ICCJ. Decizia nr. 1655/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1655/2013
Dosar nr. 5201/111/2009
Şedinţa publică din 15 mai 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 17 iunie 2010 pronunţată de către Tribunalul Bihor, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.P., la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare, în regim de detenţie cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată Z.I.F. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului a sumelor de 477 lei şi 1000 euro, respectiv echivalentul acestor sume în lei la data plăţii.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 Ron în favoarea părţii vătămate Z.I.F., cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1300 Ron, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. U.D., în sumă de 200 Ron conform delegaţiei nr. 4473 din 23 septembrie 2009, s-a dispus a se avansa în favoarea Baroului de Avocaţi Bihor, din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanţă, la data de 22 iulie 2009, a fost trimis în judecată inculpatul G.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., respectiv art. 194 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în cursul lunii septembrie 2007, inculpatul a solicitat de la martorul Z.I.F. suma de 2.000 Euro şi alte foloase necuvenite, din care la data de 6 septembrie 2007 a primi suma de 1.000 Euro şi alte foloase necuvenite (produse alimentare şi alcoolice), lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor comisiei de examinare din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă C. pentru a-i determina pe aceştia să faciliteze promovarea de către martor a examenului pentru încadrarea ca subofiţer servant, examen ce a fost organizat în septembrie 2007.
În fapt, s-a mai reţinut că, în cursul lunii octombrie 2007, inculpatul l-a constrâns pe partea vătămată, prin ameninţare, să dea o sumă de cca. 600 Euro, solicitată anterior cu ocazia săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. şi neachitată de către partea vătămată.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii susţinând că partea vătămată este cea care îi datorează suma de 600 euro în condiţiile în care i-a predat această sumă pentru a-i cumpăra o cutie de viteze necesară înlocuirii celei care i se defectase cu prilejul unei deplasări la Oradea. Partea vătămată nu şi-a respectat promisiunea în sensul că nu i-a făcut rost de acea cutie de viteze, dar nici nu i-a restituit acea sumă. Inculpatul a recunoscut că telefonic i-a solicitat părţii vătămate să-i restituie banii, dar a purtat convorbiri decente pe un ton normal şi nu i-a adresat ameninţări de natura celor susţinute de partea vătămată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
Partea vătămată Z.I.F., în cursul lunii august 2007, a susţinut un examen în vederea angajării ca servant în cadrul I.S.U. Crişana, dar a fost declarat respins la proba teoretică. In acel context, partea vătămată Z.I.F. i-a relatat prietenului său R.I. cele întâmplate, acesta din urmă spunându-i că el cunoaşte o persoană care ar putea să îl ajute în această problemă.
Martorul R.I. îl cunoştea pe inculpat de cca. 10 ani întrucât acesta deţine o casă în satul Urvind, jud. Bihor, învecinată cu casa fostei concubine a martorului. Inculpatul s-a prezentat ca fiind colonel în cadrul S.R.I. din Bucureşti iar apoi, pe parcursul anilor următori, acesta s-a deplasat uneori în judeţul Bihor cu un autoturism Dacia 1310 cu numere de înmatriculare de Bucureşti, în interiorul căruia avea un girofar de culoare albastră. Inculpatul era tot timpul îmbrăcat elegant, în costume de culoare închisă, iar atunci când se deplasa în judeţul Bihor susţinea că a venit „în control”. Inculpatul i-a mai spus martorului R.I. că are numeroase relaţii şi cunoştinţe, inclusiv la nivelul central al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Cunoscând toate aceste aspecte şi considerând că, prin intermediul cunoştinţelor şi relaţiilor sale, inculpatul ar putea să îl ajute pe Z.I.F., în cursul lunii septembrie 2007, martorul R.I. a luat legătura cu inculpatul şi, după ce i-a expus problema, l-a întrebat dacă, prin intermediul relaţiilor sale, îl poate ajuta pe Z.I.F. să promoveze examenul care urma să fie organizat de I.S.U. Crişana în data de 30 septembrie 2007.
