ICCJ. Decizia nr. 1549/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia Nr. 1549/2013

Dosar Nr. 2801/62/2012

Şedinţa publică din 08 mai 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 242 din 2 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. 2801/62/2012 a fost respinsă cererea de judecare a cauzei conform procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. şi în baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) (prin schimbarea încadrării juridice potrivit dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. dispusă prin încheierea din 14 iunie 2012 a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) şi e) C. pen. şi tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) C. pen. cu 33 lit. b) în infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) şi tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.), cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.I., deţinut în Arestul IJP Braşov în baza mandatului de arestare preventivă nr. 31 din 29 februarie 2012 emis de Tribunalul Braşov la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.I. la pedeapsa principală de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru inculpatul B.C.I. şi s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2012 la zi iar în temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 136, 143, 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.C.I.,respingându-se totodată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC "R.B." SA suma de 1080,81 RON cu titlu de daune materiale, părţii civile M.E. suma de 5000 RON cu titlu de daune materiale plus suma de 321 RON diferenţa de venituri nerealizată plus c-val în RON la cursul BNR de la data plăţii a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale, părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 15749,73 RON reprezentând c-val prestaţiilor medico-sanitare acordate părţii vătămate.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea inculpatului din penitenciar.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă în fapt că, la data de 28 februarie 2012, în jurul orelor 07:00, inculpatul B.C.I. a plecat de la locuinţa sa din Timişul de Sus, spre municipiul Braşov, având asupra sa un rucsac în care a pus un cuţit, o pereche de mănuşi şi o cagulă din material textil, decupată în zona ochilor şi a gurii. Inculpatul mai avea asupra lui un telefon mobil marca N. albastru, legătura de chei a locuinţei, o cheie inbus şi câţiva RON.

Inculpatul B.C.I. a parcurs distanţa Timişul de Sus - Braşov cu o maşină de ocazie, coborând în zona Dârste, unde la un restaurant a consumat băuturi alcoolice - o bere şi 100 g coniac - apoi s-a deplasat cu un mijloc de transport în comun în zona Pieţii A. (fostă S.), unde la cârciuma "S." a mai consumat băuturi alcoolice, încă o bere şi un coniac. În jurul orei 09:00, inculpatul B.C.I. a ajuns pe str. S., unde în dreptul blocului cu nr. 15 este deschis un centru de colectare a fierului vechi, amenajat într-un container metalic aparţinând SC "R.B." S.A. şi unde lucrează partea vătămată M.E.

Anterior în data de 14 februarie 2012 inculpatul B.C.l. a vândut la acest centru de colectare, cupru, ocazie cu care a observat că la centru se ocupă o singură persoană de achiziţii, că aceasta este în vârstă şi corpolentă şi a văzut locul unde sunt ţinuţi banii pentru plata deşeurilor metalice achiziţionate.

Inculpatul B.C.I., ajuns lângă o latură a containerului metalic a luat hotărârea de a sustrage bani, a dat rucsacul jos, şi-a pus cagula pe faţă şi mănuşile, şi-a tras gluga hanoracului pe cap, a luat din rucsac cuţitul, apoi s-a apropiat de uşa de acces în container, pe care a deschis-o brusc şi a trântit-o de un perete al containerului. Zgomotul produs a alarmat partea vătămată M.E. care s-a speriat, s-a ridicat de la masă şi s-a îndreptat spre uşa de acces în birou pentru a-l împiedica pe inculpat să sustragă banii, moment în care inculpatul, care intrase în interior şi deschisese uşa biroului a lovit-o cu cuţitul în zona abdomenului.

A urmat o luptă între partea vătămată M.E., care încerca să-l împingă pe inculpat spre uşa de acces în container, timp în care inculpatul i-a mai aplicat şi alte lovituri cu cuţitul, iar partea vătămată a căzut în şezut după ce i-a smuls haina inculpatului. În timpul luptei, inculpatul a pierdut la locul faptei o parte dintre haine în care se aflau telefonul mobil, cheile casei, cheia inbus şi cuţitul, dar profitând de faptul că partea vătămată era căzută jos, a intrat în birou şi dintr-un sertar al mesei a luat câţi bani a putut cuprinde cu mâna, apoi a fugit, însă lângă uşă a pierdut o parte din banii sustraşi.

