ICCJ. Decizia nr. 1588/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1588/2013
Dosar nr. 5404/62/2012*
Şedinţa publică din 10 mai 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277/ S din 30 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosar penal nr. 5404/62/2012, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen., art. 174 alin. (1), art. 175 lit. h) C. pen., respectiv, tâlhărie şi omor calificat în infracţiunile prevăzute de art. 208, 209 alin. (1) lit. I) C. pen., art. 192 alin. (1) C. pen. şi art. 174, 175 lit. h) C. pen., respectiv, infracţiunile de furt calificat, violare de domiciliu şi omor calificat.
În baza art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.N.M., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
S-a constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2012 s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. h) C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. d) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) şi art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 21 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 78/2010 a Judecătoriei Rupea, această pedeapsă fiind adăugată la fiecare dintre pedepsele de mai sus, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi pedeapsa de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., pedepsele astfel stabilite, respectiv, pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi pedeapsa de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., au fost contopite, dispunându-se ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 21 aprilie 2012 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului R.N.M., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/2012 emis de Tribunalul Braşov.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic in sistemul naţional de date genetice judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din penitenciar.
S-a constatat că partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Următoarele obiecte, identificate în cadrul procesului verbal de la dosar, constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului cauzei: bucată lemn de foc cu urme de substanţă brun roşcată cu aspect de sânge, cadru metalic, găleată de plastic, pahar, mătură; blugi, geacă neagră, hanorac negru, bluză roz, cizme de cauciuc de culoare albastru, blugi albaştri (haine ale inculpatului); probe sol şi probe biologice prelevate de pe talpa cizmei aparţinând inculpatului; fire păr victimă; depozit subunghial victimă; probe referinţă ADN victimă; impresiuni papilare victimă; bucată de lemn; 4 bucăţi de lemn cu substanţă brun roşcată cu aspect de sânge; 3 urme biologice cu aspect de sânge, urme biologice fire de păr; sistem de închidere poartă acces grădină; fire păr victimă; 1 cocean cu urmă de substanţă brun roşcată cu aspect de sânge; 1 bucată proteză; depozit subunghial inculpat.
În baza art. 189 şi 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariu avocat oficiu (fond şi urmărire penală).
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că victima, B.A., în vârstă de 80 de ani, locuia şi se gospodărea singură, iar din cauza unor probleme de sănătate se deplasa cu ajutorul unui cadru metalic. În data de 20 aprilie 2012 victima a schimbat yala de la intrarea în locuinţă, yală care a fost montată de H.M. În jurul orelor 15.00, martorul a fost chemat de către R.V. la locuinţa victimei, pentru a-i arăta acesteia cum se închide şi deschide uşa a cărei yală fusese schimbată. Victima a rămas singură în locuinţă, iar martora R.V. a plecat să îşi cumpere medicamente.
În acest timp inculpatul R.N.M., poreclit „M.”, consătean cu victima, se afla la locuinţa martorei B.F., mama concubinei sale. În jurul orelor 15.00, întrucât mama concubinei i-a spus că avea nevoie de ouă pentru a „drege ciorba”, inculpatul s-a hotărât să meargă la locuinţa victimei pentru a sustrage ouă, cunoscând imobilul victimei, precum şi faptul că aceasta avea probleme de sănătate şi locuia singură; de asemenea, inculpatul desfăşurase pentru victimă cu mai mult timp în urmă diverse activităţi gospodăreşti, împrejurare în care îi sustrăsese 2 animale (miei).
Inculpatul a plecat spre casa victimei, deplasându-se prin grădinile altor consăteni, a sărit gardurile până a ajuns la portiţa din spate a grădinii care era neasigurată, a pătruns în grădină, iar de aici a descuiat o altă portiţă şi a pătruns în curtea imobilului. Cunoscând locul, inculpatul s-a deplasat la coteţul găinilor de unde a sustras 3 ouă pe care le-a introdus într-o sacoşă de plastic, inscripţionată cu alb „V.”, sacoşă pe care o avea de acasă.
Când a ieşit din coteţul găinilor inculpatul a fost observat de victimă, care l-a acuzat de furt, a strigat „hoţule”, şi i-a spus că-l „va reclama la poliţie”. Inculpatului i-a „fost frică pentru că o să fie reclamat” şi a luat un lemn crăpat din grămada de lemne lângă care se afla cu care a lovit victima de 3 ori în zona capului. În aceste momente inculpatului i-a căzut din mâna punga în care se aflau ouăle sustrase, ouă care s-au spart. Deranjat de acest aspect şi pentru „a nu fi reclamat”, inculpatul a continuat să lovească victima în zona toracică, dorsală şi a capului atât cu piciorul, cât şi cu un lemn de foc pe care l-a luat din şopron. Aceste aspecte rezultă din cele două declaraţii ale inculpatului luate în cursul urmăririi penale, declaraţii care în cea mai mare măsură coincid.
