ICCJ. Decizia nr. 1603/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1603/2013
Dosar nr. 3234/101/2012
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 125 din 20 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 3234/101/2012, s-a dispus, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., raportat la art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N., la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce s-a dispus a se executa în conformitate cu dispoziţiile art. 66 C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei; în baza art. 88 C. pen., raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, începând cu 26 decembrie 2011, la zi, iar în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului P.N.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.N. a unui cuţit cu lungimea de 20 cm, lăţimea lamei de 1,8 cm, lungimea lamei tăietoare de 10 cm, cu mâner din plastic de culoare portocalie, pe lamă observându-se urme de sol, cuţit ridicat de pe marginea drumului comunal, din dreptul locuinţei lui S.D. şi care aparţine inculpatului P.N.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.N. a unei bâte din lemn în lungime de 1,20 m, ridicată din încăperea în care locuia inculpatul P.N.; în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri, ce sunt depuse la camera de corpuri delicate a Tribunalului Mehedinţi: o bluză de trening de culoare gri spre negru, având mărimea L, ce poată o etichetă de culoare maro pe care este inscripţionat cu negru F&E, FREE AND EASY; o pereche pantaloni de trening, de culoare gri spre negru, prevăzuţi pe margine cu două buzunare ce poartă etichetă de culoare maro, ce poartă inscripţionat cu negru F&E, FREE AND EASY, mărimea L; o pereche ADIDAS, mărimea 42, de culoare maro cu gri, având două dungi pe lateral cu culoare alb, prinşi cu şiret de culoare maro, ce poartă inscripţia cu alb „ACTIVE”, bunuri ce aparţin inculpatului P.N. şi care îi vor fi restituite acestuia; o geacă din material tip doc, de culoare maro, prevăzută cu patru buzunare, cu fermoar, cu guler de culoare maro din blană sintetică, ce poartă inscripţia cu roşu „M.”, având în partea din spate o tăietură, în jurul căreia se observă, pe interior, o pată de culoare brun-roşcat, ce pare a fi de sânge, bun ce va fi restituit părţii vătămate N.F.A.; un pantalon, tip blue-jeans de culoare crem, fără etichetă, pe cracul drept prezentând depuneri de materie de culoare brun-roşcată; o geacă de culoare mov, cadrilată, fără etichete cu marcă, bunurile urmând a fi restituite martorului P.C.A.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul P.N. să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii pofilului genetic în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 348 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen. şi urm., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N.A.F. şi a fost obligat inculpatul P.N. să plătească părţii civile N.A.F. suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale; s-a respins, ca nedovedit, capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale către partea civilă N.A.F.; în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Dr. Tr. Severin şi a fost obligat inculpatul P.N. să achite Spitalului Judeţean de Urgenţă Dr. Tr. Severin suma de 3.528 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat partea vătămată N.A.F. în perioada internării, 25 decembrie 2011 – 12 ianuarie 2012, conform adresei nr. 6929 din 03 mai 2012.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.N. la plata sumei de 2.303,6 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către statul roman, din care, 1.503,6 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de urmărire penală (inclusiv suma de 400 lei, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi care reprezintă onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat conform delegaţiei nr. 3718 din 26 decembrie 2011 emisă de Baroul Mehedinţi), iar suma de 800 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în faza de judecată (inclusiv sumele ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei, sume reprezentând onorariile de 100 lei, respectiv 200 lei, cuvenite avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat conform delegaţiilor nr. 1262 din 04 aprilie 2012 şi nr. 1263 din 04 aprilie 2012, emise de Baroul Mehedinţi).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În dimineaţa zilei de 25 decembrie 2011, inculpatul P.N., care avea o relaţie de concubinaj cu martora M.C., a consumat băuturi alcoolice, iar în după amiaza aceleiaşi zile, în jurul orelor 13.00, a continuat în cameră alcool împreună cu nepotul său P.C.
Nemulţumită de această situaţie, concubina M.C. s-a certat cu inculpatul, iar acesta a lovit-o. Nepotul inculpatului, încercând să aplaneze conflictul dintre ei, a fost luat la bătaie, la rândul lui, inculpatul doborându-l la pământ, împrejurare în care concubina i-a spus inculpatului că doreşte să se despartă de el şi i-a solicitat acestuia să-şi ia lucrurile şi să plece din domiciliul ei.
Supărat şi sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul a plecat de la domiciliul concubinei şi a mers la domiciliul unui vecin, numitul B., de unde l-a sunat pe nepotul lui, P.C.A. şi i-a cerut să-i aducă o sticlă cu vişinată. De frica inculpatului, P.C.A. s-a conformat şi, odată ajuns la domiciliul lui B., i-a găsit acolo pe inculpat, pe N.A., pe N.N. şi pe C.E.