După comiterea faptei, inculpatul B.C.I. a părăsit în fugă locul faptei, cu direcţia C.B., iar pe traseu a căzut lovindu-se la un genunchi şi la mână, apoi a aruncat mănuşile şi după un timp, cagula. S-a urcat într-un taxi la staţia de taxiuri B. de pe C.B. şi i-a cerut şoferului să-l ducă în zona T.T., a plătit cursa cu taxiul, respectiv 10 RON, din banii sustraşi, apoi s-a deplasat pe jos la locuinţa martorei T.C. Ajuns la locuinţa martorei T.C., inculpatul B.C.I. i-a povestit ce a făcut, era şocat şi îi tremurau mâinile apoi i-a cerut haine de schimb pentru că după comiterea faptei îşi făcuse nevoile fiziologice pe el, iar la partea de sus a corpului nu mai avea decât hainele mai subţiri, pentru că hanoracul şi geaca rămăseseră la locul faptei. Speriată, martora T.C. şi-a chemat concubinul-martorul S.I.D. acasă, iar acesta aflând ce a făcut inculpatul, I-a sfătuit să se predea organelor de poliţie. O parte din întâmplările relatate de inculpat Ie-a auzit şi martorul P.G.

Inculpatul B.C.I. i-a dat martorei T.C. suma de 1450 RON din banii sustraşi, cerându-i să ducă aceşti bani soţiei lui care se afla la Şercaia, apoi restul de bani i-a păstrat pentru el, respectiv 300 RON. La locuinţa martorei, inculpatul B.C.I. a consumat bere şi a fumat, bunuri pentru care a cheltuit 20 RON din suma sustrasă. După aceasta, inculpatul B.C.I. a luat un taxi, în care a urcat şi martora T.C. şi s-au deplasat în localitatea Timişul de Sus, unde inculpatul s-a dus la un centru alimentar, iar martora spre locuinţa ei din această localitate. Cursa a costat 40 RON, pe care inculpatul i-a plătit din banii sustraşi.

Inculpatul B.C.I. şi-a cumpărat din centrul alimentar 2 pachete de ţigări LM, o bere şi o cafea pentru el şi o altă bere pentru martorul M.P. Organele de poliţie l-au depistat pe inculpatul B.C.I. în acest centru alimentar şi imediat acesta a recunoscut comiterea faptei.

Martora T.C. a predat organelor de poliţie suma de bani lăsată la ea de către inculpat, cât şi hainele lăsate de acesta în locuinţa din Braşov - T.T.

Imediat după ce inculpatul a comis fapta şi a fugit de la centrul de colectare al SC "R.B." SA, partea vătămată M.E. a sesizat organele de poliţie, apoi, la scurt timp a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, în vederea acordării îngrijirilor medicale.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 13 martie 2012 şi a completării la raport partea vătămată M.E. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin loviri repetate cu instrument tăietor înţepător, posibil cuţit, leziuni ce pot data din 28 februarie 2012 pentru a căror vindecare necesită 50 - 55 de zile îngrijiri medicale, în cazul unei evoluţii favorabile, cu precizarea că viaţa i-a fost pusă în primejdie.

În drept faptele inculpatului B.C.I., care în data de 28 februarie 2012, în jurul orelor 09:00, la centrul de colectare deşeuri al SC "R.B." SA de pe str. S. din municipiul Braşov,a lovit repetat şi cu mare intensitate cu un cuţit, partea vătămată M.E., producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, fiind mascat şi purtând mănuşi, obiecte pregătite anterior faptei în scopul sustragerii prin violenţă a banilor din gestiune şi care a sustras suma de 2720 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) şi tentativă la omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. d) C. pen. Faţă de cele expuse prin încheierea din data de 14 iunie 2012 instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) şi e) C. pen. şi tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) C. pen. cu 33 lit. b) în infracţiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) şi tentativă la omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. Instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine la infracţiunea de tâlhărie şi circumstanţa agravantă de la alin. (21) lit. e) respectiv o vătămare corporală gravă cu praeterintenţie, cât şi tentativa la omor, deci o dublă sancţionare a făptuitorului, doar cu forme de vinovăţie diferite, ci având în vedere circumstanţele reale dar şi poziţia psihică a agresorului, instrumentul folosit, intensitatea şi numărul loviturilor - 8 tăieturi de cuţit profunde şi cu mare intensitate se impune reţinerea infracţiunii de tâlhărie în concurs infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav respectiv circumstanţa agravantă prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., probele stabilind indubitabil că inculpatul a acceptat prin agresiunea sa posibilitatea suprimării vieţii unei femei pentru a crea condiţiile favorabile jefuirii acesteia.

