ICCJ. Decizia nr. 1610/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1610/2013
Dosar nr. 43934/3/2012
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 878/F din 12 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata M.M., zisă „M.", la pedeapsa închisorii de 7 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) C. pen. şi art. 18 din Legea: nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 0,20 grame pulbere ce conţine heroină, cafeina şi acetaminofen, rămasă din proba nr. 2, după efectuarea analizelor de laborator, ambalată şi sigilată cu sigiliul M.I nr. 50103 şi depusă la IGPR-DCJSEO, în baza dovezii seria H nr. 0023069 din 06 noiembrie 2012.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 2.150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Serviciul Teritorial Bucureşti, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că, în data de 24 octombrie 2012, inculpata M.M. a vândut trei „doze" ce conţineau cantitatea totală de 0,15 grame heroină în amestec cu cofeină şi acetaminofen, martorului denunţător „S.M.", pentru suma de 150 RON, iar în imobilul unde domiciliază a deţinut, fără drept, în vederea traficului, un număr de 6 „doze" ce conţineau cantitatea totală de 0,32 grame heroină în amestec cu cofeină şi acetaminofen, aspect constatat cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 24 octombrie 2012.
Situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare a fost dovedită cu proces-verbal de constatare a infracţiunii; proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare; proces-verbal de înseriere a sumei de bani; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2159713 din 26 octombrie 2012 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor; declaraţiile martorului denunţător S.M., cât şi cele ale martorilor M.T., I.A.M. şi C.G.; declaraţia inculpatei M.M.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a depus acte în circumstanţiere.
La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2012, a fost audiată inculpata M.M., care a arătat că ştie motivul pentru care a fost trimisă în judecată, a recunoscut acuzaţia ce i se aduce, este de acord să fie judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi nu a mai solicitat administrarea de noi probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin denunţul adresat la data de 22 octombrie 2012 Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, formulat În baza art. 19 din Legea nr. 682/2002, numita V.M., având calitatea de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în Dosarul nr. 120D/P/2012, a arătat că are cunoştinţă despre faptul că inculpata M.M., zisă „M." ar avea ca preocupări infracţionale vânzarea de heroină „la doză", pentru suma de câte 50 RON, activităţile ilicite desfăşurau du-se în imobilul unde aceasta locuia.
De asemenea, şi numitul „S.M." a formulat În baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 un denunţ faţă de inculpata M.M., zisă „M.", arătând că este consumator dependent de heroină, iar drogurile destinate consumului său propriu le cumpăra de la sus-numita. Martorul denunţător şi-a exprimat consimţământul de a colabora cu organele judiciare în vederea tragerii la răspundere penală a persoanei menţionate mai sus.
În aceste condiţii, în data de 24 octombrie 2012, a fost realizată o acţiune de prindere în flagrant a inculpatei M.M., zisă „M.", care domicilia în Bucureşti, unde-şi desfăşura activităţile infracţionale pe linia traficului de droguri.
Lucrătorii de poliţie din cadrul S.C.C.O. Ilfov au procedat la consemnarea, într-un proces-verbal, a seriilor a şapte bancnote a câte 10 RON, o bancnotă a 50 RON şi alte şase bancnote de câte 5 RON, suma totală de 150 RON, disponibilizată, din fondurile M.A.I, fiind destinată cumpărării a trei „doze" cu heroină de la inculpata M.M., de către martorul denunţător „S.M.".
Apoi, martorului denunţător „S.M." i-a fost efectuat un control corporal, fără ca asupra sa să fie găsite sume de bani, bunuri sau obiecte interzise la deţinere, după care i-a fost înmânată suma de 150 RON, menţionată mai sus.
Sub supravegherea lucrătorilor de poliţie, în jurul orei 11:00, martorul denunţător „S.M." s-a deplasat spre imobilul situat în Bucureşti, în zonă fiind instituit şi un dispozitiv de supraveghere.