Loviturile aplicate victimei au fost multiple, aspect care rezultă cu claritate din concluziile raportului de autopsiere a victimei nr. 152/Aut/2012: multiple plăgi contuze craniene, multiple echimoze faciale, cervicale şi la nivelul membrelor, infiltrat sanguin epicranian şi la nivelul muşchiului temporal stâng, multiple leziuni la nivelul bolţii craniene, hematom subdural în ambele emisfere, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, infiltrate sanguine la nivelul gâtului, multiple fracturi costale, fractura corpului vertebral toracic.
După ce a agresionat victima, inculpatul a constatat că aceasta „avea sânge pe partea stângă a capului, dar nu putea să vorbească, ci doar sufla încet”. În loc să abandoneze victima, pentru a fi sigur că aceasta nu va mai putea „să-l reclame” şi pentru a ascunde urmele faptei sale, inculpatul a luat victima „de sub braţ, din spate, a tras-o circa 3-4 m. până la fântână din curte” şi aici a „împins-o înăuntru cu capul în jos şi picioarele în sus”. Corpul victimei nu s-a scufundat întrucât capul victimei s-a sprijinit pe una dintre ulucile fântânii, tălpile picioarelor rămânând la nivelul apei. Deşi decesul victimei nu s-a datorat asfixiei mecanice, la autopsiere s-a pus în evidenţă la nivelul stomacului victimei cantitatea de 300 ml apă.
Constatând că nu s-a produs scufundarea corpului victimei şi pentru a ascunde comiterea celor două fapte, inculpatul a procedat la sprijinirea cadrului metalic utilizat de victimă pentru deplasare de marginea fântânii pentru a da impresia unui accident. Cu ajutorul unei mături de nuiele, inculpatul a măturat pământul şi resturile lemnoase din şopron îmbibate cu sânge şi le-a depozitat sub un aparat folosit pentru curăţarea de boabe a ştiuleţilor de porumb (rojniţă), apoi a aruncat pe afumătoarea din şopron lemnul cu care lovise victima.
După comiterea faptelor inculpatul s-a deplasat la locuinţa sa, urmând acelaşi traseu ca la venirea la locul faptelor; pe drumul de întoarcere, inculpatul R.N.M. a trecut prin grădina martorului R.G.R., s-a întâlnit cu acesta şi s-a oprit pentru a-i cere foc să-şi aprindă o ţigară; întrebat fiind despre prezenţa sa în acel loc, a răspuns martorului că fusese să caute un vecin pe care nu l-a găsit acasă. Martorul R.G. a susţinut că inculpatul i s-a părut mai agitat decât de obicei şi „tremura”.
Ajuns acasă, inculpatul s-a dezbrăcat de hainele purtate şi s-a descălţat de cizmele de cauciuc cu care fusese încălţat pe care le-a pus sub pat, continuându-şi activităţile zilnice ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul R.N.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele invocate vizând faptul că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în sensul că infracţiunile de tâlhărie şi omor deosebit de grav sunt în concurs real cu infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., iar pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate.
Primul motiv de apel nu a mai fost susţinut de procurorul de şedinţă, care a arătat că pentru fapta prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, imposibil de obţinut în condiţiile în care victima a decedat la data faptelor.
Relativ la individualizarea pedepselor, apelantul procuror a apreciat că se impune majorarea cuantumului celor două pedepse până la maximul prevăzut de lege având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, necesitatea împiedicării comiterii altor fapte, precum şi circumstanţele în care au fost comise infracţiunile, mobilul acestora şi calitatea victimei.
Apelantul inculpat R.N.M. a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor, solicitând reducerea acestora spre minimul special faţă de faptul că a recunoscut faptele comise, are în îngrijire copii minori, iar din referatul de evaluare rezultă că nu prezintă o personalitate dezvoltată.
Prin decizia penală nr. 4/ AP din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul R.N.M. împotriva sentinţei penale nr. 277/ S din 30 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare pentru inculpatul R.N.M. durata arestării preventive începând din data de 30 octombrie 2012, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
A fost obligat apelantul inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 150 lei; restul cheltuielilor judiciare în cuantum de 150 lei rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Starea de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi nemijlocit în cadrul cercetării judecătoreşti realizată de prima instanţă, inculpatul însuşi recunoscând faptele comise.
S-a mai reţinut, de asemenea, că în mod corect instanţa de fond a individualizat pedepsele aplicate inculpatului, ţinând seama de pericolul social ridicat al faptelor comise.
Relativ la circumstanţele personale ale inculpatului, similar primei instanţe şi instanţa de apel a reţinut vârsta tânără a acestuia la momentul comiterii faptelor, împrejurarea că a crescut într-un mediu cu posibilităţi materiale reduse fiind nevoit de mai multe ori să comită fapte de furt pentru satisfacerea imediată a nevoilor.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul R.N.M.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de parchet. În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a arătat că pedepsele aplicate inculpatului au fost greşit individualizate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen.
Reprezentantul parchetului a solicitat instanţei să aibă în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor şi periculozitatea inculpatului.
Procurorul a mai arătat că inculpatul este recidivist în temeiul art. 37 lit. a) C. pen., că acesta are antecedente penale.
Reprezentantul parchetului a arătat că pedeapsa de 21 de ani închisoare aplicată inculpatului nu este în măsură să ducă la reeducarea sa.