Raportat la schimbarea de încadrare juridică cum a fost dispusă mai sus şi văzând că pedeapsa legală pentru infracţiunea de omor de grav este închisoare alternativ cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, văzând şi dispoziţiile articol 1411 C. pen. s-a respins cererea inculpatului de judecarea a cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului prima instanţă a arătat că a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social ridicat al faptelor, împrejurările şi urmările săvârşirii acestora - punerea în primejdie a vieţii victimei, dar şi persoana inculpatului. Acesta este în vârstă de 33 ani, şcolarizat 6 clase, căsătorit, cu 2 copii minori în întreţinere, integrat în societate, beneficiază de o stabilitate locativă, este susţinut de membrii familiei, muncitor, altruist (vezi caracterizările vecinilor, declaraţia martorei M.A.G. şi a martorei E.A.M.I.) angajat la data săvârşirii faptei la SC A. SRL, care se află la prima confruntare cu legea penală şi care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor comise pe fondul consumului de alcool şi al nevoilor materiale, manifestându-şi disponibilitatea de a despăgubi integral părţile civile. Potrivit referatului de evaluare presentenţială inculpatul poate avea o evoluţie comportamentală dezirabilă social în condiţiile în care va conştientiza efectele negative ale consumului de alcool şi va fi monitorizat în ceea ce priveşte sistarea consumului, va fi inclus în programe de consiliere astfel încât să fie diminuat potenţialul agresiv al inculpatului faţă de membrii comunităţii.

Faţă de aceste considerente prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de articol 74 lit. a) şi c) C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului, văzând dispoziţiile art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. ce reglementează răspunderea civilă delictuală şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 prima instanţă a apreciat că se impune obligarea inculpatului la plata către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov a contravalorii prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei pe perioada spitalizării. Văzând declaraţiile martorelor P.F. şi B.V. în sensul că victima a suferit 6 intervenţii chirurgicale, mari suferinţe fizice dar şi psihice, martorele detailând aceste suferinţe dar şi cheltuielile efectuate, înscrisul ce emană de la R., dar şi disponibilitatea manifestată de inculpat de a repara integral prejudiciul, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de articol 998, 999 C. civ. s-a apreciat de către instanţa de fond că se impune obligarea inculpatului la plata următoarelor despăgubiri civile: părţii civile SC "R.B." SA suma de 1080,81 RON cu titlu de daune materiale, părţii civile M.E. suma de 5000 RON cu titlu de daune materiale plus suma de 321 RON diferenţa de venituri nerealizată plus c-val în RON la cursul BNR de la data plăţii a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale şi părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 15749,73 RON reprezentând c-val prestaţiilor medico-sanitare acordate părţii vătămate împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul B.C.I. criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a arătat că hotărârea primei instanţe este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, cercetat şi trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi tentativă la omor calificat întrucât în mod greşit au fost reţinute în sarcina acestuia circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Pedeapsa aplicată inculpatului nu este de natură să conducă la atingerea scopului educativ pe care aceasta trebuie să îl aibă.

Inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie. Sub aspectul nelegalităţii inculpatul a apreciat că instanţa de fond în mod greşit nu a dat curs solicitării sale de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în opinia sa instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., privind soluţionarea cauzei în procedură simplificată, iar apoi să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor. În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii atacate inculpatul a arătat în principal că încadrarea juridică dată faptei de către prima instanţă este greşită întrucât nu a avut nici o clipă intenţia de a suprima viaţa victimei ci doar de a-i sustrage banii; de altfel, loviturile au fost aplicate părţii vătămate în condiţiile în care aceasta îl îmbrâncea spre ieşirea din gheretă, deci în cadrul unei lupte cu partea vătămată, după cum a declarat şi aceasta.

Pe altă parte, inculpatul a arătat că pedeapsa care i-a fost aplicată este exagerată având în vedere că acesta nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul cercetărilor, iar concluziile referatului de evaluare îi sunt favorabile.

