ICCJ. Decizia nr. 1425/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1425/2013
Dosar nr. 8269/107/2011
Şedinţa publică din 24 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 128 din 17 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 8269/107/2011, a fost condamnat inculpatul D.V., fiul lui D. şi I., născut în Brăhăşeşti, jud. Galaţi, cetăţean român, studii 12 clase, administrator, căsătorit, 4 copii minori, domiciliat în Craiova, str. A., jud. Dolj, fără antecedente penale, la pedeapsa 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C civ. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile CN. R. SA - Filiala SC U.A. Moreni SA cu sediul în Moreni, str. T., jud. Dâmboviţa suma de 136.650,51 RON cu titlu despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1000 RON cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 856/6-20 încheiat la data de 07 decembrie 2006, SC Ţ.P. SRL a achiziţionat de la CN R. SA - Filiala SC U.A. Moreni SA următoarele produse: pompa CM 128-80-400 NoA1C/408 0 x 39 = 1 bucăţi x 26.280,00 Ron/buc. şi pompa HT 65-50-250 NEF 2 C/2300 x 39= 11 buc. X 11.422,00 Ron/buc.
Contractul a fost semnat din partea vânzătoarei de către director general, inginer M.I., director economic, economist I.D., director comercial inginer D.V. şi jurist M.L., iar din partea cumpărătoarei de către inculpatul D.V. în calitate de director al SC Ţ.P. SRL, deşi acesta, conform probelor administrate, nu deţinea la data de 07 decembrie 2006, nicio calitate în cadrul societăţii.
Bunurile în valoare de 493.519,18 RON au fost livrate către SC Ţ.P. SRL conform facturii fiscale din 07 decembrie 2006, iar potrivit contractului, în vederea garantării plăţii bunurilor, inculpatul a înmânat vânzătorului fila cec, scadentă la data plăţii, respectiv în termen de 120 zile lucrătoare calculate de la data semnării contractului.
Întrucât SC Ţ.P. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, la data de 22 septembrie 2008, între părţi s-a încheiat actul adiţional nr. 1 pentru reducerea contractului, efectuându-se un retur de marfă de către vânzător, în urma căruia factura iniţială a fost stornată iniţial. Cu această ocazie a fost emisă o nouă factură în valoare de 201.231,38 RON. Inculpatul s-a obligat să achite factura cu acelaşi instrument de plată, respectiv fila cec scadentă la data de 24 septembrie 2008.
Întrucât nu a fost respectat termenul de plată, la data de 04 februarie 2009 reprezentanţii firmei vânzătoare au completat fila cec cu suma de 201.231,38 RON şi au depus-o la bancă spre decontare. La data de 10 februarie 2009, B.D. - G.S.G. Alba a refuzat la plată fila cec pe motiv "lipsă totală de disponibil în contul SC Ţ.P. SRL, cec prezentat în termen, trăgător aflat în interdicţie bancară, filă cec anulată".
Conform adresei din 11 septembrie 2009 emisă de B.D. - Sucursala Alba -, interdicţia bancară a fost instituită la data de 09 aprilie 2008, iar SC Ţ.P. SRL i s-a comunicat instituirea interdicţiei bancare prin somaţia nr. 2 din 09 aprilie 2008 trimisă cu confirmare de primire.
Prin urmare, la data emiterii filei cec, scadentă la data de 24 septembrie 2008, SC Ţ.P. SRL se afla în interdicţie bancară aspect cunoscut de inculpat după cum rezultă din adresa din 11 septembrie 2009.
