ICCJ. Decizia nr. 1608/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1608/2013

Dosar nr. 2493/89/2012

Şedinţa publică din 13 mai 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 175 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui, a fost respinsă cererea formulată de către inculpatul C.D., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriul nr. 172/P/2012 emis la data de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, din două infracţiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracţiune de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2) lit. a) şi c) C. pen., o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., o infracţiune de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) şi b) şi alin. (2¹) lit. f) C. pen., o infracţiune de lovire prev. de art. 180 C. pen., precum şi o infracţiune de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost admisă, în parte, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.D., N.F.D. şi I.D. prin rechizitoriu nr. 172/P/2012 emis la data de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi, în consecinţă:

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.D., N.F.D. şi I.D. prin rechizitoriu din: două infracţiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen.; o infracţiune de tentativă calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.; o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1). 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., o infracţiune de tâlhărie, săvârşită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2) lit. a) şi c) C. pen. şi o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul N.F.D., porecla "Z.", fără loc de muncă, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 22 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. raportat la art. 78 C. pen.

În baza art. 174, 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului N.F.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, săvârşită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul N.F.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

I s-au interzis inculpatului N.F.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost condamnat inculpatul C.D., porecla "C.", fără loc de muncă, fără ocupaţie, agricultor, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 22 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. raportat la art. 78 C. pen.

În baza art. 174, 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului C.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul C.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

I s-au interzis inculpatului C.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

A fost condamnat inculpatul I.D., fără loc de muncă, fără ocupaţie, agricultor, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 22 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., raportat la art. 78 C. pen.

În baza art. 174, 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului I.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale.

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul I.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani de închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

I s-au interzis inculpatului I.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor C.D., I.D. şi N.F.D.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 martie 2012 lăzi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpaţii C.D., I.D. şi N.F.D., în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpaţii să fie informaţi că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul prevederilor art. 357 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către C.F. a unei securi, cu tăiş metalic şi coadă din lemn, în lungime totală de 64 cm., bun care a aparţinut victimei M.T..

S-a dispus conservarea mijloacelor de probă constând în îmbrăcămintea victimei T.M. (coletul nr. 12), în cele 26 plicuri etichetate conţinând probe ridicate de la faţa locului, urme de sânge, impresiuni papilare şi tampoane exudat faringian şi de prelevare a unor urme de pe diverse părţi ale corpului victimelor şi a DVD-ului marca H conţinând înregistrări audio-video efectuate cu ocazia reconstituirilor.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1357şi urm. din Legea nr. 287/2009 (Codul Civil), având în vedere şi art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, au fost admise acţiunile civile formulate în procesul penal de Spitalul Municipal "DC" Huşi şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui în contradictoriu cu inculpaţii C.D., I.D. şi N.F.D. şi, în consecinţă:

Au fost obligaţi inculpaţii C.D., I.D. şi N.F.D., în solidar, la plata următoarelor sume:

- 330,77 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Municipal "DC" Huşi, reprezentând contravaloare îngrijiri medicale acordate victimei M.T.;

- 430,80 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui reprezentând contravaloarea transportului victimei M.T..

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă C.F. în contradictoriu cu inculpaţii C.D., I.D. şi N.F.D.

În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii N.F.D. şi I.D. la plata către stat a sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, din care sumele de 600 RON, respectiv 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată, urmând a se avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.D. la plata către stat a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a argumentat, în fapt şi în drept, după cum urmează:

În noaptea de 21/22 martie 2012, inculpaţii N.F.D., C.D. şi I.D., la propunerea primului inculpat, care locuise anterior la domiciliul victimelor, care aveau zona feţei acoperită cu diferite articole de îmbrăcăminte pentru a nu fi recunoscuţi, au pătruns, succesiv, fără drept, în locuinţa victimelor T.M. şi M.T., din localitatea Oţetoaia, comuna Lunca Banului, în scopul de a le sustrage acestora banii pe care îi deţineau, context în care, succesiv, folosind o secure şi un cuţit, i-au supus, pe rând, la presiuni fizice constând în loviri repetate, în scopul de a afla unde se găsesc banii ţinuţi de cei arătaţi, pe care nu i-au găsit, iar apoi au continuat agresiunile pentru suprimarea vieţii victimelor, în. scopul ascunderii infracţiunii de tentativă de tâlhărie pe care au comis-o, urmarea fiind că victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T. a decedat ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au acordat.