În timp ce consumau toţi alcool, inculpatul a fost sunat de concubina lui, care i-a cerut să vină să-şi ia lucrurile, întrucât este căutat de poliţie.
Inculpatul a plecat şi din domiciliul numitului B. şi, stând pe uliţă, în faţa locuinţei mamei lui, l-a întâlnit pe martorul N.N., care urma să se întâlnească cu martorul C.E., pentru a merge la horă în sat. Inculpatul i-a rugat pe cei doi să vină în domiciliul mamei lui, pentru a bea vin, însă martorii au refuzat, cunoscând că este o persoană violentă. Totuşi, pentru a nu-l supăra, cei doi martori i-au spus inculpatului că, dacă insistă, poate să le aducă un pahar de vin la poartă, lucru care s-a şi întâmplat.
După ce martorii N.N. şi C.E. au băut un pahar de vin, inculpatul P.N. a plecat spre casa concubinei lui, iar după ce a parcurs câţiva metrii, s-a întors, a strigat la martori şi le-a arătat un cuţit, de circa 15-20 centimetri lungime, cu plăsele portocalii, pe care l-a scos parţial din buzunarul de la pantalon. Întrebat fiind de martorul N.N. ce vrea să facă cu acel cuţit, inculpatul i-a răspuns că „o să audă el”.
Inculpatul P.N. a mers până la domiciliul părţii vătămate, N.A.F., care era rudă cu concubina inculpatului, pentru a-i solicita să-l ajute să-şi ia lucrurile.
La domiciliul părţii vătămate N.A.F., mama acestuia, martora N.J., observând că inculpatul este băut şi cunoscând că nu este o persoană tocmai liniştită, iniţial, nu a vrut să-i spună unde este fiul ei, dar, la insistenţele inculpatului, sora părţii vătămate l-a sunat pe acesta din urmă şi l-a chemat acasă.
Inculpatul şi partea vătămată au mers la domiciliul bunicului părţii vătămate, unde l-au găsit şi pe fratele părţii vătămate, martorul N.M.D., şi, împreună, au consumat alcool timp de aproximativ două ore, după care, inculpatul, împreună cu cei doi fraţi N., au mers la domiciliul concubinei inculpatului, pentru a lua lucrurile acestuia.
Întrucât inculpatul s-a întors din casa concubinei fără bagaje, acesta i-a invitat pe cei doi fraţi N. la domiciliul mamei lui, pentru a bea vin şi pentru a asculta muzică. Din cauza stării de ebrietate, inculpatul s-a dezechilibrat pe uliţa satului, a căzut într-un şanţ şi a început să meargă de-a buşilea spre casă, moment în care N.A.F. şi N.M.D. au început să-şi bată joc de inculpat, spunându-i „cuţu, cuţu, ai ajuns la picioarele noastre”, situaţie percepută şi de martora P.S., care le-a reproşat celor doi fraţi N. acest comportament.
Când au ajuns la domiciliul mamei inculpatului, acesta a lovit cu piciorul în gardul curţii, rupând două scânduri, după care, inculpatul i-a invitat pe cei doi fraţi N. în camera nepotului lui, P.C.A., care, în acel moment, nu era acasă. Întrucât mama inculpatului i-a reproşat acestuia starea de ebrietate şi a refuzat să-i dea bani, inculpatul P.N. a început să facă scandal şi a spart geamurile de la o uşă, moment în care a intervenit şi fratele inculpatului, numitul P.C.
Auzind că s-a iscat un scandal, partea vătămată N.A.F. şi fratele acestuia, N.M.D., au vrut să plece şi au ieşit în curtea casei, situaţie în care inculpatul a mers după ei, a insistat să revină în domiciliu, lucru cu care cei doi fraţi N. au fost de acord, iar inculpatul a luat o cană cu vin şi au revenit toţi trei în camera nepotului inculpatului.
Când nepotul inculpatului a ajuns la domiciliu şi i-a găsit pe martorul N.M.D. şi pe partea vătămată N.A.F. în camera lui, P.C.A. a apucat-o de geacă pe partea vătămată, fiind certat cu acesta, şi a lovit-o în faţă, motiv pentru care cei doi fraţi N. s-au ridicat şi au plecat din casă în fugă.
