ICCJ. Decizia nr. 1247/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1247/2013

Dosar nr. 4894/108/2012

Şedinţa publică din 10 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 388 din 02 octombrie 2012, Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatei C.G. la:

- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen.;

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de un an.

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, art. 76 lit. b) şi art. 80 alin. (1) C. pen.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus aplicate inculpatei C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3(trei) ani.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 86¹ alin. (1) lit. b) şi c), alin. (2), art. 86² C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante aplicată mai sus inculpatei C.G., sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpata C.G. se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., în conformitate cu programarea efectuată de Serviciul de Probaţiune, la care aceasta este obligată să se prezinte în termen de 8 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti.

În baza art. 86 ³ alin. (3) C. pen., instanţa a impus inculpatei C.G. să nu intre în legătură cu persoanele vătămate l.A. şi D.P. precum şi cu familia acestora.

A atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., raportat la art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Condamnarea inculpatului C.I. zis „R.", la:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, art. 76 lit. b) şi art. 80 alin. (1) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă, de un an;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.I. zis „R.", în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R." pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R." pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 110 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată mai sus inculpatului C.I., zis „R.", pe un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenţia inculpatului C.I. zis „R." asupra prevederilor art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpaţilor C.G. şi C.I. zis „R." pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, respectiv pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

A admis în parte acţiunea civilă exercitată în cauză de părţile vătămate/părţi civile şi a obligat inculpaţii C.G. (atât în calitate de inculpată cât şi ca parte responsabilă civilmente), în solidar cu inculpatul C.I. zis „R." Ia plata către acestea a următoarelor sume de bani, în măsura în care acestea nu au fost achitate de către inculpatul C.P., condamnat şi obligat la plata despăgubirilor civile faţă de aceleaşi părţi vătămate/părţi civile, prin sentinţa penală nr. 185 din 22 mai 2012 pronunţată în dosarul nr. 2169/108/2012 a Tribunalului Arad.

- către partea civilă l.A. suma de 1000 Euro sau echivalentul în Iei la data efectuării plăţii;

- către partea civilă D.P. suma de 3000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii;

A respins, ca nefondate, restul pretenţiilor civile ale părţilor vătămate/părţi civile.

În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata către stat a sumei de 1100 lei fiecare, cheltuieli judiciare, inculpata C.G. calitate de parte responsabilă civilmente fiind obligată în mod solidar cu inculpatul C.I. zis „R.".

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul Arad a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 43 D/P/2012, din 19 iulie 2012, al Biroului Teritorial Arad din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., înregistrat Ia această instanţă în data de 19 iulie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatei C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (l) şi alin. (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă, partea vătămată l.A., pct. I din starea de fapt);

- trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (l), (2) şi (3) teza a Il-a raportată Ia art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P., pct. 2 din starea de fapt);

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi C.I. zis „R." pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzute şi pedepsită de art. 12 alin. (l) şi alin. (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (închisoare 2 ani şi 6 luni – 7 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi) (victimă, partea vătămată l.A., pct. I din starea de fapt);

- trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (l), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (închisoare 5-10 ani şi interzicerea unor drepturi) (victimă minoră, partea vătămată D.P. pct. 2 din starea de fapt);

S-a reţinut în esenţă prin rechizitoriu faptul că:

În data de 10 martie 2011, în oraşul Pâncota, jud. Arad, prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă bine plătit), inculpatul C.P. şi inculpaţii C.G. şi C.I. au recrutat-o pe victima l.A., pe care ulterior au transportat-o în Germania, unde prin întrebuinţarea de violente şi ameninţări, au exploatat-o prin obligarea la prestarea unor munci cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

La data de 10 martie 2011, în oraşul Pâncota, jud. Arad, prin înşelăciune (promisiuni de căsătorie), inculpatul C.P. şi inculpaţii C.G. şi C.I. au recrutat-o pe victima D.P. (minoră în vârstă de 17 ani), pe care ulterior au transportat-o în Germania unde, prin întrebuinţarea de violente şi ameninţări, au exploatat-o prin obligarea la practicarea cerşetoriei şi prostituţiei.

