ICCJ. Decizia nr. 1595/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1595/2013
Dosar nr. 1280/1/2013
Şedinţa publică din 10 mai 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3139 din 20 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2015/104/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul declarat de condamnatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 37 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
A obligat recurentul condamnat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 98 din 30 august 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2015/104/2010, s-a respins cererea de rejudecare conform art. 5221 C. proc. pen., formulată de petentul B.P., ca inadmisibilă.
A fost obligat condamnatul la 50 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 2015/104/2010 din 9 iunie 2010, condamnatul B.P. a solicitat, în baza dispoz. art. 5221 C. proc. pen., rejudecarea cauzei privind Dosarul penal nr. 3272/54/2006, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 75 lit. a) C. pen.
În motivarea cererii, condamnatul a menţionat că a fost judecat în lipsă şi, în acest context, solicită rejudecarea cauzei şi suspendarea executării până la rămânerea definitivă a hotărârii. A menţionat că s-a solicitat extrădarea sa pentru executarea unei pedepse pronunţate fără a fi încunoştinţat de proces şi în lipsa sa atât la dezbateri cât şi la pronunţarea executării unei pedepse ceea ce contravine directivei privind mandatul european de arestare.
Instanţa de fond a solicitat întocmirea unui referat de la Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Olt din care au rezultat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 187 din 12 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3272/54/2006 (nr. format vechi 1337/P/2006) în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g). C. proc. pen. şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal privind pe inculpatul B.P., pentru infracţiunile prev. de: art. 26 C. pen. rap. la art. 293 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 40 din Legea nr. 82/1991 combinat cu art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad şi a fost obligat inculpatul C.O. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N.S. SRL, prin lichidator judiciar SC A.G. SRL Arad, la plata sumei de 5.018.115 RON, sumă ce va fi actualizată până la data achitării integrale a acesteia.
Au fost obligaţi către aceeaşi parte civilă, în solidar, inculpaţii C.O., P.A., V.C.P., H.V.D., B.P. şi S.I.R. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Arad la 9.067.207 RON, sumă ce va fi actualizată până la data achitării integrale a debitului.
S-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de partea civila Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Timişoara şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C.O., P.A., V.C.P., H.V.D., B.P. şi S.I.R., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N.S. SRL prin lichidator judiciar SC A.G. SRL Arad, la plata sumei de 28.989.622.855 ROL şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Arad la 10.881.814.720 ROL, sume ce vor fi actualizate până la data achitării integrale a prejudiciului.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit pe bunurile inculpaţilor potrivit proceselor-verbale de la dosar urmărire penală.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare statului din care pe inculpaţii S.I.R., B.P.. V.C.P. la câte 140 RON şi pe inculpatul H.V.D. la 40 RON reprezentând onorarii pentru avocaţi din oficiu, onorariile urmând să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Olt.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel inculpaţii C.O., P.A., H.V.D. şi părţile civile Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală.
Prin Decizia penală nr. 112 din 16 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2423/54/2007 s-au admis apelurile declarate de inculpaţii C.O., P.A., H.V.D. împotriva Sentinţei penale nr. 187 din data de 12 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3272/54/2006. S-au extins efectele apelului şi cu privire la inculpaţii V.C.P., B.P. şi S.I.R.
S-a admis apelul formulat de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
S-a desfiinţat în parte sentinţa, după care:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor după cum urmează: pentru inculpaţii C.O., V.C.P. din infracţiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu); pentru inculpaţii B.P. şi H.V.D. din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu art. 124 C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal privindu-i pe inculpaţii C.O. şi V.C.P. pentru infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi pe inculpaţii B.P. şi H.V.D. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a revocat măsura arestării preventive dispusă prin ordonanţa nr. 13/P/1999 din 19 martie 1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara faţă de inculpatul V.C.P. (mandat de arestare preventivă nr. 6 din 19 martie 1999).
S-a revocat măsura arestării preventive dispusă prin ordonanţa nr. 13/P/1999 din 19 martie 1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara faţă de inculpatul B.P. (mandat de arestare preventivă nr. 5 din 19 martie 1999).
