ICCJ. Decizia nr. 1548/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia Nr. 1548/2013
Dosar Nr. 34003/3/2012
Şedinţa publică din 08 mai 2013
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1056/F din 10 decembrie 2012 Tribunalul Bucureşti , secţia l penală, în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.A. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la data de 07 mai 2012 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat briceagul folosit la săvârşirea infracţiunii.
A luat act că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 şi 346 alin. (2) C. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1937,1 RON, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "B.A." Bucureşti.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză (declaraţiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal; declaraţiile părţii vătămate date în cursul urmăririi penale; declaraţiile martorului M.A. date în cursul urmăririi penale; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesul-verbal de redare a apelului telefonic efectuat la numărul unic de urgenţă 112; procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la momentul deplasării la locul incidentului şi planşele foto ataşate; raportul expertiză medico-legală al Institutului Naţional de Medicină Legală; celelalte acte medicale; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile judiciare anexate; celelalte acte depuse în dosarul de urmărire penală, corpul delict ridicat de organele de poliţie şi mijloacele materiale de probă), prima instanţă a reţinut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei,că la data de 6 din 07 mai 2012, în jurul orei 00:15, partea vătămată D.M. a revenit împreună cu martorul M.A. în zona intersecţiei dintre b-dul E. cu strada A. sector 3, Bucureşti în apropierea unui punct termic, unde obişnuiau să înnopteze în perioada verii şi unde îşi ţineau bunuri personale.
În acest loc se afla şi inculpatul I.A., care dormea lângă o pereche de pantofi sport, pe care partea vătămată D.M. i-a considerat ca fiind sustraşi de la o prietenă a sa, motiv pentru care a încercat să-i recupereze. În aceste condiţii, între partea vătămată D.M. şi inculpat, care s-a trezit din somn şi a susţinut că pantofii respectivi sunt ai săi, a izbucnit o altercaţie.
Martorul M.A. a rugat pe partea vătămată să încerce să îl calmeze pe inculpat, pentru a nu tulbura şi a intra în conflict cu locatarii blocurilor învecinate, însă inculpatul, fiind sub influenţa consumului de alcool, a lovit partea vătămată în zona toracică cu un briceag, pe care îl avea asupra sa, lovitura aplicată determinând ruperea lamei briceagului.
Întrucât inculpatul continua să se manifeste în mod zgomotos şi agresiv, martorul M.A. l-a lovit o singură dată cu piciorul şi, realizând că prietenul său a suferit leziuni grave, a mers la o cabină telefonică din apropiere şi a solicitat intervenţia unei ambulanţe.
Partea vătămată D.M. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă B.A. Bucureşti, prezentând "o plagă produsă prin înjunghiere hemitorace drept, hemopneumotorax, emfizem subcutanat latero-toracic", intervenţia chirurgicală promptă fiind de natură a salva viaţa victimei.
Conform raportului de expertiză medico-legală (întocmit pe baza actelor medicale), "D.M. a fost internat în perioada 7 mai - 8 mai 2012 la Secţia Chirurgie Generală a Spitalului Clinic de Urgenţă "B.A." cu diagnosticul agresiune declarativ. Plagă produsă prin înjunghiere hemitorace drept în spaţiul III intercostal drept pe linia axilară posterioară lungă de aprox. 0,5 cm, traiect orizontal. Hemopneumotorax minim drept. Emfizem subcutanat latero-toracic drept, pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 7 mai 2012, practicându-se pleurotomie minimă dreapta (se evacuează aer şi aprox. 200 ml sânge) şi sutura plăgii de la nivelul spaţiului III intercostal drept. Un astfel de diagnostic ca cel prezentat de sus-numitul (...) necesită în mod normal, în condiţiile unei evoluţii favorabile 23 - 25 zile îngrijiri medicale. Leziunile traumatice consemnate în cuprinsul foii de observaţie s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil în noaptea de 6/7 mai 2012. Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa victimei şi nu constituie infirmitate."
Tribunalul a constatat, că din procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare a rezultat că inculpatul a susţinut că lângă centrala termică de pe strada A. s-a întâlnit cu "doi oameni", iar în urma altercaţiei s-a speriat şi a scos un briceag cu lungimea lamei de circa 2,5 cm cu care l-a înţepat pe unul dintre cei doi, după care a fugit.