Inculpatul G.P. l-a asigurat pe martorul R.I. că are relaţiile necesare, astfel că în data de 6 septembrie 2007 martorul R.I. şi inculpatul s-au deplasat în mun. Oradea unde s-au întâlnit cu Z.I.F. Cu ocazia acelei prime întâlniri, inculpatul şi Z.I.F. au discutat în autoturismul lui R.I., fără ca acesta din urmă să fie prezent. Inculpatul l-a asigurat pe Z.I.F. că, prin intermediul relaţiilor şi cunoştinţelor sale de la nivelul conducerii I.S.U. Crişana şi de la nivelul central al pompierilor, îl poate ajuta pe acesta să promoveze fără probleme proba teoretică a examenului din data de 30 septembrie 2007, întrucât are influenţă asupra membrilor comisiei de examinare. În schimb, inculpatul i-a solicitat lui Z.I.F. suma de 2000 Euro, care trebuia să fie plătită în două tranşe a câte 1.000 Euro, prima anterior examenului iar a doua după afişarea rezultatului. De asemenea, inculpatul a solicitat ca partea vătămată să suporte cheltuielile de organizare a unei mese festive în favoarea persoanelor din conducerea pompierilor din Bihor la restaurantul Hotelului M. din Băile Felix.
Partea vătămată Z.I.F. a acceptat condiţiile şi suma indicate de inculpatul, iar apoi cei doi au făcut schimb de numere de telefon şi s-au despărţit. În cursul aceleaşi zile, inculpatul G.P. l-a sunat pe Z.I.F. şi i-a solicitat produse alimentare şi alcoolice (4 păstrăvi, 5 litri ţuică, 6 litri vin), pe care trebuia să i le aducă la restaurantul Hotelului M. din Băile Felix, împreună cu xerocopia cărţii sale de identitate, bunuri pe care partea vătămată i le-a şi înmânat inculpatului.
A doua zi, în data de 7 septembrie 2007, partea vătămată Z.l.F. s-a întâlnit din nou cu inculpatul în faţa Palatului de Justiţie din mun. Oradea, iar de aici s-au deplasat cu autoturismul părţii vătămate în parcarea Hotelului M. din Băile Felix, unde, fără a fi alte persoane de faţă, partea vătămată i-a înmânat inculpatul prima tranşă de 1000 euro şi 10 litri de palincă.
Aproximativ în data de 19 septembrie 2007 partea vătămată şi inculpatul s-au reîntâlnit la un restaurant situat în faţa Judecătoriei Aleşd, ocazie cu care inculpatul i-a solicitat părţii vătămate suma de 600 Euro din a doua tranşă, deşi aceasta trebuia plătită, conform înţelegerii, după declararea ca admis a părţii vătămate la examen, urmând ca în schimbul acestei plăţi anticipate învinuitul să renunţe la diferenţa de 400 Euro. Partea vătămată nu a mai fost de acord să plătească o altă sumă de bani şi i-a spus inculpatului că va face plata doar după examen şi dacă va fi declarat admis, conform înţelegerii. Însă, întrucât anterior inculpatul îi ceruse telefonic şi o cantitate de 10 litri ţuică pentru a o da membrilor comisiei de la I.S.U. Bucureşti, cu acel prilej al întâlnirii în restaurant i-a predat-o.
Cu toate acestea, în următoarele zile inculpatul l-a contactat telefonic pe partea vătămată în mod insistent, iar apoi chiar ameninţător, şi i-a solicitat suma de 600 Euro, asigurându-l că şi-a folosit influenţa asupra membrilor comisiei de examen şi că nu va întâmpina nici o dificultate la examen, dar partea vătămată a refuzat în mod constant să îi predea banii şi a sesizat organele de urmărire penală la data de 3 octombrie 2007.
