ICCJ. Decizia nr. 1705/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), şantajul (art.194 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1705/2013

Dosar nr. 602/64/2008

Şedinţa publică din 21 mai 2013

Asupra recursurilor penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 602/64/2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei B.A.M., din infracţiunile de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. şi mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., în infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.; s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.A., din infracţiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor F.A., D.G.M., D.R. şi A.G.D., din infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de şantaj, a condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în forma instigării, a condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul M.A. a executat-o, perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, a condamnat inculpatul D.R., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul D.R. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului D.R. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului D.R. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul D.R. a executat-o, perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul D.R. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul D.G.M. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului D.G.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului D.G.M. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul D.G.M. a executat-o, perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul D.G.M. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19. Iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, a condamnat inculpatul A.G.D., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul A.G.D. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului A.G.D. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului A.G.D. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul A.G.D. a executat-o, perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul A.G.D. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, a condamnat inculpatul F.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul F.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul F.A. a executat-o, perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul F.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, a condamnat inculpatul A.M.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului A.M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul A.M.A. a executat-o, perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul A.M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art. 260 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, a condamnat inculpata B.A.M., Ia pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatei B.A.M. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei B.A.M. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a aplicat inculpatului T.V. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că, în perioada 5 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul T.V. a fost luată în cursul urmăririi penale măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A respins ca nefondată acţiunea civilă promovată de partea civilă B.H.I.

A constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2009 s-a dispus, în baza art. 77¹ alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 86⁵ C. proc. pen., supravegherea domiciliului sau reşedinţei părţii vătămate B.H.I. şi însoţirea acesteia de la şi până la instanţa de judecată la termenele pentru care a fost citat, dispoziţie ce urma a fi menţinută.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata următoarelor sume de bani, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat:

- inculpatul M.A. la plata sumei de 7.000 RON,

- inculpaţii F.A., D.G.M., D.R., A.M.A., A.G.D., T.V. şi B.A.M. la plata sumei de 4.000 RON fiecare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 51/P/2007 din data de 29 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. M.A., pentru comiterea infracţiunilor de şantaj, prevăzute de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. şi de lipsire de libertate în mod ilegal sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen.,

2. A.M.N., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

3. T.V., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

4. D.R., pentru comiterea infracţiunilor de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

5. F.A., pentru comiterea infracţiunilor de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

6. D.G.M., pentru comiterea infracţiunilor de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

7. A.G.D., pentru comiterea infracţiunilor de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

8. B.A.M., sub aspectul comietrii de către aceasta a infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 260 C. pen. şi infracţiunii în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, respectiv favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen.

II. Elementele de fapt pe care parchetul Ie-a avut în vedere la emiterea actului de inculpare.

Moştenitor al defunctului C.I., partea vătămată B.H.I. a efectuat demersurile legale pentru restituirea proprietăţilor preluate samavolnic de regimul comunist în data de 25 octombrie 1950 de la antecesorului său.

În acest sens, încă din anul 1997, în numele său şi al celorlalţi moştenitori, partea vătămată B.H.I. a formulat cererile prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Ca urmare a acestor demersuri, prin hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007, Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar analizând propunerea Comisiei Locale Braşov a decis validarea propunerilor formulate privind înscrierile din anexa nr. 29 referitoare la o suprafaţă totală de 145,91 ha cu un număr de 36 poziţii, suprafaţă ce a fost aprobată a fi trecută din domeniul public al statului aflat în administrarea I.N.C.D.C.S.Z. Braşov în domeniul privat al Municipiului Braşov. În anexa nr. 29, este prevăzută suprafaţa de 4,27 ha reconstituită părţii vătămate B.H.I., martorei S.A.M. şi numitei C.A.

Pe parcursul perioadei cuprinse între anul 1997 şi datei de 12 ianuarie 2007, partea vătămată B.H.I. a primit informaţii despre evoluţia demersurilor cererilor sale şi de Ia martorul C.S., consilier în cadrul Primăriei Braşov la Direcţia Patrimoniu, Serviciul Intabulări Fond Funciar şi Registru agricol, membru al Comisiei Locale Braşov de aplicare a legilor fondului funciar.

Pe de altă parte, inculpatul M.A., preşedinte al Organizaţiei Municipiului Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, era interesat de achiziţionarea unor suprafeţe de teren în zona I.N.C.D.C.S.Z. Braşov, zona fiind cu un evident potenţial de dezvoltare imobiliară. Datorită acestui interes, inculpatul M.A. a aflat atât personal, dar şi de la martorul C.S. că părţii vătămate B.H.I. urma să i se reconstituie dreptul de proprietate, funcţionarul public comunicându-i inculpatului M.A. numărul de telefon al părţii vătămate.

Datorită interesului pecuniar al investiţiilor sale imobiliare, în ziua de 21 februarie 2007, în jurul orei 13:08, inculpatul M.A. a contactat telefonic pe partea vătămată B.H.I., în cadrul discuţiei, manifestându-şi interesul asupra cumpărării suprafeţei de teren ce urma să fie restituită, deoarece dorea „să-l aşeze (...) într-o poziţie mai accesibilă(...)”.

Fiind interesat să vândă, partea vătămată a solicitat o ofertă: „(...) şi Ia ce sumă v-aţi gândit ca avans?”, cei doi ajungând la avansul de 50.000 euro pentru o suprafaţă de 40.270 mp „(...)vă dau 50.000 atunci şi urmează când se reglementează situaţia şi se dau titlurile să ne întâlnim şi să vă dau restul”.

Cunoscând că terenul este în indiviziune cu ceilalţi moştenitori, inculpatul a întrebat partea vătămată dacă are „procură de împuternicire (...)?”, victima afirmând că „nu, nu, nu, (...) o semnăm în cotă indiviză”, dar inculpatul a insistat ca partea vătămată să obţină o procură chiar şi fără apostilă întrucât „ (...) nu trebuie apostilă la notarul Ia care merge”.

În cadrul dialogului, inculpatul M.A. a făcut vorbire de activitatea sa politică „ (...) eu sunt şi preşedinte de partid, că-s Ia B.G. în partid (...) chiar astăzi am criticat în conferinţa de presă (...)”, pentru ca în finalul dialogului cei doi să se înţeleagă ca partea vătămată să vină la Braşov pentru întocmirea documentelor la notarul public.

După stabilirea preţului de 50.000 euro pentru o suprafaţă de 40.270 mp, ştiind că nu are bani, inculpatul M.A. a discutat cu un anume S. căruia i-a vândut 2.000 mp din această suprafaţă pentru suma de 50.000.

Mulţumit de afacerile tocmai încheiate a sunat-o pe prietena sa, inculpata B.A.M. spunându-i că „ (...) tocmai mi-am mărit averea, în sensul că am cumpărat 4 hectare de pământ acolo, în zona I.N.C.D.C.S.Z. Braşov, cu 2 euro/mp (...) şi că să am bani am şi vândut din el 2000 mp (...) cu 45 euro/mp”, (deci a cumpărat în acelaşi loc teren de 40.270 mp cu 2 euro/mp şi a vândut 2.000 mp din el cu 45 euro/mp).

În ziua de 22 februarie 2007 inculpatul M.A. a obţinut toate actele necesare pentru întocmirea formalităţilor la notarul public, inculpatul T.V., pe care l-a şi anunţat „ (...) domnule notar (...) şi mai vin mâine dimineaţă să fac un act din acele, de cumpăr acolo la institut fără să fie eliberat titlu (...)”.

Acestea au fost circumstanţele în care, la data de 23 februarie 2007, la biroului inculpatului T.V., care ocupă funcţia de notar public în circumscripţia judecătoriei Braşov, s-au întocmit şi semnat înscrisurile denumite contract de vânzare-cumpărare de drepturi, încheierea de autentificare nr. X1 din 2007 şi procură specială, încheiere de autentificare nr. X2 din 2007.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, partea vătămată B.H.I. a încasat suma de 45.000 euro, sumă ce este recunoscută de acesta.

Ajuns în Bucureşti, partea vătămată s-a consultat cu o persoană ce avea cunoştinţe juridice, realizând că actele întocmite nu reflectau înţelegerea telefonică avută cu inculpatul M.A., între timp aflând şi faptul că preţul terenului în zona I.N.C.D.C.S.Z. Braşov era mult mai mare.

În aceste condiţii, înţelegând că singura posibilitate legală pentru stabilirea corectă a termenilor înţelegerii iniţiale era revocarea procurii speciale, în ziua de 8 martie 2007 partea vătămată s-a deplasat la Biroul Notarial Public C.E., unde a declarat că revocă mandatul dat numiţilor M.A. şi M.E.M. Revocarea procurii speciale a fost realizată cu scopul de a putea ajunge ulterior la întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare al terenului la preţul pieţei, deoarece prin procură era prevăzut printre altele că M.A. urma să-şi vândă terenul „exclusiv sieşi”.

Deşi avea obligaţia de a comunica personal revocarea mandatului, întrucât s-a considerat înşelat la preţul oferit de inculpatul M.A., partea vătămată nu l-a anunţat personal, lăsând ca acesta să afle când va dori să întocmească actele de vânzare.

În aceste condiţii, la data de 12 martie 2007, inculpatul T.V. a intrat în posesia adresei din 9 martie 2007 a Biroului Notarial Public C.E. prin care i se transmitea o copie a declaraţiei părţii vătămate prin care s-a revocat mandatul dat inculpatului M.A. şi soţiei sale M.M. S-a precizat că până la data de 5 mai 2007 nu se punea problema existenţei terenului în patrimoniul Primăriei Braşov, deci nu se putea pune problema eliberării titlurilor de proprietate etc.

După ce a analizat comunicarea primită şi declaraţia părţii vătămate, în jurul orei 16:14, contrar obligaţiilor sale prevăzute în art. 3 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici şi a activităţii notariale ce dispune că îndeplineşte un serviciu de interes public, inculpatul T.V. l-a sunat pe inculpatul M.A. spunându-i: „ B.H.I. ăsta de la Bucureşti (...) ţi-a revocat procura! (...) uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap! dreptul tău de creanţă s-a stins (...) devine, devine litigios (...) a luat de la tine 45.000 euro, păi ce mă-sa-n (...) visează că (...) i-ai furat? păi, ia legătura cu el şi zii: bă" nenorocitule, ce-ai făcut? (...) ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu, ai (...), ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 de dolari, băga-l-aş în (...)! (...) spune-i la nenorocit să-ţi dea banii înapoi şi spune-i să se ducă negru, cu cine l-a adus în oraşul acesta, nemernicul că ş-acuma mi-amintesc, era numai miere până i-ai dat banii (...)”, limbajul, inflexiunile vocale şi modul de adresare trădează un interes clar al notarului cu privire la natura actului întocmit în favoarea Iui M.A. şi în detrimentul victimei, dialogul fiind în clară contradicţie cu cele mai elementare norme deontologice ale profesiei de notar, deşi actele îndeplinite de acest inculpat sunt de autoritate publică conform art. 4 din Legea nr. 36/1995 Legea notarilor publici şi a activităţii notariale.

Deşi pe parcursul dialogului inculpatul M.A. a încercat să determine notarul la întocmirea unor acte notariale antedatate „ (...) eu nu pot să fac (...)eu nu pot să fac repede un (...) o cesionare de drepturi în baza la procura aia ca să (...) nu mai poată să fie revocat? (...) eu pot să fac un act, acum înainte să ştie el de chestia asta? (...)”, a fost refuzat „ (...) nu mai poţi că mi-a comunicat în scris! Nu mă! Io nu-ţi fac, pentru că e greu, ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu (...) deci dreptul tău de creanţă s-a stins la final inculpatul M.A. afirmând: „(...) ai" de capul meu, no bine! Mersi domn" notar! Hai că vedem ce facem?! (...)”.

Considerându-se la rândul său înşelat, inculpatul M.A. s-a plâns prietenei sale, inculpata B.A.M., de profesie avocat, împreună cu care era.

Inculpata B.A.M., împotriva deontologiei profesionale ce o obliga la păstrarea confidenţialităţii actelor îndeplinite pentru alţi clienţi, i-a făcut cunoscut Iui M.A. că partea vătămată B.H.I. se afla la Biroul Notarial Public B.V. din Municipiul Braşov pentru semnarea unor contracte cu clienţii firmei de avocatură la care lucrează, respectiv cu reprezentanţii SC I.C.C.O. SRL Braşov.

Pe acest fond s-a conturat decizia infracţională a inculpatului M.A. care, începând din jurul orei 16:24, a discutat pe rând cu inculpatul D.G.M., însoţit de fratele său, D.R., „Bă, drăguţilor bă! Mi-a dat unu ţeapă (...) cu alea 2 hectare de la aşa (...) şi acum-i la notar, deci mi-a revocat procura prin care trebuia să vând eu pământul ăla care, l-am luat de la (...) de la institut, aicea pe 2 hectare (...) ş-acuma-i la notar, eu trebe, să mergem oţâr acolo, să vedem ce facem cu el, că-mi bag că nu se poate-mi bag, îi crap capul! Cu inculpatul A.M.A. „ Mergi repede la notăriţa B.V. (...) că acela ne-a tras ţeapă, ne-a revocat procura (...) papagalul ăla, şi-i la notăriţa B.V., nu la C.E., deci a revocat procura noastră de 2 hectare Ia C.E., încasează acum banii prin bancă de la (...) C., că (...) vinde lui C. pământul de la G. Deci, B.V., pe Z. (...) dar vezi să nu-ţi vadă maşina, trage-o undeva acolo, că (...) vin şi eu acolo cu băieţii, da?”, cu inculpatul F.A. „(...) păi uite (...) că mi-a tras unu ţeapă de 45.000 şi-i la notar (...) şi i-am chemat şi pe băieţii mei! Hai să mergem acolo să vedem ce facem, că-i rup capul, (...)” şi cu inculpatul A.G.D. „(...) Prezidente, sunt la colţ, aicea la Z. cu T. (...)”.