A fost obligat inculpatul C.O. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N.S. SRL prin lichidator judiciar SC A.G. SRL Arad către partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara la 2.898.962,2855 RON şi în solidar inculpaţii C.O., P.A., V.C.P., H.V.D., B.P., S.I.R. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Arad către aceeaşi parte civilă la 1.088.181,4720 RON, sume la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere după caz, începând cu data săvârşirii faptelor până la achitarea efectivă a debitului, accesorii care se vor calcula astfel: până la 31 decembrie 2002, potrivit art. 13 şi 131 din O.G. nr. 11/1996 modificată prin O.G. nr. 26/2001; de la 1 ianuarie 2003 până la 31 decembrie 2003, potrivit art. 13 şi 14 din O.G. nr. 61/2002; de la 1 ianuarie 2004, potrivit O.G. nr. 92/2003 cu modificările ulterioare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care onorariile apărători oficiu pentru inculpaţii V.C.P., B.P., S.I.R. în cuantum de câte 150 RON se vor vira din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dolj.
Decizia a rămas definitivă prin nerecurare la data de 13 octombrie 2008 pentru inculpatul H.V.D., la data de 7 octombrie 2008 pentru inculpaţii B.P. şi S.I.R., iar la data de 30 octombrie 2008 pentru inculpatul V.C.P.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpaţii P.A. şi C.O.
Extrasul deciziei a fost primit de Tribunalul Olt la data de 20 octombrie 2008, dată la care s-au emis faţă de inculpatul B.P. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 418 care a fost înaintat pentru executare la IPJ Arad - Serviciul de Investigaţii Criminale şi ordinul de interzicere a părăsirii ţării care a fost înaintat pentru executare la IGP de Frontieră şi Serviciul Public Comunitar pentru Evidenţa şi Eliberarea Paşapoartelor Simple Arad.
La datele de 4 decembrie 2008 şi 16 ianuarie 2009 s-a revenit cu adrese la IPJ Arad - Serviciul de Investigaţii Criminale cu privire la stadiul executării mandatului de executare a pedepsei închisorii.
La data de 19 ianuarie 2009 a fost primită cererea condamnatului B.P. în cuprinsul căreia a menţionat că formulează "recurs, apel, cerere de revizuire, contestaţie la executare", cerere care a fost înaintată la data de 20 ianuarie 2009 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând a fi examinată de instanţa de control judiciar în vederea calificării căii de atac exercitate.
IPJ Arad - Serviciul de Investigaţii Criminale cu adresa nr. 82.786 din 20 ianuarie 2009 a comunicat că faţă de condamnatul B.P. s-a dispus măsura urmăririi generale cu nr. S/25.157 din 29 octombrie 2008.
IPJ Arad - Serviciul de Investigaţii Criminale cu adresa nr. 82.171 din 08 din 18 februarie 2009, înregistrată la nr. 777 din 24 februarie 2009, a solicitat emiterea unui mandat de urmărire internaţională în vederea arestării şi extrădării/predării către România şi a mandatului european de arestare privind pe condamnatul B.P.
La data de 25 februarie 2009 Tribunalul Olt a emis mandatul european de arestare nr. 2 în Dosarul nr. 3272/54/2006 privind pe condamnatul B.P.
La data de 25 februarie 2009 au fost înaintate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt adresa nr. 82.171 din 08 din 18 februarie 2009 emisă de IPJ Arad - Serviciul de Investigaţii Criminale şi documentaţia în vederea sesizării instanţei cu propunerea de emitere a unui mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării privind pe condamnatul B.P.
Cu adresa nr. 1096/11/5/2009 din 25 februarie 2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a propus instanţei emiterea unui mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării condamnatului B.P.
La data de 25 februarie 2009 Tribunalul Olt a emis mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării nr. 2 privind pe condamnatul B.P.
IPJ Arad cu adresa nr. 75.406 din 22 februarie 2009, înregistrată la nr. 834 din 26 februarie 2009, a comunicat că faţă de condamnat s-a dispus măsura urmăririi generale cu nr. S/25.157 din 29 octombrie 2008.
BNI cu adresa nr. 2.359.576/BCF din 17 martie 2009 a comunicat că B.P. a fost pus în urmărire internaţională pentru arestare/extrădare/predare prin mesajul nr. 6191 din 16 martie 2009, nr. de dosar 2.359.576/BCF.
BNI cu adresa nr. 2.359.576/BCF/RV din 4 mai 2009 a comunicat că B.P. a fost arestat provizoriu la data de 1 mai 2009 de către autorităţile judiciare germane în vederea predării către România.
La data de 6 mai 2009 mandatul european de arestare privind pe condamnat, tradus în limba germană, a fost transmis direct la: Generalstaatsanwaltschaft Brandenburg a.d. Havel, Steinstr. 61, 14776 Brandenburg a.d.Havel, Germany, fax 0049.3381.2082.490.