Având în vedere aspectele sesizate de partea vătămată Z.I.F., prin încheierea din data de 3 octombrie 2007 s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea tuturor convorbirilor şi comunicaţiilor telefonice efectuate de către denunţătorul Z.I.F. şi numitul G.P., precum şi a celor efectuate/primite de la alte persoane de la/la aceste posturi telefonice pe o durată de 30 zile, de la 1 octombrie 2007 până la 1 noiembrie 2007.
Deşi inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, materialul probator administrat în cauză a dovedit vinovăţia acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.P. care a solicitat achitarea sa pentru comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, întrucât la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că se face vinovat.
Instanţa de apel a apreciat criticile ca nefiind fondate, constatând că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dovedită prin declaraţiile părţii vătămate, dovedită prin declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor audiaţi şi prin conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice autorizate în cauză.
În consecinţă, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 66/ A din 17 mai 2012, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.P., care a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat şi, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurent, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că recursul este întemeiat în parte, în sensul celor ce urmează:
Prima critică formulată de inculpat, raportată la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu este fondată.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, apreciază că instanţele de fond şi apel au stabilit corect situaţia de fapt, existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului în comiterea celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunilor, susţinând că partea vătămată este cea care îi datorează suma de 600 euro, în condiţiile în care i-a predat această sumă pentru a-i cumpăra o cutie de viteze. Partea vătămată nu şi-a respectat promisiunea în sensul că nu i-a făcut rost de acea cutie de viteze, dar nici nu i-a restituit suma. Inculpatul a recunoscut că telefonic i-a solicitat părţii vătămate să-i restituie banii, dar a purtat convorbiri decente, pe un ton normal, fără ameninţări.
Aceste apărări sunt, însă, contrazise de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi interceptările convorbirilor telefonice.
Astfel, martorul Z.I.F. a arătat în denunţul şi declaraţiile date ulterior în cauză că în cursul lunii august 2007 a susţinut un examen în vederea angajării ca servant în cadrul I.S.U. Crişan, însă a fost respins la proba teoretică, motiv pentru care i-a relatat prietenului său, martorul R.I. despre această împrejurare. Martorul R.I. i-a spus că el cunoaşte o persoană care ar putea să-l ajute în această problemă.
Declaraţia părţii vătămate Z.I.F. se coroborează cu declaraţia martorului R.I. care a arătat că în luna septembrie 2007 a luat legătura cu inculpatul G.P., întrebându-l pe acesta dacă îl poate ajuta pe Z.I.F. să promoveze examenul care urma să fie organizat de I.S.U. Crişana la data de 30 septembrie 2007. Martorul R.I. a arătat că îl cunoştea pe inculpat de aproximativ 10 ani şi că din discuţiile purtate cu acesta ştia că a fost colonel în cadrul S.R.I. Bucureşti şi că are numeroase relaţii şi cunoştinţe inclusiv la nivelul central al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Întrucât inculpatul G.P. l-a asigurat pe martorul R.I. că are relaţiile necesare, în data de 6 septembrie 2007 cei doi s-au deplasat în mun. Oradea unde s-au întâlnit cu partea vătămată Z.I.F.; Inculpatul G.P. a discutat cu partea vătămată Z.I.F. în autoturismul martorului R.I., fără ca acesta să fie prezent, asigurându-l pe acesta că prin intermediul relaţiilor şi cunoştinţelor sale la conducerea I.S.U. Crişana şi la conducerea centrală a pompierilor îl poate ajuta pe acesta să promoveze fără probleme proba teoretică a concursului ce urma.
Totodată, inculpatul i-a solicitat lui Z.I.F. suma de 2000 de euro care urma să fie plătită în două tranşe a câte 1000 euro (prima anterior examenului, iar a doua după susţinerea acestuia) precum şi suportarea de către acesta a cheltuielilor de organizare a unei mese festive pentru persoanele din conducerea pompierilor din Bihor la restaurantul M. din Băile Felix, solicitări cu care partea vătămată a fost de acord.