În timpul în care i-a anunţat pe aceşti inculpaţi pentru a-l însoţi la Biroul Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a discutat şi cu notarul public, inculpatul T.V., care l-a îndemnat explicit la exercitarea violenţelor asupra victimei în sensul că „ (...) i-aş trage una peste bot să-i sară măselele, să ştii! (...)”, l-a aprobat când aflase că s-a organizat cu alte persoane „ (...) deci, este un nesimţit, că putea să vină aicea şi să revoce procura, că nu se-ntâmpla nimic (...)”, evitând să afirme explicit consecinţele juridice ale manifestării de voinţă a victimei şi chemându-l la biroul său „ (...) să-ţi dea banii înapoi! păi ştiu că nu-ţi convine, că l-ai ajutat dar nu vreau să vorbesc la telefon că cine ştie cine (...) stă şi ascultă (...)”.

În baza informaţiilor primite de la inculpata B.A.M. şi de Ia inculpatul T.V., însoţit de inculpaţii D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. şi A.G.D., în jurul orelor 16:40, inculpatul M.A. a pătruns în sediul BNP B.V., unde, în prezenţa martorilor C.C.F., B.M., A.E.A., R.I.C.M., au exercitat violenţe asupra părţii vătămate B.H.I., pe care au scos-o împotriva voinţei sale din biroul notarial şi au urcat-o într-un autoturism de teren în care s-au mai aflat inculpaţii D.G.M., D.R., F.A. şi A.G.D.

În timp ce victima era deplasată „ (...) în drum (...) spre pădure (...)”, inculpaţii M.A. şi A.M.A. au dorit să „calmeze” martorii oculari, care între timp s-au baricadat în biroul notarial, asigurând accesul cu gratiile, afirmaţiile inculpatului M.A. cu privire la acest gest fiind „ (...) l-am luat cu totul acuma l-am răpit, noi suntem cu altă maşină, l-au luat băieţii şi (...) el e plin de sânge, săracul (...) deci era C. săracu", i-a căzut faţa şi m-am scuzat: domne", ne scuzaţi de abordarea problemei, ne pare rău de (...), domne", dar cam brutal domne" (...) s-au închis pe dinăuntru-n notariat (...) am încercat să mă duc să mă scuz (...) se închiseseră în notariat”.

Pe timpul cât partea vătămată B.H.I. a fost deplasată împotriva voinţei sale „ (...) pe lângă Judeţean, uite trecem dealu" acum pe D. la Notariatul Public C.E., acolo lângă P.S., la Pizza I.”, a fost agresată fizic permanent, însă loviturile aplicate nu au avut ca scop crearea unor leziuni evidente sau grave „ (...) curgea sânge din ureche (...) lasă că n-are nimic (...)”, ci cu scopul înfrângerii deciziei de revocare a mandatului dat inculpatului M.A., prin care acesta putea să-şi vândă terenul victimei „exclusiv sieşi”, scopul pecuniar al acţiunilor infracţionale derulate de toţi inculpaţii fiind evident „ (...) mergem un pic la notar acum, să vedem ce-ai făcut (...) aduceţi-l! (...) duceţi-l (...) şi să revoce revocarea (...) n-avea voie să-l revoce (...) e un nenorocit (...)”. Aceste violenţe au fost exercitate pe întreagă perioadă de timp cât victima a fost lipsită de libertate, respectiv pe parcursul celor cca. 2 ore în care partea vătămată B.H.I. „face jurăminte de credinţă”, până ce „mai face prostii”, deşi după părerea inculpatului A.G.D. „ trebuia umblat mai mult la sacul de (...)”, iar inculpata B.A.M. insista pentru semnarea actelor autentice.

După eliberarea victimei, inculpatul M.A. îi comunică inculpatului T.V. „ domnule notar (...) nu vă grăbiţi s-o anulaţi, că omul s-a răzgândit şi o să trimită pe fax o altă revocare a revocării”, replica notarului fiind de aprobare „ Păi tu-ţi dai seama ce pericol a putut să (...)” şi de atenţionare „bine (...) dar să ai grijă să nu se mai împiedice (...) nesimţitul dracului”, liniştea inculpaţilor fiind asigurată de afirmaţiile „dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă”.

Acestea au fost împrejurările în care, în zilele următoare, ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate asupra sa şi modalităţii insidioase prin care inculpatul M.A. îl contacta şi-l întreba când va face revocarea revocării, la data de 14 martie 2008 partea vătămată s-a prezentat în faţă unui notar public din cadrul Biroul Notarial Public L. Bucureşti, unde a dat o nouă procură inculpatului M.A.

Noua procură de mandatare a inculpatului M.A. nu a avut acelaşi conţinut cu procura specială revocată la data de 8 martie 2007, deoarece notarul public nu a fost de acord cu modelul transmis prin fax de către inculpatul T.V., fapt ce a determinat nemulţumirea inculpatului M.A., care i-a reproşat acest aspect părţii vătămate. De aceea, partea vătămată B.H.I., având în vedere violenţele, ameninţările şi sechestrarea prin care trecuse în data de 12 martie 2007, a renunţat la orice interes asupra drepturilor sale legale.

Cunoscând că manifestarea de voinţă a părţii vătămate a fost înfrântă, inculpatul T.V. a comunicat în data de 21 martie 2007 către Biroul Notarial Public C.E. că, „sub nr. 778 din data de 23 februarie 2007 nu s-a autentificat o procură semnată de B.H.I.”. Prin această adresă al cărei conţinut este real, inculpatul T.V. a urmărit să ascundă existenţa procurii ce fusese autentificată în data de 23 februarie 2007 sub nr. X2, pentru ca această procură specială să poată fi utilizată în continuare de către inculpatul M.A., întrucât, având studii superioare juridice, cunoşteau că nu un număr (X1 sau X2) reprezintă manifestarea de voinţă a persoanei, ci conţinutul intrinsec al acestei manifestări de voinţă, de altfel la fel de cunoscut, şi pentru care, alături de ceilalţi inculpaţi, şi-au unit eforturile de a-l înfrânge, respectiv manifestarea voinţei de revocare a mandatului dat inculpatului M.A.

De aceea, în data de data de 19 iunie 2008, când a fost prezent la punerea în posesie a terenului, inculpatul M.A. s-a folosit de aceeaşi procură despre care cunoştea inechivoc că este revocată, iar după data de 3 iulie 2007 când a dorit să ridice originalul titlului de proprietate nr. X3/2007 s-a folosit de aceeaşi procură şi tot de aceea declaraţia inculpatului M.A. autentificat la data de 2 octombrie 2007 de către inculpatul T.V. face vorbire de aceeaşi procură.

După declanşarea urmăririi penale, la data de 24 ianuarie 2008 când a fost audiată în calitate de martor, inculpata B.A.M., deşi cunoştea toate detaliile activităţii infracţionale desfăşurate asupra părţii vătămate, a făcut afirmaţii mincinoase, ticluite cu o doză de ironie ce contrastează cu deontologia profesiei de avocat din care face parte şi în totală contradicţie cu jurământul solemn pe care l-a depus cu ocazia intrării în această profesie nobilă de avocat.

III. Declaraţiile inculpaţilor. Apărarea acestora.

Pe parcursul procesului penal pornit împotriva lor, inculpaţii nu au recunoscut faptele ce li se impută.

A. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 3 ori, de două ori de către organele de urmărire penală şi o dată în faţa instanţei când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declaraţii, a rezultat că inculpatul M.A. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declaraţie din data de 17 ianuarie 2007, inculpatul a menţionat că, în data de 23 februarie 2007, a încheiat cu partea vătămată B.H.I. contractul de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 şi, totodată, o procură prin care, împreună cu soţia sa, fuseseră mandataţi de către aceeaşi parte vătămată, să se ocupe cu „obţinerea titlului de proprietate şi, ulterior, de perfectarea celorlalte acte legale cu rezultatul de a deveni proprietarul tabular al acestora, conform înţelegerii noastre”.

În data de 12 martie 2007, inculpatul a fost anunţat de inculpatul T.V. că „a primit de la notarul pubic C.E. o adresă conform căreia, după spusele domnului notar, B.H.I., care nu i-a inspirat încredere, mi-a revocat procura (...)”.

Inculpatul a făcut vorbire de faptul că „m-am plâns prietenei mele că am fost înşelat cu 50.000 de euro”, prietena inculpatului fiind inculpata B.A.M. care, auzind numele părţii vătămate, i-ar fi adus la cunoştinţa inculpatului M.A. faptul că partea vătămată „s-ar afla pe str. Z. din Braşov, la Biroul Notarial Public B.V., unde semna un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu C.C., (...), prietena mea mărturisindu-mi că, şi după părerea ei, B.H.I. este un escroc (...)”.

În aceste condiţii, inculpatul a „luat decizia de a sta de vorbă cu B.H.I. pentru a afla ce l-a determinat să revoce procura, act fără de care nu mai puteam continua procedura de obţinere a titlului de proprietate în vederea intrării în posesie a terenului”.

În continuarea aceleiaşi declaraţii, a menţionat că „Eu le-am spus că mă voi duce la Biroul Notarial Public B.V. pe Z. pentru a discuta cu o persoană care m-a înşelat cu 50.000 euro”.

Pentru a oferi o justificare a prezenţei inculpatului F.A. la sediul Biroul Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a menţionat în cuprinsul primei declaraţii că „Am luat legătura cu F.A. să vină să-mi aducă una dintre maşinile mele la Biroul Notarial Public B.V.”, deşi acesta a menţionat ulterior că „Cert este că m-am deplasat la Biroul Notarial Public B.V. cu o altă maşină a mea”.

Inculpatul a menţionat că a solicitat prezenţa inculpatului F.A. „pe considerentul că B.H.I. ar putea deveni agresiv, ştiind despre el că este mai corpolent şi necunoscându-i reacţiile”.

Ajuns la sediul Biroului Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a declarat că i-a observat pe partea vătămată B.H.I. şi pe martorul C.C., „din uşa biroului notarului public i-am făcut un semn lui B.H.I., bătându-i obrazul întrebându-l de ce mi-a revocat procura”, iar după ce a fost salutat „ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat (...)”, inculpatul l-a rugat „să ieşim afară din biroul notarial, pentru a nu deranja (...) şi să lămurim problema”.

În continuare, inculpatul M.A. a menţionat că, în momentul în care au ieşit, „numitul B.H.I. s-a împiedicat de pragul uşii, lovindu-se în cădere cu fruntea de balustradă. Datorită impactului, i-a apărut un cucui în zona în care s-a lovit (...)”.

În cadrul discuţiilor purtate între inculpat şi partea vătămată, acesta din urmă ar fi negat revocarea procurii, aspect care „l-a scos din sărite” pe inculpat, care i-a „cerut imperativ” să meargă la biroul notarial al inculpatului T.V., la fel „solicitându-i imperativ să se urce în maşină”, după ce, în prealabil, partea vătămată refuzase iniţial să meargă .

După urcarea părţii vătămate în maşină, inculpatul M.A. s-a întors la biroul notarial „unde nu am putut intra deoarece era încuiat grilajul exterior de protecţie, l-am văzut pe C.C. în spatele gratiilor şi mi-am cerut scuze că l-am reţinut un pic pentru discuţii”, ulterior deplasându-se împreună cu B.H.I. la biroul notarial al inculpatului T.V. unde era închis, iar de aici s-au deplasat la Biroul Notarial Public C.E. unde era, de asemenea, închis.

Inculpatul M.A. a menţionat că „din câte-mi amintesc, acesta a venit cu mine-n maşină, se afla pe bancheta din spate, F.A. la volan, iar eu în dreapta lui”.

Ca urmare a discuţiilor purtate între inculpatul M.A. şi partea vătămată, aceasta din urmă „şi-a adus aminte că a fost la notarul C.E. şi că a revocat o procură a surorii lui şi că poate din mapa de acte a dat spre revocare, din greşeală, actul meu, respectiv procura”. În aceste condiţii, partea vătămată s-ar fi arătat dispus să verifice când ajunge la Bucureşti „dacă aşa s-au petrecut lucrurile”, fapt ce l-a determinat să-i trimită o nouă procură prin fax în data de 14 martie 2007.

Inculpatul M.A. a menţionat faptul că „niciun moment nu s-a pus problema că B.H.I. să fie reţinut împotriva voinţei sale”, iar „în toată perioada cât B.H.I. s-a aflat împreună cu mine în autoturismul condus de F.A., asupra lui nu s-au exercitat niciun fel de violenţe”.

În cuprinsul celei de-a doua declaraţii acesta a reluat în mare aspectele de fapt menţionate în cuprinsul primei declaraţiei, menţionând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- după ce au plecat de la sediul Biroul Notarial Public B.V., în cadrul discuţiilor pe care le-au purtat în interiorul maşinii, partea vătămată a afirmat că este posibil ca, din greşeală, să fi revocat procura al cărei număr l-a aflat de la prietena lui. În aceste condiţii, inculpatul M.A. l-a rugat pe partea vătămată „să o sunăm pe prietena lui cu care am şi discutat, aceasta negând, că ar fi discutat cu B.H.I. despre un număr de procură (...)”,

- după ce discuţia dintre inculpatul M.A. şi partea vătămată s-a încheiat, „F.A. a zis că merge acasă pe jos, fapt pentru care l-a şi făcut”,

- în referire la procura pe care partea vătămată i-a trimis-o inculpatului M.A., prin fax, din Bucureşti, acesta a menţionat că „nu-mi amintesc să fi trimis vreun model de procură către Biroul Notarial Public L. şi nici nu am cunoştinţă ca cineva să fi trimis un astfel de document la acest birou.

În cea de-a treia declaraţie din cursul urmăririi penale ce a fost dată în faţa judecătorului cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul M.A. a menţionat, în mod diferit, aspecte care ţin de faptul că partea vătămată s-ar fi lovit cu capul „de o bordură de la intrarea în notariat”, respectiv că „(...) eu am plecat cu A.M.A. cu maşina, el conducea, iar partea vătămată probabil că a rămas să meargă cu maşina lui F.A.”.

- în cursul judecăţii, inculpatul a menţinut, în cea mai mare parte, aspectele de fapt menţionate în cuprinsul declaraţiilor din cursul urmăririi penale.

Acesta a învederat faptul că, în cadrul convorbirilor telefonice interceptate, exprimarea sa a fost una care care să o impresioneze pe inculpata B.A.M., deşi, în realitate, faptele la care se referea se petrecuseră într-o cu totul altă modalitate, iar acţiunile sale „din dupăamiaza din 12 martie 2007 (...) aveau ca finalitate observarea la partea vătămată a existenţei sau nu a bunei sale credinţe”.