Procuratura Generală a Landului Brandenburg cu adresa din 6 mai 2009 a precizat că extrădarea numitului B.P., cu cetăţenie română şi germană, nu poate fi aprobată întrucât acesta este şi cetăţean german, iar conform Legii nr. 80 alin. (3) IRG aprobarea extrădării unui cetăţean german în scopul executării pedepsei se aprobă dacă inculpatul, după sfaturile de la protocolul judiciar, consimte aceasta.
De asemenea, a precizat că, după reţinerea sa din 1 mai 2009 condamnatul, în cadrul şedinţei de la Judecătoria de primă instanţă Konige Wusterhausen din 2 mai 2009, nu şi-a dat acordul în privinţa extrădării în scopul executării pedepsei închisorii de 12 ani pronunţată de Tribunalul Olt pe baza mandatului european de arestare emis de tribunal la data de 25 februarie 2009, drept urmare extrădarea nefiind permisă şi acceptată.
S-a arătat că reţinerea provizorie a condamnatului la 2 mai 2009 prin intermediul Judecătoriei de primă instanţă Konige Wusterhausen a fost suspendată şi condamnatul eliberat.
BNI cu adresa nr. 2.359.576/BCF din 8 mai 2009 a transmis copia mesajului primit la 6 mai 2009 de la Interpol Wiesbaden, autorităţile române având posibilitatea de a transmite o cerere de transfer în vederea executării hotărârii penale în Germania.
La data de 8 mai 2009 Tribunalul Olt a emis adresă către Procuratura Generală a Landului Brandenburg (adresă care a fost transmisă prin fax la data de 19 mai 2009, după traducerea în limba germană a înscrisurilor necesare), pentru a proceda la recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi preluarea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată condamnatului B.P. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.
Procuratura Generală a Landului Brandenburg cu adresa din 18 mai 2009, înregistrată la 19 mai 2009, a comunicat că B.P. nu este domiciliat în Landul Brandenburg, acesta având domiciliul în str. F. 2, Bergisch Gladbach, Procuratura Generală din Landul Brandenburg nemaiavând competenţa necesară pentru a accepta cererea de preluare a executării pedepsei, solicitarea urmând să fie adresată către Procuratura Generală din Köln.
La data de 19 mai 2009 Tribunalul Olt a emis adresă către Procuratura Generală din Köln pentru a proceda la recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi preluarea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată condamnatului B.P. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală cu adresa nr. 23.312 din 27 august 2009, înregistrată la data de 3 septembrie 2009, a transmis scrisoarea Ministerului Justiţiei al Landului Renania de Nord - Westfalia, cu precizarea că Parchetul din Köln a solicitat transmiterea copiilor certificate în limba română ale documentelor transmise de tribunal, însoţite de o traducere corespunzătoare. A remis, de asemenea, documentele în limba germană restituite de către autorităţile germane.
La data de 3 septembrie 2009 Tribunalul Olt a înaintat prin fax adresă către Procuratura Generală din Köln pentru a proceda la recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti şi preluarea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată condamnatului B.P. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune. Au fost înaintate, de asemenea, copii certificate în limba română ale documentelor.
La data de 15 decembrie 2009 s-a revenit cu adresă la Procuratura Generală din Köln.
Prin Decizia penală nr. 149 din 19 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2423/54/2007 s-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.O. şi P.A. şi ca nefondate recursurile peste termen declarate de inculpaţii B.P., H.V.D. şi S.I.R.
La data de 25 ianuarie 2010 s-a revenit cu adresă la Procuratura Generală din Köln.
Procurorul principal şef din Köln cu adresa nr. 243 AR8/09 din 23 februarie 2010, înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 8111 din 29 martie 2010, a informat că cererea de preluare a executării pedepsei cu închisoarea pronunţată contra cetăţeanului român şi german B.P. a fost primită prin mijlocirea Procuraturilor Generale Brandenburg şi Köln. Cererea a fost înaintată Ministerului Justiţiei al Landului Renania de Nord - Westfalia, acesta fiind competent pentru rezolvarea ei, ministerul contactând Ministerul Justiţiei din România pentru a trimite pe cale oficială o cerere care să corespundă tratatelor în vigoare.
La data de 30 martie 2010 Tribunalul Olt a solicitat sprijinul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate pentru transmiterea cererii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti şi preluarea executării pedepsei privind pe condamnatul B.P. de către autorităţile germane.
Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate cu adresa nr. 23312/2009 din 9 aprilie 2010, înregistrată la Tribunalul Olt sub nr. 9989 din 15 aprilie 2010, a comunicat că este necesar să existe o cerere formală de recunoaştere şi de preluare a executării pedepsei aplicate condamnatului B.P. adresată autorităţilor germane, cererea urmând să fie formulată de tribunal şi întemeiată pe dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, iar atât cererea cât şi documentele ataşate trebuie însoţite de traduceri în limba germană.
La data de 15 aprilie 2010 Tribunalul Olt a formulat o cerere formală, având ca obiect recunoaşterea hotărârii judecătoreşti şi preluarea executării pedepsei aplicate condamnatului B.P. adresată autorităţilor judiciare germane, respectiv Ministerul Justiţiei al Landului Renania de Nord - Westfalia - Germania. Cererea şi înscrisurile ataşate au fost transmise la aceeaşi dată d-nei B.C.M., traducător autorizat conform Legii nr. 178/1997 din raza Curţii de Apel Craiova, conform autorizaţiei nr. 3384 emise de Ministerul Justiţiei, pentru a fi traduse în limba germană, care a comunicat că acestea vor fi traduse în termen de cel puţin zece zile, având în vedere complexitatea lucrării, urmând ca la data primirii traducerilor, atât cererea cât şi înscrisurile, în limba germană şi română, să fie înaintate de urgenţă Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate în vederea transmiterii acestora autorităţilor germane.
La data de 29 aprilie 2010 cererea şi înscrisurile ataşate, în limba germană şi română, au fost înaintate Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate în vederea transmiterii autorităţilor germane.
BNI cu adresa nr. 2.359.576/BCF/CMD din 28 mai 2010 a informat că B.P. a fost arestat provizoriu la data de 27 mai 2010 în Polonia, în vederea predării către România.
La data de 28 mai 2010 Tribunalul Olt a emis adresă către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate prin care a transmis adresa nr. 2.359.576/BCF/CMD din 28 mai 2010 a CCPI - BNI şi mandatul european de arestare nr. 2 din 25 februarie 2009 emis de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3272/54/2006, cu rugămintea de a ne sprijini în traducerea acestuia în limba poloneză şi ulterior, în transmiterea mandatului european de arestare, autorităţii judiciare de executare, respectiv PROKURATURA OKREGOWA W OLSZTYNIE, UL. DABROWSZCZAKOW 12, 10-959 OLSZTYN, fax - 0048.89.521.5485, în maxim 48 ore de la data arestării, întrucât din motive obiective nu s-a putut asigura traducerea, pe raza Curţii de Apel Craiova fiind identificat un singur traducător autorizat de limbă poloneză, respectiv doamna traducător şi interpret S.A.E. - autorizaţie nr. 20.232 - care urmare notei telefonice din data de 28 mai 2010, ora 12.10 a comunicat că se află în imposibilitate de a asigura traducerea, nefiind în localitate.
La data de 1 iunie 2010 s-a primit adresa din data de 31 mai 2010, în limba polonă, emisă de către autorităţile judiciare polone, respectiv SAD OKREGOWY W OLSZTYNIE, la aceeaşi dată fiind înaintată adresă către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate pentru acordarea sprijinului în vederea traducerii acesteia în limba română, iar ulterior comunicarea traducerii efectuate în cel mai scurt timp, pentru a putea da curs eventualelor solicitări conţinute de aceasta.
La data de 2 iunie 2010, ca urmare a primirii de la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate a traducerii solicitate, s-a emis adresă către Tribunalul Regional din Olsztyn, secţia II Penală prin care au fost comunicate informaţiile solicitate privind pe numitul B.P., adresa fiind înaintată la Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate pentru a fi tradusă în limba polonă şi, ulterior, transmisă autorităţilor judiciare de executare, respectiv Tribunalul Regional din Olsztyn, secţia II Penală, nr. fax 0048.89.521.6038.
Tribunalul Olt, prin Serviciul executări penale a solicitat autorităţilor judiciare polone unde petentul condamnat B.P. a fost arestat provizoriu din data de 27 mai 2010, predarea către România pentru punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 2 din 25 februarie 2009 dat în dosarul penal nr. 3272/54/2006.
La dosar s-a depus adresa eliberată de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol nr. 2359576/BCF/GEL din 13 iulie 2010 prin care ni s-a comunicat împrejurarea că Biroul Interpol Varşovia informează faptul că numitul B.P. nu va fi predat României întrucât instanţa competentă din Olsztyn a respins cererea formulată privind mandatul european de arestare nr. 2 emis la data de 25 februarie 2009 de către Tribunalul Olt.