Starea de fapt reţinută mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: copia contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006, încheiat între CN R. SA - Filiala SC U.A. Moreni SA în calitate de vânzător şi SC Ţ.P. SRL în calitate de cumpărător, contract semnat de către inculpat ca reprezentant al cumpărătoarei, deşi nu deţinea vreo calitate în cadrul firmei; copia actului adiţional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare menţionat mai sus; copia filei cec; adresa din 10 februarie 2009 a B.D. - Sucursala Alba, prin care se restituie fila cec emisă pentru suma de 201.231,38 RON pe motiv "lipsă totală de disponibil în contul SC Ţ.P. SRL, CEC prezentat în termen, trăgător aflat în interdicţie bancară, filă cec anulată"; copia facturilor din 22 septembrie 2008 şi din 07 decembrie 2006, declaraţia martorului D.V. din care rezultă că în perioada 2005 - 2007 a deţinut calitatea de asociat şi administrator la SC Ţ.P. SRL Alba Iulia, firmă în cadrul căreia inculpatul nu avea nicio calitate, că pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006, inculpatul nu avea nicio împuternicire din partea firmei; declaraţia martorei M.L., consilier juridic la SC U.A. Moreni SA care a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi a actului adiţional nr. 1/2008, care a declarat că inculpatul s-a prezentat singur la semnarea celor două convenţii şi nu a adus la cunoştinţa conducerii firmei faptul că SC Ţ.P. SRL se află în interdicţie bancară; declaraţia martorei I.G., declaraţia martorului D.V., director comercial la SC U.A. Moreni SA din care rezultă modalitatea în care s-au încheiat contractul şi actul adiţional şi împrejurarea că inculpatul s-a prezentat ca reprezentant al firmei SC Ţ.P. SRL, deşi nu avea această calitate la data de 07 decembrie 2006, şi nu i-a adus la cunoştinţă faptul că SC Ţ.P. SRL se află în interdicţie bancară; adresa din 11 septembrie 2009 emisă de B.D. - Sucursala Alba din care reiese că interdicţia bancară a fost instituită la data de 09 aprilie 2008, iar SC Ţ.P. SRL i s-a comunicat instituirea interdicţiei bancare prin somaţia nr. 2 din 09 aprilie 2008 trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire; adresa din 27 octombrie 2010 emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba din care rezultă că inculpatul a fost numit administrator al firmei la data 08 iunie 2007; declaraţiile inculpatului D.V. care, în faza de urmărire penală a recunoscut săvârşirea faptei, pentru ca în faţa instanţei să susţină că avea împuternicire scrisă pentru a reprezenta firma în relaţiile contractuale şi că la data emiterii filei cec a adus la cunoştinţa conducerii SC U.A. Moreni SA că firma se află în interdicţie bancară, aspecte infirmate însă de probele administrate în cauză. Instanţa a înlăturat declaraţia martorului D.C., fratele inculpatului, apreciind că este subiectivă şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului D.V. de a induce în eroare pe reprezentanţii CN R. SA - Filiala SC U.A. Moreni cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006, prezentând ca reală împrejurarea că este directorul societăţii SC Ţ.P. SRL, precum şi faptul că are acoperirea necesară pentru suma înscrisă pe fila cec prezentată ca instrument de plată cu ocazia încheierii actului adiţional nr. 1/2008, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos material injust, cauzând un prejudiciu acestei societăţi în valoare totală de 201.231,38 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că nu se poate susţine că fapta săvârşită de inculpat nu este prevăzută de legea penală întrucât, potrivit art. 215 alin. (3) C. pen. constituie infracţiunea de înşelăciune, inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, iar din probele administrate în cauză rezultă că la data emiterii filei cec ca instrument de plată, respectiv la 22 septembrie 2008, societatea SC Ţ.P. SRL se afla în interdicţie bancară.
Raportat la conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţă atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
Procedând la individualizarea şi proporţionalizarea pedepsei conform criteriilor generale expres stipulate în art. 72 C. pen, respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, precum şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale, persoana inculpatului, comportamentul său în faţa instanţei, tribunalul a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni şi, în consecinţă, în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, cu instituirea în sarcina inculpatului a obligaţiilor prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că partea vătămată CNR SA - Filiala SC U.A. Moreni SA a înţeles să participe în procesul penal în calitate de parte civilă, formulând pretenţii în cuantum de 136.650,51 RON despăgubiri civile.
Întrucât prin fapta sa inculpatul a cauzat un prejudiciu material părţii civile, văzând disp. art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi ale art. 998 C. civ acesta a fost obligat la plata sumei de 136.650,51 RON, despăgubiri civile.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul D.V.
Parchetul a criticat sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
- inculpatului nu i s-a interzis dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii. Infracţiunea de înşelăciune s-a materializat în conţinutul ei obiectiv şi prin faptul că inculpatul cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006 s-a prezentat şi a semnat contractul în calitate de director al SC Ţ.P. SRL, fără a deţine vreo calitate în cadrul acestei societăţi;
- instanţa de fond a omis să dispună comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului, obligaţie instituită în art. 13 din Legea nr. 241/2005;
- nu s-a dispus comunicarea hotărârii, la rămânerea ei definitivă, pentru înscrierea în cazierul fiscal ţinut de către D.G.F.P. Alba, conform prev. art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 75/2001 şi H.G. nr. 31/2003;
- pedeapsa aplicată inculpatului este nejustificat de mică, în raport de conduita pe care a avut-o în cursul judecăţii, de a nu se prezenta la instanţă, deşi a fost citat în repetate rânduri, inclusiv cu mandat de aducere şi de poziţia oscilantă cu privire la săvârşirea infracţiunii. De asemenea, trebuia reţinută cu ocazia individualizării pedepsei, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părţii civile şi faptul că nu a fost recuperat.