Tot în cadrul acestei declaraţii, inculpatul M.A. a menţionat că „din punctul meu de vedere eu eram îndreptăţit să mă prezint în baza contractului de vănzare-cumpărare de drepturi în faţa oricărei autorităţi, iar nu în baza procurii. De altfel, în momentul în care doamna notar C.E. i-a comunicat prin fax inculpatului T.V. că partea vătămată revocase procura, astfel cum rezultă din conţinutul acelui înscris, referirea privitoare la revocare privea actul autentificat al vânzării-cumpărării, respectiv X1, pe când procura fusese autentificată sub nr. X2”.

Inculpatul M.A. a menţionat „cu siguranţă” faptul că „în faţa Biroului Notarial Public C.E. au fost două maşini”, iar deplasarea la acest birou notarial a făcut-o cu „maşina condusă de inculpatul A.M.A. cu care eu venisem”, afirmând „cu siguranţă” că „în maşina condusă de inculpatul A.M.A. a fost acesta şi cu mine, nemaifiind o altă persoană”, iar „în ceea ce priveşte părţile care s-au deplasat cu maşina mea, cu siguranţă afirm că aceasta a fost condusă de inculpatul F.A., iar în interiorul acesteia s-a aflat numai partea vătămată”.

Prin concluziile scrise, inculpatul M.A. a solicitat achitarea sa pentru următoarele argumente:

- cu privire la infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 C. pen. coroborat cu art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, inculpatul a susţinut că rechizitoriul se bazează, printre altele, pe declaraţiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M., precum şi pe înregistrările telefonice. Concluzia din rechizitoriu este combătută de întreg materialul probator administrat în timpul cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţii ale martorilor, declaraţiile inculpaţilor şi înscrisurile existente la dosar;

- presupusa faptă ar fi fost săvârşită la data de 12 martie 2007. Cu toate acestea plângere părții vătămate a fost făcuta abia la data de 23 octombrie 2007, după ce, în prealabil, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov s-a sesizat din oficiu la data de 26 august 2007, conform procesului-verbal de sesizare din oficiu aflat la dosarul cauzei. Cu privire la aceste aspecte, este relevantă chiar declaraţia părţii vătămate B.H.I. dată la data de 12 noiembrie 2007 în care a arătat că „pentru a formala acest denunţ, arăt ca am fost contactat de un ofiţer de poliţie judiciară (...)”, „ofiţerul mi-a explicat că lucrează la D.N.A. şi că are dispoziţie scrisă din partea procurorului”.

- din actele procedurale aflate la dosarul cauzei, cât şi din declaraţiile părţii vătămate, reiese că iniţiativa denunţului nu i-a aparţinut părţii vătămate, ci organului de urmărire penală care a întreprins demersuri pentru găsirea acesteia şi determinarea ei să depună denunţ, ceea ce denotă faptul că partea vătămată nu s-a considerat în niciun moment victima vreunei infracţiuni.

- analiza declaraţiilor martorelor B.M. şi R.I.C.M. din cursul urmăririi penale, conduce la concluzia că nici una din cele două martore audiate în faza de urmărire penală nu a perceput în mod nemijlocit cele petrecute în sediul notariatului. De altfel, B.M. arată că a aflat de la „colegele mele”, iar colega sa R.I.C.M. a declarat că aflat de la B.M. faptul că partea vătămată a fost agresată şi urcată cu forţa într-o maşină de teren.

- Pentru a se reţine în cuprinsul rechizitoriului că s-au exercitat violenţe asupra părţii vătămate B.H.I., procurorul a transpus trunchiat şi în afara contextului, numai anumite părţi din convorbirile telefonice, inculpatul susţinând că partea vătămată s-a lovit în timp ce părăsea notariatul şi nicidecum că ar fi fost agresat de acesta.

Declaraţiile martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S. şi L.M., precum şi convorbirile telefonice interceptate se coroborează cu declaraţia sa de inculpat şi cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi, fiind îndeplinite exigenţele prevăzute de art. 69 C. proc. pen., astfel încât declaraţia sa şi a celorlalţi inculpaţi poate servi la aflarea adevărului.

- Inculpatul a susţinut că nu l-ar fi ameninţat pe partea vătămată, aceste aspecte rezultând din convorbirea telefonică purtate de acesta cu partea vătămată B.H.I. în data de 13 martie 2007. Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 25 ianuarie 2008, la ora 15:03:58, inculpatul l-a apelat pe B.H.I. pentru a-l întreba „cum procedezi ca să faci revocarea revocării acolo?” În aceste condiţii, se poate observa, nu numai că nu au fost folosite cuvinte apte să inducă părţii vătămate o stare de temere care să o alarmeze, ci dimpotrivă, discuţiile s-au purtat amical, fiind folosite expresii ca „te rog frumos”. Or, în situaţia în care partea vătămată ar fi fost ameninţată şi, drept consecinţă, i s-ar fi indus o stare de temere care să o alarmeze, nu s-ar fi exprimat „mâine nu-ţi promit, dar vin”, ci prin înfrângerea propriei voinţe, ar fi făcut ceea ce i-ar fi impus inculpatul ca urmare a constrângerii prin violenţă şi ameninţare;

- a prezentat relevanţă şi convorbirile din data de 14 martie 2007, dată la care a fost autentificată cea de-a doua procură. Nici cu privire la aceste discuţii purtate cu partea vătămată nu au fost surprinse cuvinte de ameninţare, ci, din contră, inculpatul a folosit formule de politeţe „Hai te rog frumos” şi expresii familiare, cum ar fi „dragule”, „puiule” şi „hai te pup”.

- din ansamblul mijloacelor de probă (declaraţiile martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S., L.M., F.C. şi interceptările convorbirilor telefonice) a rezultat că nu s-au exercitat violenţe şi nici ameninţări asupra părţii vătămate B.H.I. Singurul mijloc de probă la care se face trimitere în cuprinsul rechizitoriului îl reprezintă declaraţiile părţii vătămate, însă acestea nu întrunesc condiţia prevăzută de art. 75 C. proc. pen. pentru a putea servi la aflarea adevărului, respectiv de a se corobora cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Astfel, declaraţiile părţii vătămate vin în contradicţie atât cu probele directe aflate la dosarul cauzei (înregistrările şi interceptările de convorbiri telefonice), cât şi cu cele reţinute de către procuror în rechizitoriu.

- în doctrină s-a arătat că pentru a putea fi reţinută infracţiunea de şantaj, constrângerea trebuie să îndeplinească două trăsături:

- constrângerea să fie de aşa natură, încât să prilejuiască o stare de temere (de alarmare) ceea ce determină victima să acţioneze într-un alt mod decât acela pe care şi-l doreşte;

- constrângerea trebuie să aibă ca scop o anumită comportare (aşa cum doreşte constrângătorul) din partea victimei.

Pornind de la cele menţionate în doctrină, chiar dacă prin absurd, s-ar reţine că a existat o acţiune de constrângere, aceasta nu a avut ca urmare determinarea părţii vătămate să facă ceva, în înţelesul legii penale. Acestuia nu i-a fost înfrântă propria voinţă şi nu există nici o probă din care să rezulte contrariul. Astfel, din interceptări, rezultă cu claritate faptul că partea vătămată a ales cum şi când va face o nouă procură în favoarea inculpatului M.A. şi mai mult, partea vătămată a ales să facă o nouă procură, nu pentru că a fost constrâns, ci pentru că inculpatul, în mod legitim, i-a solicitat acest lucru, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cei doi şi Ia procura încheiată în legătură cu acest contract în faţa inculpatului T.V. Cu privire la elementul constrângerii şi al temerii ce i-ar fi insuflat-o părţii vătămate, inculpatul a susţinut în apărare că este relevantă chiar declaraţia dată de către aceasta în faţa instanţei de judecată, când a arătat că „Chiar dacă aflasem despre inculpatul M.A. că este o persoana periculoasă nu mi-a fost frică să revoc procura”;

- apărarea inculpatului M.A. a vizat şi nesinceritatea declaraţiilor părţii vătămate şi adevăratele sale intenţii, acestea fiind puse în evidenţă de declaraţia dată de partea vătămată în faţa instanţei când a susţinut că „chiar dacă nu sunt mulţumit de afacerea pe care am făcut-o, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost reziliat, astfel că nu am de ce să-i restitui inculpatului M.A. suma de bani. Personal nu am întreprins şi nu întreprind vreun demers pentru a vinde suprafaţa de teren”. Or, susţine inculpatul, la data de 6 mai 2010, adică la o lună şi patru zile de la data declaraţiei data în faţa instanţei, partea vătămată a vândut terenul în cauză către SC L. SRL pentru suma totala de 225.000 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 6 mai 2010 la Notarii Publici Asociaţi O.U.-M.B.-R.O.

- inculpatul M.A. a mai susţinut că partea vătămată l-ar fi indus în eroare cu prilejul încheierii celor două acte autentificate de inculpatul T.V., câtă vreme a fost începută urmărirea penală împotriva acesteia de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Relevant asupra comportamentului părţii vătămate, este şi faptul că partea vătămată B.H.I. a mai fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni în Dosarul penal nr. 4186/300/2007 al Curţii de Apel Bucureşti.

- inculpatul a susţinut că, o condiţie a laturii subiective care se deduce din textul de incriminare, se referă la dobândirea în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul, nefiind îndeplinită nici această condiţie. Astfel, declaraţia de revocare făcută în faţa Biroului Notarial Public C.E. nu putea să producă efecte juridice, întrucât fusese revocat un act ce nu a fost identificat corect în ceea ce priveşte numărul acestuia. De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi îşi produce efectele şi în absenţa acelei procuri speciale, prezumat a fi revocată, astfel încât cele reţinute prin rechizitoriu nu corespund adevărului şi nu au fost probate.

- în aceste condiţii, inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce priveşte acuzaţia comiterii infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 C. pen. coroborat cu art. 13¹ din Legea nr. 78/2000.

- cu privire la infracţiunea de instigare Ia lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 25 C. pen. raportat Ia art 189 alin. (1) C. pen., inculpatul M.A. a susţinut că, în rechizitoriu, nu se face menţiune despre modalitatea concretă în care i-ar fi determinat pe coinculpaţi să comită infracţiunea de lipsire de liberate în mod ilegal.

- determinarea celui instigat de a comite o infracţiune, trebuie să aibă caracter idoneu, adică să aibă aptitudinea în concretă de a inocula acestuia rezoluţia infracţională, în absenţa căreia instigatui nu ar fi luat rezoluţia infracţională. Or, în rechizitoriu nu se indică nici un mijloc de probă din care rezulte caracterul idoneu al determinării.

- câtă vreme nu s-a trecut la executarea faptei, nefiind comisă infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal asupra părţii vătămate B.H.I., este de prisos să se procedeze la analiza tuturor condiţiilor laturii obiective a infracţiunii de instigarea la lipsire de liberate în mod ilegal;

- între declaraţiile martorelor B.M. şi R.I.C.M. există contrA.cţii, nici una dintre cele două martore nu a perceput în mod nemijlocit faptul că partea vătămată ar fi fost urcată cu forţa în maşina aparţinând unuia dintre coinculpaţi

Sub aspectul inexistenţei infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal presupus a fi comisă asupra părţii vătămate B.H.I., este relevantă declaraţia martorului F.C. care a arătat: „Persoana cu care discuta inculpatul M.A. s-a urcat de bună voie în autoturismul condus de cumnatul meu”.

B. În ceea ce-I priveşte pe inculpatul F.A., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 4 ori, de trei ori de către organele de urmărire penală şi o dată în faţa instanţei când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declaraţii, a rezultat că inculpatul F.A. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declaraţie (olografă), inculpatul a menţionat că, în data de 12 martie 2007, se afla „în incinta spălătoriei auto sus în camera de protocol când a primit un telefon de la M.A., rugându-mă să mă deplasez cu una din maşinile lui la un notar de pe str. Z.”.

În continuarea acestei declaraţii, inculpatul F.A. a menţionat că a dat curs solicitării inculpatului M.A., iar în momentul în care a ajuns intrând în sediul biroului notarial, „am intrat la notar”, l-a găsit pe inculpatul M.A. care „avea o discuţie mai aprinsă cu o persoană (...) spunând că acea persoană îi revocase o procură făcută pe numele lui M.A.”. Din cauza acestei discuţii, „Doamna notar a spus tuturor celor care se aflau acolo să iasă afară, iar discuţia a continuat în faţa blocului respectiv”.

Tot în cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul F.A. a mai menţionat faptul că, după ce „persoana respectivă a negat revocarea procurii, s-a pus în discuţie să se meargă la notarul unde au întocmit actele, respectiv procura, lucru cu care acesta a fost de acord”, s-a deplasat „împreună cu acea persoană şi cu fraţii D.” la un notar „care avea biroul lângă Pizzeria I.”, însă biroul era închis, astfel că „ne-am întors înapoi pe str. Z.”.

În cuprinsul celei de-a doua declaraţii acesta a reluat în mare aspectele de fapt menţionate în cuprinsul primei declaraţiei, menţionând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- inculpatul M.A., în cadrul convorbirii telefonice, i-a spus „A., hai până aicea la notariatul de pe str. Z., că e unul aicea care a încercat să-mi tragă ţeapă”;

- faptul că la plecarea din spălătoria auto a luat „una dintre maşinile marca Y1 sau Y2”,

- faptul că a dat curs solicitării inculpatului M.A. „deoarece am considerat că are nevoie de maşină”,

- intrând în sediul notarial, „în sala de aşteptare am observat mai multe persoane, printre care pe M.A., A.M.A., D.R. şi D.G.M.”,

- faptul că solicitarea de a ieşi afară a venit din partea unei doamne „despre care nu pot preciza că era notarul public sau un alt angajat al biroului notarial”;

- faptul că inuclpatul M.A. şi partea vătămată s-au urcat în autoturismul condus de inculpatul F.A., partea vătămată urcându-se pe bancheta din spate, iar inculpatul M.A. pe locul din dreapta faţă.