În acest sens, s-a depus şi decizia instanţei judiciare din Polonia respectiv Curtea Regională din Olsztyn II Secţia Penală prin care hotărăşte respingerea cererii de extrădare respectiv a transferului lui B.P. către instanţa judecătorească română.
Potrivit dispoz. art. 5221 C. proc. pen. rejudecarea celor judecaţi în lipsă se poate face numai în cazul admiterii unei cereri de extrădare.
Cum în cauza de faţă această cerere de extrădare a fost respinsă de instanţa judecătorească din Polonia unde petentul condamnat B.P. se afla, cererea formulată de petentul condamnat pentru rejudecarea cauzei a fost apreciată ca inadmisibilă.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa de fond a respins cererea de rejudecare conform art. 5221 C. proc. pen. formulată de petentul condamnat B.P. ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel condamnatul B.P., apreciind hotărârea primei instanţe ca netemeinică şi nelegală, dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen. Se susţine că în mod eronat, prima instanţă a reţinut neîndeplinirea condiţiilor legale, deşi petentul a fost judecat şi condamnat în lipsă, iar împotriva sa a fost formulată o cerere de executare a unui mandat european de arestare, de către autorităţile statului român. În acest sens, s-a invocat încălcarea normelor de procedură privind citarea condamnatului la soluţionarea cauzei, ce a format obiectul dosarului nr. 3272/54/2006 al Tribunalului Olt, inclusiv în căile de atac, condamnatul fiind citat la o altă adresă şi dreptul la apărare, acestuia nu i s-a asigurat apărarea efectivă, garantată de lege. Pe de altă parte s-a arătat că a fost respinsă cererea de transfer în România de Curtea Regională din Olsztyn 2 Secţia Penală, instanţa poloneză apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile legale cu privire la privarea de libertate a unei persoane, atâta timp cât, aceasta nu a fost prezentă în faţa organelor de cercetare penală şi a instanţelor judecătoreşti. Apelantul a arătat că din momentul formulării cererii de extrădare, cererea de rejudecare a cauzei în condiţiile art. 5221 C. proc. pen. devine admisibilă, indiferent de modul de soluţionare, invocându-se în acest sens practica instanţelor europene în materie.
Prin Decizia penală nr. 37 din 21 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins ca nefondat recursul condamnatului, cu următoarea argumentare:
Potrivit dispoziţiilor art. 5221 C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului, iar potrivit art. 72 din Legea nr. 302/2004 dacă, extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat la cerere cu respectarea drepturilor prevăzute de art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege.
Se observă astfel, că rejudecarea cauzei în procedura prevăzută de art. 5221 C. proc. pen., are loc numai atunci când persoana ce solicită rejudecarea a fost judecată în lipsă şi aceasta, condamnatul, a fost predat autorităţilor române ca urmare a admiterii cererii de extrădare, fie a executării mandatului european de arestare.
Or, aşa cum corect a constatat prima instanţă, condamnatul, persoana solicitantă a rejudecării, nu a fost predat autorităţilor române ca urmare a emiterii mandatului european, aceasta locuind pe mai departe în afara teritoriului ţării, ceea ce fac inaplicabile dispoziţiile rejudecării condamnatului în lipsă în caz de extrădare, procedură prevăzută de art. 5221 C. proc. pen.
Nefiind îndeplinită una din condiţiile esenţiale prevăzute de lege în procedura specială, în mod corect prima instanţă a apreciat cererea ca inadmisibilă.
De aceea, criticile aduse de către apelant au fost înlăturate, inclusiv cele privind respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului de către instanţele româneşti, care la rându-le sunt neîntemeiate.
Aceasta, întrucât, dacă persoana extrădată solicită rejudecarea cauzei sale, instanţa nu poate refuza acest lucru pe motiv că persoana extrădată s-a sustras urmăririi penale sau judecătoreşti, textul nefăcând nici o precizare în acest sens.
Mai mult, art. 69 din Legea nr. 302/2004 prevede că, asigurarea rejudecării cauzei în prezenţa persoanei extrădate în condiţiile art. 34 alin. (1) este dată de Ministerul Justiţiei.
Legea impune Ministerului Justiţiei să dea statului solicitant asigurări că persoana ce se solicită a fi extrădată va fi rejudecată, dacă acest lucru s-a făcut în lipsa sa.
