ICCJ. Decizia nr. 1515/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1515/2013
Dosar nr. 2254/93/2012
Şedinţa publică din 2 mai 2013
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 35 din 09 noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul D.M.L. din infracţiunile de tentativă la omor calificat, în stare de recidivă postexecutorie şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de tentativă la omor calificat şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.M.L. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat (fapta din data de 07 iunie 2012).
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului D.M.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D.M.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (fapta din data de 07 iunie 2012).
În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin prezenta, urmând ca inculpatul D.M.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în total să execute pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 331F din 22 martie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 11 aprilie 2011 şi a contopit restul rămas de executat de 599 zile închisoare cu pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare stabilită în alineatul de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 9 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, în final inculpatul D.M.L. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului D.M.L. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; respectiv dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului D.M.L.
În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 08 iunie 2012 la zi.
În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul D.M.L. prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
A luat act că partea vătămată M.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 din noul C. civ. şi art. 1357 din noul C. civ., art. 161 alin. (3) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi a obligat pe inculpatul D.M.L. la plata către partea civilă a sumei de 2810,36 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată M.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 07/08 iunie 2012, inculpatul D.M.L., împreună cu coinculpaţii T.C.M., T.D.E., E.A.I. şi N.G.I. au agresat partea vătămată M.N., inculpatul D.M.L. producându-i acestuia leziuni prin tăiere în zone anatomice vitale, în public, în plină stradă şi de faţă cu foarte multă lume, producând astfel scandal public de proporţii.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de consemnare a declaraţiei date de partea vătămată M.N., proces-verbal încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la data de 08 iunie 2012, planşa fotografică aferentă cercetării la faţa locului; procesul-verbal încheiat de I.P.J. Ilfov - P.O. Buftea la 08 iunie 2012, înscris medical emis de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti - Departament Gardă U.P.U. - S.M.U.R.D., declaraţiile parţiale ale părţii vătămate, declaraţiile martorilor M.C., L.G., M.R.A., I.D., R.V., procesele-verbale de recunoaştere a inculpaţilor de către martori după fotografie, cu planşe foto anexe, certificatul medico-legal nr. A2/J/491 din 13 iunie 2012 emis de Direcţia de Sănătate Publică Ilfov, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, Serviciul de Medicină Legală, raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 august 2012 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor - I.G.P.R. - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de Detecţie a Comportamentului Simulat; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 august 2012 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor - I.G.P.R. - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de Detecţie a Comportamentului Simulat, raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 septembrie 2012 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor - I.G.P.R. - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de Detecţie a Comportamentului Simulat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 8/A din 15 ianuarie 2013, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat D.M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 35 din 09 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Ilfov, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată, perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la 08 iunie 2012 la zi, iar în baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul D.M.L. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat redozarea pedepsei rezultante de 8 ani aplicată, având în vedere atitudinea sa sinceră şi de recunoaştere de care a dat dovadă, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., de vârsta sa tânără, de situaţia familială deosebită, respectiv faptul că are un copil minor în întreţinere fiind singurul susţinător al familiei şi, nu în ultimul rând, în raport de faptul că a fost de acord cu toate pretenţiile solicitate de spital.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile pronunţate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. raportat la dispoziţiile art. 52 C. pen. privind pedeapsa şi scopul acesteia, aceasta s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, modalităţile de săvârşire, atitudinea procesuală a inculpatului, respectiv atitudinea de recunoaştere beneficiind astfel de reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., circumstanţele personale ale acestuia, şi anume faptul că a mai comis infracţiuni de violenţă.
În raport de aspectele anterior analizate se apreciază că pedeapsa rezultantă astfel aplicată de către instanţa de fond şi menţinută de către cea de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., singura modalitate de executare a pedepsei şi care poate asigura atingerea scopului educativ-preventiv al acesteia fiind cea în regim de detenţie, astfel că nu se impune redozarea acesteia.
În contextul arătat, reducerea pedepsei ar compromite scopul pentru care aceasta a fost instituită. În aceste condiţii, nu s-ar mai atinge reeducarea inculpatului, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Chiar dacă inculpatul va executa pedeapsa în condiţii de penitenciar, această dispoziţie nu cauzează suferinţe fizice şi nici nu înjoseşte persoana inculpatului pentru că modalitatea de executare constituie o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din data de 15 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei de la 8 iunie 2012 la 2 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1510/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1517/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