Ieşind din curtea mamei inculpatului, martorul N.M.D., care fugise mai în faţă, s-a întors să vadă de ce s-a oprit partea vătămată N.A.F., moment în care l-a văzut pe fratele lui căzut jos, iar, lângă el, se afla inculpatul P.N. cu un cuţit în mâna dreaptă. De asemenea, martorul a observat că inculpatul avea supra sa şi un ciomag, cu care nu l-a lovit însă pe fratele lui. Tot în acel moment, martorul l-a văzut şi pe nepotul inculpatului venind din curte, spre poartă, dar a observat că, acesta nu s-a apropiat de locul incidentului.
Văzând că inculpatul s-a aplecat deasupra părţii vătămate şi i-a aplicat o lovitură de cuţit în spate, martorul s-a întors să-l ajute pe fratele lui, l-a ridicat de jos şi i-a spus să fugă.
Deoarece a observat că inculpatul P.N. intenţiona să intre în curte, martorul N.M.D. i-a smuls cuţitul din mână şi, văzând că fratele lui nu poate să continue drumul, l-a ridicat de jos şi, sprijinindu-l de după gât, s-au îndreptat spre domiciliul lor.
După o distanţă de circa 50-60 de metri, ajungând în dreptul locuinţei numitului S.D. şi neputând să-l sprijine prea bine pe fratele lui, martorul N.M.D. a înfipt cuţitul pe care îl luase de la inculpat în pământ, după care au continuat drumul până la domiciliul lor, unde, împreună cu martora N.J., mama martorului şi a părţii vătămate, au constatat că acesta din urmă sângera şi prezenta două răni în partea din stânga spate, motiv pentru care au sunat la Serviciul de Urgenţă 112 şi la poliţie.
Leziunile au fost constatate şi de martorul N.N., care a venit la domiciliul părţii vătămate, cu acea ocazie aflând şi că autorul faptei este inculpatul P.N.
Ulterior, cu ocazia cercetărilor, martorul N.M.D. a indicat locul unde a înfipt cuţitul în pământ, în acest sens încheindu-se procesul-verbal din data de 25 decembrie 2011.
Această stare de fapt a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, respectiv: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de conducere în locul unde se afla obiectul corp delict (cuţit) şi de ridicare; planşe foto; raportul medico-legal nr. 110 din 07 februarie 2012; certificatul medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie 2012; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1741/2012, încheiat de I.N.M.L. Mina Minovici, declaraţiile martorilor N.M.D., N.N., C.E., P.C.A. şi P.S.M., coroborate şi cu declaraţiile date de inculpatul P.N.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie 2012 al S.M.L. Mehedinţi, şi raportului medico-legal nr. 110 din 07 februarie 2012 al S.M.L. Mehedinţi, rezultă că partea vătămată N.A. a suferit leziuni în zona hemitoracelui stâng, posterior, ce au necesitat, pentru vindecare, 25-30 de zile de îngrijiri medicale, leziunile care au fost produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, prin lovire cu un corp dur şi lovire cu sau de corpuri dure şi care i-au pus viaţa în primejdie.
De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/1742/2012 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici, a rezultat că inculpatul, care prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip antisocial”, are păstrat discernământul în raport cu fapta comisă la data de 25 decembrie 2011.
În drept, fapta inculpatului P.N. a fost încadrată în infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 176 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Instanţa de fond, reţinând vinovăţia inculpatului i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu executare în regim de detenţie.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul P.N. solicitând desfiinţarea hotărârii şi în rejudecare achitarea sa întrucât nu este autorul faptei.
Prin decizia penală nr. 16 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea, ca nefundat, a apelului, menţinându-se hotărârea primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că probele administrate îl indică pe inculpat ca fiind autorul faptei astfel încât criticile acestuia sunt nefondate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
În principal s-a solicitat achitarea inculpatului în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Inculpatul a susţinut că nu există probe suficiente, directe şi pertinente care să-l indice ca fiind autorul faptei.
Se face referire, de asemenea, la faptul că leziunile descrise în raportul medico-legal nu au fost coroborate cu arma care se presupune că a fost folosită de inculpat la comiterea faptei, nefiind identificate amprentele inculpatului.
În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti confirmă vinovăţia reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizate a instanţei.
Infracţiunea a fost săvârşită de inculpatul P.N., în data de 25 noiembrie 2011, constând în aceea că pe fondul consumului de alcool a aplicat părţii vătămate N.A.F. două lovituri de cuţit, în spate, în timp ce partea vătămată se afla la poarta locuinţei inculpatului.
Din certificatul medico-legal nr. 51 din 25 ianuarie 2012 şi a raportului medico-legal nr. 110 din 7 februarie 2012 întocmite S.M.L. Mehedinţi rezultă că partea vătămată N.A. a suferit leziuni în zona hemitoracelui stâng posterior, necesitând pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale. Leziunile au fost produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, prin lovire cu un corp dur şi lovire cu sau de corpuri dure care i-au pus viaţa în primejdie.
