ICCJ. Decizia nr. 1647/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1647/2013
Dosar nr. 6582/88/2012
Şedinţa publică din 15 mai 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 169 din 18 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 6582/88/2012 a dispus ca în temeiul art. 174 - 175, lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamnarea inculpatului G.Ş., fiul lui P. şi I., născut în municipiul Tulcea, domiciliat în localitatea Valea Nucarilor, str. B., jud.Tulcea, în prezent deţinut în Penitenciarul Tulcea la o pedeapsă de 16 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 175 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi a fost dedusă din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând cu 16 iunie 2012 şi până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a luat act că nu s-au constituit părţi civile în cauză iar în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut ca situaţie de fapt că soţii G.P. şi G.I. din comuna Valea Nucarilor, jud. Tulcea, au avut doi copii, fiica lor M.V. stabilindu-se în urma căsătoriei în municipiul Tulcea, iar fiul lor, inculpatul G.Ş., în vârstă de 37 de ani, rămânând să locuiască cu ei, într-un corp separat al clădirii din gospodărie.
În dimineaţa zilei de 15 iunie 2012, inculpatul a plecat împreună cu tatăl său spre suburbia Tudor Vladimirescu a municipiului Tulcea pentru a recupera o căruţă şi un cal reţinute de foştii ciobani, fiind însoţiţi şi de şeful Postului de Poliţie Valea Nucarilor căruia i-au cerut sprijinul pentru cazul în care ciobanii ar fi devenit agresivi.
Pe drumul spre Valea Nucarilor inculpatul a mai consumat 2,5 litri de bere şi, până să ajungă la domiciliu, s-a oprit şi a mai cumpărat 5 litri de bere pe care a luat-o acasă.
Inculpatul a ajuns acasă în jurul orei 14:30, în stare de ebrietate şi pus pe scandal şi, în timp ce s-a aşezat să mănânce, a început să le reproşeze părinţilor că nu i-au dat bani din vânzarea oilor, spunând că vrea el banii dar că probabil părinţii i-au dat fără ştirea lui fostei concubine, C.D., pe care aceştia o tratau ca pe o adevărată membră a familiei.
T.I. a venit imediat, intrând pe poarta din faţă şi fără să-i spună inculpatului că a fost trimis de mama acestuia. Cei doi au stat de vorbă pe treptele din faţa casei aproximativ 2 ore, timp în care inculpatul a continuat să bea bere singur şi să fumeze.
Când părea că inculpatul s-a liniştit, T.I. a plecat, însă, pe fondul stării de ebrietate, în scurt timp inculpatul a început din nou să facă scandal.
Auzind din casă cât este de furios inculpatul, G.I. i-a spus soţului său să se furişeze din casă şi să fugă până când inculpatul se va calma şi va adormi, însă G.P. a refuzat spunând că el nu pleacă din casa lui, că va sta cu uşa încuiată şi că fiul său nu va îndrăzni să intre peste ei.
În jurul orei 20:00, fiind foarte speriată, G.I. a fugit din casă şi s-a ascuns în saivanul de oi din fundul curţii.
Atunci, inculpatul a apucat un baston metalic folosit de tatăl său, lovindu-l pe acesta şi provocându-i o primă leziune sângerândă, atestată de sângele aflat pe baston şi de urma de sânge identificată pe tocul uşii cu grupa de sânge a victimei (AII). Apoi l-a apucat pe tatăl său de tricou şi l-a tras în mod brutal spre ieşirea din casă, iar când au ajuns pe trepte, din cauza smuciturii inculpatul a dezbrăcat victima de tricou şi au căzut amândoi pe betonul din curte, inculpatul pe spate, iar tatăl său peste el. În momentul impactului cu betonul, inculpatul s-a lovit uşor la ceafă, suferind o leziune ce a necesitat 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.
După ce s-au rostogolit de câteva ori răsturnând câteva bidoane metalice din curte, inculpatul s-a ridicat şi, în timp ce şi tatăl său încerca să se ridice, mai precis să ridice capul, l-a călcat puternic cu piciorul pe cap, izbindu-l puternic de mai multe ori cu capul de beton.