Pe fond a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia.
Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Referindu-se la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., apărătorul a apreciat că instanţa de fond a încadrat juridic greşit faptele săvârşite de inculpat. A arătat că în mod corect fapta se circumscrie dispoziţiilor art. 211 alin. (3) C. pen., tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei şi a solicitat redozarea pedepsei corespunzător acestei noi încadrări juridice.
În subsidiar, apărătorul a arătat că în opinia sa faptele săvârşite de inculpat la data de 20 aprilie 2012 se circumscriu faptei de furt calificat, art. 209 lit. i) C. pen. şi omor calificat prevăzut de art. 175 lit. h) C. pen., având în vedere materialul probator.
Apărătorul a mai arătat că inculpatul şi-a recunoscut faptele dar nu şi modul în care se reţine în rechizitoriu că acestea au fost săvârşite.
În final, apărătorul a solicitat admiterea recursului formulat de inculpat şi redozarea pedepselor aplicate acestuia în sensul reducerii acestora potrivit acestor încadrări juridice.
Totodată, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, având în vedere că în opinia apărării, în raport de încadrarea juridică a faptei instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi de art. 52 C. pen.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefundat, a recursului declarat de inculpat. Acesta a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptelor astfel cum acestea au fost reţinute în rechizitoriu. De asemenea, în faţa primei instanţe inculpatul a recunoscut comiterea faptelor solicitând să fie judecat în cadrul procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Procurorul a mai arătat că, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei, că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă.
Analizând hotărârile atacate, legalitatea şi temeiurile acestora prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse, dar şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă şi corespunde situaţiei de fapt reţinută de instanţe, în mod corect apreciind instanţa de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului R.N.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În mod temeinic instanţa de fond a constatat că faptele comise de inculpat constând în aceea că, în data de 20 aprilie 2012, în intervalul orar 15.00-16.00, fiind surprins de victima B.A. imediat după ce sustrăsese patru ouă din coteţul de găini, pentru păstrarea bunurilor furate şi pentru a-şi asigura scăparea, a procedat la lovirea victimei cu un lemn în zona capului, iar după ce aceasta a căzut la pământ, a continuat să o lovească în mod brutal cu piciorul la nivelul capului şi la nivel toraco-abdominal, după care, în timp ce victima mai era încă în viaţă, a aruncat-o în fântână pentru a se asigura că aceasta va muri, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
La primul termen de judecată în faţa instanţei de fond inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., învederând că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată. Se constată că acesta a recunoscut comiterea faptelor şi în faţa organelor de cercetare penală. Astfel, în ambele declaraţii date în faza de urmărire penală inculpatul a învederat că după ce a fost surprins că a sustras bunurile de la victimă s-a speriat pentru că aceasta l-ar putea reclama la organele de poliţie, motiv pentru care a lovit-o pentru înlăturarea urmelor infracţiunii. Loviturile aplicate de inculpat, cu picioarele şi cu bucata de lemn despicat, au cauzat victimei leziuni corporale care au condus la decesul acesteia.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 152/Aut/2012, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale cu fracturi multiple de boltă şi bază craniană în cadrul unui politraumatism cu fracturi de coloană vertebrală cervicală şi toracică, fracturi multiple costale bilaterale pe trei linii. S-a constatat că intensitatea loviturilor aplicate a fost mare.
Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., întrucât faptele comise de inculpat recunoscute de acesta au fost corect încadrate juridic de instanţa de fond, sens în care cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat se vor respinge, inculpatul acţionând cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei, intenţie supravenită infracţiunii de tâlhărie.
Referitor la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora (decesul părţii vătămate B.A.), limitele de pedeapsă cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (vârsta tânără a acestuia la momentul comiterii faptelor, împrejurarea că a crescut într-un mediu cu posibilităţi materiale reduse, a întâmpinat dificultăţi în asigurarea nevoilor) astfel încât, pe fondul unei toleranţe scăzute la frustrare, a apelat de mai multe ori la comiterea unor fapte de furt pentru satisfacerea imediată a nevoilor.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică care a evidenţiat faptul că inculpatul a prezentat şi prezintă o tulburare de personalitate de tip antisocial.
De asemenea, în mod corect au fost reţinute şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen., faţă de împrejurarea că la data comiterii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze inculpatul se afla în timpul termenului de încercare de 4 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 78 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Rupea urmare a condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat.
Aspectele mai sus menţionate au condus la stabilirea de către instanţa de fond a unei pedepse rezultante care prin cuantumul său şi modalitatea de executare este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei astfel cum acesta este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale.
Reanalizând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate, de 9 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie respectiv de 21 de ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, apar ca necesare prevenirii, educării şi reinserţiei acestuia în societate, neimpunându-se nici majorarea nici diminuarea acestor pedepse.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul R.N.M. împotriva deciziei penale nr. 4/ AP din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 aprilie 2012 la 10 mai 2013.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul R.N.M. împotriva deciziei penale nr. 4/ AP din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 aprilie 2012 la 10 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1586/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1590/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