În cuprinsul celei de-a treia declaraţii, inculpatul F.A. a menţionat că „eu m-am aflat pe str. Z., însă nu am participat la violenţe”.

În cea de-a patra declaraţie din cursul urmăririi penale ce a fost dată în faţa judecătorului cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a acestuia, inculpatul F.A. a reluat în mare aspectele de fapt menţionate în cuprinsul celorlalte declaraţii, menţionând în plus sau în mod diferit, faptul că, după ce a ajuns în faţa notariatului, „nu am văzut alte maşini ale coinculpaţilor, însă, intrând în notariat, i-am văzut pe toţi, mai puţin pe A.G.D. Aceştia discutau cu un bărbat (...)”, iar la scurt timp „după ce am intrat, am şi ieşit afară cu toţii, pe trotuar, unde s-a discutat pe tema procurii”, respectiv că, la plecarea de Ia biroul notarial de pe str. Z., „partea vătămată a urcat pe bancheta din spate a autoturismului pe care îl conduceam cu (...) nu mai ştiu dacă M.A. a urcat în acel moment lângă mine în autoturism sau mai târziu, cert este că acesta s-a aflat la un moment dat în autoturismul meu”.

- în cursul judecăţii, inculpatul a susţinut că a ajuns Ia sediul biroului notarial de pe str. Z., iar când s-a dat jos din maşină, a văzut mai multă lume, adunată pe trotuar, iar inculpatul M.A. discuta cu un bărbat ceva legat de o procură. În jurul acestora, se aflau 8-10 persoane pe care nu Ie cunoştea, el aflându-se la o distanţă de 3 metri faţă de acestea.

Prin concluziile scrise, comune cu ale inculpaţilor A.G.D. şi A.M.A., inculpatul F.A. a solicitat a se avea în vedere următoarele:

- cu privire Ia infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 C. pen. coroborat cu art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, a susţinut că, pentru a putea fi reţinute elementele constitutive ale acesteia, constrângerea trebuie să fie de aşa natură, încât să prilejuiască o stare de temere şi să determine victima să acţioneze într-un alt mod decât acela pe care şi-l doreşte şi să aibă ca scop o anumită comportare (aşa cum doreşte constrângătorul) din partea victimei;

- Pornind de la cele menţionate în doctrină, chiar dacă prin absurd, s-ar reţine că a existat o acţiune de constrângere, aceasta nu a avut ca urmare determinarea părţii vătămate să facă ceva, în înţelesul legii penale. Acestuia nu i-a fost înfrântă propria voinţă şi nu există nici o probă din care să rezulte contrariul. Astfel, din interceptările redate, rezultă cu claritate faptul că partea vătămată alege cum şi când va face o nouă procură în favoarea inculpatului M.A. şi mai mult, acesta alege să facă o nouă procură nu pentru că a fost constrâns, ci pentru că i s-a solicitat acest lucru, în mod legitim, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi şi la procura încheiată în legătură cu acest contract în fata notarului T.V.

- Cu privire la acest aspect al laturii obiective, este relevantă declaraţia martorei Z.M.N., care, aşa cum am arătat, a declarat că în situaţia în care în faţa ei s-ar fi prezentat o persoană speriată şi care din punct de vedere emoţional putea conduce la o afectare a consimţământului nu ar fi procedat Ia autentificarea respectivului înscris solicitat de parte.

- În ce priveşte latura subiectivă, care se deduce din textul de incriminare şi care se referă la dobândirea în mod injust a unui folos, pentru sine sau pentru altul, chiar dacă s-ar reţine, împotriva evidenţei probatoriului, că cei trei inculpaţi l-au ajutat pe inculpatul M.A. să-l constrângă pe B.H.I. să revoce actul de revocare a procurii, atunci M.A. nu ar fi dobândit nici un folos, nemaivorbind de vreun folos injust. Astfel, între B.H.I., în calitate de vânzător, şi M.A. şi M.E.M., în calitate de cumpărători, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. Acest contract de vânzare-cumpărare este unul consensual, sinalagmatic, neafectat de vreo condiţie, cu executare instantanee. Efectele principale ale acestui contract, respectiv drepturile asumate de părţi şi obligaţiile lor, sunt următoarele:

- Vânzătorul transmite din patrimoniul său dreptul la restituirea în natură a unui imobil. Această transmitere intră în categoria obligaţiilor de a da, obligaţie care a fost executată de către vânzător totodată cu consimţirea actului prin semnarea lui; executarea este punctiformă;

- Cumpărătorul plăteşte preţul vânzării în sumă de 45.000 euro iar această obligaţie esenţială a fost executată de acesta; executarea este, de asemenea, uno ictu.

- Este drept că acest contract de mandat s-a vrut un instrument pentru executarea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, autentificat sub nr. X1/2007, însă el conţine informaţii care disimulează adevărul, respectiv date care nu mai sunt actuale ca efect al contractului de vânzare-cumpărare, contract care aşa cum am arătat a determinat transferul dreptului din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului.

Revocarea procurii nu aduce atingere patrimoniului lui M.A. şi nici patrimoniului lui B.H.I., după cum „revocarea revocării” procurii nu are nici o influenţă asupra celor două patrimonii între care a existat o legătură, dar ca efect al unui contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1/2007.

- În aceste condiţii nu se poate vorbi de dobândirea niciunui folos just sau nu de către M.A. prin revocarea procurii. Revocând procura, bunul sau drepturile înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-au întors în patrimonial lui B.H.I. De altfel, atunci când procurorul, în actul de sesizare, vorbeşte despre un prejudiciu minim de 255.000 euro, nu explică ce reprezintă aceasta sumă, dacă este contravaloarea terenurilor sau a drepturilor înstrăinate sau diferenţa dintre preţul plătit şi preţul pieţei. În acelaşi sens, partea civilă, atunci când s-a constituit parte civilă, nu a arătat în ce constau pretenţiile sale civile şi ce reprezintă acestea, indicând o altă sumă, mult mai mică, ca şi prejudiciu.

- În concluzie, revocarea procurii sau revocarea revocării procurii nu au consecinţe patrimoniale asupra persoanelor implicate, în sensul că patrimoniul lui B.H.I. nu s-a diminuat în baza procurii şi nici nu s-a majorat în baza revocării revocării procurii. Nici asupra patrimoniului lui M.A. nu îşi produc efecte cele două declaraţii.

- În ce priveşte infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinută în sarcina inculpaţilor A.G.D. şi F.A., prin concluziile scrise cei doi inculpaţi s-au apărat, susţinând faptul că, în rechizitoriu, nu este descrisă modalitatea şi participarea acestora la faptă, mai mult decât atât, nici partea vătămata şi nici vreun martor, neputând confirma că vreunul din cei doi inculpaţi l-ar fi agresat sau imobilizat pe partea vătămată. La acestea trebuie adăugată şi modalitatea de denunţare a faptei, precum şi nesinceritatea părţii vătămate, în sensul că nu a formulat plângere ba de frică, ba că nu ar mai fi ieşit din casă, când, de fapt, acesta la scurt timp de la presupusul incident, s-a aflat, din nou, la diverse birouri notariale din Braşov în legătură cu alte afaceri în care era implicat. Ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală, precum şi în faza de judecată, conduce la ideea că nu a avut loc nici o acţiune de lipsire de libertate în mod ilegal comisă asupra părţii vătămate B.H.I., niciun martor nu i-a indicat pe inculpaţii F.A. şi A.G.D. ca fiind implicaţi în incidentul produs înăuntrul sau în faţa biroului notarial B.V.

C. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.M.A., acesta a fost audiat după cum urmează:

Din cuprinsul acestor declaraţii, a rezultat că inculpatul A.M.A. nu a recunoscut comiterea faptei de natură penală ce i-a fost imputată.

Astfel, în prima declaraţie (olografă), inculpatul a menţionat că îl cunoaşte pe inculpatul M.A. de aproximativ 10 ani, între aceştia existând o legătură de prietenie şi de afaceri în domeniul imobiliar, astfel că în anul 2007 au cumpărat împreună de la partea vătămată B.H.I. „cota de ½ din suprafaţa de ~ 4,2 ha cu preţul de 45.000 euro”.

La câteva săptămâni de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul A.M.A. a vorbit la telefon cu coinculpatul M.A. care „îmi spune că merge pe str. Z. la notaru B.V. să se întâlnească cu B.H.I., am zis că vin şi eu, când am ajuns acolo ieşeau din notariat şi se certau pe tema revocării procurii”.

Ajuns la biroul notarial, inculpatul i-a văzut „dintre cunoscuţii mei, pe lângă M.A., l-am văzut pe A.G.D., după care a oprit D.G.M. şi D.R. care ne-a întrebat dacă mai mergem să mâncăm, ulterior am aflat ca a fost şi F.A., însă eu nu l-am văzut”.

Inculpatul a menţionat că nu a intervenit în discuţie şi, pentru că „B.H.I. nega cum că i-a revocat procura, M.A. a zis să meargă la notar să verifice”. În acest condiţii, „au plecat la T.V., F.A. era la volan, M.A. s-a urcat în faţă, iar B.H.I. în spate”.

În cuprinsul celei de-a doua declaraţii acesta a reluat în mare aspectele de fapt menţionate în cuprinsul primei declaraţii, menţionând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- „Eu nu am intervenit în discuţiile celor doi la care au asistat şi următoarele persoane: A.G.D., D.G.M. şi D.R. şi F.A.”;

- deplasarea inculpatului M.A. şi a părţii vătămate către biroul notarial al inculpatului T.V. s-a făcut cu o maşină condusă de F.A., cu menţiunea că inculpatul A.M.A. nu i-a însoţit.

În cuprinsul celei de-a treia declaraţii, inculpatul a menţionat, în plus faţă de celelalte două declaraţii, faptul că nu a ocupat o funcţie de conducere în cadrul Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, fiind delegat, pentru o perioadă scurtă de timp, să se ocupe de reorganizarea filialei Braşov, participând la şedinţele Consiliului Naţional al partidului, dar nevotând.

- în cursul judecăţii, inculpatul a susţinut în mare parte aceleaşi aspecte, subliniind cu certitudine că inculpatul M.A., „în timpul deplasării către biroul notarial C.E., mi-a spus aspecte legate de procură”, iar „în momentul în care am ajuns în zona Biroului Notarial Public C.E., am oprit maşina mea, din ea a coborât inculpatul M.A. care mi-a spus că urma să se întâlnească cu partea vătămată”. De asemenea, inculpatul A.M.A. a oferit aspecte care vizau poziţionarea sa şi a inculpaţilor D.R., D.G.M. şi A.G.D., care „stăteau la o distanţă de aproximativ 2 metri faţă de locul în care inculpatul M.A. purta discuţia cu partea vătămată B.H.I.” în faţa Biroului Notarial Public B.V. De asemenea, a susţinut că, în anul 2006, „pentru o perioadă de 3 luni din acest an, mi-a fost dată o delegaţie de către Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat pentru a mă ocupa de reorganizarea filialei acestui partid din judeţul Braşov. (...) Nu am fost preşedinte de partid la această filială.”.

Inculpatul A.M.A. a depus concluzii scrise comune cu inculpaţii F.A. şi A.G.D., acestea fiind menţionate supra, neimpunându-se reluarea lor.

D. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.G.M. , acesta a fost audiat după cum urmează:

Din cuprinsul acestor declaraţii, a rezultat că inculpatul D.G.M. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declaraţie (olografă), inculpatul a menţionat că, într-una din zilele lunii martie 2007, l-a sunat pe inculpatul M.A. deoarece, împreună cu acesta şi cu inculpaţii D.R. şi A.M.A., ar fi trebuit să servească masa de prânz. În cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul M.A. i-ar fi comunicat că „pe moment are puţină treabă de rezolvat la un notar pe str. Z. colţ cu T. în Braşov”, iar prezenţa inculpatului D.G.M. în faţa acestui biroul notarial s-ar fi datorat iniţiativei sale „pentru că nu aveam altceva de făcut la momentul respectiv”.

În continuarea acestei declaraţii, a menţionat că partea vătămată şi inculpatul M.A. au discutat pe marginea revocării unei procuri, fără ca inculpatul D.G.M. să fi intervenit în nici un fel în disputa lor, iar după ce cei doi au plecat „probabil, la notarul unde trebuia să se facă acea verificare”, „eu am plecat în oraş cu maşina mea într-o altă direcţie decât a lor”.

În cuprinsul celei de-a doua declaraţii acesta a reluat în mare aspectele de fapt menţionate în cuprinsul primei declaraţii, menţionând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- faptul că urmare a convorbirii telefonice cu inculpatul M.A., s-a deplasat, din proprie iniţiativă, cu maşina personală marca Y1 „în locul unde M.A. mi-a spus că se află”,

- în momentul în care partea vătămată şi inculpatul M.A. părăseau biroul notarial, „în zonă se aflau fratele meu, lângă mine şi A.M.A. în apropierea intrării”, nevăzându-I pe inculpatul F.A., dar „este adevărat că A.G.D. a apărut mai târziu, văzându-l că a coborât dintr-un taxi”.

În cuprinsul celei de-a treia declaraţii, inculpatul şi-a menţinut poziţia adoptată până în acel moment, făcând menţiunea că „eu i-am văzut şi pe A.M.A., F.A., M.A. şi A.G.D.”.

În cea de-a patra declaraţie din cursul urmăririi penale ce a fost dată în faţa judecătorului cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat, inculpatul a relatat, în mare, aceleaşi aspecte, oferind o altă variantă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.M.A., în sensul că „Pe A.M.A. nu l-am văzut în faţa notariatului”, deşi în celelalte declaraţii a făcut vorbire de prezenţa acestuia. De asemenea, a menţionat că „M.A. şi cu B.H.I. au hotărât să meargă la notariatul unde B.H.I. revocase procura şi s-au îndreptat probabil spre maşină (...) l-a însoţit şi A.G.D.”.

- în cursul judecăţii, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2010).

E. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.R., acesta a fost audiat după cum urmează:

Din cuprinsul acestor declaraţii, a rezultat că inculpatul D.R. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declaraţie (olografă), inculpatul a menţionat că, în data de 12 martie 2007, în jurul orei 17:00, era împreună cu fratrele său, asistând „la o dicuţie telefonică între acesta şi M.A.”, acesta din urmă comunicându-le celor doi că „are de lămurit o problemă la un notar public de pe str. Z.” şi nu poate veni să servească masa. În aceste condiţii, inculpatul şi fratele său s-au hotărât să meargă „pe str. Z. să ne întâlnim cu domnul M.A.”. Ajunşi la sediul Biroului Notarial Public B.V., inculpatul a asistat la o discuţie între inculpatul M.A. şi partea vătămată despre revocarea unei procuri. A mai menţionat inculpatul că „la biroul notarial de pe str. Z. am intrat să îl caut pe domnul. M.A., dar în momentul când am intrat, el cu acea persoană chiar ieşea din birou (...)” ,iar discuţia dintre inculpatul M.A. şi partea vătămată a avut loc în faţa biroului notarial, tot aici „se mai afla A.M.A. şi un băiat A.”.

În cuprinsul celei de-a doua declaraţii acesta a reluat în mare aspectele de fapt menţionate în cuprinsul primei declaraţiei, menţionând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- faptul că nu i s-a spus, urmare a convorbirii telefonice dintre fratele său şi inculpatul M.A., despre problema pe care acesta din urmă trebuia să o rezolve,

- deplasarea la sediul Biroului Notarial Public B.V. a fost făcută de către acesta, împreună cu fratele său, inculpatul D.G.M., folosindu-se de autoturismul personal,

- „când am ajuns pe str. Z., am parcat maşina în faţa notariatului, şi am coborât, deplasându-ne în interior”,

- „în momentul în care eu şi fratele meu am ajuns în holul biroului notarial, am observat cum M.A., A.M.A., F.A. şi un bărbat pe care nu-l cunosc se deplasau din interiorul notariatului spre ieşire, venind spre noi”,

- la discuţiile dintre inculpatul M.A. şi partea vătămată, discuţii ce au avut loc în faţa notariatului, „l-am observat şi pe un alt prieten de-al meu care se numeşte A.G.D.”,

- nu a observat ca partea vătămată să fi suferit anumite leziuni în momentul în care părăsea biroul notarial.

În cuprinsul celei de-a treia declaraţii, inculpatul a adus ca element de noutate faptul că numărul de telefon Z1 aparţine inculpatului D.G.M.

În cea de-a patra declaraţie din cursul urmăririi penale ce a fost dată în faţa judecătorului cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat, inculpatul relatează, în mare, aceleaşi aspecte, menţionând pentru prima dată că inculpatul M.A. i-a spus fratelui său „haideţi până aici şi apoi mergem la masă”.

- în cursul judecăţii, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2010).

F. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.G.D. , acesta a fost audiat după cum urmează:

Din cuprinsul acestor declaraţii, a rezultat că inculpatul A.G.D. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declaraţie (olografă), inculpatul a menţionat că, urmare a înţelegerii pe care a avut-o cu coinculpaţii M.A., A.M.A., D.G.M. şi D.R. de a servi masa, „m-am urcat în taxi cu intenţia de a ajunge la restaurantul unde urma să luăm masa, fiind singur”. În timpul deplasării cu taxi-ul, „am observat din taxiu maşina lui M.A. oprită pe str. Z. în dreptul blocului unde se află un notar public. Am coborât din taxiu cu gândul de a merge să mă întâlnesc cu M.A. pentru a merge împreună cu el la restaurant (...)”.

În continuare, inculpatul A.G.D. a declarat că, după ce a coborât, „l-am găsit pe M.A. certându-se cu un alt bărbat, pe care la timpul respectiv nu-l cunoşteam, dar ulterior am aflat că ar fi din Bucureşti pe nume B.H.I.”, cearta dintre cei doi plecând de la faptul că „M.A. îl acuza pe B.H.I. de faptul că i-ar fi revocat o procură notariala (...) iar B.H.I. nega faptul că ar fi făcut aşa ceva”.

În aceste condiţii, inculpatul A.G.D. a menţionat că „am intervenit verbal în disputa lor, spunându-i lui B.H.I. «mergi dom"le odată şi clarifică-ţi problema dacă eşti cinstit», fără să-l fi ameninţat într-un fel sau să exercit alt gen de influenţă asupra sa”.

În timpul discuţiilor dintre inculpatul M.A. şi partea vătămată „au apărut acolo D.R. şi D.G.M. şi A.M.A., dar nu pot să precizez cum aceştia au ajuns acolo. Şi aceştia, ca de altfel şi eu, i-am cerut lui B.H.I. să meargă la notar să lămurească problema cu procura”.

Tot în cadrul acestei declaraţii, inculpatul A.G.D. a menţionat că inculpatul M.A. şi partea vătămată au plecat, dându-şi seama că „întâlnirea noastră era compromisă şi am plecat spre centru, fără să ştiu ce s-a mai întâmplat în ziua respectivă”.

În cuprinsul celei de-a doua declaraţii acesta a reluat aspectele de fapt menţionate în cuprinsul primei declaraţiei.

În cea de-a treia declaraţie din cursul urmăririi penale ce a fost dată în faţa judecătorului cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat, acesta a reluat aspectele de fapt menţionate în cuprinsul primei declaraţiei, menţionând că nu îşi aminteşte dacă în faţa notariatului se afla şi inculpatul F.A., „acolo era multă lume adunată”.

- în cursul judecăţii, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (încheierea de şedinţă din data de 22 martie 2010).

Inculpatul A.G.D. a depus concluzii scrise comune cu inculpaţii F.A. şi A.M.A., acestea fiind menţionate supra, neimpunându-se reluarea lor.

G. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.V., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 2 ori.

Din cuprinsul acestor declaraţii, a rezultat că inculpatul T.V. nu a recunoscut comiterea faptei de natură penală ce i-a fost imputată.

Astfel, în prima declaraţie (olografă), inculpatul a menţionat că, în data de 12 martie 2007, a fost notificat de Biroul Notarial Public C.E. că „procura autentificată sub nr. X1/2007 a fost revocată”, fapt ce l-a determinat să verifice şi să constate că „în fapt fusese revocat un contract de vânzare-cumpărare şi nu o procură: procura pe care probabil mandantul dorea să o revoce avea numărul X2/2007”.

În aceste condiţii, „faţă de gravitatea revocării unui contract executat uno ictu, am considerat necesar să comunic cumpărătorului din actul în cauză acest aspect”.

În continuarea declaraţiei sale, inculpatul T.V. a menţionat că „nu am influenţat sub nicio formă atitudinea cumpărătorului M.A. faţă de vânzătorul sau şi nici nu cred că era posibil”.

Susţinând că nu se consideră vinovat de nicio faptă de natură penală în prezenta cauză, „comunicarea revocării este singura mea legătură cu fapta de care este acuzat domnul M.A., iar fapta mea nu consider că reprezintă un ajutor dat acestuia la săvârşirea vreunei fapte penale”.

În cuprinsul celei de-a doua declaraţii acesta a reluat aspectele de fapt menţionate în cuprinsul primei declaraţiei, cu următoarele adăugiri asupra elementelor de fapt:

- „în cuprinsul contractului, cele două părţi au vândut şi cumpărat numai dreptul, nu şi terenul. De altfel, este şi scris că, în situaţia în care terenul nu va fi restituit în natură, despăgubirile urmând să le primească cumpărătorul”.

- „deoarece în practica actuală există două opinii cu privire la natura contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, pentru a evita eventuale interpretări defavorabile cumpărătorului, câtă vreme nu este vorba de un drept litigios, procedez de regulă şi la întocmirea unei procuri, în aşa fel încât să rezulte foarte clar că acel cumpărător şi-a îndeplinit toate obligaţiile şi că este subrogat în toate drepturile şi obligaţiile vânzătorului. Astfel a fost redactată procura nr. X2 din 23 februarie 2007”,

- „(...) fiind încheiate acest documente, din punctul meu de vedere nu mai era nevoie de un nou act translativ de proprietate între cei doi, deoarece şi contractul de vânzare-cumpărare de drepturi se intabulează în Cartea Funciară”,

- „din punctul meu de vedere, aşa cum sunt întocmite actele, procura ascunde de fapt un acord bilateral de voinţă ce nu putea fi revocat fără consimţământul mandatarului”.

În cursul judecăţii, inculpatul a dat declaraţia ce se află la dosar instanţă. În cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul T.V. a reluat aspectele menţionate în cursul urmăririi penale referitoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi şi procura specială în conţinutul căreia se menţiona că mandatul este irevocabil, numerele sub care acestea au fost autentificate, dar şi aspecte care priveau convorbirile telefonice pe care acest inculpat le-a purtat cu inculpatul M.A. în data de 12 martie 2007. A menţionat faptul că l-a perceput pe inculpatul M.A. ca pe o persoană cu un comportament mai zgomotos, mai bombastic şi care se manifestă la repezeală. De asemenea, a mai menţionat faptul că „Referirea din partea mea, în cadrul discuţiilor telefonice cu inculpatul M.A., la partea vătămată, în sensul că să se ducă negru, nenorocit, au fost făcute în contextul în care nu puteam să-i explic inculpatului M.A. aspecte de drept referitoare la revocarea procurii şi, pentru a-l face atent, trebuia să folosesc acelaşi limbaj pe care şi acesta îl folosea în discuţia purtata cu mine” .

Inculpatul T.V.a depus concluzii scrise prin care a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru următoarele argumente:

- inculpatul T.V. a fost acuzat că „a înlesnit şi l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă pe B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra manifestării de voinţă prin care i-a revocat mandatul dat”. Deci, partea vătămată ar fi fost constrânsă de către M.A. „să facă ceva”, respectiv să revoce actul prin care revocase anterior o procură pe care i-a dat-o Iui M.A.

- din expunerea stării de fapt a actului de inculpare, rezultă că inculpatul T.V. nu a avut nici o clipă intenţia că B.H.I. să-şi „revoce revocarea”, comunicându-i tot timpul inculpatului M.A. că trebuie să recupereze banii daţi lui B.H.I., chiar dacă nu-i convine, pentru că altă cale nu are.

În aceste condiţii, se poate, deci, reţine că notarul public l-a îndemnat pe M.A. să-şi recupereze banii, chiar dacă „ar trebui să-i dea una peste bot” Iui B.H.I., şi să înceteze orice relaţii cu acesta, B.H.I. fiind un „nenorocit” care trebuie să „plece negru”.

- inculpatul T.V. nu a înlesnit şi nu l-a ajutat pe M.A. să obţină de la B.H.I. un act de revocare a actului de revocare a procurii, ci l-a sfătuit în termeni „care sună urât” să-şi recupereze banii şi să lase lucrurile cu revocarea şi revocarea procurii aşa cum sunt.

- notar fiind, inculpatul T.V. ar fi putut oricând să-l sprijine pe M.A. să încheie un act, indiferent de natura lui şi în folosul inculpatului M.A., dacă ar fi fost în intenţia sa să acorde un astfel de sprijin; rezultă clar prin transcrierea interceptărilor că notarul T.V., a refuzat să mai încheie orice fel de act cumpărătorului M.A.

- Fapta inculpatului T.V. de a-I îndemna pe inculpatul M.A. să-l determine pe B.H.I. să returneze banii primiţi de la M.A., nu face obiectul sesizării instanţei; în acest context, este de subliniat că M.A. nu a ascultat sfatul notarului public şi a urmărit altceva, respectiv revenirea părţilor la situaţia anterioară revocării procurii.

- chiar dacă se reţine, împotriva evidenţei probatoriului, că inculpatul T.V. I-a ajutat pe inculpatul M.A. să-l constrângă pe B.H.I. să revoce actul de revocare a procurii, idee cu care notarul nu a fost niciodată de acord, atunci inculpatul M.A. nu ar fi dobândit nici un folos, nemaivorbind de vreun folos injust.

- între B.H.I., în calitate de vânzător, şi M.A. şi M.E.M., în calitate de cumpărători, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. Acest contract de vânzare-cumpărare este unul consensual, sinalagmatic, neafectat de vreo condiţie, cu executare instantanee. Efectele principale ale acestui contract, respectiv drepturile asumate de părţi şi obligaţiile lor, sunt următoarele:

- Cumpărătorul plăteşte preţul vânzării în sumă de 45.000 euro iar această obligaţie esenţială a fost executată de acesta; executarea este, de asemenea, uno ictu.

- Separat de aceste obligaţii şi drepturi interdependente, una fiind cauza celeilalte, contractul mai cuprinde obligaţii subsidiare ce au în ipoteză împrejurarea că titlul de proprietate nu va fi emis pe numele cumpărătorului, ci al vânzătorului, caz în care părţile se obligă să încheie, în viitor, un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil individual determinat. Efectele principale ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1/2007 constau, în esenţă, în ieşirea din patrimoniul vânzătorului a îndreptăţirii de a-i fi reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului vizat de părţi şi intrarea acestei îndreptăţiri în patrimoniul cumpărătorului. Cu alte cuvinte, vânzătorul a pierdut calitatea de a pretinde reconstituirea dreptului său de proprietate, el fiind străin, de la momentul actului de vânzare-cumpărare, de orice proceduri cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire la imobilul respectiv. Potrivit acestui contract de mandat, consfinţit prin procura autentificată sub nr. X2/2007 de inculpat, vânzătorul se pretinde în continuare titularul dreptului de reconstituire şi el însărcinează pe cumpărătorul M.A. să lucreze pentru el şi în numele lui în vederea obţinerii titlului de proprietate şi înscrierii dreptului de proprietate al terenului la numele lui B.H.I. Este drept că acest contract de mandat s-a vrut un instrument pentru executarea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, autentificat sub nr. X1/2007, însă el conţine informaţii care disimulează adevărul, respectiv date care nu mai sunt actuale ca efect al contractului de vânzare-cumpărare. Unul dintre elementele actului juridic civil este şi cauza. Cauza trebuie să existe, să fie licită, să nu fie falsă şi să nu fie contrară bunelor moravuri şi ordinii publice (art. 966 şi urm. C. civ.). Cauza, ca şi condiţie a actului juridic civil, are înţelesul de scop urmărit de părţi la încheierea actului, iar acest scop este prezumat a exista. Deci, cu sau fără procura X2/2007, în patrimoniul lui M.A. au intrat drepturile transmise de B.H.I., printr-un act încheiat „mutuum consensus” şi care nu poate fi desfiinţat unilateral ci tot „mutuum dissensus”.