În acelaşi context victima a suferit şi un politraumatism cu traumă confuză toraco-abdominală (fracturi hemitorace drept: 3-11; fracturi hemitorace stâng: 5-7, 10-11) şi vertebro-medulară gravă, cu fractura coloanei toracice în "os patologic" (os deja bolnav de procesul tumoral metastatic) şi cu ruptură mică de splină, la o persoană cu tumoare metastatică de pancreas. Aceste leziuni au fost şi ele potenţial tanatogeneratoare şi au contribuit la instalarea decesului
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.Ş. Acesta a invocat greşita individualizare a pedepsei, în raport de disp. art. 3201 C. proc. pen.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 12/P din 13 februarie 2013 a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat G.Ş.
Instanţa de apel a constatat că în raport de condamnarea anterioară a inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiţionată, prin Sentinţa penală nr. 1043 din 16 septembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în mod corect s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prev de disp. art. 37 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului,curtea a constatat că Tribunalul Tulcea a făcut o corectă interpretare şi aplicarea disp. art. 72 C. pen.
Astfel, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal pentru infracţiunea comisă, reduse cu o treime, în temeiul art. 3201 alin. (7) C. pen., gradul de pericol social al faptei dar şi persoana inculpatului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe lângă gradul de pericol social generic al infracţiunii săvârşite, determinat de importanţa valorii sociale ocrotite există gradul de pericol social concret foarte ridicat al faptei comisă dată de circumstanţele reale arătate, care evidenţiază o agresivitate excesivă a inculpatului faţă de tatăl său, căruia i-a aplicat multiple lovituri în zone vitale, călcându-l pe cap, izbindu-l în mod repetat cu capul de beton, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul imediat al acestuia prin asfixie determinată de aspiraţia sângelui în căile respiratorii, sânge rezultat în cantitate considerabilă, în urma hemoragiei acute determinate de dilacerarea traumatică a vaselor sangvine din focarul fracturii deschise de mandibulă, provocate în contextul unei traume contuze cranio faciale.
Relevant este şi comportamentul inculpatului după încetarea violenţelor care şi-a lăsat tatăl fără ajutor, întins în curte, deşi a văzut că din capul victimei ţâşnea sânge, după care a intrat mai întâi în camera părinţilor săi unde s-a şters de un cearceaf şi a plecat în corpul de casă în care locuia separat, continuând să consume bere.
Faţă de aceste elemente curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului de instanţa fondului a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, în regim privativ de libertate, fiind de natură să îndeplinească cerinţele prev. de art. 52 C. pen., privind scopul şi funcţiile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere şi de realizarea prevenţiei generale şi speciale.
Împotriva Deciziei nr. 12/P din 13 februarie 2013 a Curţii de Ape! Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a formulat recurs inculpatul G.Ş.
Apărătorul recurentului-inculpat G.Ş. în susţinerea recursului formulat a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. (14) C. proc. pen.
Recursul formulat de recurentul-inculpat este nefondat, pentru următoarele considerentele:
Printr-o judicioasă apreciere a probelor administrate, instanţa a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei cercetate.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare în speţă a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificaţia cuvenită atât pericolului social al faptei reţinute în sarcina inculpatului cât şi datelor ce caracterizează persoana acestuia.
Examinând cauza în raport cu motivul de recurs, invocat de inculpat - motiv prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. (14) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată acestuia de către instanţa de fond a fost judicios individualizată, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Această conduită cooperantă a inculpatului de recunoaştere a faptei pe parcursul procesului penal a fost în mod corect reţinută de către instanţa de fond, motiv pentru care nu se justifică reducerea şi mai mult a acestei pedepse, deoarece în acest caz ea nu şi-ar mai atinge scopul şi funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului de 16 ani închisoare şi modalitatea de executare a acesteia sub forma privării de libertate sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Recunoaşterea faptei şi regretul pe care îl manifestă sunt integrate deja în procesul individualizării şi stabilirea pedepsei la nivelul indicat proporţional cu fapta şi persoana inculpatului, astfel încât nu mai poate constitui circumstanţă atenuantă prev de art. 74 C. pen.
Faţă de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 12/P din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iunie 2012 la 15 mai 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1613/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1649/2013. Penal → |
|---|