Audiaţi fiind în fata instanţei inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen.

Procedând la soluţionarea cauzei, în condiţiile art. 320¹ Cod procedură penală din analiza declaraţiilor inculpaţilor în faza cercetării judecătoreşti, coroborată cu celelalte probe administrate în cauză în faza de urmărire penală:

- respectiv, declaraţia victimei l.A.; declaraţia victimei D.P.; declaraţia martorei l.A.; declaraţia martorei G.L.C.; declaraţia martorei P.N.; declaraţia martorei D.E.; declaraţia martorului D.D.; - proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.P. şi martora D.E.; - proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul C.P. martora D.D.; titlu călătorie emis de Consulatul României Ia Bonn şi bilet de călătorie pe numele victimei D.P., declaraţia inculpatei C.G.; declaraţia inculpatului C.I., instanţa a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea faptelor în modalităţile descrise în rechizitoriu, respectiv:

În data de 10 martie 2011, în oraşul Pâncota jud. Arad, la domiciliul părinţilor minorei D.P. s-au prezentat cei doi inculpaţi împreună cu numitul C.P., în vederea încheierii unei căsătorii între minoră şi inculpatul C.I. zis „R.", minor şi el la acea dată. Căsătoria între minori s-a încheiat după ritualul etniei din care făceau cu toţii parte, prin înmânarea unei sume de bani de către soţii C., părinţilor victimei D.P. Cu acea ocazie inculpaţii au cunoscut şi pe partea vătămată l.A., pe care I-au recrutat cu promisiunea unui loc de muncă bine plătit în Germania, să le fie şofer. După încheierea acestei „căsătorii”, inculpaţii, împreună cu cele două victime s-au deplasat în municipiul Timişoara, iar după circa 4 zile, numitul C.P. a luat din nou legătura cu familia victimei, solicitându-le părinţilor acesteia să o treacă pe aceasta frontiera de stat a României cu Ungaria, pentru a se putea deplasa în continuare în Germania, deoarece numai au timp să meargă la notar pentru împuternicire. în consecinţă, părinţii victimei D.P., s-au deplasat la frontieră, au trecut-o pe aceasta frontiera de stat a Românei, după care s-au întors la domiciliul lor din localitatea Pâncota, judeţul Arad (costul acestei deplasări fiind suport de către numitul C.P.), iar inculpaţii împreună cu victimele şi-au continuat drumul până în Germania, în oraşul Dortmund unde inculpaţii aveau un apartament închiriat. Ajunşi în Germania cei trei inculpaţi prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări au obligat-o pe minora D.P., Ia practicarea cerşetoriei, prostituţiei şi furtului din magazine, motiv pentru care a şi intrat în vizorul Poliţiei germane. În aceasta perioadă victima l.A. a fost obligat prin întrebuinţarea de presiuni fizice şi psihice, atât de către inculpaţii cât şi de către numitul C.P. să lucreze ca şofer timp de 14-15 ore zilnic Ia colectarea fierului vechi, în condiţii inumane, fără să primească bani sau mâncare, asistând totodată la tratamentul constând în bătăi suferit de victima minoră D.P.

Prin sentinţa penală nr. 185 din 22 mai 2012, în dosar nr. 2169/108/2012 a Tribunalului Arad, s-a dispus condamnarea numitului C.P. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea acestor fapte întrucât în faza de urmărire penală cauza a fost disjunsă faţă de inculpaţii trimişi în judecată în acest dosar.

Faptele săvârşite de inculpaţi astfel cum au fost reţinute în sarcina lor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (I) şi alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (I) lit. c) C. pen. (victimă, partea vătămată l.A.) şi trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (I), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P.), infracţiuni aflate în situaţia concursului real de infracţiuni prevăzute de art. 33 Iit. a) C. pen., pentru inculpata C.G.

- trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (I) şi alin. (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (victimă, partea vătămată l.A.) şi trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (I), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., (victimă minoră, partea vătămată D.P.), infracţiuni aflate în situata concursului real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.I. zis „R.".

În conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul persoanei, victima traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului. În cazul infracţiunii care incriminează traficul de persoane majore este subînteleasă lipsa consimţământului victimei la vreuna dintre acţiunile desfăşurate de traficant, atâta timp cât existenta acesteia este condiţionată de utilizarea unor procedee, în special violente de orice natură, în măsură să înfrângă libertatea de a hotărî şi a acţiona a victimei. În ceea ce priveşte minorii se prezumă de către legiuitor faptul că aceştia nu au capacitatea de a exprima un consimţământ valabil, chiar dacă acţiunea de recrutare, transportare, transferare sau găzduire a unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloace de constrângere, astfel cum este cazul în speţa de fată. Astfel victima D.P. a fost iniţial recrutată prin promisiunea unei aşa zise căsătorii, fiind îndemnată chiar de către părinţii săi la încheierea acesteia, în schimbul sumei de bani oferite de inculpaţi, fără a se întrebuinţa violente, iniţial şi nici pe timpul transportului până în Germania. Victima I.A., major la data recrutării sale nu avea reprezentarea acţiunilor pe care va fi obligat să le întreprindă odată ajuns în Germania împreună cu inculpaţii, fiind convins că va acţiona doar pe post de şofer al acestora, neputându-şi imagina condiţiile în care va lucra, doar violentele exercitate de inculpaţi asupra sa după ajungerea în Germania, au fost de natura a înfrânge libertatea sa de a acţiona, până în momentul în care a reuşit să fugă.

Individualizarea judiciară a pedepsei

1. În ceea ce o priveşte pe inculpata C.G., la individualizarea pedepsei pe care instanţa a aplicat-o acesteia pentru infracţiunile săvârşite, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv prevederile generale ale codului penal, limitele legale de pedeapsă prevăzute de legea specială, reduse cu 1/3 în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatei precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, în sarcina acesteia s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., săvârşirea infracţiunii împreună cu infractorul minor C.I. Totodată, instanţa a reţinut ca circumstanţe atenuante împrejurările prevăzute de art. 74 C. pen., dintre care se vor avea în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita adoptată de aceasta în fata instanţei de judecată şi comportarea sa sinceră precum şi, nu în ultimul rând faptul că are în întreţinere 5 copii minori, concubinul acesteia C.P., tatăl copiilor, fiind deja condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare. În consecinţă, existând un concurs între cauzele de agravare şi atenuare în ceea ce o priveşte pe inculpată, instanţa a avut în vedere la stabilirea pedepsei prevederile art. 80 alin. (1) C. pen.

2. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul minor C.I., zis „R.", inculpat devenit major pe perioada derulării procedurii judiciare, s-au avut în vedere aceleaşi criterii generale de individualizare raportate la prevederile art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., cu consecinţa reducerii cu încă 1/3 a limitelor de pedeapsă deja reduse ca urmare a reţinerii stării de minorat. Totodată instanţa a reţinut şi în sarcina acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., respectiv conduita bună avută de acesta înaintea săvârşirii infracţiunii precum şi comportarea sa sinceră în faţa instanţei de judecată.

Aşa fiind, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78 şi 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata C.G. la o pedeapsă de:

- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane;

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de un an.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 78, 76 lit. b) şi art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe aceiaşi inculpată la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus aplicate inculpatei C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatei C.G. pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 Iit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei G.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Ţinând seama de persoana condamnatei, raportat Ia criteriile mai sus menţionate, de comportarea sa sinceră în cursul cercetării judecătoreşti şi văzând că sunt îndeplinite condiţiile legale legate de cuantumul pedepsei rezultante aplicate, instanţa a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnata nu va mai săvârşi infracţiuni astfel încât, în baza art. 86¹alin. (1) lit. b) şi c), alin. (2), art. 86²C. pen., a suspendat executarea pedepsei rezultante aplicată mai sus inculpatei C.G., sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86 ³ alin. (3) C. pen., instanţa a impus inculpatei C.G. să nu intre în legătură cu persoanele vătămate l.A. şi D.P. precum şi cu familia acestora.

A atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., raportat la art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Il. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) raportat Ia art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001; cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I. zis „R.", la o pedeapsă de:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de un an.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.I. zis „R.", în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

„R.” pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului C.I. zis „R." pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Având în vedere vârsta fragedă a inculpatului, faptul că aceasta se află la primul contact cu legea penală şi văzând că sunt îndeplinite condiţiile legale legate de cuantumul pedepsei rezultante aplicate instanţa a apreciat că în privinţa acestuia scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie, astfel încât în baza art. 110 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată mai sus inculpatului C.I., zis „R.", pe un termen de încercare de 3 ani.

A atras atenţia inculpatului C.I. zis „R." asupra prevederilor art. 83 şi 84 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Soluţionarea acţiunii civile

În prezenta cauză s-au constituit părţi civile, partea vătămată I.A., care prin acţiunea civilă precizată în faţa instanţei a solicitat suma de 1500 Euro, cu titlul de daune morale de la ambii inculpaţi precum şi partea vătămată D.P. care a solicitat obligarea fiecărui inculpat la plata către ea a sumei de câte 15000 Euro, daune morale.

Astfel, în soluţionarea acţiunii civile din prezentul dosar, nu se poate face abstracţie de hotărârea judecătorească mai sus menţionată prin care inculpatul C.P. a fost condamnat pentru săvârşirea aceleiaşi fapte asupra aceloraşi părţi civile şi obligat la plata despăgubirilor civile către acestea în sumă de 1000 Euro către numitul l.A. şi în sumă de 3000 Euro către numita D.P. Este neîndoielnic că cele două victime ale infracţiunii de trafic de persoane sunt îndreptăţite să primească de la inculpaţi anumite sume de bani cu titlul de daune morale, în măsura în care acestea pot duce Ia repararea prejudiciului moral suferit, însă aceste sume de bani nu pot fi în măsură să ducă la o îmbogăţire fără justă cauză a părţilor civile. Din perspectiva psihologică experienţele traumatizante ale traficării, pot avea efecte devastatoare asupra psihicului victimei, în special asupra psihicului minorilor, fiind în măsură să genereze o multitudine de simptome psihologice asociate simptomului de stres post traumatic, dintre care pot fi enumerate: depresia, disocierea socială, teama, anxietate, etc., toate acestea putând genera diverse probleme psihologice chiar pe o perioadă mai îndelungată de timp. Raportat fa aceste criterii precum şi la circumstanţele reale de săvârşire a faptei astfel cum au fost reţinute de către instanţă, s-a apreciat că se impune obligarea inculpaţilor în baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi următoarele C. civ., în solidar, la plata către părţile civile l.A. a sumei de 1000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, daune morale, şi la plata către partea civilă D.P. a sumei de 3000 Euro sau echivalentul în lei, la data efectuării plăţii, cu acelaşi titlul, însă doar în măsura în care aceste sume de bani nu au fost achitate de către inculpatul C.P., condamnat şi obligat la plata despăgubirilor civile către aceleaşi părţi vătămate/părţi civile prin sentinţa penală nr. 185 din 22 mai 2012, pronunţată în dosar nr. 2169/108/2012, a Tribunalului Arad. Totodată potrivit aceloraşi criterii instanţa urmează a respinge ca nefondate restul pretenţiilor civile.

În baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata către stat a sumei de 1100 lei fiecare, cheltuieli judiciare, inculpata C.G. în calitate de parte responsabilă civilmente fiind obligată în mod solidar cu inculpatul C.I. zis „R.".

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Arad, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale apelate ca netemeinică şi nelegală şi în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice; Arată că în primul rând sentinţa penală apelată este nelegală în sensul că inculpatul C.I. fiind minor nu i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, sens în care solicită înlăturarea acestei măsuri. În al doilea rând arată că sentinţa penală apelată este netemeinică în sensul individualizării pedepselor, arătând că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor prin simplul fapt că inculpaţii nu au antecedente penale, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, faţă de gravitatea faptelor comise de inculpaţi.