Inculpatul nu a motivat apelul în scris şi nici nu s-a prezentat în faţa Curţii pentru a-l susţine oral, iar apărătorul desemnat din oficiu, cu care nu a luat legătura, a solicitat casarea sentinţei şi achitarea inculpatului cu motivarea că în cauză, este vorba despre o relaţie comercială derulată în anul 2006 când inculpatul avea calitatea de administrator al societăţii SC Ţ.P. SRL.
Prin Decizia penală nr. 131/A/2012 din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală - a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa sub aspectul greşitei neaplicări a pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.
Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei a menţinut celelalte dispoziţii ale acesteia.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul D.V. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 pct. 21 şi 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel deoarece pentru termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2012, când cauza a rămas în pronunţare, nu a fost legal citat, fiind astfel în imposibilitate de a-şi face apărarea, iar în subsidiar, a cerut reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Cazul de casare prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen. este incident, "când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate".
Din actele şi lucrările dosarului instanţei de apel rezultă că la primul termen de judecată din data de 25 septembrie 2012, inculpatul D.V. a fost prezent în instanţă şi a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător ales, cerere ce i- a fost admisă.
Pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului, instanţa de apel a dispus amânarea cauzei la data de 16 octombrie 2012. La acest termen de judecată, inculpatul a trimis o cerere însoţită de o adeverinţă medicală prin care a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare la instanţă. Cererea inculpatului a fost admisă şi s-a amânat cauza la data de 6 noiembrie 2012, când s-a pronunţat Decizia penală nr. 131/A/2012, împotriva căreia inculpatul a declarat prezentul recurs.
Prin încheierea din data de 16 octombrie 2012, inculpatului i s-a pus în vedere să se prezinte la următorul termen de judecată, din data de 6 noiembrie 2012, în vederea audierii, însoţit de apărătorul ales.
În aceste condiţii, faţă de inculpatul D.V. - care a fost prezent la primul termen de judecată - au devenit incidente dispoziţiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen., în conformitate cu care, "partea prezentă personal la un termen (...) numai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestuia este obligatorie, potrivit legii".
Prin urmare, cererea recurentului inculpat de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel deoarece nu a fost citat pentru termenul la care s-a judecat apelul pe care l-a declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, nu este întemeiată.
În ce priveşte critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei, care în opinia inculpatului este excesivă sub aspectul cuantumului, critică ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond - soluţie menţinută de instanţa de apel - pentru că a indus în eroare pe reprezentanţii CN R. SA - Filiala SC U.A. Moreni SA, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 07 decembrie 2006, prin prezentarea ca reală a împrejurării că este directorul societăţii SC Ţ.P. SRL şi a faptului că are acoperirea necesară pentru suma înscrisă pe fila cec prezentată - cu ocazia încheierii actului adiţional nr. 1/2008 -, ca instrument de plată pentru produsele achiziţionate de la societatea menţionată, cauzându-i acesteia un prejudiciu în sumă de 201.231,38 RON.
Circumstanţele personale ale inculpatului - lipsa antecedentelor penale, faptul că are un copil minor în întreţinere - invocate de apărare în susţinerea cererii de reducere a cuantumului pedepsei, au fost valorificate de instanţa de fond care a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. a) C. pen., a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege şi a stabilit ca executarea acesteia să fie suspendată sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave reţinută în sarcina recurentului inculpat (de la 10 la 20 de ani), precum şi faptul că potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avute în vedere pe lângă datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului şi împrejurările care agravează răspunderea penală, gradul de pericol social concret al infracţiunii care, în speţa dedusă judecăţii, este unul ridicat, raportat la modul şi mijloacele prin care a fost comisă fapta şi la valoarea mare a prejudiciului - 201.231,38 RON, în anul 2006 -, prejudiciu care nu a fost recuperat, Înalta Curte reţine că în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepsei şi, în consecinţă, că cererea inculpatului de a fi redus cuantumul acesteia nu este întemeiată.
În consecinţă, constatând că decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, recursul declarat de inculpatul D.V. se va respinge ca nefondat în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva Deciziei penale nr. 131/A din 06 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 1422/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1551/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