Apărarea recurentului inculpat în sensul că certificatul medico-legal nu este concludent, că pe obiectul vulnerant şi pe hainele victimei nu au fost descoperite nici urme papilare şi nici urme de sânge, nu este întemeiată şi nu-l exclude pe inculpat ca fiind autorul infracţiunii.
Sub un prim aspect, se impune a se observa că prin actele medicale deduse la dosarul cauzei relevă existenţa a două categorii de leziuni, unele produse cu un corp tăietor înţepător, altele produse prin lovire cu un corp dur şi lovire cu sau de corpuri dure, toate leziunile, în ansamblul lor, punând în primejdie viaţa victimei.
Pe de altă parte, probele testimoniale administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti nu demonstrează prezenţa la locul faptei a altor persoane care să fi avut asupra lor vreun cuţit şi care să fi fost implicată în atacul asupra părţii civile N.A.
Din declaraţiile date de martorul N.M.D. rezultă că inculpatul împreună cu mai multe persoane au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 19.30 a ieşit în curtea casei.
Partea vătămată se afla în spatele său la „doi paşi”, moment în care a fost lovit în spate cu cuţitul de către inculpatul P.N.
Martorul a perceput în mod direct momentul în care inculpatul a lovit victima în spate, a încercat să o salveze, luând cuţitul de la inculpat pe care l-a înfipt în pământ în apropierea casei, fiind găsit ulterior de către organele de poliţie.
Acelaşi martor arată că geaca victimei era plină de sânge, obiect care a fost predat ulterior organelor de poliţie.
Aceste aspecte au fost aduse la cunoştinţa martorilor N.I. şi N.J., la aproximativ o jumătate de oră, după epuizarea conflictului, aflând că victima a fost lovită cu cuţitul de către inculpat.
Relevantă, sub aspect probatoriu, este şi declaraţia martorului C.E. care arată că a observat la inculpat un cuţit iar în momentul în care a fost întrebat de martorul N.N. la ce-l foloseşte, inculpatul i-a răspuns că „o să vadă el”. Lungimea cuţitului a fost apreciată de martor la aproximativ 20 centimetri, iar ulterior, martorul a aflat că inculpatul a lovit partea vătămată.
Aceleaşi aspecte sunt confirmate şi de martorul N.N., observând că inculpatul ţinea cuţitul în buzunarul de la pantaloni, iar seara a fost văzut de sora părţii vătămate spunându-i că victima „a fost tăiată”.
Declaraţiile martorilor se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate care, în mod constant a arătat că inculpatul este cel care l-a lovit cu cuţitul, iar în ziua respectivă nu a mai avut vreun conflict cu vreo altă persoană.
Din analiza procesului-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că organele de poliţie, în prezenţa martorilor asistenţi au ridicat cuţitul, corp delict, găsit pe marginea drumului în apropierea locuinţei lui S.D., iar din locuinţa părţii vătămate au fost ridicate mai multe obiecte de îmbrăcăminte, inclusiv o geacă care prezenta în partea din spate o tăietură. Pe partea interioară s-a constatat o pată de culoare brun roşcată.
De asemenea, a fost ridicată şi o urmă biologică, de pe regiunea digito-palmară a mâinii drept şi de pe degetul mic al mâinii drepte a inculpatului P.C.A.
Împrejurarea că în cauză nu s-a efectuat o expertiză prin care să se stabilească provenienţa urmelor de sânge găsite pe geaca victimei, respectiv identificarea impresiunilor digitale nu înfrânge conţinutul proceselor-verbale invocate anterior, probe care sunt analizate în contextul întregului material probatoriu şi care, în ansamblul lor îl indică pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Ca atare, nu se poate însuşi apărarea inculpatului, aceasta fiind nefondată, probele administrate demonstrând fără dubiu, vinovăţia inculpatului.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, se constată că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 173/2001 a Tribunalului Mehedinţi, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, ceea ce a atras reţinerea dispoziţiilor art. 176 lit. c) C. pen., respectiv art. 37 lit. b) C. pen.
Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei coroborat cu atitudinea sa procesuală şi cu tendinţa spre săvârşirea unor acte de voinţă, Înalta Curte apreciază că pedeapsa nu poate fi redusă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 16 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 38517 alin. (4), art. 383 alin. (2), art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 26 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 16 din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 decembrie 2011 la 13 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1613/2013. Penal → |
|---|