S-a reţinut că fapta a fost săvârşită în următoarele împrejurări:

Victimele T.M., în vârstă de 93 de an şi M.T., în vârstă de 82 de ani, convieţuiau în relaţii de concubinaj în locuinţa situată în judeţul Vaslui, iar într-o anumită perioadă de timp, inculpatul N.F.D., rudă al acestora, a locuit cu ei, condiţii în care a luat cunoştinţă că cei doi bătrâni deţin o anumită sumă de bani păstrată pentru o eventuală înmormântare.

De aceea, inculpatul N.F.D., după ce a consumat bere şi vin cu inculpaţii I.D. şi C.D., a luat hotărârea ca, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, să sustragă prin violenţă acei bani de la victime. în acest scop, au pătruns în noaptea de 21/22 martie 2012 în domiciliul celor arătaţi şi, încercând să se mascheze cu glugi sau cagule, au exercitat presiune asupra celor doi bătrâni pentru a afla unde sunt banii pe care îi deţineau.

S-a reţinut că bătrânii locuiau într-o anexă gospodărească, care era situată în lateralul locuinţei principale. Datorită vârstei şi lipsei altor persoane de ajutor, condiţiile erau insalubre, iar spaţiul de locuit era foarte redus.

După pătrunderea fără drept, pe timp de noapte, în locuinţa victimelor, inculpaţii au început să exercite violenţe fizice împotriva victimelor, folosind mijloace de atac proprii omului (pumni şi picioare), dar şi alte mijloace, respectiv o secure, folosită pe rând de inculpaţi, ca şi strangularea cu o sfoară a victimelor, toate în scopul de a le determina să spună unde sunt banii.

Primul care a fost maltratat în felul arătat, a fost M.T. care, fiind ameninţat cu un cuţit în zona gâtului, în final, le-a spus celor trei inculpaţi că nu ştie unde se găsesc banii, dar ştie concubina sa, T.M.

Aceasta din urmă a fost maltratată în fel şi chip de cei trei inculpaţi pentru a spune unde se găsesc banii, însă, deşi în final a dat informaţii privitoare la locul unde se găseau sumele de bani deţinute, cei trei inculpaţi nu le-au găsit, iar de aceea, pentru a ascunde urmele infracţiunilor deja săvârşite, au continuat exercitarea de violenţe asupra victimei T.M., ca şi asupra victimei M.T., care au condus la un deces aproape imediat al victimei T.M., iar M.T. a fost lăsat în stare de inconştienţă.

Întrucât nu au găsit banii căutaţi, inculpaţii au plecat, iar după plecarea acestora, victima M.T. a reuşit să îşi revină şi s-a deplasat la locuinţa lui P.V., care l-a chemat pe C.F., iar acestuia din urmă victima M.T. i-a relatat cele întâmplate şi că T.M. este decedată, dar i-a spus şi că l-a recunoscut după voce, chiar dacă era mascat, pe ruda sa N.F.D., care îi este un fel de nepot, relatând că s-a încercat jefuirea sa.

Ulterior, a fost sesizat Serviciul de Urgenţă 112, victima M.T. a fost transportată la spital, iar graţie activităţilor informativ-operative s-a reuşit identificarea celor trei agresori care, în urma audierilor, au recunoscut în final faptele comise.

Fiecare dintre inculpaţi a încercat să îşi minimalizeze contribuţia la săvârşirea faptelor, deşi le-au comis într-o acţiune conjugată, în temeiul unei rezoluţii infracţionale unice, condiţii în care unii au lovit şi cu securea, au strangulat victimele cu o sfoară şi le-au lovit în repetate rânduri cu pumnii şi picioarele.

Dincolo de declaraţiile inculpaţilor, relevantă în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor mai sus arătate în sarcina inculpaţilor a fost depoziţia victimei M.T., dată la 22 martie 2012, în timp ce se afla în spital, care a precizat că toţi inculpaţii l-au lovit atât pe el, cât şi pe victima T.M. şi i-au ameninţat cu moartea pentru a-i determina să se indice locul unde se afla suma de bani pe care o deţineau, iar tot incidentul a durat aproximativ o oră.