În declaraţia consemnată de organele de poliţie, inculpatul a declarat că recunoaşte şi regretă fapta, care a fost săvârşită în condiţii de întuneric şi în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, or aceste susţineri ale inculpatului se coroborează cu declaraţiile martorului M.A. şi ale părţii vătămate.
Tribunalul a considerat că este cu desăvârşire exclusă ipoteza săvârşirii faptei fără intenţie, câtă vreme inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, rezultat pe care chiar dacă nu l urmărit, cel puţin a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Fiind vorba de o lovitură aplicată cu un obiect tăietor-înţepător, care a necesitat intervenţia chirurgicală de specialitate şi efectuarea pleurotomiei minimă dreapta (s-au evacuat aer şi aprox. 200 ml sânge) şi sutura plăgii de la nivelul spaţiului III intercostal drept, este evident că agresiunea asupra părţii vătămate a fost aptă a duce la decesul acesteia.
De asemenea,Tribunalul nu a primit apărarea potrivit căreia inculpatul a săvârşit fapta în legitimă apărare, întrucât niciuna din probele de la dosar nu conturează ipoteza unui atac material, imediat, direct, injust, care să fi pus în pericol grav persoana inculpatului.
Dimpotrivă, din declaraţia martorului M.A. şi din susţinerile inculpatului mai sus arătate, a rezultat fără nici un dubiu că a fost vorba de o simplă altercaţie, în urma căreia inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a lovit cu briceagul pe partea vătămată fără a exista un motiv întemeiat şi rezonabil care să justifice recurgerea la un asemenea gest. Tribunalul a considerat că nu poate fi vorba nici măcar de o provocare a inculpatului, probele administrate în cauză nerelevând acte de violenţă, o atingere gravă a demnităţii persoanei sau o altă acţiune ilicită gravă comise de partea vătămată.
Din probele administrate în cauză a rezultat că între inculpat şi partea vătămată a existat o dispută cu privire la o pereche de pantofi sport, despre care partea vătămată a pretins că sunt ai unei prietene a lui, iar inculpatul a susţinut că sunt ai lui. Or o asemenea neînţelegere nu putea fi rezolvată în niciun fel prin lovirea părţii vătămate cu briceagul în hemitorace.
Tribunalul a înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea inculpatului că briceagul avea lama ruptă de dinainte de incidentul dintre el şi partea vătămată şi că anterior acestui moment partea vătămată a avut un conflict cu martorul M.A., sub acest aspect, Tribunalul reţinând că nu există nici o probă. Dimpotrivă, declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale sunt cu totul în sensul situaţiei de fapt reţinute de Tribunal.
Sub aspectul încadrării juridice a infracţiunii, Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului I.A. de a aplica o lovitură cu un obiect tăietor-înţepător într-o zonă anatomică vitală a părţii vătămate D.M., provocându-i leziuni ce au necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale, întruneşte, atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat art. 174 - 175 lit. i) C. pen., fapta fiind săvârşită în loc public.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta reţinută în sarcina sa,Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura şi gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei şi persoana făptuitorului.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, Tribunalul a ţinut seama de periculozitatea foarte ridicată şi răsunetul deosebit de negativ al infracţiunii de omor în rândul cetăţenilor, chiar şi în forma tentativei, de urmările grave care se puteau produce prin lovitura de briceag într-o zonă vitală, respectiv în toracele părţii vătămate, de lipsa antecedentelor penale la momentul săvârşirii faptei, de vârsta relativ tânără a inculpatului, de recunoaşterea săvârşirii faptei, de faptul că inculpatul figurează cu o amendă administrativă pentru fapta prevăzută de art. 21 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, de starea de ebrietate, care a atenuat controlul mintal al inculpatului, de neînţelegerile anterioare dintre părţi.
Faţă de atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptei, chiar dacă acesta a invocat acţiunea agresivă a părţii vătămate şi starea de legitimă apărare, s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., iar potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum corespunzător pericolului social al faptei şi periculozităţii făptuitorului, întrucât infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate deosebită, fiind de natură să pericliteze serios relaţiile sociale ocrotite de lege.
Tribunalul a considerat că nu sunt incidente alte circumstanţe sau cauze de atenuare a pedepsei, neputându-se vorbi de provocarea inculpatului de partea vătămată sau de depăşirea scuzabilă a limitelor legitimei apărări.
Cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat şi nici nu s-au modificat şi că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, din materialul probator s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este trimis în judecată şi sa apreciat că se menţin şi cerinţele prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reţinut că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă, luând act de acest lucru şi că Spitalul Clinic de Urgenţă "B.A." Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 1937,1 RON, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, serviciilor medicale şi medicamentelor acordate părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen legal apel, inculpatul I.A., fără a-l motiva în scris, dar susţinând că sentinţa nu este legală şi temeinică întrucât a fost condamnat în mod greşit, impunându-se achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
Apelantul inculpat a susţinut că a comis fapta în legitimă apărare, victima a pătruns în locuinţa unde se afla, trezindu-l şi cerându-i să-i restituie o pereche de pantofi, motiv pentru care s-a iscat un conflict, partea vătămată agresându-l pe inculpat, iar acesta a răspuns pentru a se apăra, lovind-o cu briceagul.
Dacă nu se va reţine solicitarea de achitare, inculpatul a susţinut că prin eficientizarea circumstanţelor atenuante reţinute deja prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. să se procedeze la reindividualizarea pedepsei, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea, examinând potrivit art. 371 şi art. 378 C. proc. pen. apelul inculpatului prin prisma criticilor formulate, cum şi din oficiu, a constatat că acesta este întemeiat, dar pentru alte considerente decât cele la care s-au referit criticile inculpatului.
În aplicarea art. 378 alin. (11) C. proc. pen., instanţa de apel a ascultat pe inculpat la termenul din 04 februarie 2013, acesta menţinându-şi declaraţiile anterioare, fără a face alte adăugiri, arătând că a spus adevărul în declaraţiile date.
În privinţa situaţiei de fapt şi a împrejurărilor comiterii faptei, s-a constatat că instanţa de fond a făcut o analiză temeinică a tuturor dovezilor administrate în cauză, apreciate potrivit art. 63 C. pen., reţinând că inculpatul la data de 06/07 mai 2012, în jurul orelor 00:15, pe fondul unui conflict generat de o discuţie dintre inculpat şi victimă cu privire la o pereche de pantofi sport, a aplicat victimei D.M. o lovitură cu un obiect tăietor - înţepător (briceag) într-o zonă anatomică vitală, provocându-i leziuni ce au necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale, nefiind pusă în primejdie viaţa victimei.
Instanţa, nu doar că a examinat temeinic probele administrate, dar a analizat toate apărările inculpatului, care, deşi nu a negat aplicarea loviturii, a susţinut că a acţionat astfel, pentru a se apăra de acţiunea agresivă a victimei îndreptată împotriva sa, susţinând în faţa instanţei (conform încheierii din 15 octombrie 2012) că a acţionat în legitimă apărare.
Apărarea inculpatului, în apel, se circumscrie în principal aceleiaşi susţineri, în sensul că a acţionat în legitimă apărare, fiind astfel justificată achitarea sa pentru existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. "este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, indirect şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc".
Din probele administrate, nu a rezultat în niciun mod că inculpatul a acţionat în legitimă apărare, şi nici nu a rezultat că victima a îndreptat un atac cu caracteristicile menţionate de art. 44 alin. (2) C. pen. împotriva inculpatului.
Adevărat între inculpat şi victimă a apărut un conflict cu privire la apartenenţa unei perechi de pantofi sport, pe acest fond intervenind şi martorul M.A. pentru aplanarea conflictului.
Dacă acţiunea victimei este circumscrisă acestui conflict, nu doar minor, dar şi nejustificat inculpatul fiind sub influenţa consumului de alcool, a lovit victima cu un briceag în zona toracică, cauzându-i leziuni grave, motiv pentru care martorul menţionat a solicitat intervenţia unei ambulanţe.
S-a constatat astfel, că mijloacele de probă administrate nu relevă nici un aspect faptic care să susţină apărarea inculpatului, aceasta şi prin prisma art. 66 alin. (2) C. proc. pen., care dă posibilitatea inculpatului să probeze lipsa de temeinice a acuzării, ceea ce inculpatul nu a făcut în cauză.
Aşa fiind solicitarea inculpatului de achitare nu a putut fi primită.
Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a constatat că instanţa a avut în vedere nu doar criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi toate circumstanţele cauzei, poziţia procesuală a inculpatului, dar şi elementele ce caracterizează persoana acestuia.
Infracţiunea de omor calificat, chiar în forma tentativei, prezintă prin natura sa un pericol social deosebit de ridicat, fiind îndreptată împotriva vieţii, un atribut esenţial al existenţei umane, inculpatul acţionând cu intenţia indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale, aceasta reieşind din modul de acţiune, zona vitală vizată (zona toracică) şi folosirea unui obiect tăietor-înţepător, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, iar mobilul faptei nu-şi găseşte nici o justificare într-o reacţie a victimei care nu a făcut decât să solicite apartenenţa unei perechi de pantofi sport. Aceste constatări conduc la concluzia că nu se justifică o reducere mai accentuată a pedepsei, inculpatului fiindu-i reţinută deja circumstanţa atenuată prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., după cum nu poate fi aplicată o altă modalitate de executare, decât cea a regimului de detenţie, raportat la natura şi gravitatea infracţiunii, modul agresiv de acţiunea al inculpatului, chiar faţă de persoane cunoscute şi apropiate, această modalitate fiind aptă să asigure realizarea cerinţelor art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile s-a constatat că instanţa de fond, greşit l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1937,1 RON daune civile, către Spitalul Clinic de Urgenţă "B.A." Bucureşti, în condiţiile în care, această parte civilă a solicitat daune în cuantum de doar 1042,10 RON, potrivit adresei din 03 octombrie.
Pentru acest unic motiv, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul inculpatului şi s-a desfiinţat sentinţa doar în aceste limite.
Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia inculpatului de la 07 mai 2012 la zi.
Potrivit art. 383 alin. (21) şi art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciindu-se că în cauză fiind dovezi că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura şi gravitatea faptei, dar şi cu tulburarea ivită în rândul colectivităţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.A. şi a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. solicitând în principal admiterea recursului,casarea hotărârilor recurate şi achitarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 C. pen., în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei de 5 ani închisoare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în raport de împrejurarea că inculpatul are familie şi copii în întreţinere, nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, nu are antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală corectă, iar ca modalitate de executare a solicitat aplicarea art. 861 C. pen.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv (declaraţiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal; declaraţiile părţii vătămate date în cursul urmăririi penale; declaraţiile martorului M.A. date în cursul urmăririi penale; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesul-verbal de redare a apelului telefonic efectuat la numărul unic de urgenţă 112; procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la momentul deplasării la locul incidentului şi planşele foto ataşate; expertiza medico-legală a Institutului Naţional de Medicină Legală; celelalte acte medicale; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiile judiciare anexate; corpul delict ridicat de organele de poliţie şi mijloacele materiale de probă), rezultă fără dubii că inculpatul nu a săvârşit fapta în legitimă apărare întrucât niciuna din probele de la dosar nu conturează ipoteza unui atac material, imediat, direct, injust, care să fi pus în pericol grav persoana inculpatului, nefiind incidente dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen., potrivit cărora "este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, indirect şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc". Altercaţia ori neînţelegerea plecată de la posesia ori proprietatea asupra unor pantofi sport nu se poate circumscrie condiţiilor atacului descris anterior.
Cu privire la critica vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţele de fond şi apel, evidenţiate anterior pe aspectul individualizării pedepsei, împrejurarea că pericolul pentru ordinea publică, în prezenta cauză, este dat de natura şi gravitatea infracţiunii, modalitatea în care a acţionat, respectiv lovirea victimei într-o zonă vitală a corpului (zona toracică), cu un obiect apt a produce leziuni grave (cuţit), pe timpul nopţii, precum şi faptul că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
Circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, cu accent pe vârstă inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut atitudine procesuală corectă, de recunoaştere şi regret a săvârşirii faptei, nu sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepselor ori la reţinerea şi a altor circumstanţe atenuante, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, o pedeapsă sub minimul special, ca urmare a reţinerii de către instanţa de fond şi menţinute în apel a dispoziţiilor art. 75 lit. c) C. pen.
Aşadar, Înalta Curte reţine că pedepsele stabilite şi modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 04 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 mai 2012 la 08 mai 2013.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva Deciziei penale nr. 25 din 04 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 mai 2012 la 08 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1547/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1549/2013. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