Verificând în aplicarea art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor şi a materialului probator din dosarul cauzei şi luând în considerare de asemenea dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile formulate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză, care se coroborează cu declaraţia inculpatului de recunoaştere a comiterii faptei, o corectă stare de fapt constând în esenţă în aceea că la data de 28 februarie 2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 09:00, inculpatul B.C.I. s-a deplasat pe str. S. din Braşov unde ştia că se găseşte, amenajat într-un container metalic, un centru de colectare a fierului vechi, aparţinând SC "R.B." SA, şi-a pus pe faţă o cagulă şi mănuşi în mâini (obiecte pe care le avea în rucsacul pe care îl avea în spate), şi-a tras gluga hanoracului pe cap, a luat din rucsac cuţitul şi apoi s-a apropiat de uşa de acces în container, pe care a deschis-o brusc şi a trântit-o de un perete al containerului. Zgomotul produs a alarmat partea vătămată M.E. angajată, care s-a speriat, s-a ridicat de la masă şi s-a îndreptat spre uşa de acces în birou pentru a-l împiedica pe inculpat să sustragă banii; în acel moment inculpatul, pentru a-şi asigura accesul la birou în vederea sustragerii banilor a lovit-o cu cuţitul pe partea vătămată în zona abdomenului. A urmat apoi o luptă între inculpat şi partea vătămată M.E. în încercarea acesteia din urmă de a-l împinge pe inculpat spre uşa de acces în container, timp în care inculpatul i-a mai aplicat şi alte lovituri cu cuţitul, iar partea vătămată a căzut în şezut după ce i-a smuls haina inculpatului. În timpul luptei, inculpatul a pierdut la locul faptei o parte dintre haine în care se afla telefonul mobil, cheile casei, o cheie inbus şi cuţitul, dar profitând de faptul că partea vătămată era căzută jos, a intrat în birou şi dintr-un sertar al mesei a luat câţi bani a putut cuprinde cu mâna, apoi a fugit, însă lângă uşă a pierdut o parte din banii sustraşi. Conform raportului de expertiză medico-legală din 13 martie 2012 şi a completării la raport, partea vătămată M.E. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin loviri repetate cu instrument tăietor înţepător, posibil cuţit, leziuni ce pot data din 28 februarie 2012 pentru a căror vindecare necesită 50 - 55 de zile îngrijiri medicale, în cazul unei evoluţii favorabile, cu precizarea că viaţa i-a fost pusă în primejdie. Prejudiciul material cauzat SC "R.B." SA, este în suma de 2720 RON.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, în modalitatea reţinută de către prima instanţă, negând însă că ar fi premeditat fapta, că ar fi avut asupra sa o cagulă sau că ar fi avut intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate.

Curtea a reţinut că susţinerile inculpatului sunt neadevărate şi în mod corect au fost înlăturate de prima instanţă întrucât sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză; astfel, potrivit propriilor declaraţii date în cursul urmăririi penale inculpatul cunoştea punctul de colectare a fierului vechi unde a atacat-o pe partea vătămată întrucât, pe de o parte acesta se afla pe drumul său spre şi dinspre serviciu iar pe altă parte inculpatul a arătat că a vândut personal fier vechi acelui centru de colectare, atât în primăvara anului 2011 cât şi la data de 14 februarie 2012, observând cu acele ocazii amplasamentul centrului, de unde se luau banii pentru a se plăti contravaloarea fierului vechi precum şi faptul că la acel centru lucra o singură persoană, respectiv partea vătămată şi care era mai în vârstă şi corpolentă; or, această situaţie coroborată cu împrejurarea că inculpatul a luat în mod intenţionat de la locuinţa sa un cuţit pe care l-a purtat în acea zi în rucsac (şi pe care l-a folosit la ameninţarea şi vătămarea părţii vătămate), o cagulă (pe care de asemenea a folosit-o pentru a-şi ascunde înfăţişarea în momentul atacului şi pe care ulterior a aruncat-o) şi mănuşi au dovedit că hotărârea de a face rost de bani prin atacarea angajatei chioşcului R. nu a fost una ad-hoc. Împrejurarea că inculpatul a arătat în tot cursul procesului penal că nu avea nevoie urgentă de bani şi că nu-şi explică de ce a luat cuţitul de acasă şi nici cagula (pe care o folosea atunci când mergea cu bicicleta pentru a-şi acoperi faţa - însă în acea zi nu se deplasa cu bicicleta), s-a apreciat că nu este în măsură să conducă la concluzia că decizia sa de a procura bani prin violenţe exercitate asupra angajatei chioşcului R. ar fi una spontană.

Declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei în care a arătat că nu ar fi purtat o cagulă în momentul atacului ci o faşă elastică a fost contrazisă de declaraţia părţii vătămate care a arătat că inculpatul a purtat pe faţă o cagulă neagră care îi lăsa descoperiţi doar ochii şi gura; de altfel această afirmaţie constantă a părţii vătămate s-a coroborat cu declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale (şi asupra căreia a revenit în mod nejustificat în instanţă) în care a arătat că a purtat o cagulă, indicând chiar şi la ce o folosea în mod obişnuit.

Faţă de cele expuse, Curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit o stare de fapt corectă şi a dat o încadrare juridică corectă faptelor comise de inculpat reţinând în mod temeinic că faptele inculpatului B.C.I., care în data de 28 februarie 2012, în jurul orelor 09:00, la centrul de colectare deşeuri al SC "R.B." S.A. de pe str. S. din municipiul Braşov, a lovit repetat şi cu mare intensitate cu un cuţit, partea vătămată M.E., producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, fiind mascat şi purtând mănuşi, obiecte pregătite anterior faptei în scopul sustragerii prin violenţă a banilor şi sustrăgând în această modalitate suma de 2720 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) şi tentativă la omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. d) C. pen.

În ceea ce priveşte tentativa la omor, deşi criticată de inculpat, în mod corect a apreciat prima instanţă că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 176 lit. d) C. pen. şi nu doar cele ale art. 174, 175 lit. a), b) şi i) C. pen. care reglementează omorul calificat - şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată - întrucât din particularităţile faptei a rezultat că loviturile repetate cu cuţitul aplicate părţii vătămate au avut menirea de a o aduce pe aceasta în imposibilitate de a riposta sau reacţiona (chiar cu riscul suprimării vieţii victimei - în condiţiile folosirii unui corp tăietor înţepător şi aplicării de lovituri repetate cu acesta în toate zonele corpului) în scopul de a comite infracţiunea de tâlhărie. Nu a putut fi primită apărarea inculpatului, înlăturată de altfel şi de prima instanţă în mod întemeiat, în sensul că nu a existat niciun moment intenţia chiar indirectă de a-i suprima viaţa părţii vătămate; modalitatea concretă de derulare a incidentului astfel cum a fost descrisă de victimă, care a arătat că i-a solicitat agresorului să ia banii dacă vrea şi s-o lase în pace să nu o omoare însă acesta a continuat s-o lovească cu cuţitul şi cu picioarele, numărul şi intensitatea loviturilor instrumentul folosit, zonele în care au fost dispuse plăgile şi concluziile raportului de expertiză medico-legală converg spre concluzia că inculpatul a acceptat că această femeie îşi poate pierde viaţa ca urmare a violenţelor pe care le exercita asupra sa şi a continuat să o lovească pentru a o anihila cu scopul de a sustrage banii.

În acest context, reţinând în mod întemeiat varianta agravantă a tentativei de omor prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., instanţa de fond a apreciat în mod judicios că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 3201 C. proc. pen. referitoare la judecarea cauzei în procedură simplificată şi în consecinţă a respins în mod fondat cererea inculpatului de a fi judecat după această procedură; alin. (7) al textului de lege menţionat prevede în mod expres că această procedură nu este aplicabilă în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, or, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. legiuitorul a prevăzut pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

S-a reţinut că, este reală împrejurarea că, instanţa ar fi trebuit să respingă cererea formulată de inculpat de a fi judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. încă de la data formulării ei, pe considerentul că în speţă, chiar dacă inculpatul a arătat că recunoaşte fapta astfel cum este reţinută în actul de sesizare se impunea administrarea de probe pentru stabilirea unei încadrări juridice corecte a faptei; schimbarea încadrării juridice a faptei se realizează potrivit art. 334 C. proc. pen. în cursul judecăţii, dacă se apreciază că în raport de materialul probator administrat fapta cu judecarea căreia a fost sesizată instanţa are o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare al instanţei. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că inculpatului nu i-au fost lezate drepturile procesuale recunoscute de legislaţia internă şi nici dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin respingerea, prin sentinţa pronunţată a cererii formulate de inculpat de a fi judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., întrucât în urma materialului probator administrat de prima instanţă (şi care s-ar fi impus a fi administrat şi în cazul respingerii cererii încă de la momentul formulării ei) s-a stabilit o încadrare juridică corectă faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul iar în raport de aceasta, inculpatul nu a putut beneficia de judecarea cauzei în procedură simplificată. în speţă, s-a reţinut că sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru ambele infracţiuni comise în concurs real.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru inculpatul B.C.I. relativ la infracţiunile comise, contrar susţinerilor apelanţilor, Curtea a constatat că au fost avute în vedere de către prima instanţă toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) iar pedepsele stabilite precum şi cea aplicată, s-a reţinut că sunt în măsură să conducă la îndeplinirea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 C. pen.