În cauză a fost întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. 99/N/2012 al Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui privind pe victima T.M., care a concluzionat că: moartea numitei T.M. a fost violentă şi s-a putut instala în dimineaţa zilei de 2 martie 2012, moartea a avut drept cauză şocul traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cu multiple fracturi costale, fracturi cominutive ambii omoplaţi, fractură de piramidă nazală, luxaţie scapulo-humerală, hematoame, ruptură de rinichi drept, rupturi musculare, infiltrate sanguine, echimoze, plăgi; leziunile s-au produs cu şi de corpuri dure, precum şi prin comprimare; majoritatea loviturilor pledează pentru mecanism activ de producere, loviri active cu corpuri dure, posibil cu mijloace de atac proprii omului (pumni, picioare), precum şi corp contondent alungit (posibil obiect de tipul securii - loviri cu partea netăioasă); pentru unele leziuni se poate avea în vedere mecanismul de comprimare (unele fracturi costale şi unele echimoze); între politraumatism şi moarte există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.

Totodată, prin acelaşi act medico-legal, s-a apreciat că victima şi agresorul s-au aflat iniţial faţă în faţă; victima a recepţionat multiple lovituri la nivelul feţei şi membrelor superioare, în special la nivelul celui drept, dar şi la nivelul toracelui; victima a fost lovită şi din spate, ea prezentând la nivelul toracelui fracturi cominutive ale omoplaţilor şi unele echimoze alungite (au fost aplicate la acest nivel lovituri cu un corp contondent alungit, posibil lovituri aplicate cu coada unei securi sau cu partea netăioasă); victima a prezentat leziuni multiple la nivelul extremităţii cefalice şi în celelalte planuri, nu doar în plan frontal.

S-a reţinut că este posibil ca victima să fi căzut la un moment dat, să i se fi aplicat lovituri şi să fi fost exercitate compresiuni asupra toracelui în această fază a agresiunii, iar între agresiune (debutul agresiunii) şi instalarea decesului s-a apreciat că a existat un interval de timp de ordinul orei sau orelor (instalarea şocului).

Totodată, s-a reţinut că victima prezenta echimoze cu suprafeţe mici pe coapse, feţele antero-interne, sugerând leziuni specifice unei tentative de agresiune sexuală; de asemenea, victima prezenta o mică soluţie de continuitate a mucoasei (fisură) la nivelul comisurii posterioare vulvo-vaginale, cu discret infiltrat sanguin, produsă prin mecanism de distensie; totuşi, nu s-a putut certifica o agresiune sexuală întrucât în secreţia vaginală recoltată de la cadavru nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi; la examenul regiunii anale, nu au fost evidenţiate leziuni traumatice recente.

Pentru victima M.T. s-a întocmit iniţial Raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 67/E/2012 al SML judeţul Vaslui, iar după decesul acestuia, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală de autopsie nr. 106/N/2012 al SML judeţul Vaslui, prin care s-au concluzionat următoarele: moartea numitului M.T. a fost violentă şi s-a instalat la data de 1 aprilie 2012; aceasta a avut drept cauză imediată un şoc toxico-septic, urmare a unei bronhopneumonii acute, complicaţie a unui traumatism toracic cu fracturi costale (C8, C9, C10 pe dreapta şi C6 pe stânga) la o persoană cu multiple tare organice cronice; între traumatismul toracic şi moarte există legătură de cauzalitate indirectă (traumatismul toracic cu fracturi costale şi cu un oarecare grad de contuzie pulmonară nu a permis ventilarea şi drenarea corespunzătoare a zonei de pulmon, permiţând grefarea unei infecţii la o persoană cu o rezervă funcţională redusă, decesul survenind ca urmare a evoluţiei infauste a acestei complicaţii); traumatismul toracic s-a produs prin loviri cu sau de corp dur, cel mai probabil prin loviri active; victima, în afara traumatismului toracic, a mai prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze, infiltratului sanguin, echimozei, excoriaţiei la nivelul extremităţii cefalice şi membrelor, posibil produse prin loviri cu sau de corp dur, cel mai probabil loviri active.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum şi dispoziţiile art. 75 C. proc. pen. conform cărora "declaraţiile părţii vătămate.. făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".

Instanţa de judecată a coroborat declaraţiile inculpaţilor N.F.D., C.D. şi I.D. care au recunoscut, în parte, în cursul urmăririi penale, săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, cu declaraţiile martorilor M.A., I.I., P.V., având în vedere menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului cu fotografiile anexate acestuia, precum şi luând în considerare concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/3139/2012 privindu-i pe cei trei inculpaţi din prezenta cauză, precum şi aspectele reliefate de celelalte înscrisuri depuse în cauză.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2012, inculpaţii N.F.D., I.D. şi C.D. au învederat faptul că nu doresc să dea declaraţii în cursul cercetării judecătoreşti, prevalându-se de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor N.F.D., I.D. şi C.D. care, în noaptea de 21/22 martie 2012, au pătruns, fără drept, în domiciliul victimelor T.M. şi M.T., în scopul de ale sustrage banii pe care-i deţineau, context în care i-au supus, pe rând, la presiuni fizice constând în lovituri repetate, în scopul de a afla unde să găsesc banii deţinuţi de cei arătaţi, pe care nu i-a găsit, iar apoi au continuat agresiunile pentru suprimarea vieţii victimelor, în scopul ascunderii infracţiunii de tentativă la tâlhărie pe care au comis-o, urmarea fiind că victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T. a decedat ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au acordat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) (comis asupra a două persoane) şi d C. pen. (săvârşit pentru comite o tâlhărie), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (comisă de către trei persoane împreună), o infracţiune de tâlhărie, săvârşită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Întrucât inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru săvârşirea a două infracţiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracţiune de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu alic. art. 75 lit. c) C. pen., dar din probele administrate a rezultat faptul că ne aflăm doar în prezenţa unei singure infracţiuni complexe de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) (comis asupra a două persoane) şi d) C. pen. (săvârşit pentru comite o tâlhărie), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi nici una dintre infracţiunile din cauză nu a fost comisă de către un major împreună cu un minor, pentru a atrage incidenţa prevederilor art. 75 lit. c) C. pen., instanţa, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis, în parte, cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui privind schimbarea încadrării juridice şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.D., N.F.D. şi I.D. prin rechizitoriul nr. 172/P/2012 emis la data de 29 iunie 2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui din: două infracţiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracţiune de tentativă calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu alic. art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., o infracţiune de tâlhărie, săvârşită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte cererea formulată de către inculpatul C.D., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, din două infracţiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., o infracţiune de tentativă de tâlhărie calificată prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu alic. art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., o infracţiune de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), (2) lit. a) şi b) şi alin. (2¹) lit. f) C. pen., o infracţiune de lovire prev. de art. 180 C. pen., precum şi o infracţiune de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 176 C. pen., motivat de faptul că nu ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni complexe de omor deosebit de grav comis asupra a două persoane, ci doar a unui omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., în ceea ce o priveşte pe victima T.M. şi a unei infracţiuni de lovire prev. de art. 180 C. pen. în ceea ce o priveşte pe victima M.T., iar poziţia subiectivă a inculpatului C.D. faţă de moartea victimei M.T. este cea de praeterintenţie, în sensul că, deşi a acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte tâlhărirea acestuia, a acţionat din culpă în ceea ce priveşte rezultatul mai grav, constând în moartea victimei M.T., instanţa a reţinut faptul că aceasta este neîntemeiată.

Înainte de toate, a remarcat tribunalul faptul că esenţial în soluţionarea acestei cereri de schimbare a încadrării juridice este faptul de a stabili dacă faţă de moartea victimei M.T. poziţia subiectivă a inculpatului C.D. a fost cea a praeterintenţiei, acţionând cu intenţie în ceea ce priveşte fapta de tentativă la tâlhărie sau a fost cea a intenţiei.

Tribunalul a reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că atât în ceea ce priveşte moartea victimei T.M., cât şi în ceea ce priveşte moartea victimei M.T., poziţia subiectivă a inculpaţilor a fost cea a intenţiei, cel puţin indirecte, nu cea a culpei depăşite.