B.H.I. transmisese drepturile la reconstituire lui M.A., astfel că procura nr. X2/2007 nu avea nici un efect în legătură cu majorarea sau micşorarea patrimoniilor părţilor.

- revocarea procurii nu aduce atingere patrimoniului lui M.A. şi nici patrimoniului Iui B.H.I., după cum „revocarea revocării” procurii nu are nici o influenţă asupra celor două patrimonii între care a existat o legătură dar ca efect al unui antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1/2007. În aceste condiţii, nu se poate vorbi de dobândirea niciunui folos just sau nu de către M.A. prin revocarea procurii.

H. În ceea ce o priveşte pe inculpata B.A.M., aceasta nu a fost audiată în cursul urmăririi penale.

Cu privire la acest aspect, Curtea a reţinut că, după ce i s-a comunicat copie după rezoluţia de începere a urmăririi penale, aceasta, prin apărătorul ales, a formulat o cerere intitulată „Cerere prealabilă ascultării în calitate de învinuit” prin care se solicita organului de urmărire penală să i se comunice toate elementele de fapt care au determinat emiterea rezoluţiei de începere a urmăririi penale.

Prin rezoluţia din 12 martie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov a respins ca nelegală această cerere, motivat de faptul că această cerere excede dispoziţiilor care disciplinează materia, urmărindu-se de către învinuită (la acea dată, nota Curţii) tergiversarea cercetărilor.

În cursul judecăţii, inculpata M.A.M. (fostă B.A.M., urmare a căsătoriei dintre aceasta şi inculpatul M.A.), a dat declaraţia care se află la dosar instanţă. În cuprinsul acestei declaraţii, inculpata a menţionat că se afla Ia o cafenea cu inculpatul M.A., iar la un moment dat, acesta din urmă a primit un telefon, în urma convorbirii telefonice devenind nervos. Întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta i-a adus la cunoştinţă că „unul din Bucureşti l-a lăsat fără 45.000 euro”, menţionându-i şi numele părţii vătămate. Auzind numele părţii vătămate, inculpata i-a comunicat inculpatului că aceasta se află la Biroul Notarial Public B.V. unde încheia un contract de vânzare-cumpărare cu un client al biroului de avocatură unde inculpata îşi desfăşura activitatea, clientul fiind asistat de două colege de-ale ei. După terminarea consumaţiei din cadrul cafenelei, şi-a luat la revedere de la inculpat, acesta comunicându-i că urma să se deplaseze Ia acel birou notarial. Inculpata a menţionat că s-a deplasat şi ea în ziua respectivă la acelaşi birou notarial „pentru a-mi lua cele două colege, însă nu mai reţin dacă acestea în momentul în care eu am ajuns la sediul biroului notarial se aflau în interiorul sau în afara biroului”.

IV. Starea de fapt reţinută de Curtea de Apel. Analiza probatoriului, a criticilor şi argumentelor aduse de inculpaţi.

În data de 19 decembrie 1997, la registratura Consiliului Local al Municipiului Braşov, a fost înregistrată, cererea formulată de partea vătămată B.H.I., alături de comoştenitoarea C.A., prin care cei doi solicitau a li se „reconstitui dreptul de proprietate şi pentru suprafaţa de teren de 8,58 ha înregistrat în CF Braşov sub nr. A1 cu nr. top de mai jos (...) B1, B2, B3, B4, B5”.

În data de 8 iulie 2005, inculpatul M.A. a participat, din partea filialei Braşov, la Consiliul Naţional al Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, fără a avea drept de vot. În acest sens, a se vedea procesul-verbal întocmit de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, cu ocazia studierii Dosarului nr. 43/P/2005 al Tribunalului Bucureşti. Curtea nu poate reţine dacă, la data respectivă, inculpatul M.A. avea sau nu vreo funcţie de conducere în cadrul acestui partid politic.

3. Ca urmare a cererii menţionate supra la pct. 1, la un interval de timp considerabil, prin art. 2 din hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar, a fost validată „propunerea Comisiei locale Braşov de aplicare a aceloraşi legi privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, conform documentaţiei prezentate, înscrise în anexele care fac parte integrantă din hotărâre, astfel:

Anexa nr. 29

Suprafaţa înscrisă în anexa 29, reprezentând 145,91 ha teren categoria arabil, face parte din domeniul public al statului aflat în administrarea I.N.C.D.C.S.Z. Braşov”

S-a menţionat faptul că, în cuprinsul Anexei nr. 29, au fost menţionate persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Braşov şi cărora li se restituie suprafeţele de teren agrigol potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, iar în aceasta sunt menţionaţi B.H.I., S.A.M., C.A. cu o suprafaţă de 4,27 ha, nr. top B1, B2, B4 şi B5.

4. Anterior lunii februarie 2007, martorul C.S. îşi desfăşura activitatea în cadrul Primăriei Municipiului Braşov, „în funcţia de consilier la Direcţia Patrimoniu, Serviciu fntabulări Fond Funciar şi Registru Agricol, având în acelaşi tip şi calitatea de membru al Comisiei Locale Braşov pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar din anul 1994”.

În contextul atribuţiilor sale de serviciu, acesta a cunoscut foarte multe persoane, printre care atât pe inculpatul M.A. „cu. aproximaţie din anul 1997”, cât şi pe partea vătămată B.H.I. „care a depus o cerere în temeiul Legii 169/1997, modificată şi completată cu Legea nr. 1/2000”.

Dat fiind faptul că martorul C.S. aflase de la partea vătămată B.H.I. că „intenţiona să vândă suprafaţa de teren ce făcea obiectul cererii, lăsându-mi chiar un număr de telefon la care eventualii cumpărători l-ar fi putut contacta”, iar inculpatul M.A. îl întrebase dacă ştie de existenţa vreunui teren de vânzare situat în zona I.N.C.D.C.S.Z. din Municipiul Braşov, martorul i-a dat inculpatului M.A. numărul de telefon al părţii vătămate.

5. În data de 21 februarie 2007, ora 13:08:19, inculpatul M.A., I-a contactat telefonic pe partea vătămată B.H.I., convorbirea telefonică fiind interceptată şi redată în conţinutul procesului-verbal de Ia dosarul de urmărire penală.

În cadrul convorbirii dintre cei doi, inculpatul M.A. i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate B.H.I. că:

- „vă sun pentru terenu" ce urmează (...) a vi se restitui la (...) I.N.C.D.C.S.Z. acolo, lângă Braşov”,

- „vă dau cincizeci de mii atunci şi urmează ca atunci când se reglementează situaţia şi se dau titlurile să ne întâlnim şi să vă dau şi restu", nu?”,

- „Haideţi să vă mai spun ceva. Eu simt şi preşedinte de partid, că-s la B.G. în partid (...)”.

Conform aceleiaşi convorbiri telefonice, inculpatul M.A. s-a înţeles cu partea vătămată B.H.I., la propunerea acestuia din urmă, să perfecteze acordul de voinţă „Vineri (...)”, în data de 23 februarie 2007, când partea vătămată trebuia să vină în Braşov.

6. La scurt timp după terminarea convorbirii telefonice menţionate supra Ia pct. 5, la ora 13:48:22, inculpatul M.A. a fost contactat telefonic de inculpata B.A.M., convorbirea telefonică fiind interceptată şi redată în conţinutul procesului-verbal de la dosarul de urmărire penală.

Faptul că inculpata B.A.M. a fost femeia notată cu litera „Q.” atât în cuprinsul acestui proces-verbal, dar şi al celorlalte privind o femeie ce răspundea la nr. de telefon Z2, a rezultat atât din declaraţiile inculpatului M.A., cât şi din autorizaţiile de interceptare emise de către preşedintele Curţii de Apel Braşov şi aflate la dosarul de urmărire penală.

În cadrul convorbirii dintre cei doi, inculpatul M.A. i-a adus la cunoştinţă inculpatei B.A.M. că „Astăzi tocmai mi-am mai mărit averea, înţelegi, în sensul că (...) am cumpărat patru hectare de pământ acolo, deci mâine fac actele”, iar pentru a avea suma de bani „Am şi vândut din el 2.000 metri pătraţi, am şi cumpărat patru hectare”, iar în privinţa preţului de vânzare pe metru pătrat din suprafaţa de 2.000 de metri a făcut menţiunea „Era scump, 45 de euro metru”.

7. În data de 23 februarie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a deplasat în Municipiul Braşov, ocazie cu care a încheiat cu inculpatul M.A. şi soţia acestuia de la data respectivă, numita M.E.M., două acte juridice ce au fost autentificate de către inculpatul T.V., notar public în circumscripţia Curţii de Apel Braşov.

7.1. Primul act, denumit „Contract de vânzare-cumparare de drepturi”, a fost autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007, iar din conţinutul acestuia rezultă următoarele:

- partea vătămată B.H.I. are calitatea de vânzător a dreptului „de a mi se restitui în natură proprietatea asupra cotei indivize de ½, parte indiviză, din terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha. Conform hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei judeţene Braşov (...) pentru parcelele cu nr. top B1, B2, B4 şi B5”,

- partea vătămată se obliga „în mod irevocabil ca, în cazul în care titlul de proprietate cu privire la teren va fi eliberat pe numele meu, să închei de îndată, cu cumpărătorul contractul de vânzare-cumparare în formă autentică pentru acest teren”;

- „în urma vânzării terenului ce face obiectul prezentului contract, subsemnatul vânzător declar că nu mai am nicio pretenţie prezentă sau viitoare, de natură pecuniară sau de orice natură cu privire la teren sau de la cumpărător, indiferent de amplasamentul terenului, regimul juridic al acestuia (intravilan sau extravilan)”;

- „subsemnatul vânzător, pentru cazul în care, contractul de vânzare-cumpărare al terenului, nu se va încheia din vina mea, în condiţiile acestui act, consimt să fiu executat silit de îndată, fără nicio formalitate prealabilă, cu privire la obligaţia mea, prezentul act constituind titlu executoriu; consimt ca, începând de azi, data semnării prezentului act, cumpărătorul M.A., căsătorit cu M.E.M., să se subroge integral în toate drepturile şi obligaţiile ce revin subsemnatului din tabelul nominal Anexa nr. 29, cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la l.C.D.C.S.Z. Braşov (...) pentru parcele cu nr. top B1, B2, B4 şi B5”;

- preţul plătit de inculpatul M.A. şi primit de partea vătămată ca urmare a încheierii acestui contract a fost de 45.000 euro.

7.2. Al doilea act a fost o „Procură specială”, actul fiind autentificat de inculpatul T.V. sub nr. X2 din 23 februarie 2007, iar din conţinutul acestuia rezultă următoarele:

- partea vătămată B.H.I. îl împuterniceşte „definitiv şi irevocabil pe domunl M.A., căsătorit cu M.E.M. (...), ca în numele meu şi pentru mine să solicite şi să obţină reconstituirea dreptului meu de proprietate, asupra terenului arabil în suprafaţă de 4,27 ha (...) conform (...) tabelul nominal, Anexa nr. 29, cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Braşov (...) pentru parcele cu nr. top B1, B2, B4 şi B5”;

- de asemenea, partea vătămată îl împuterniceşte pe inculpatul M.A. „să intabuleze în Cartea Funciară, dreptul meu de proprietate, să sisteze, dacă este cazul, starea de indiviziune, alegând lotul cel mai avantajos pentru subsemnatul şi apoi să vândă întreg dreptul meu de proprietate asupra acestui teren, exclusiv sieşi”.

8. În data de 24 februarie 2007, ora 13:35:15, inculpatul M.A. a fost contactat telefonic de inculpata B.A.M., convorbirea telefonică fiind interceptată şi redată în conţinutul procesului-verbal de la dosarul de urmărire penală.

În cadrul convorbirii dintre cei doi, inculpatul M.A. i-a adus la cunoştinţă inculpatei B.A.M. că:

„(...) ne-am încins la discuţii, aia a rămas impresionată, vrea să se implice în partid că e una d"aia cu bani care n-are ce face, ştii?”

„(...) şi vrea să facă organizaţie de femei, să implice (...) pfui de capul meu, era înnebunită (...)”

- „Şi se strâng tot felul de structuri aşa, în jos şi se mai înfiinţează (...) Am făcut organizaţie de pensionari (...)”

9. În data de 6 martie 2007 a avut loc la Bucureşti şedinţa Consiliului Naţional al Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, ocazie cu care, în procesul-verbal al acestei şedinţe s-a consemnat faptul că „sunt prezenţi 65 de membri cu drept de vot din totalul de 68”.

Inculpatul A.M.A. a participat Ia această şedinţă în calitate de preşedinte al Filialei Judeţene Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin şi Democrat.

10. În data de 8 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a prezentat la Biroul Notarial Public C.E., solicitând autentificarea unei declaraţii prin care revoca „în întregime mandatul dat numiţilor M.A. şi M.E.M., cetăţeni români, prin procura autentificată cu nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. din Braşov”.

Prin adresa din 9 martie 2007, Biroul Notarial Public C.E. a comunicat Biroului Notarial Public T.V. „o copie de pe declaraţia autentificată la acest birou notarial din 8 martie 2007, prin care domnul B.H.I. (...) a revocat în întregime procura autentificată cu nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. din Braşov, cu rugămintea de a efectua menţiunea de revocare a procurii pe exemplarul din arhiva dvs.”.

11. În data de 12 martie 2007, inculpatul T.V. a luat la cunoştinţă de adresa din 9 martie 2007 a Biroului Notarial Public C.E. menţionând pe această adresă cu menţiunea „Am primit, 12 martie 2007”, urmată de semnătura inculpatului.

12. Tot în data de 12 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a deplasat din Municipiul Bucureşti în Municipiul Braşov în scopul încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil teren cu SC I.C.C.O. SRL Braşov, în calitate de promitentă-cumpărătoare, această societate comercială fiind reprezentată de martorul C.C.

S-a menţionat faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost redactat de către martora P.A.E., avocat în cadrul SC A. „J., B. Şi A.”, societate civilă de avocaţi din cadrul căreia făcea parte şi inculpata B.A.M.