S-a ţinut seama la stabilirea pedepselor atât de dispoziţiile părţii generale şi a celei speciale a Codului penal, de limitele fixate în partea specială a Codului penal pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptelor comise de inculpat, astfel cum acesta a rezultat din circumstanţele reale ale săvârşirii acestora cât şi din circumstanţele personale ale inculpatului precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, aplicându-se astfel inculpatului pedepse just individualizate orientate sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile comise urmare a efectelor reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante.

Prima instanţă a reţinut în mod judicios în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare având în vedere pe de o parte lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi atitudinea acestuia în societate anterior comiterii faptelor - astfel cum a rezultat din referatul de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov iar pe altă parte conduita procesuală adoptată de inculpat ulterior comiterii infracţiunilor de recunoaştere şi regret a faptelor, de colaborare cu organele de urmărire penală şi disponibilitatea manifestată de reparare a prejudiciului cauzat părţii civile şi părţii vătămate.

Împrejurările evocate de parchet în susţinerea motivelor de apel referitoare la împrejurarea că inculpatul obişnuia să consume băuturi alcoolice şi că uneori se auzeau din locuinţa sa certuri, s-a apreciat că nu sunt de natură a contura nici înclinaţia inculpatului spre folosirea violenţei şi nici o conduită a acestuia care să se răsfrângă asupra relaţiilor sociale; inculpatul nu a mai fost sancţionat pentru încălcarea normelor de convieţuire socială şi a dovedit că are o stabilitate locativă şi-a asigurat până la momentul comiterii faptei traiul său şi al familiei prin muncă şi deşi s-a despărţit în fapt de soţia sa este interesat şi implicat în creşterea copiilor săi; faptul că a avut neînţelegeri cu soţia sa în ultima parte a căsniciei nu împiedică concluzia trasă de prima instanţă că atitudinea inculpatului în societate anterior comiterii faptelor a fost una corectă, a respectat valorile apărate de lege şi nu a ridicat probleme de comportament în comunitatea din care provine astfel că s-a reţinut că apare justificată reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare.

În raport de gradul de pericol social concret relativ ridicat al infracţiunilor comise de inculpat, Curtea a apreciat că nu se impune a se da o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea inculpatului şi deci o reindividualizare a pedepselor stabilite în sensul reducerii cuantumului acestora; gravitatea faptelor comise astfel cum a fost conturată prin prisma particularităţilor acestora, leziunile produse părţii vătămate şi care au pus în primejdie viaţa acesteia, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru refacerea victimei precum şi valoarea prejudiciului creat şi nerecuperat sunt elemente care au condus la concluzia că pedepsele stabilite de prima instanţă şi pedeapsa rezultată aplicată sunt corespunzător dozate şi pot conduce la reeducarea inculpatului în scopul respectării pe viitor a valorilor apărate de legea penală.

Văzând că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului şi modalitatea de executare stabilită sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., aceasta este aplicată în limitele prevăzute de lege iar la stabilirea sa au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi întrucât nu au fost identificate nici alte motive pentru reformarea hotărârii, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul B.C.I. împotriva Sentinţei penale nr. 242/S din 2 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosar penal nr. 2801/62/2012, pe care a menţinut-o. În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în continuare pentru inculpatul B.C.I. durata arestării preventive începând din data de 2 octombrie 2012 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul B.C.I., criticând decizia recurată pentru netemeinicie, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., apreciind că în mod greşit au fost reţinute în favoarea inculpatului aceste circumstanţe atenuante raportate la circumstanţele reale în care au fost comise faptele, solicitând majorarea pedepselor pentru ambele infracţiuni săvârşite de inculpat, într-un cuantum care să fie de natură a conduce la atingerea scopului educativ al pedepsei conform art. 52 C. pen.