La această concluzie a ajuns instanţa având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta şi, îndeosebi, în raport de instrumentul folosit (o secure, instrument apt să producă moartea, cu atât mai mult cu cât Constituţia victimei era şi extrem de firavă, cum rezultă din fotografiile depuse), regiunea corpului lovită, numărul şi intensitatea loviturilor (i-au fost aplicate mai multe lovituri cu securea, dar şi cu pumnii şi picioarele de către toţi cei trei inculpaţi), drept pentru care, raportat la împrejurarea că poziţia subiectivă a inculpatului C.D. faţă de victima M.T. este cea a intenţiei indirecte, tribunalul a arătat faptul că, în speţă, ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni complexe de omor deosebit de grav, asupra a două victime, prev. de art. 174, 176 lit. b), d) C. pen., şi nicidecum a unei infracţiuni de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. h) C. pen., a unei infracţiuni de lovire prev. de art. 180 C. pen. şi a unei infracţiuni de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), 2 lit. a) şi b) şi alin. (2¹) lit. f) C. pen., cererea de schimbare a încadrării juridice fiind, astfel, respinsă.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că atitudinea subiectivă a inculpaţilor C.D., N.F.D. şi I.D. faţă de faptele săvârşite şi urmările acestora se caracterizează prin intenţie directă.

S-a mai reţinut că inculpatul C.D., zis „C." are vârsta de 20 ani, nu este căsătorit, nu are copii, are opt clase şi este agricultor, iar după ce s-a reuşit capturarea sa, pe parcursul cercetărilor, inculpatul şi-a recunoscut parţial faptele, adoptând o bună conduită procesuală faţă de organele de urmărire penală, nefiind cunoscut nici cu antecedente penale.

Faţă de încadrarea juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3193/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală „MM" Bucureşti, prin care s-a concluzionat că numitul C.D. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip antisocial şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012).

Totodată, s-a reţinut că inculpatul N.F.D. are vârsta de 20 de ani, nu este căsătorit, nu are copii, are opt clase şi nu are ocupaţie, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Faţă de încadrarea juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3192/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală „MM" Bucureşti, prin care s-a concluzionat că numitul N.F.D. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip antisocial şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012).

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul I.D. are vârsta de 22 de ani, nu este căsătorit, nu are copii, are zece clase, este agricultor şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Faţă de încadrarea juridică dată faptelor, s-a impus expertizarea sa psihiatrică, astfel că s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/3191/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală „MM" Bucureşti, prin care s-a concluzionat că numitul I.D. prezintă diagnosticul: Tulburare de personalitate de tip antisocial şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (la data de 21/22 martie 2012).

Săvârşirea faptelor şi vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, instanţa a aplicat acestora câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare dintre infracţiunile comise, în limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., (închisoarea de la 15 la 25 ani sau detenţiunea pe viaţă), art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. (închisoare de la 7 la 20 de ani) şi art. 192 alin. (2) C. pen. (închisoarea de la 3 la 10 ani), împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, care sunt de o violenţă şi de o brutalitate deosebită, victima M.T. precizând în unica sa declaraţie că au fost loviţi cu brutalitate aproximativ o oră, gradul concret de pericol social al acestora, care este deosebit de ridicat, persoana inculpaţilor, care şi-au diminuat contribuţia la săvârşirea faptelor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a reţinut că gradul de pericol social al faptelor săvârşite rezultă din modul şi mijlocele de săvârşire a infracţiunilor, din împrejurările concrete în care au fost comise, scopul urmărit, urmarea produsă, aşa cum au fost acestea prezentate anterior şi din persoana şi conduita inculpaţilor.

În acest sens, s-a avut în vedere că un rol primordial în aprecierea stabilirii şi aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidenţiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât şi pentru reeducarea inculpatului.

Tribunalul nu a reţinut în favoarea inculpaţilor nicio circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 C. pen., apreciind că atitudinea parţială de recunoaştere a infracţiunilor şi lipsa antecedentelor penale au fost valorificate, pe de o parte, la alegerea pedepsei alternative a închisorii, faţă de cea a detenţiunii pe viaţă, dar şi la dozarea pedepselor aplicate sub maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 22 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. raportat la art. 78 C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea pedepsei principale, o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, săvârşită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi 4 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu executare în regim de detenţie, sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., adică cel preventiv şi cel educativ.

Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii şi În baza prevederilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, a fost interzisă inculpaţilor, pe durata executării pedepsei aplicate, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective), precum şi a dreptului prevăzut la lit. b), respectiv acela de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-i nedemni de exercitarea acestor drepturi.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, luată şi menţinută în cauză faţă de inculpaţii I.D., C.D. şi N.F.D., instanţa de fond a constatat că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor iniţiale.

S-a reţinut că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită o măsură preventivă neprivativă de libertate, apreciindu-se că, prin punerea în libertate a inculpaţilor, s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.