Sunt garanţii prevăzute de lege, scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare, fiind tocmai garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil cu respectarea în principal al dreptului său la apărare, procedura având în vedere dreptul persoanei ce a fost judecată şi condamnată în lipsă de a-şi exercita dreptul la apărare într-un nou ciclu procesual.
Prin parcurgerea acestei proceduri condamnatul, cu prilejul unei noi rejudecări, urmează să-şi exercite drepturile procesuale cu respectarea tuturor garanţiilor de derulare a unui proces echitabil.
Însă, toate aceste verificări sunt ulterioare verificării condiţiilor cerute de lege pentru declanşarea procedurii prevăzută de art. 5221 C. proc. pen., condiţii care însă nu sunt îndeplinite în cauză aşa cum am arătat.
Împotriva deciziei, condamnatul a declarat recurs.
În sinteză, recurentul a susţinut că nu are importanţă dacă s-a realizat sau nu extrădarea, esenţial pentru admiterea cererii de rejudecare fiind numai formularea de către statul român a cererii de extrădare.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive:
S-au constatat, în primul rând, demersurile juridice, inclusiv la nivel european (în Germania şi Polonia), ale instanţei de executare, Ministerului Justiţiei şi altor instituţii având competenţă în materie, pentru punerea în executare a unui mandat de executare a pedepsei închisorii emis în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată de organele judiciare ale statului român.
Aşa cum s-a menţionat de ambele instanţe, demersurile juridice au avut la bază legea internă, dar şi instrumentele juridice internaţionale în materia cooperării juridice europene.
S-a apreciat că susţinerile recurentului, în sensul că nu are importanţă dacă s-a realizat sau nu extrădarea, esenţial pentru admiterea cererii de rejudecare fiind numai formularea de către statul român a cererii de extrădare, sunt neîntemeiate.
Rejudecarea unei persoane judecate "în lipsă" presupune, tocmai pentru ca aceasta să beneficieze de posibilitatea unei apărări complete şi nemijlocite, prezenţa efectivă la noua procedură judiciară deoarece însăşi lipsa sa de la desfăşurarea primei proceduri judiciare este invocată ca o critică pentru un proces echitabil. Rejudecarea "în lipsă" a unei persoane judecate "în lipsă" ar fi de natură să repună în discuţie caracterul echitabil al noii proceduri judiciare de stabilire a răspunderii penale a inculpatului.
Împotriva hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate condamnatul B.P. a formulat prezenta contestaţie în anulare, motivele fiind menţionate în practicaua prezentei decizii.
Apărătorul contestatorului B.P. a arătat că admisibilitatea cererii se impune a fi constatată fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
A mai arătat că este dovedită împrejurarea că la termenul din 20 septembrie 2011, dată la care s-a judecat recursul contestatorul se afla arestat în Italia, chiar în acea cauză, întrucât există un mandat pentru a fi extrădat în temeiul Legii nr. 302/2004.
Totodată, a mai arătat că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs contestatorul a fost asistat de un apărător desemnat din oficiu, că acesta nu a avut posibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre împrejurarea că se află arestat într-un penitenciar din Italia.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen. prevede expres şi limitativ cazurile în care se poate face contestaţie în anulare şi anume:
- când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f) - i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar;
- când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
- când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit disp. art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este din cele prevăzute de art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţie şi dispune citarea părţilor interesate.
În speţa de faţă se constată că motivul formulat de contestatorul condamnat se încadrează numai formal în dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. "când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare".
Rejudecarea cauzei în procedura prev. de art. 5221 C. proc. pen. are loc numai atunci când persoana ce solicită rejudecarea a fost judecată în lipsă şi aceasta - condamnatul - a fost predat autorităţilor române ca urmare a admiterii cererii de extrădare.
În cauză, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, condamnatul nu a fost predat autorităţilor române, procedura extrădării nefiind adusă la îndeplinire niciodată, contestatorul condamnat în continuare locuind în afara teritoriului ţării, toate aceste aspecte făcând inaplicabile dispoziţiile rejudecării condamnatului în lipsă în caz de extrădare conform procedurii reglementate de dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
Aşa fiind, se constată că, motivele invocate de condamnat pentru admiterea contestaţiei în anulare prev. de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen. nu sunt aplicabile în raport de situaţia de fapt prezentată în cauză.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestator.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 3139 din 20 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2015/104/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 mai 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1641/2013. Penal. Asocierea pentru... → |
|---|