Martorul denunţător „S.M." a intrat în acest imobil, de unde a revenit după aproximativ cinci minute, fiind preluat de către lucrătorii de poliţie, cărora le-a predat trei punguţe din plastic ce conţineau o substanţă pulverulentă, cu privire la care a declarat verbal că ar fi trei doze cu heroină, cumpărate pentru suma de 150 RON de la inculpata M.M., zisă „M.".
Cele trei punguţe, constituind proba nr. l, au fost ambalate şi sigilate de către lucrătorii de poliţie, fiind trimise Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor în vederea efectuării determinărilor de specialitate.
De asemenea, martorului denunţător „S.M." i-a fost efectuat un alt control corporal, rezultatul fiind negativ.
Imediat după aceasta, lucrătorii de poliţie, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 1031/23 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au pătruns în imobilul unde domicilia inculpata M.M.
Cu această ocazie, în curtea imobilului respectiv, sub tencuiala gardului împrejmuitor, au fost găsite şase punguţe din plastic de culoare albă, lipite la capăt prin ardere, cu privire la care, iniţial, fiul inculpatei, C.G., a declarat că i-ar aparţine, întrucât ar fi consumator de heroină. Susţinerile sale au fost însă infirmate prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv prin declaraţia inculpatei M.M., dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Tot în zona gardului, într-un orificiu din tencuială, a fost găsită şi suma de 150 RON, constatându-se că seriile bancnotelor erau identice cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliţie.
Referitor la această sumă, de 150 RON, făptuitorul C.B. a declarat verbal că provenea din vânzarea a trei doze de heroină, fără a da alte relaţii cu privire la cele întâmplate.
Cele şase punguţe din plastic, în care se afla substanţa pulverulentă, reprezentând proba nr. 2, au fost ambalate şi sigilate de către lucrătorii de poliţie şi au fost predate Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor pentru efectuarea analizelor specifice.
Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2159713 din 26 octombrie 2012, „proba nr. l conţinea cantitatea de 0,15 grame pulbere în care se afla heroină, cofeină şi acetaminofen, iar proba nr. 2 conţinea cantitatea de 0,32 grame pulbere în care se afla heroină, cofeină şi acetaminofen.
Proba nr. 1 a fost consumată în procesul analizelor de laborator, iar cantitatea de 0,20 grame pulbere ce conţinea heroină, cofeină şi acetaminofen, rămasă din proba nr. 2 după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată şi sigilată cu sigiliul M.I. nr. 50103, fiind depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. n baza dovezii seria H nr. 0023069 din 06 noiembrie 2012".
Cu ocazia percheziţiei domiciliare nu au fost ridicate alte bunuri sau valori, cu excepţia drogurilor de mare risc menţionate mai sus, cât şi a sumei de 150 RON, destinată realizării acţiunii de prindere în flagrant şi provenind din fondurile M.A.I.
S-a arătat că, în drept, faptele săvârşite de către inculpata M.M., care în data de 24 octombrie 2012, a vândut trei „doze" ce conţineau cantitatea totală de 0,15 grame heroină în amestec cu cofeină şi acetaminofen, martorului denunţător S.M., pentru suma de 150 RON, iar în imobilul unde domiciliază a deţinut, fără drept, în vederea traficului, un număr de 6 „doze" ce conţineau cantitatea totală de 0,32 grame heroină în amestec cu cofeină şi acetaminofen, aspect constatat cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 24 octombrie 2012, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc", prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de gradul de pericol social ridicat al faptei, de modalitatea de concepere şi executare a faptei, de împrejurările săvârşirii acesteia, de urmărire produse sau ce s-ar fi putut produce, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatei, care este cunoscută cu antecedente penale, însă, deşi anterior a fost condamnată la pedeapsa închisorii pentru acelaşi gen de infracţiune, ceea ce impune actualmente un regim sancţionator mai aspru, totuşi s-a avut în vedere vârsta oarecum înaintată a acesteia şi atitudinea sinceră a inculpatei, care a recunoscut acuzaţia ce i se aduce şi care determină reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care prevede reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Întrucât prezenta faptă a fost săvârşită după considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 1144 din 19 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 123 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având un rest de executat de 727 zile închisoare, Tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), respectiv starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârşită fapta dedusă judecăţii.
Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată uşor peste minimul special prevăzut de lege va fi natură să asigure scopul educativ şi preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., precum şi formarea unei atitudini corespunzătoare faţă de ordinea de drept şi valorile socio-morale.
Împotriva sentinţei penale anterior menţionate a declarat apel inculpata M.M., care a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 53/A din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 878/F din 12 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatei şi s-a dedus prevenţia de la 24 octombrie 2012 la zi.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a apreciat că este nefondat.
Astfel, s-a reţinut că, în cauză, tribunalul a procedat la o corectă individualizare a pedepsei, creând un just echilibru între elementele ce circumstanţiază fapta comisă şi elementele favorabile persoanei inculpatei.
S-a constatat că pedeapsa aplicată în cauză este aproape egală cu minimul special prevăzut de lege, redus conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care inculpata a mai fost condamnată anterior tot pentru acelaşi gen de infracţiuni.
În acest context, s-a apreciat că reţinerea prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. nu este posibilă, neputându-se aprecia că inculpata ar fi avut o conduită bună anterioară comiterii infracţiunii din prezenta cauză, după cum nu este posibilă nici reţinerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., dată fiind aplicarea în cauză a art. 3201 C. proc. pen.
Cum nici alte elemente care să poată fi apreciate şi să li se dea eficienţa circumstanţelor atenuante judiciare nu au fost invocate în cauză, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei sub limita stabilită de către instanţa de fond.
împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.M., solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei, ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentei inculpate şi ultimul cuvânt al acesteia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Inculpata M.M. a fost condamnată de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, la data de 24 octombrie 2012, a vândut trei „doze" ce conţineau cantitatea totală de 0,15 grame heroină în amestec cu cofeină şi acetaminofen, martorului denunţător S.M., pentru suma de 150 RON, iar în imobilul unde domiciliază a deţinut, fără drept, în vederea traficului, un număr de 6 „doze" ce conţineau cantitatea totală de 0,32 grame heroina în amestec cu cofeină şi acetaminofen, aspect constatat cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 24 octombrie 2012.
În faţa primei instanţe, aceasta a recunoscut comiterea faptelor, solicitând să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Astfel fiind, au fost reţinute în favoarea inculpatei dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., privind beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa de fond aplicându-i o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Totodată, în baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
Pedepsele aplicate inculpatei au fost menţinute de instanţa de prim control judiciar, care le-a apreciat ca fiind temeinice şi legale.
Criticile formulate pe calea prezentului recurs, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., au vizat reducerea pedepsei aplicate inculpatei, care a fost apreciată ca fiind prea aspră.
Înalta Curte reţine că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, s-au adus modificări în ceea ce priveşte limitele casării în recurs, acestea fiind circumscrise esenţialmente încălcărilor în drept, iar nu în fapt.
Anterior intrării în vigoare a legii enunţate, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. permitea examinarea hotărârilor recurate atât sub aspectul legalităţii acestora, cât şi sub aspectul temeiniciei.
Actualmente, acest caz de casare priveşte doar nelegalitatea pedepsei, ceea ce înseamnă aplicarea, de către instanţe, a unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute în norma de incriminare.
În cauză, se constată, în raport de data pronunţării hotărârii atacate (25 februarie 2013) şi data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (cu respectarea dispoziţiilor tranzitorii), că nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate.
Faţă de împrejurarea că, în speţă, criticile formulate de către recurenta inculpată au vizat netemeinicia pedepsei, iar nu nelegalitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut cazul de casare invocat.
Pentru considerentele anterior expuse şi având în vedere că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la 13 mai 2013.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 53/A din 25 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 octombrie 2012 la 13 mai 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1609/2013. Penal. Violul (art.197 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1612/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