Astfel, s-a considerat că măsura răspunde exigenţelor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare, precum şi pentru a împiedica sustragerea inculpaţilor de la executarea pedepselor, precum şi pentru a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către acesta.

Sub aspectul laturii civile, tribunalul a constatat că, în cursul urmăririi penale, numitul C.F., nepot al victimei - M.T., a precizat faptul că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1.600 RON, reprezentând diferenţa dintre suma de 3.700 RON pe care a cheltuit-o cu prilejul înmormântării victimei C.F. şi suma de 2.100 RON pe care a primit-o ca şi ajutor de înmormântare.

Tot în cursul urmăririi penale, numitul M.A., care a suportat cheltuielile de înmormântare ale victimei T.M., a precizat că nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal deoarece a beneficiat de un ajutor de înmormântare în cuantum de 2.100 RON şi i-a fost înmânată de către procurorul criminalist suma de 6.433 RON, care a fost găsită cu prilejul cercetării la faţa locului.

Totodată, Spitalul Municipal "DC" Huşi s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 330,77 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei M.T.

Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vaslui s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 430,80 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de transportarea sus-numitului.

S-a reţinut că temeiul răspunderii civile a inculpaţilor pentru prejudiciile cauzate în urma săvârşirii infracţiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998 C. civ., care prevede că „orice faptă a omului,care cauzează altuia un prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat,a-l repara" şi în art. 999 din acelaşi cod, care prevede că „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa şi prin imprudenţa sa".

De asemenea, s-a reţinut că cerinţele legii impun ca persoana care a săvârşit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăşi conţinutul art. 998 C. civ., care foloseşte termenul general de „prejudiciu" fără a distinge în raport cu caracterul material sau morale al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât şi cele morale, cauzate prin orice fapte ilicite.

Astfel, a fost avut în vedere că latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul "actori incumbit probatio" expres prevăzut de legiuitor prin dispoziţiile art. 1169 C. civ.

S-a mai reţinut că, pentru acordarea de despăgubiri civile cu caracter material, este necesar să se stabilească prin probe certe atât existenţa unui prejudiciu, cât şi valoarea acestuia, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite neputând să opereze decât în limita valorii prejudiciului real şi efectiv produs.

A rezultat, aşadar, că despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict nu sunt nelimitate şi nici prestabilite legislativ ca întindere, ci dimpotrivă, acestea trebuie stabilite prin probe.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că ulterior săvârşirii infracţiunii de către inculpaţi, victima M.T. a fost internată în cadrul Spitalului Municipal „DC" Huşi, fiind transportată cu o ambulanţă aparţinând serviciului specializat, iar cu ocazia internării s-au efectuat cheltuieli potrivit deconturilor înaintate la dosarul cauzei şi ţinând seama şi de dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum au fost modificate O.U.G. nr. 72/2006, potrivit căruia persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altor persoane, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată victimei prin fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a acestora.

În raport de aceste de aceste proporţii, În baza dispoziţiilor art. 14 - 15, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, astfel cum au fost modificate O.U.G. nr. 72/2006, instanţa i-a obligat pe inculpaţii C.D., I.D. şi N.F.D., în solidar, la plata sumelor de 330,77 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Municipal "DC" Huşi, reprezentând contravaloare îngrijiri medicale acordate victimei M.T. şi, respectiv, 430,80 RON cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui reprezentând contravaloarea transportului victimei M.T.

Cu privire la acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă partea civilă C.F. în contradictoriu cu inculpaţii C.D., I.D. şi N.F.D., constând în obligarea acestora la plata sumei de 1.600 RON, cu titlu de daune materiale, constând în diferenţă cheltuieli de înmormântare, instanţa de fond a reţinut faptul că aceasta este neîntemeiată deoarece partea civilă nu a făcut dovada nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecăţii că a efectuat asemenea cheltuieli.

În termen legal, inculpaţii C.D., N.F.D. şi I.D. au formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând, atât în scris, prin cererile de apel, cât şi prin apărătorii lor, reducerea cuantumului pedepselor aplicate, care sunt prea mari faţă de circumstanţele reale şi cele personale.

Inculpatul I.D. a mai solicitat, pe lângă reducerea cuantumului pedepsei, şi schimbarea încadrării juridice dată faptei de prima instanţă, din autor al infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., în cea de complice la aceasta infracţiune.