Prin decizia penală nr. 239/ A din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte, de Casaţie şi Justiţie – D.I.I..O.T. - Serviciul Teritorial Arad, împotriva sentinţei penale nr. 388 din 2 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4894/108/2012, a desfiinţat sentinţa apelată şi rejudecând a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante, în privinţa inculpatului C.I. zis „R.". privitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestui inculpat, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ lit. b) şi c), alin. (2), art. 86² C. pen., art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., art. 86³ alin. (3) C. pen. şi art. 86⁴ C. pen., raportat la art. 83 şi 84 C. pen., privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicate inculpatei C.G., a dispus executarea pedepselor la care au fost condamnaţi inculpaţii de prima instanţă, respectiv de 3 (trei) ani închisoare, inculpata C.G., şi de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul C.I., în regim de detenţie, privativ de libertate şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale nr. 388 din 2 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 4894/108/2012.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Materialul probator administrat în cauză a confirmat existenţa infracţiunilor de:

- trafic de persoane prevăzut şi pedepsit de art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă, partea vătămată l.A., pct. l din starea de fapt);

- trafic de minori prevăzut şi pedepsit de art. 13 alin. (l), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 alin. (l) lit. c) C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P., pct. 2 din starea de fapt), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., săvârşite de inculpata C.G., şi săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane prevăzut şi pedepsit de art. 12 alin. (l) şi (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (victimă, partea vătămată l.A., pct. I din starea de fapt);

- trafic de minori prevăzut şi pedepsit de art. 13 alin. (l), (2) şi (3) teza a ll-a raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (victimă minoră, partea vătămată D.P., pct. 2 din starea de fapt); săvârşite de inculpatul C.I. zis „R”.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, traficul de persoane este o infracţiune ce se poate realiza prin mai multe modalităţi alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, infracţiunea este mai gravă dacă a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună. Esenţial pentru existenţa infracţiunii este scopul urmărit prin realizarea acţiunilor mai sus indicate, şi anume exploatarea persoanei victime a infracţiunii.

În ceea ce priveşte noţiunea de „exploatare” aceasta este definită prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 678/2001 ca fiind şi executarea de servicii în mod forţat ori efectuarea unor activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, ei având reprezentarea faptului că acţiunile săvârşite constând în recrutarea, transportarea, cazarea victimelor precum şi exploatarea ulterioară a acestora prin obligarea la practicarea cerşetoriei, prostituţiei şi furtului din magazine, s-a făcut în scopul obţinerii pentru ei de foloase materiale.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, şi administrate direct în faţa instanţei, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, care au recunoscut săvârşirea faptelor şi au fost de acord cu soluţionarea cauzei pe baza probelor de la urmărire penală, în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Curtea de apel a apreciat că sentinţa atacată este nelegală, întrucât inculpatul C.I. zis „R.", era minor la data săvârşirii infracţiunilor, astfel că instanţa de fond greşit i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

Este adevărat că textele de lege incriminatorii, în ce-I priveşte pe acest inculpat apelant, prevăd şi aplicarea pedepselor complementare, însă dispoziţiile din Capitolul referitor la minoritate, Titlul V din_; Codul penal, statuează la art. 109 alin. (3) că pedepsele complementare nu se aplică minorilor.

În ce priveşte cuantumul pedepselor, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a acestora raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaţilor, care au adoptat un comportament sincer, recunoscând săvârşirea faptelor, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor, reţinerea circumstanţelor atenuante, aspecte care au fost complet şi judicios evaluate, pedepsele fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege.

Lipsa antecedentelor penale, conduita adoptată de inculpaţi în faţa instanţei de judecată şi comportarea sinceră în cursul procesului sunt împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante, fiind prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi deşi prima instanţă a menţionat textul de lege referitor la circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor C.G. şi C.I., ca fiind art. 74 alin. (2) C. pen., instanţa de apel consideră că este vorba doar despre o eroare materială, aşa încât nu a reţinut critica apelantei cu privire la înlăturarea efectelor circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor.

