ICCJ. Decizia nr. 1546/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia Nr. 1546/2013
Dosar Nr. 3108/89/2012
Şedinţa publică din 08 mai 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 194 din 05 noiembrie 2012, Tribunalul Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului N.V.I., fiul lui V. şi D., născut în mun. Galaţi, jud. Galaţi, domiciliat în sat Măluşteni, com. Măluşteni, jud. Vaslui, în prezent deţinut în Penitenciarul laşi, CNP aaa, cetăţean român, studii 5 clase, ocupaţia agricultor, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin 7 C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei,s-a interzis inculpatului N.V.I. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului N.V.I. şi în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de reţinere şi arest preventiv a inculpatului, de la data de 5 august 2012 la zi.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.C. şi a stabilit termen de judecată la data de 28 noiembrie 2012.
S-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă "N.O." laşi şi Spitalul Militar de Urgenţă laşi.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1349 şi 1357 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul N.V.I. să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 7.096,30 RON,către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "N.O." laşi şi suma de 1.196,85 RON către partea civilă Spitalul Militar de Urgenţă laşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.C., sume actualizate la data executării.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul N.V.I. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1120 RON,din care suma de 300 RON reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească precum şi suma de 63 RON reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale întocmită de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui, se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei."
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr. 440/P/2012 întocmit la data de 21 august 2012 şi înregistrat sub numărul 3108/89/2012 la data de 24 august 2012, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul N.V.l., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
S-a reţinut că la data de 21 martie 2012 Poliţia Murgeni a fost sesizată că inculpatul N.V.l. l-a agresat cu corp dur pe partea vătămată P.C., pe care l-a lovit repetat, din verificările ulterioare rezultând că acesta din urmă a rămas cu infirmitate fizică permanentă şi a necesitat un număr notabil de zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere amploarea leziunilor prezentate de partea vătămată P.C. şi faptul că la dosar exista copia un certificat medico-legal, s-a dispus expertizarea medico-legală a părţii vătămate, sens în care Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. xxx/2012 prin care s-au concluzionat următoarele P.C. prezintă leziuni traumatice de tipul fracturii craniene parietală dreaptă, ce se continuă superior spre vertex cu fractură cominutivă parietală posterioară cu fragmente înfundate, hemoragie subarahnoidiene, hematom epicranian parietal, fracturi duble de antebraţ drept radius şi cubitus şi tumefieri.
Leziunile au putut fi produse prin lovire activă cu obiecte contondente de tipul unui corp dur, cu suprafaţă de contact redusă (bară metalică, bâtă de lemn de consistenţă dură), aplicat pe planul superior lateral dreapta a extremităţii cefalice, fără a se putea preciza cu exactitate poziţia agresorului; fractura ambelor oase antebraţ drept, se putea produce, cel mai probabil, prin lovire activă cu obiecte contondente, de asemenea, de tipul unui corp dur, printr-un mecanism de apărare a extremităţii cefalice, prin ridicarea membrului superior drept, astfel încât s-a considerat că asupra sus-numitului, s-a aplicat un număr minim de două lovituri. Pot data din 22 martie 2012.
Partea vătămată a necesitat 50 - 55 zile îngrijiri medicale pentru fracturarea ambelor oase antebraţ drept şi 40 - 45 zile de îngrijiri medicale necesare pentru leziunile cranio-cerebrale cu includerea acestora într-un număr de 50 - 55 zile îngrijiri medicale necesare pentru traumatismul din data de 22 martie 2012. Leziunile nu au pus în primejdie viaţa sus-numitului deoarece în actele medicale înaintate nu rezultă prezenţa unor leziuni meningo-cerebrale sau soluţii de continuitate durale subiacente fracturii cominutive cu înfundare.
În urma traumatismului suferit la data de 22 martie 2012, sus-numitul rămâne cu infirmitate fizică (permanentă) prin lipsă de substanţă osoasă postcraniectomie de necesitate."
Cu ocazia cercetărilor inculpatul şi-a recunoscut fapta, susţinând că ar fi fost agresat de partea vătămată şi că a găsit un lemn ale cărui dimensiuni nu le poate preciza, cu care a lovit. A susţinut o singură lovitură, aspect contrazis de actul medico-legal, ca şi de amploarea leziunilor, respectiv fracturarea ambelor oase al antebraţului drept al părţii vătămate, şi fracturarea cu înfundare la nivelul extremităţii cefalice.
Partea vătămată a susţinut că inculpatul l-a lovit cu o bară metalică.
Fapta inculpatului, de a aplica lovituri repetate cu corp dur părţii vătămate, vizându-i capul, una dintre lovituri fiind barată cu antebraţul, ale cărui oase au fost fracturate (cubitus şi radius), dar fiind lovită şi extremitatea cefalică a părţii vătămate, cu producerea de leziuni cu înfundare, infirmitate permanentă şi necesitând un număr de 50 - 55 zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., fapta fiind comisă în public.
Inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi că solicită conform art. 3201 C. proc. pen., judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
S-au depus la dosar, în circumstanţiere, caracterizări privind persoana inculpatului.
Instanţa, verificând din oficiu şi constatând că actul de sesizare al instanţei a fost legal întocmit, că instanţa este competentă să judece cauza, că a fost legal sesizată, că din probele administrate în timpul urmăririi penale rezultă că faptelor inculpatului li s-a dat o corectă încadrare juridică, că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanţa a admis cererea de judecată a inculpatului potrivit procedurii simplificate.
Instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă pentru fapta săvârşită, acesta beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanţa, în cadrul criteriilor generale prev. de art. 52 şi 72 C. pen., a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal reduse cu 1/3 în conformitate cu disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmarea produsă, împrejurările săvârşirii faptei, lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, precum şi datele personale ce-l caracterizează pe acesta.
Pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură să asigure prevenţia specială şi generală înscrisă în dispoziţiile art. 52 C. pen.
S-a interzis inculpatului pentru perioadă de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar pe durata executării pedepsei s-a interzis exercitarea aceloraşi drepturi,ca pedeapsă accesorie. S-a considerat că gravitatea faptei îl fac nedemn pe inculpat de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului N.V.I. şi în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de reţinere şi arestare preventivă începând cu data de 5 august 2012 la zi.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a disjuns acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.C.
Părţile civile Spitalul Clinic de Urgenţă "N.O." laşi şi Spitalul Militar de Urgenţă laşi s-au constituit părţi civile.
Fiind dovedite pretenţiile civile ale celor două părţi civile, instanţa a admis acţiunile civile şi în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul N.V.I. să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 7.096,30 RON către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "N.O." laşi şi suma de 1.196,85 RON către partea civilă Spitalul Militar de Urgenţă laşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P.C., sume actualizate la data executării.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul N.V.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe a fost apelată de procuror şi de inculpatul N.V.I.
Inculpatul nu şi-a motivat apelul.
Procurorul a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite şi a omiterii aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.
Raportat la gradul de pericol social al faptelor comise, a rezultatului infracţiunii şi persoana inculpatului, procurorul a arătat că pedeapsa stabilită este prea mică.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, inculpatul a declarat că îşi retrage apelul.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului de fond şi sentinţa criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul şi l-a însuşit conform prevederilor art. 3201 C. proc. pen., respectiv: declaraţiile părţii vătămate P.C.; certificatul medico-legal din 12 aprilie 2012 al C.M.L Bârlad; raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. xxx/2010 întocmit de S.M.L Judeţul Vaslui; declaraţiile inculpatului a rezultat că, în mod judicios şi temeinic argumentat instanţa de fond a stabilit vinovăţia inculpatului N.V.I., în săvârşirea faptei.
În cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, fiind evidenţiate aspecte concordante ce susţin vinovăţia inculpatului şi stabilindu-se corect că fapta acestuia, de a aplica în public, lovituri repetate cu un corp dur părţii vătămate, vizând capul, lovituri care au produs leziuni ce au necesitat un număr de 50 - 55 zile îngrijiri medicale şi au determinat o infirmitate fizică permanentă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat de prima instanţă şi criticat de procuror prin apelul declarat, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit principiului individualizării răspunderii penale, constrângerea penală trebuie înfăptuită diferenţiat în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de persoana inculpatului.
Din prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) rezultă că la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixată în partea specială a aceluiaşi cod, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise, consecinţele pe care Ie-a avut fapta asupra psihicului şi integrităţii corporale a victimei, aceasta dobândind o infirmitate fizică permanentă, numărul de lovituri aplicate şi poziţia procesuală de negare la începutul cercetărilor a numărului de lovituri aplicate părţii vătămate deşi actele medicale dovedeau clar contrariul, Curtea a apreciat că instanţa de fond nu a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate sub aspectul cuantumului acestuia, reţinând greşit în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
În raport, cu cele menţionate, Curtea a constatat întemeiată critica procurorului privind greşita individualizare a pedepsei, majorarea cuantumului pedepsei aplicate la 6 (şase) ani închisoare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului educativ şi de exemplaritate al acestuia, îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, dar şi o constrângere corespunzătoare raportat la fapta comisă.
Întemeiată s-a apreciat a fi şi critica procurorului referitor la omisiunea aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2000, infracţiunea de omor calificat făcând parte din categoria infracţiunilor pentru care prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, este obligatorie.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.V.I., fiul lui V. şi D., în prezent deţinut în Penitenciarul laşi, împotriva Sentinţei penale nr. 194 din data de 05 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vaslui, în Dosarul nr. 3108/89/2012.
A admis apelul declarat de procuror împotriva Sentinţei penale nr. 194 din data de 05 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Vaslui, în Dosarul nr. 3108/89/2012, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală şi rejudecând cauza a înlăturat din cuprinsul hotărârii reţinerea faţă de inculpat a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.
A majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., la 6 (şase) ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate şi starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi arestarea preventivă de la 05 noiembrie 2012.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la cei doi inculpaţi, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 75/2008, aceştia să fie informaţi că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGF, a profilului genetic.
A fost obligat inculpatul să achite statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON către Baroul de Avocaţi laşi, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.V.I. şi a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
La individualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei)
(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
(4) Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
(7) Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Cuantumul pedepsei principale aplicate este rezultatul reţinerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale, - art 3201 C. proc. pen.
În aceste condiţii pedeapsa principală în cuantum de 6 ani, aplicată inculpatului N.V.I., pentru infracţiunile cercetate în prezenta cauză, este uşor orientată spre minimul special rezultat din incidenţa art. 3201 C. proc. pen. Modul de operare caracterizat prin violenţă nejustificată, urmările produse constând inclusiv într-o infirmitate cauzată părţii vătămate justifică pe deplin cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare.
Curtea adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţa de apel, evidenţiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei şi faptul că circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, vârsta inculpatului, definind ori constituind elemente de normalitate nu sunt suficiente pentru a conduce la necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Înalta Curte apreciază că pedepsele stabilite şi modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V.I. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.V.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 august 2012 la 08 mai 2013.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.V.I. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 22 ianuarie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.V.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 05 august 2012 la 08 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1547/2013. Penal → |
|---|