În cuprinsul acestui antecontract, s-a menţionat, la art. 2, preţul pe care cumpărătorul l-a plătit părţii vătămate B.H.I. anterior semnării acestui antecontract, preţul pe care îl primea partea vătămată în aceeaşi zi şi preţul pe care vânzătorul l-ar fi plătit în momentul perfectării vânzării-cumpărării.

În aceste condiţii, inculpata B.A.M., colegă cu martora P.A.E., a aflat de la aceasta din urmă aspecte privind:

- clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare,

- notarul public unde urma să fie autentificat acest antecontract,

- preţul pe care partea vătămată urma să-l primească de la cumpărător.

Edificatoare în acest sens au fost elementele de fapt care s-au desprins din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. din data de 12 martie 2007, ora 18:06:37, când inculpatul o întreabă pe aceasta care a fost suprafaţa de teren vândută, inculpata comunicându-i că „(...) deci au o dată 5000 şi 5000, deci două de 5000 (...) deci 5 hectare(...)” şi suma primită de partea vătămată - „Băi, preţu e (...) şaizeci (...)”. Or, Curtea reţine că suma de 60.000 de euro se regăseşte la pct. 2.2.2 al antecontractului menţionat anterior.

13. Ca urmare a primirii adresei menţionate supra la pct. 11, în data de 12 martie 2007, Ia ora 16:14:28, inculpatul T.V. i-a contactat telefonic pe inculpatul M.A.

Din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. şi inculpatul T.V., a rezultat că cei doi inculpaţi au purtat următoarea discuţie:

- T.V.: „ Vezi că (...) B.H.I. ăsta de la Bucureşti (...)” M.A.: „Da?!” T.V.: „Ţi-a revocat procura!”

- M.A.: „Cum să revoce procura?” T.V.: „Foarte simplu, mi-a trimis domnişoara C.E. o adresa, că s-a revocat procura” M.A.: „Mi-a revocat procura?” T.V.: „Da, da" zice (...) revoc în întregime procura X1 şi la X1 este contractul de vânzare-cumpărare de drepturi” M.A.: „Păi cum să facă aşa ceva?” T.V.: „Păi şi eu sunt surprins! Uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap! După ce i-ai dat şi banii, nu?”

- M.A.: „I-am dat banii, normal” T.V.: „No, vezi?! (...) iar la şapteş" nouă” M.A.: „Şi eu nu pot să fac (...) eu nu pot să fac repede un (...) o cesionare de drepturi în baza la procura aia ca să (...) nu mai poată fi revocat?” T.V.: „Nu mai poţi că mi-a comunicat în scris. Deci dreptul tău de creanţă s-a stins (...)” M.A.: „Domn’ notar, domn’ notar?” T.V.: „(...) devine, devine litigos”.

În cadrul aceleiaşi convorbiri telefonice, inculpatul T.V. l-a catalogat pe partea vătămată „asemenea vietăţi”, „nenorocit”", „tembel” ori „nemernicit”, iar în privinţa procurii, inculpatul T.V. i-a comunicat inculpatului M.A. faptul că „(...) ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu, ai (...), ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 de dolari”, respectiv „(...) că nu poţi să faci o procură irevocabilă în România!”.

14. În momentul în care inculpatul T.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.A., ora 16:14:28, acesta din urmă s-a deplasat către magazinul U. din Municipiul Braşov pentru a se întâlni cu inculpata B.A.M. într-un restaurant din incinta acestui magazin, „În data de 12 martie 2007, trebuia să mă întâlnesc cu inculpata B.A.M. (la data declaraţiei din cursul cercetării judecătoreşti aceasta se căsătorise cu inculpatul M.A.,) la magazinul U. din Braşov. În timp ce mă deplasam către acest magazin, am fost contactat telefonic de către inculpatul T.V (...) care mi-a adus la cunoştinţă că partea vătămată (...) îşi revocă această procură”.

În urma convorbirii telefonice menţionate supra la pct. 13, inculpatul M.A. a fost perceput de inculpata B.A.M. „foarte nervos”, determinând-o pe aceasta din urmă să-l întrebe ce s-a întâmplat. În aceste condiţii, inculpatul M.A. i-a comunicat faptul că „unul din Bucureşti l-a lăsat fără 45.000 euro”, totodată inculpatul M.A. menţionând şi numele părţii vătămate. Auzind numele părţii vătămate, inculpata B.A.M. i-a comunicat inculpatului M.A. că partea vătămată se află la Biroul Notarial Public B.V. din Municipiul Braşov, unde încheia un contract cu un client al SC A. „J., B. şi A.”, societate de avocaţi în cadrul căreia inculpata îşi desfăşura activitatea.

15. După ce a aflat că partea vătămată se afla în Municipiul Braşov la Biroul Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a pus la cale activitatea infracţională ce a generat conflictul de drept penal care face obiectul de analiză al prezentei cauze.

Astfel, la ora 16:24:54, inculpatul M.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.G.M. care se afla la spălătoria de pe str. A. din Municipiul Braşov, tot aici aflându-se şi fratele acestuia, inculpatul D.R.

Faptul că bărbatul notat cu Q1 în cuprinsul procesului-verbal de redare a acestei convorbiri telefonice a fost inculpatul D.G.M., rezultă atât din coroborarea acestui proces-verbal cu declaraţiile din cursul urmăririi penale ale inculpaţilor D.R. şi D.G.M., cât şi din cuprinsul autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare privind convorbirile telefonice purtate de pe nr. de telefon Z1.

Din această convorbire telefonică purtată între inculpatul M.A. şi coinculpatul D.G.M. la ora 16:24:54, la câteva minute după ce inculpatul M.A. terminase convorbirea cu inculpatul T.V., Curtea a redat parte din discuţia pe care cei doi au avut-o din care au rezultat elemente de fapt relevante pentru soluţionarea cauzei de faţă în scopul cerut de art. 3 C. proc. pen.:

D.G.M.: „Da, A.!” M.A.: „Bă, drăguţilor Bă!” D.G.M.: „Da, A.!” M.A.: „Fii atent ce-am păţit! Mi-a dat unu" ţapă (...)” D.G.M.: „Da” M.A.: „(...) cu alea 2 hectare de la aşa (...) şi acum-i la notar, deci mi-a revocat procura prin care (...) ăăă, trebuia să vând eu pământul acela care l-am luat de la (...) de la institut, aicea pe 2 hectare (...)” D.G.M.: „Da” M.A.: „(...) ştii că v-m zis că am cumpărat (...) ş-acum-i la notar, eu trebe" să mergem oţâr acolo, că (...) ăăă, să vedem ce facem cu el, că-mi bag (...), că nu se poate-mi bag (...), îi crăp capul!” D.G.M.: „Îhă” M.A.: „Unde sunteţi voi?”

D.G.M.: „Noi, la spălătorie” M.A.: „M-ajutaţi? Veniţi?” D.G.M.: „Unde să venim? La T.V.?” M.A.: „Băi! A.M.A.-i p"acolo?” D.G.M.: „A.M.A. a coborât acum” M.A.: „Da?”

D.G.M.: „Îhă” M.A.: „No, păi hai că vă sun să vă spun, da?” D.G.M.: „Să-l sun şi pe A.G.D.?”

M.A.: „Şi pe A.G.D., da!” D.G.M.: „Bine.” M.A.: „Sună-l tu şi pe A.G.D., te rog! Pa!”

Din conţinutul acestei convorbiri telefonice, Curtea a reţinut următoarele:

- legăturile strânse dintre inculpaţi anterior evenimentelor din data de 12 martie 2007. Acest aspect rezultă din faptul că, după ce li se cere ajutorul celor doi fraţi inculpaţi D. de către inculpatul M.A. „M-ajutaţi? Veniţi?”, inculpatul D.G.M. nu l-a întrebat doar „Unde să venim?”, ci a continuat cu formula „La T.V.?”, deşi, anterior, în cadrul aceleiaşi convorbiri telefonice, inculpatul M.A. nu adusese în discuţie numele notarului public inculpat T.V.;

- datorită modului de configurare a spălătoriei auto de pe str. A. din Municipiul Braşov, aceasta era amenajată în cadrul unei construcţii prevăzută cu etaj, astfel justificându-se afirmaţia inculpatului D.G.M. că „A.M.A. a coborât acum”. Acest aspect de fapt se coroborează cu declaraţia inculpatului F.A. din cursul urmăririi penale, când acesta a menţionat faptul că „(...) la spălătoria auto, în sala amenajată deasupra, unde clienţii aşteaptă spălarea maşinilor (...)”.

Urmare a acestei convorbiri telefonice, inculpatul D.G.M. a luat legătura atât cu inculpatul A.G.D., „Este adevărat că eu am luat legătura cu A.G.D.”, însă nu a recunoscut care a fost motivul real pentru care l-a contactat, cât şi cu inculpatul A.M.A. care era la parterul spălătoriei auto, „A.M.A. a coborât acum”, aducându-le la cunoştinţa acestora că le-a fost solicitat ajutorul de către inculpatul M.A. care trebuia să vadă ce face cu partea vătămată, „să vedem ce facem cu el, că-mi bag (...), că nu se poate-mi bag (...), îi crăp capul!”.

Faptul că inculpatul D.G.M. a luat legătura cu cei doi inculpaţi a rezultat din analiza proceselor-verbale prin care au fost redate două convorbiri telefonice purtate între inculpatul M.A., pe de o parte, şi inculpaţii D.G.M., respectiv A.M.A., pe de altă parte.

Prima dintre cele două convorbiri telefonice a fost purtată de către inculpatul M.A. cu inculpatul D.G.M. la un interval de nici 3 minute faţă de cea din care s-a citat mai sus, urmând a fi redată parte din aceasta:

Din conţinutul acestei prime părţi a convorbirii dintre cei doi inculpaţi, în contextul în care:

- inculpatul M.A. intenţiona să „vină cu el acolo” (referindu-se la partea vătămată B.H.I.), la biroul notarial al inculpatului T.V.,

- inculpatul M.A. intenţiona să-l bată în aşa fel încât partea vătămată urma să „se cacă pe el acum”, iar inculpatul T.V. i-ar fi tras „una peste bot să-i sară măselele”,

- toate aceste aspecte de fapt erau urmarea declaraţiei părţii vătămate de revocare a procurii prin care soţii M.A. fuseseră mandataţi prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007,

- inculpatul M.A., după ce îl bătea pe partea vătămată în modalitatea descrisă mai sus, urmărea, relativ la procura ce fusese revocată, ca declaraţia de revocare să nu producă consecinţe juridice „să mă-ntăresc eu (...)actul acesta?”, folosindu-se de semnătura părţii vătămate, „Cu semnătura lui”,

Curtea a reţinut că modalitatea în care inculpatul M.A. putea ajunge la această finalitate, era prin constrângerea părţii vătămate, prin violenţă, să facă ceva, să revoce declaraţia de revocare (autentificată de Biroul Notarial Public C.E.) a procurii autentificate la biroul notarial al inculpatului T.V., în scopul dobândirii, în mod injust, a unui folos, pentru sine. De asemenea, Curtea reţine şi faptul că, la această constrângere, inculpatul T.V. a contribuit, prin întărirea hotărârii infracţionale a inculpatului M.A., hotărâre care era deja luată, „Mă duc oricum, îl bat de se cacă pe el acum”.

În cadrul aceleiaşi convorbiri telefonice, cei doi inculpaţi au continuat a discuta despre partea vătămată, „este un nesimţit”, „acesta e ţepar”, „şi-i un nenorocit”, cât şi de faptul că, doar în baza contractului de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 la Biroul Notarial Public T.V., inculpatul M.A. nu putea obţine titlul de proprietate vizând terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha (a se vedea supra pct. 7). Edificatoare în acest sens este următoarea parte din convorbirea telefonică dintre cei doi inculpaţi:

T.V.: „Deci, este un nesimţit, că putea să vină aicea şi să revoce procura, ca nu se-ntâmpla nimic”. M.A.: „Păi da, da" eu la instanţă câştig pământul acesta, aşa-i?” T.V.: „Păi şi dacă el abandonează procedura, ce câştigi?” M.A.: „Cum?” T.V.: „Dacă el abandonează procedura, ce câştigi?” M.A.: „Ce abandonează?” T.V.: „Procedura de obţinere a titlului şi aşa mai departe.” M.A.: „Păi nu abandonează procedura de obţinere a titlului.”

Din modul în care s-a exprimat inculpatul M.A. a rezultat cu claritate, o dată în plus, faptul că acesta urma să-l constrângă pe partea vătămată, prin folosirea violenţei, să revină asupra declaraţiei autentificate de revocare a procurii autentificate sub nr. X2 din 23 februarie 2007, „Păi nu abandonează procedura de obţinere a titlului”.

Curtea a reţinut că inculpatul M.A. i-a adus la cunoştinţă inculpatului T.V. faptul că partea vătămată se afla la Biroul Notarial Public B.V., unde semna antecontractul de vânzare-cumpărare reţinut supra la pct. 12, urmând a reda fraza rostită de inculpatul M.A. în care acesta foloseşte termenul „băieţii”:

M.A.: „Acum semnează, deci acum semnează, la doamna B.V. şi eu m-am dus deja, mi-am trimis băieţii acolo şi tot aşa vreo şase deja (...) (neinteligibil)”

18. Cu puţin timp înainte de ora 16:39:10, inculpatul A.M.A. a parcat maşina cu care făcuse deplasarea către Biroul Notarial Public B.V., pe str. O. din Municipiul Braşov, stradă care este paralelă cu str. Z. unde este situat Biroul Notarial Public B.V., ocazie cu care a văzut două maşini înmatriculate în Municipiul Bucureşti şi care au fost atribuite însoţitorilor părţii vătămate.

În acest context, la ora 16:39:10, inculpatul M.A. a luat legătura cu inculpatul A.M.A., acesta din urmă comunicându-i primului că partea vătămată era la sediul Biroului Notarial Public B.V., între cei doi având loc următoarea convorbire telefonică redată în procesul-verbal:

A.M.A.: „A., ăştia-s aicea!” M.A.: „Ştiu că-s, cu cine?” A.M.A.: „Ăăă (...) cu ăştia, cu maşinile de Bucureşti!”