În ce priveşte modalitatea de executare, Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., conform cărora pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte iar pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de apel a constatat că pedepsele aplicate de prima instanţă pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, deşi au fost just şi proporţional dozate, se impunea alegerea unei alte modalităţi de executare a acestora de către cei doi inculpaţi, şi anume în regim de privativ de libertate potrivit art. 57 C. pen., considerând că numai această modalitate de executare, este de natură să satisfacă interesul general de prevenţie, raportat la pericolul concret al infracţiunilor comise, dar şi de rezonanţa socială a faptelor îndreptate împotriva integrităţii persoanei, şi a garanţiilor că inculpaţii ar abandona comportamentul antisocial.

Instanţa de apel a apreciat că scopul de prevenţie specială şi generală al pedepselor cât şi reeducarea inculpaţilor se pot realiza numai cu executarea pedepselor în regim privativ de libertate, iar alegerea modalităţii de executare cu suspendarea condiţionată, pentru inculpatul C.I., şi respectiv suspendare sub supraveghere pentru inculpata C.G., ar încuraja săvârşirea unor fapte similare celor imputate şi de către alte persoane ce ar percepe această manieră de executare, ca pe o lipsă de reacţie corespunzătoare a autorităţilor.

III. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii, invocând cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., considerând că modalitatea de executare a pedepselor este greşit stabilită de către instanţa de apel, solicitând instanţei admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de inculpaţii C.G. şi C.I. pentru următoarele considerente:

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaţilor, stabilind fără dubiu, existenţa faptelor şi forma de vinovăţie cu care aceştia au acţionat.

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de apel a dispus înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei C.G., respectiv suspendarea pedepsei aplicate inculpatului C.I., întrucât scopul pedepselor aplicate acestora nu se poate realiza decât prin executarea în regim de detenţie.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte iar pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui inculpat şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.

Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just şi proporţional dozate în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pericolul social crescut al faptelor incriminate rezultat din stabilirea limitelor de pedeapsă, contribuţia efectivă a inculpaţilor, săvârşirea infracţiunilor cu intenţie directă, precum şi persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv recunoaşterea faptelor şi lipsa antecedentelor penale. În ceea ce priveşte regimul de executare a pedepselor aplicate, Înalta Curte consideră că singurul apt să conducă la atingerea scopului pedepselor aplicate inculpaţilor este regimul privativ de libertate. Doar această modalitate de executare este de natură să satisfacă interesul general de prevenţie, raportat la pericolul concret al infracţiunilor comise, dar şi de rezonanţa socială a faptelor îndreptate împotriva libertăţii şi demnităţii persoanei, şi a garanţiilor că inculpaţii vor renunţa la comportamentul antisocial.

În aceste condiţii scopul de prevenţie specială şi generală al pedepselor cât şi reeducarea inculpaţilor se pot realiza numai cu executarea pedepselor în regim privativ de libertate, iar alegerea modalităţii de executare cu suspendarea condiţionată, pentru inculpatul C.I., şi respectiv suspendare sub supraveghere pentru inculpata C.G., ar încuraja săvârşirea unor fapte similare celor imputate şi de către alte persoane ce ar percepe această manieră de executare, ca pe o lipsă de reacţie corespunzătoare a autorităţilor.

Înalta Curte apreciază nefondată şi critica invocată de către reprezentantul Ministerului Public privind greşita aplicare a pedepsei de complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru inculpata C.G., întrucât textele de lege incriminatorii, respectiv art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevăd alături de pedeapsa principală şi aplicarea pedepsei complementare.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 239/ A din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi îi va obliga la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, respectiv sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul datorat apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă D.P., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 239/ A din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, respectiv sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul datorat apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă D.P., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1245/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1422/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1247/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1247/2013. Penal