A doua zi, în data de 7 septembrie 2007, partea vătămată Z.I.F. şi inculpatul G.P. s-au întâlnit în faţa Palatului de Justiţie din Oradea, de unde s-au deplasat cu autoturismul părţii vătămate până în Băile Felix în parcarea restaurantului M., unde partea vătămată i-a înmânat prima tranşă de 1000 de euro şi 10 l de palincă.
În jurul date de 19 septembrie 2007 cei doi s-au întâlnit în faţa Judecătoriei Aleşd, ocazie cu care inculpatul i-a solicitat părţii vătămate suma de 600 de euro din a doua tranşe (care trebuia plătită după susţinerea examenului), promiţându-i în schimbul acestei plăţi anticipate să renunţe la diferenţa de 400 de euro, însă partea vătămată nu a fost de acord.
În următoarele zile inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vătămată de mai multe ori solicitându-i insistent predarea sumei de 600 de euro şi chiar ameninţând-o pe aceasta, însă partea vătămată a refuzat în mod constant predarea banilor, iar la data de 3 octombrie 2007 a sesizat organele de urmărire penală.
Din conţinutul interceptărilor convorbirilor telefonice autorizate în cauză rezultă că acesta a contactat pe partea vătămată Z.I.F. cerându-i insistent predarea sumei de 600 de euro şi arătând că el „s-a ţinut de cuvânt” şi i-a cerut banii întrucât ştia că partea vătămată a fost admisă (discuţie purtată în data de 8 octombrie 2007 la ora 13,07). Tot în data de 8 octombrie 2007, inculpatul a sunat pe partea vătămată Z.I.F. cerându-i acestuia să-şi trimită „datoria” pentru că el i-a rezolvat ce i-a promis, iar la refuzul părţii vătămate de ai trimite bani prin mandat poştal îl ameninţă pe acesta că va avea probleme mari cu el.
Din interceptările ulterioare rezultă totodată, că inculpatul G.P. a ameninţat-o pe partea vătămată că, în cazul în care nu plăteşte banii ceruţi va trimite „oamenii lui V. să facă ce vor în numele meu” (referindu-se la un anume O.V., presupusă rudă cu M.V., persoană notorie, preşedintele F.E.J.).
Inculpatul a contestat vocea din înregistrările telefonice ca fiind a sa, motiv pentru care în cauză a fost efectuat raportul de expertiză criminalistică nr. 216 din 13 decembrie 2011, din concluziile căruia rezultă că vocea din conţinutul interceptărilor aparţine cu o probabilitate foarte ridicată şi respectiv ridicată, inculpatului G.P.
Faţă de aspectele mai sus evocate, Înalta Curte reţine că, în mod corect ambele instanţe au constatat vinovăţia inculpatului în comiterea celor două infracţiuni deduse judecăţii.
Înalta Curte apreciază, însă, ca fiind fondat cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpat, sub aspectul individualizării pedepsei (cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), dar numai sub aspectul modalităţii de executare.
Cuantumul pedepselor aplicate este adecvat gradului de pericol social al faptelor precum şi modalităţii în care acestea au fost comise.
Având, însă, în vedere, timpul scurs de la săvârşirea faptelor până la acest moment, respectiv aproape 6 ani, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, inclusiv starea de sănătate precară, dovedită de actele medicale depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că scopul preventiv al pedepsei, dar şi funcţia sa educativă, pot fi atinse şi fără privare de libertate, prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., măsură posibilă în raport de cuantumul pedepsei rezultante.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat şi va casa în totalitate decizia şi în parte sentinţa primei instanţe.
Rejudecând, se va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, conform art. 861 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare potrivit art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.
Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în totalitate decizia penală recurată şi în parte sentinţa penală nr. 145 din 17 iunie 2010 a Tribunalului Bihor şi, rejudecând:
În baza art. 861 C. pen., suspendă sub supraveghere pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.P. pe durata unui termen de încercare de 5 ani potrivit art. 862 C. pen.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti căruia i se încredinţează supravegherea;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1649/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1664/2013. Penal → |
|---|