Recurentul inculpat B.C.I. a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor personale ratând că pedeapsa care i-a fost aplicată este exagerată având în vedere că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul cercetărilor, iar concluziile referatului de evaluare îi sunt favorabile.

Examinând recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reţine că este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

De asemenea, examinând recursul declarat inculpatul B.C.I. prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe menţinută de instanţa de apel este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, cercetat şi condamnat pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi tentativă la omor deosebit de grav întrucât în mod greşit au fost reţinute în favoarea acestuia circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., circumstanţe ce vor fi înlăturate.

Raportat la circumstanţele în care au fost comise faptele Înalta Curte constată că inculpatul a premeditat săvârşirea acestora dând dovadă de o violenţă extremă, prin aplicarea a opt lovituri de cuţit asupra părţii vătămate, modul de operare relevând o periculozitate sporită a faptelor şi inculpatului.

Totodată, instanţa constată că, în mod eronat s-a reţinut că inculpatul a avut o atitudine bună anterior comiterii faptei, în condiţiile în care din referatul de evaluare efectuat în cauză rezultă că inculpatul şi anterior săvârşirii faptei consuma frecvent băuturi alcoolice, nu mai locuia împreună cu soţia şi cei doi copii, iar din declaraţiile martorilor rezultă că în locuinţa inculpatului se auzea frecvent ceartă şi chiar în dimineaţa în care a comis fapta, inculpatul nu s-a prezentat la locul de muncă unde fusese angajat doar de două zile, ori prin "conduita bună a infractorului anterior comiterii faptei" folosită de legiuitor în cuprinsul art. 74 lit. a) C. pen. nu se înţelege doar lipsa antecedentelor penale.

Nici dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. nu sunt incidente în cauză, întrucât la momentul depistării de către organele de poliţie inculpatul era conştient că la locul faptei i-au rămas obiectele de îmbrăcăminte şi telefonul mobil astfel că, poziţia sa sinceră nu a constituit un veritabil sprijin acordat organelor judiciare care ar fi putut justifica reţinerea textului menţionat în favoarea inculpatului, ci a constituit o consecinţă a ineficienţei negării activităţii infracţionale dată fiind multitudinea de probe materiale ce indicau autorul infracţiunii.

Aşadar, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante, Înalta Curte, la individualizarea pedepselor ce va aplica faţă de inculpat, are în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care prevăd că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar pedepsele stabilite, respectiv de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) C. pen. şi de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., sunt în măsură să conducă la îndeplinirea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 C. pen.

În recursul inculpatului Înalta Curte, reţine că ansamblul criticilor vizând netemeinicia deciziei nu pot fi primite,circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, conduita bună avută anterior săvârşirii faptei, cu accent pe vârsta inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut atitudine procesuală corectă, de recunoaştere şi regret, că are mijloace oneste de trai, nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că se impune reducerea sau cel puţin menţinerea pedepselor deja aplicate de instanţele anterioare, întrucât acestea nu corespund scopului cerut de art. 52 C. pen. Înalta Curte reiterează faptul că pericolul social al faptei săvârşite de inculpat este deosebit de ridicat şi rezultă din modul de operare caracterizat prin violenţă excesivă, respectiv punerea în primejdie a vieţii persoanei şi împrejurările comiterii acesteia (cu premeditare, din interes material şi în public), din pluralitatea de infracţiuni, precum şi din rezonanţa socială negativă şi persistentă a infracţiunilor comise cu violenţă.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 3/Ap. din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 242 din 2 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului B.C.I., şi rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată intimatului inculpat B.C.I. în pedepsele componente de: 5 ani închisoare, 6 ani şi 6 luni închisoare şi de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe care le va repune în individualitatea lor.

Se vor înlătura dispoziţiile art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. reţinute în favoarea sus-numitului inculpat şi vor fi majorate pedepsele aplicate acestuia după cum urmează:

- de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev.şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului B.C.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.C.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2012 la 08 mai 2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 3/Ap. din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 242 din 2 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului B.C.I., şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată intimatului inculpat B.C.I. în pedepsele componente de: 5 ani închisoare, 6 ani şi 6 luni închisoare şi de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură dispoziţiile art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. reţinute în favoarea sus-numitului inculpat şi majorează pedepsele aplicate acestuia după cum urmează:

- de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c), alin. (21) lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului B.C.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b). C. pen.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.C.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2012 la 08 mai 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 mai 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1549/2013. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs