545/2013
Dosar Nr. 2666/99/2012
Şedinţa publică din 08 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 197/2012 a Tribunalului laşi a fost condamnat inculpatul U.B.C., fiul lui N. şi M., născut în localitatea Bivolari, jud. laşi, domiciliat în comuna Valea Seacă, jud. laşi, CNP aaa, fără antecedente penale, agricultor, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi interzicere pe o perioadă de 3 ani exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă la omor calificat" prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi cu referire la art. 3201 C. proc. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi conform programului stabilit de această instituţie; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbare locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele prevăzute la lit. b) - d) au fost comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 864 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut o zi, în data de 20 aprilie 2011.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuţit, tip briceag, cu mâner de culoare neagră, folosit de inculpat la comiterea infracţiunii şi care se află la camera de corpuri delicte a instanţei, în plicul nr. 1.
S-a constatat că partea vătămată U.D. nu a formulat pretenţii materiale în cauză. A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă "S.S." laşi suma de 3824,43 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate, iar Serviciului de Ambulanţă laşi suma de 335 RON, reprezentând cheltuielile de transport ale acesteia.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite suma de 2500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus prima instanţă a reţinut:
Inculpatul U.B.C. şi partea vătămată U.D. sunt fraţi şi locuiesc împreună cu părinţii într-un imobil situat în comuna Valea Seacă, jud. laşi.
În primăvara anului 2011 cei doi fraţi împreună cu tatăl lor, numitul U.N., au înfiinţat o stână de oi, adunând la stână ovinele aparţinând cetăţenilor din localitate.
În dimineaţa zilei de 19 aprilie 2011, în jurul orelor 07:30 inculpatul U.B.C. a plecat la stână, de unde a revenit la domiciliu în jurul orelor 17:30. Când a ajuns acasă, în curtea locuinţei se aflau U.D., U.N. şi numitul R.N. din satul Conteşti, comuna Valea Seacă, jud. laşi, ultimul aducând un număr de 30 ovine pentru a fi păşunate de către familia U. Astfel, inculpatul care era în stare de ebrietate s-a alăturat celor trei persoane, care consumau bere şi după ce a consumat şi el un pahar de bere a luat o sârmă din gardul împrejmuitor al locuinţei intrând în grajd, făcând afirmaţia că merge să se spânzure.
Partea vătămată U.D. împreună cu U.N. au mers imediat în grajd de unde l-au luat pe inculpat ducându-l în casă. Întrucât inculpatul U.B.C. se afla într-o stare de agitaţie, în încercarea de a-l linişti, tatăl său, numitul U.N. i-a aplicat mai multe lovituri cu capul şi palma peste faţă, iar partea vătămată l-a împins cu un taburet spre pat, motiv din care inculpatul s-a enervat foarte tare. Crezând că fiul său s-a liniştit numitul U.N. a ieşit din casă şi a mers să discute cu martorul R.N. care se pregătea de plecare.
La scurt timp din imobil a ieşit şi inculpatul U.B.C. care s-a îndreptat spre grădină. U.D. l-a urmărit pe inculpat şi în încercarea de a-l opri pe acesta i-a pus o piedică, însă inculpatul nu a căzut la pământ. Fiind în stare avansată de ebrietate inculpatul s-a întors cu faţa spre partea vătămată a scos din buzunar un cuţit rabatabil, cu care i-a aplicat acesteia 3 (trei) lovituri: o lovitură în zona spatelui (torace posterior) şi două lovituri în zona coapsei piciorului stâng, după care a plecat în grădină. în urma loviturilor primite, văzând că sângerează, partea vătămată U.D. a alergat spre poartă pentru a cere ajutor. Ajuns în drum a căzut la pământ, spunându-le tatălui său şi numitului R.N. că a fost tăiat cu cuţitul de către fratele său, inculpatul U.B.C.
Momentul în care partea vătămată era căzut în faţa porţii a fost perceput şi de numitul P.l., care venise la locuinţa familiei U. cu căruţa şi căruia martorul R.N. i-a solicitat să sune la salvare, acesta conformându-se şi apelând SNUAU 112, precum şi de martorii P.V., V.G. şi V.E.
Partea vătămată a stat la locul respectiv până la sosirea ambulanţei, care a transportat victima la Spitalul Municipal Paşcani. În dimineaţa zilei de 20 aprilie 2011, în jurul orelor 03:00 datorită stării grave în care se afla, partea vătămată a fost transportată de la această unitate spitalicească la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe "S.S." laşi , secţia Exterioară Copou, fiind internată cu dg. "Agresiune. Plăgi înjunghiate torace posterior şi faţă posterioară 1/3 inferioară coapsa stângă cu secţiune nerv sciatic, pachet vascular femural profund. Secţiune parţială muşchi semitendinos", imediat după internare fiind necesară intervenţia chirurgicală pentru salvarea vieţii acesteia.
În cursul zilei de 20 aprilie 2011 echipa operativă formată din procurorul criminalist împreună cu ofiţerii poliţiei judiciare şi specialiştii criminalişti s-au deplasat în comuna Valea Seacă, procedând la cercetarea locului faptei în prezenţa martorilor asistenţi P.V. şi A.G. ambii din localitatea Valea Seacă. în aceleaşi împrejurări s-a realizat şi reconstituirea faptei cu ajutorul numitului U.G., care a explicat modalitatea în care s-a derulat incidentul între fiii săi în seara zilei de 19 aprilie 2011, în urma căruia inculpatul U.B.C. l-a înjunghiat cu un cuţit pe fratele său U.D. (proces-verbal, planşe fotografice). În vederea stabilirii dacă leziunile cauzate i-au pus în pericol viaţa numitului U.D., prin rezoluţia procurorului din data de 20 aprilie 2011 s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale de către specialişti din cadrul Institutului de Medicină Legală laşi. În conformitate cu concluziile provizorii nr. 666 din 21 aprilie 2011 emise de către I.M.L. laşi a rezultat faptul că partea vătămată U.D. a prezentat "Excoriaţii, plagă înjunghiată nepenetrantă hemitorace stg. posterior, plagă înjunghiată coapsa stg. cu secţiune parţială muşchi semitendinos, secţiune nerv sciatic popliteu intern şi extern şi secţiune vase femurale profunde", care s-au putut produce prin lovire activă cu obiect tăietor - înţepător (posibil cuţit) şi necesită 45 - 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. De asemenea specialiştii din cadrul I.M.L. au menţionat faptul că aprecieri definitive asupra timpului de îngrijiri medicale precum şi asupra periculozităţii pentru viaţă vor fi făcute după externarea din spital a părţii vătămate U.D.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul U.B.C. a precizat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., text introdus prin Legea nr. 202/2010, declarând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
În urma examinării materialului probator administrat în cauză, instanţa a constatat că vinovăţia inculpatului cu privire la fapta pentru care este cercetat este pe deplin dovedită.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că în ziua de 19 aprilie 2011, pe fondul consumului de alcool, a aplicat fratelui său, U.D., multiple lovituri cu un cuţit în zona corpului, respectiv o lovitură în zona hemitorace stâng şi două lovituri în zona coapsei stângi, cauzându-i acestuia leziuni care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi au necesitat pentru vindecare 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Pentru calificarea faptei potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 -175 lit. c) C. pen. este important nu doar rezultatul concret al acţiunii agresorului, cât intenţia lui directă sau indirectă în raport cu viaţa victimei.
S-a reţinut că, pentru stabilirea poziţiei subiective a făptuitorului trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care a fost comisă fapta, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată şi de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Ori, atunci când inculpatul a lovit partea vătămată într-o zonă vitală, puternic vascularizată, respectiv cea a toracelui, unde se află poziţionaţi plămânii, cu un obiect apt a produce leziuni grave sau chiar a suprima viaţa, cu o mare intensitate, provocând plăgi profunde este evident că inculpatul a urmărit sau, cel puţin, a acceptat, producerea unui rezultat letal. În consecinţă, calificarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpatului corespunde modelului infracţional stabilit prin dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen., în baza cărora s-a dispus tragerea la răspundere penală a făptuitorului.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingerea relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viaţă al persoanei, concretizat şi în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, dar şi urmările grave ale faptei, respectiv punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate, aflată într-un grad de rudenie foarte apropiat cu inculpatul, părţile fiind fraţi, dar şi împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, este căsătorit şi are în întreţinere un copil, născut înainte cu câteva zile de data dezbaterilor pe fondul cauzei.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte persoana făptuitorului.
Pe de altă parte pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Astfel, instanţa a reţinut că prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010 intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 a fost introdus în Codul de procedura penală un nou text cu titlu marginal "Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei", text care reglementează o cauza generală de reducere a pedepsei, în cazul în care acuzatul înţelege să uziteze de o procedură simplificată, constând în recunoaşterea vinovăţiei şi a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. "instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii." În cauza de faţă, inculpatul a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile legii noi mai favorabile, renunţând la administrarea oricăror probe şi recunoscând integral învinuirea.
Totodată instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, asumându-şi înainte de începerea cercetării judecătoreşti, fără rezerve, întreaga responsabilitate pentru fapta comisă. În consecinţă, ţinând cont de consecinţele faptei, de relaţiile apropiate dintre părţi, dar şi de cele potenţiale, de conduita relativ bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, dar şi de starea sa familială actuală, acesta fiind singurul întreţinător al familiei, în care a apărut de curând şi un copil, instanţa s-a orientat în aplicarea pedepsei sub limita minimă specială stabilită potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Astfel fiind, instanţa apreciind că datele şi elementele personale reţinute în cauză pot constitui suficiente temeiuri pentru a concluziona că scopul pedepsei cu închisoarea poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale inculpatului pe perioada termenului de încercare s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă ce constituie termen de încercare şi a fost stabilită conform art. 862 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. instanţa a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe întreaga perioadă a executării pedepsei cu închisoarea ca şi pedeapsă accesorie şi ulterior executării pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce se impune a fi aplicată "ope legis".
Din acest motiv, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere natura infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului în cauza de faţă, instanţa a apreciat că interdicţia exercitării drepturilor subiective de natură electorală respectă atât principiul legitimităţii cât şi pe cel al proporţionalităţii cu învinuirea ce face obiectul prezentei cauze. Prin urmare, s-a reţinut că, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale, ca pedeapsă accesorie, a cărei executare a fost suspendată ca şi executarea pedepsei principale.
Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit, obiect care aparţine acestuia şi care a servit la comiterea faptei.
Cât priveşte acţiunea civilă exercitată în cauză de unităţile spitaliceşti, având în vedere dispoziţiile art. 1169 C. civ. ce stabilesc obligaţia ca "cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească", faţă de deconturile depuse la dosar, instanţa constatând că cererile sunt întemeiate Ie-a admis.
În consecinţă, instanţa a obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de părţile civile reprezentând cheltuielile de transport şi de spitalizare ale părţii vătămate.
Totodată, instanţa a obligat inculpatul, în temeiul art. 191 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termen, hotărârea a fost apelată de procuror cu motivarea că hotărârea este netemeinică sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, că faţă de gradul de pericol social al faptei se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie, că există contrarietate între dispozitiv şi considerente cu privire la pedepsele accesorii, respectiv la posibilitatea inculpatului de a aprecia asupra alegerii corpului legislativ.
Împotriva hotărârii a formulat apel şi inculpatul cu motivarea că în mod greşit nu s-a reţinut existenţa stării de provocare, că faţă de conduita inculpatului şi existenţa provocării, pedeapsa aplicată este prea mare.
Apelurile formulate s-au apreciat că nu sunt fondate, fiind respinse ca atare.
Prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă cu probele administrate şi a individualizat pedeapsa cu luarea în consideraţie a tuturor criteriilor generale enumerate la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) în raport de împrejurările săvârşirii faptei, pe fondul unor disensiuni în familie, faţă de starea de ebrietate neprovocată în care se afla inculpatul, de comportarea lui procesuală corectă şi de regretul manifestat, modalitatea de executare stabilită de prima instanţă s-a apreciat că, corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen.
Conduita inculpatului după săvârşirea faptei, comportarea bună avută până la săvârşirea faptei, au condus la concluzia că reeducarea este posibilă şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate. Obligaţiile ce revin inculpatului în perioada termenului de încercare vor conduce la corectarea conduitei acestuia.
Din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a săvârşit fapta sub o puternică tulburare, determinată de conduita părţii vătămate, fratele său.
Actele de violenţă exercitate asupra inculpatului de către tatăl său nu au fost de natură a crea o stare de tulburare sau emoţie.
Acţiunea părţii vătămate de a pune piedică inculpatului, în timp ce acesta se deplasa spre grădina familiei, s-a apreciat că nu este de natură a fi considerată o acţiune care să se circumscrie conţinutului noţiunii de violenţă ori atingere gravă a demnităţii în sensul art. 73 lit. b) C. pen. S-a mai reţinut că, nu există contrarietate între considerente şi dispozitiv, considerentele care privesc executarea pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare privesc interdicţia de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice şi nu dreptul de a alege. Instanţa a făcut referire la dreptul subiectiv electoral adică dreptul de a candida la o funcţie publică electivă, concluzie care s-a dedus din exprimarea ce se referă la imposibilitatea inculpatului de a aprecia asupra modului cum este guvernată ţara.
Unele aspecte reţinute în considerente cu privire la pedepsele accesorii şi complementare, s-a reţinut că, sunt într-adevăr confuze, dar dispozitivul hotărârii este clar în ceea ce priveşte aplicarea şi executarea acestora.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelurile au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi şi a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, arătând că decizia este netemeinică sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei întrucât faţă de gradul de pericol social al faptei se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Cu privire la critica formulată, Înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 3201C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei)
(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
(4) Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
(7) Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Cuantumul pedepsei principale aplicate este rezultatul reţinerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale, - art. 3201 C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În aceste condiţii pedeapsa principală în cuantum de 4 ani, aplicată inculpatului U.B.C., pentru infracţiunile cercetate în prezenta cauză, este sub minimul special rezultat din incidenţa art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţele de fond şi apel, că circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, regretul manifestat, legătura de rudenie dintre părţile implicate şi condiţiile în care a fost generată acţiunea violentă, descrisă anterior, săvârşirea infracţiunii pe fondul consumului de alcool, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, obţinerea unor mijloace oneste de trai sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că, modalitatea de executare stabilită de prima instanţă şi menţinută în apel, corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen.
Aşadar, Înalta Curte reţine că pedepsele stabilite şi modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva Deciziei penale nr. 167 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat U.B.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva Deciziei penale nr. 167 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat U.B.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1533/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1546/2013. Penal → |
|---|