Prin Decizia penală nr. 14 din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii C.D., N.F.D. şi I.D. împotriva Sentinţei penale nr. 175 din 29 octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui, care a fost menţinută.

A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor şi s-a dedus această măsură de la data de 29 octombrie la zi.

A fost obligat fiecare inculpat apelant să plătească statului câte 500 RON cheltuieli judiciare, din care 400 RON, onorarii din oficiu, care vor fi avansate din fondurile statului.

Verificând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că apelurile inculpaţilor sunt nefondate.

S-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcându-se şi o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de inculpaţi.

în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, s-a reţinut că s-a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

S-a apreciat că recunoaşterea faptelor şi regretul de care au dat dovada inculpaţii au fost avute în vedere de instanţa fondului, aplicându-li-se pedepse just individualizate.

Totodată, s-a avut apreciat că, faţă de activităţile infracţionale comise, aşa cum au fost reţinute de prima instanţă, de gravitatea şi consecinţele sociale profund negative ale acestora şi impactul asupra valorilor sociale lezate, se impune menţinerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor pentru a răspunde în mod adecvat funcţiilor şi scopului pedepsei.

Nici critica inculpatului I.D. privind schimbarea încadrării juridice dată faptei din autor al infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., în cea de complice la aceasta infracţiune, nu a fost apreciată ca fiind fondată, cu motivarea că din depoziţia victimei M.T., dată la data de 22 martie 2012, în timp ce se afla în spital, a rezultat că toţi inculpaţii l-au lovit atât pe el, cât şi pe victima T.M. şi i-au ameninţat cu moartea pentru a-i determina să se indice locul unde se afla suma de bani pe care o deţineau şi această situaţie a durat aproximativ o oră.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.D., N.F.D. şi I.D., solicitând, prin intermediul apărătorilor desemnaţi din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea cuantumului pedepselor, ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor, respectiv omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. b) (comis asupra a două persoane) şi d) C. pen. (săvârşit pentru comite o tâlhărie), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. (comisă de către trei persoane împreună), o infracţiune de tâlhărie, săvârşită în forma tentativei, prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b), alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen. şi o infracţiune de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 21/22 martie 2012, au pătruns, fără drept, în domiciliul victimelor T.M. şi M.T., în scopul de ale sustrage banii pe care-i deţineau, context în care i-au supus, pe rând, la presiuni fizice constând în lovituri repetate, în scopul de a afla unde să găsesc banii deţinuţi de cei arătaţi, pe care nu i-a găsit, iar apoi au continuat agresiunile pentru suprimarea vieţii victimelor, în scopul ascunderii infracţiunii de tentativă la tâlhărie pe care au comis-o, urmarea fiind că victima T.M. a decedat în foarte scurt timp, iar victima M.T. a decedat ulterior, cu toate îngrijirile medicale de specialitate care i s-au acordat.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de recurenţii inculpaţi nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că, în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile comise au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor, precum şi circumstanţelor personale ale recurenţilor inculpaţi.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.

În acest sens, se reţine că infracţiunea de omor, în general, denotă un pericol social ridicat, aducând atingere celei mai importante valori sociale, dreptul la viaţă al individului. Infracţiunea comisă este una deosebit de gravă, care a condus la suprimarea vieţii a două persoane, neputând fi omise nici modalitatea de săvârşire, precum şi multiplele leziuni de pe corpul victimelor, care relevă o violenţă deosebită manifestată de inculpaţi.

În ceea ce priveşte existenţa uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. sau a altora asemănătoare, se reţine că aceasta nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 C. pen., rezultă că recunoaşterea unor astfel de împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. în această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.

În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanţele inferioare, constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea recurenţilor inculpaţi, cu consecinţa reducerii pedepselor, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, dar şi modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională - faptele comise fiind de o violenţă şi de o brutalitate deosebită, astfel cum a rezultat şi din declaraţia dată de victima M.T. Pe de altă parte, se constată că datele care caracterizează favorabil persoana inculpaţilor (care au manifestat o atitudine parţial sinceră şi nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale) au fost avute în vedere de către instanţa de fond cu prilejul stabilirii sancţiunilor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind apte să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpaţilor, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenţie, fiind, de asemenea, corect stabilită.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurenţii inculpaţi apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 martie 2012 la 13 mai 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.D., N.F.D. şi I.D. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 31 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 martie 2012 la 13 mai 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1607/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1609/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 1608/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1608/2013. Penal