M.A.: „Da, ştiu că-s acolo! Câţi sunt?” A.M.A.: „Două maşini, un Y3 de Bucureşti, un Y4, d"acesta nou şi, şi aia a lor”. M.A.: „Aha, a revocat procura. Auzi? Aăă, stai acolo că vin şi băieţii!” A.M.A.: „Da!” M.A.: „No bine. Hai pa!” A.M.A.: „Vii şi tu?” M.A.: „Da, da, te-a văzut?” A.M.A.: „Păi, eu am parcat maşina prin spate şi a luat-o unul cu Y5 prin spate, e posibil să fi văzut maşina prin spate pă O.” A.M.A.: „Da" nu e nicio problemă, eu am intrat în scara de vizavi”.

Parcarea maşinii, de către inculpatul A.M.A., pe o stradă paralelă cu cea pe care se afla sediul Biroului Notarial Public B.V., sediu în care partea vătămată se afla împreună cu martorul. C.C. pentru a încheia antecontractul de vânzare-cumpărare menţionat supra la pct. 12, a avut în vedere luarea prin surprindere a părţii vătămate în momentul în care urmau a fi exercitate actele de violenţă faţă de aceasta de către inculpaţii identificaţi în cadrul convorbirii telefonice ca fiind „băieţii”, respectiv D.R., D.G.M., A.G.D., F.A. Acest aspect este pus în evidenţă cu mai multă putere de faptul că inculpatul M.A. I-a întrebat pe inculpatul A.M.A. „(...) te-a văzut?”, răspunsul primit fiind acela că „ (...)e posibil să fi văzut maşina prin spate pă O.”, cu menţiunea aceluiaşi inculpat A.M.A. „Da" nu e nicio problemă, eu am intrat în scara de vizavi”.

19. Fiind asigurat de faptul că inculpatul A.M.A. deja ajunsese şi intrase „în scara de vizavi”, inculpatul M.A. l-a contactat telefonic şi pe inculpatul A.G.D. pentru a se asigura şi de prezenţa acestuia.

Astfel, la ora 16:40:23 (la nici 30 de secunde după ce terminase discuţia cu inculpatul A.M.A.), între inculpatul M.A. şi inculpatul A.G.D. a avut loc următoarea convorbire telefonică:

A.G.D.: „Prezidente, sunt la colţ, aicea la (...)Mă Z. cu T.” M.A.: „Îhâ, îhâ” A.G.D.: „Acum (...), zi bă", da" unde în faţă la C.D.A.?” M.A.: „Da, aicea mă, mai încoace de C.D.A., e maşina mea aicea! Hai pa!”

În privinţa expresiei C.D.A. folosită de cei doi inculpaţi în cadrul convorbirii telefonice, Curtea a reţinut că este vorba de un fost restaurant din Municipiul Braşov. În acest sens, a se vedea declaraţia martorului C.C. care a precizat faptul că Biroul Notarial Public B.V. este situat „vizavi de fostul restaurant D.C.”.

20. După terminarea acestei convorbiri telefonice la finalul căreia, din modul de exprimare şi tonalitatea folosită de inculpatul M.A., a fost pusă în evidenţă o grabă a acestuia („Hai pa!”), cei şase inculpaţi, M.A., A.M.A., D.R., D.G.M., A.G.D. şi F.A., s-au întâlnit în faţa Biroului Notarial Public B.V. şi, la scurt timp, au intrat în sediul biroului notarial.

Intrarea acestora în sediul Biroului Notarial Public B.V. a fost observată de martora B.M., aceasta exprimându-se în sensul că „După ce a plecat doamna notar, eu mă aflam cu R.I.C.M. (...) nu am văzut momentul când, în biroul notarial, au intrat mai mulţi bărbaţi corpolenţi”. Aşadar, aceasta nu a observat momentul când au intrat, dar i-a văzut pe aceştia în biroul notarial.

Aceleaşi aspecte de fapt s-au desprins şi din declaraţia martorei A.E.A., aceasta menţionând faptul că „(...) am văzut holul biroului notarial plin de bărbaţi, în jur de 10, majoritatea erau corpolenţi cu părul tuns foarte scurt, majoritatea îmbrăcaţi în negru, cu atitudinea agresivă”.

De asemenea, Curtea a reţinut şi declaraţia martorei R.I.C.M., aceasta menţionând faptul că „După ce a plecat doamna notar eu mă aflam împreună cu doamna B.M. la biroul de recepţie (...), moment în care au intrat mai mulţi bărbaţi corpolenţi, unul dintre ei era ras în cap, erau în număr de aproximativ de cinci, eu i-am întrebat cu ce pot să-i ajut, iar ei mi-au spus că nu au treaba cu noi şi că-i caută pe domnii, făcând referire la părţile care se aflau în biroul doamnei notar”.

21. În momentul în care cei şase inculpaţi au intrat în sediul Biroului Notarial Public B.V., partea vătămată B.H.I. se afla în biroul propriu-zis al notarului public împreună cu martorul C.C., reprezentant al SC I.C.C.O. SRL Braşov, aşteptând ca martorele R.I.C.M. şi B.M., angajate ale biroului notarial, să ştampileze antecontractul de vânzare-cumpărare.

În timp ce aştepta ştampilarea tuturor exemplarelor, inculpatul M.A. a venit până în pragul uşii de acces al biroului propriu-zis al notarului public şi i-a solicitat părţii vătămate B.H.I. să-l însoţească.

Acest moment a fost surprins de martorul C.C., acesta menţionând în declaraţia sa că „şi-a făcut apariţia un bărbat de 35-40 ani, uşor corpolent, cu tenul închis. Acesta i s-a adresat într-un fel politicos, dar ferm lui B.H.I. şi i-a spus «Hai un pic să discutăm ceva!»”. În referire la acest bărbat de 35-40 de ani, acelaşi martor C.C. l-a identificat în persoana inculpatului M.A.

La această solicitare, adresată de către inculpatul M.A. părţii vătămate, de a i-l însoţi pentru a discuta, partea vătămată s-a arătat circumspectă, „B.H.I., din câte am observat, nu prea vroia să iasă şi atunci bărbatul (inculpatul M.A.) a insistat să meargă la el. B.H.I. s-a deplasat spre persoana respectivă, au ieşit din raza mea vizuală, după care, imediat, pe hol, am auzit sunet de busculadă (sunete înnăbuşite)” (declaraţie martor C.C.).

Curtea a reţinut faptul că partea vătămată a fost împinsă cu forţa de către inculpatul M.A., către grupul celorlalţi cinci inculpaţi, A.M.A., D.R., D.G.M., A.G.D. şi F.A., care se aflau pe holul biroului notarial, iar aceştia, după ce l-au înconjurat, au început să o lovească pe partea vătămată „cu pumnii şi picioarele” (declaraţie parte vătămată), scoţându-l cu forţa din biroul notarial şi ajungând pe trotuarul din faţa acestui birou unde au continuat să-I lovească.

Loviturile aplicate de către cei cinci inculpaţi părţii vătămate:

- erau urmarea manifestării de voinţă a acesteia exprimată în declaraţia prin care, în data de 8 martie 2007, partea vătămată revocase mandatul menţionat supra la pct. 7.2. Acest aspect rezultă din coroborarea declaraţiilor tuturor inculpaţilor care au menţionat că între inculpatul M.A. şi partea vătămată se discuta pe marginea revocării procurii autentificate sub nr. X2 din 21 februarie 2007, cu declaraţia părţii vătămate ce a menţionat că „M-au dus la notarul C.E. în scopul revocării revocării procurii” şi a martorei A.E.A. ce a menţionat că „Pot preciza că unul dintre bărbaţi ţipa la el pe hol şi-i spunea că «Aşa ne-a fost vorba»” şi urmăreau înfrângerea libertăţii psihice, de a voi şi de a dispune, a părţii vătămate, în scopul revocării acestei declaraţii pentru obţinerea, de către inculpatul M.A. a unui folos injust.

Elemente de fapt care au conturat împingerea părţii vătămate şi lovirea acesteia se regăsesc, pe lângă declaraţia martorului C.C. supra citată, şi în cuprinsul declaraţiilor martorilor:

- A.E.A.: „În câteva secunde l-au luat pe cetăţeanul din Bucureşti, care ulterior am aflat că se numeşte B.H.I., au început să-l lovească peste faţă pe hol (...)”;

- R.I.C.M.: „(...) pot să confirm că, în câteva secunde, bărbaţii amintiţi mai sus, l-au luat pe cetăţeanul cu care domnul C.C. semnase antecontractul de vânzare-cumpărare şi l-au scos afară”

Momentul în care partea vătămată era scoasă din biroul notarial de către inculpaţi a fost surprins în conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. Astfel, în data de 12 martie 2007, ora 16:43:37, inculpatul M.A., îi răspunde acesteia:

M.A.: „Te sun eu imediat! (pe fundalul discuţiei se aude, n.n., verificată de Curte în momentul audierii suportului optic ce conţine înregistrarea) (...) Ce să te crezi în morţii mă-tii, ieşi afară-n (...) mă-tii! (şi un ţipăt de femeie)”.

În referire la acest ţipăt de femeie care se aude în cadrul înregistrării convorbirii telefonice interceptate, Curtea l-a reţinut ca evidenţiat şi de către martora R.I.C.M. care, după ce a menţionat că partea vătămată a fost scoasă afară, „(...) colega mea B.M. a început să ţipe întrebând pentru ce motiv îl lovesc pe bărbat” .

Îngrozite de ceea se întâmpla cu partea vătămată, angajatele biroului notarial au procedat la asigurarea biroului, prin închiderea grilajului protector de la uşa de acces în biroul notarial.

Astfel, acest aspect a fost relevat prin următoarele declaraţii:

- declaraţia martorei R.I.C.M.: „După ce agresorii au ieşit afară din biroul notarial, B.M. (...)a închis grilajul protector de la uşa de acces la insistenţele mele”;

- declaraţia martorei B.M.: „Totul s-a petrecut foarte repede, eu m-am speriat foarte tare, am intrat în panică şi am reuşit să încui gratia exterioară a uşii de acces la insistenţele unei colege”;

- declaraţia martorei A.E.A. ,

- declaraţia martorului C.C.: „M-am ridicat, m-am deploscit în zona recepţiei biroului notarial, care avea deja uşa de protecţie exterioară încuiată (prevăzută cu gratii) (...)”;

- declaraţia inculpatului M.A., care a precizat o cu totul altă cauză a asigurării biroului notarial: „am urcat scările la Biroul Notarial Public B.V., dar grilajul uşii de acces era tras, probabil se încheiase programul”. Curtea va avea în vedere, în ceea ce priveşte declaraţia acestuia, faptul că biroul notarial fusese asigurat cu grilajul din faţa uşii de acces;

- procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. din data de 12 martie 2007, ora 16:48:29, din care Curtea va reda partea care prezintă relevanţă sub acest aspect:

M.A.: „Băi A., n-avem ce face?! Înţelegi? Deci era C.C. săracii", i-a căzut faţa şi m-am scuzat: „Domne", ne scuzaţi de abordarea problemei, ne pare rău de (...)”. „Domne", dar cam brutal domne" (râde - n.n.). S-au închis pe dinauntru-n notariat” B.A.M.: (râde-n.n.) M.A.: „(râde-n.n.). Am încercat să mă duc să mă scuz. Se închiseseră în notariat (...)”.

22. Odată scos afară din biroul notarial, partea vătămată a fost lovită în continuare de către cei cinci inculpaţi şi pe trotuarul din faţa acestui birou, martorul C.C. declarând că „printre gratii am văzut un număr de patru indivizi de sex masculin, foarte solizi, care îl băteau violent, lovindii-l cu pumnii şi picioarele pe B.H.I.”.

Faptul că martorul C.C. a menţionat în declaraţia sa că doar „patru indivizi de sex masculin, foarte solizi, (...) îl băteau violent”, se justifică prin aceea că, dintre inculpaţii care îl luase cu forţa pe partea vătămată din biroul notarial şi îl lovise din interiorul acestui birou până în momentul când au ajuns pe trotuar, unul trebuia să conducă autoturismul în care partea vătămată a fost urcată cu forţa, pe bancheta din spate, de doi dintre inculpaţii care îl bătuseră până atunci, iar inculpatul M.A. s-a întors către intrarea în biroul notarial, iar de pe scările acestuia „şi-a cerut scuze” pentru comportamentul lor, la scurt timp fiind urmat şi de inculpatul A.M.A. care, la rândul lui, „a cerut aceleaşi scuze” martorului C.C.

Astfel, materialul probator administrat în cauză a dovedit fără putinţă de tăgadă că partea vătămată a fost urcată, contrar voinţei sale, la cererea inculpatului M.A., „I-am auzit vocea inculpatului M.A. care spunea «băgaţi-l în maşină»”, în autoturismul de teren condus de inculpatul F.A. şi care avea literele Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat în combinaţia aferentă numărului de înmatriculare.

Pe lângă acest autoturism în care partea vătămată a fost urcată cu forţa, în faţa biroului notarial mai erau parcate şi alte autoturisme de teren cu care inculpaţii făcuseră deplasarea, mai puţin cel al inculpatului A.M.A. care fusese parcat pe str. O.

Faptul că în faţa biroului notarial mai fuseseră parcate şi alte autoturisme de teren a rezultat din declaraţia martorului B.M., „Afară am auzit ţipete, am văzut busculadă între mai multe persoane şi am observat mai multe autoturisme de teren”, autoturisme de teren menţionate şi de partea vătămată ca fiind „marca Y1 şi Y2 şi toate foloseau în combinaţia numărului de înmatriculare literele Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat”.

Or, în declaraţiile lor, inculpaţii au făcut vorbire de faptul că s-au deplasat la sediul Biroului Notarial Public B.V. la volanul unor astfel de autoturisme Y1 sau Y2, după cum a urmat:

- inculpatul D.G.M. a menţionat că „m-am deplasat cu maşina mea personală marca Y1”;

- inculpatul F.A. a menţionat că s-a deplasat „înspre str. Z.” cu o maşină „nu mai ţin minte dacă Y1 sau Y2”;

- inculpatul M.A. a menţionat că „În anul 2007, în primăvară, deţineam următoarele tipuri de autoturisme: un Y1, de fapt două autoturisme de teren, un Y2 şi un Y6”.

Urcarea părţii vătămate, cu forţa, prin folosirea violenţei faţă de aceasta, într-un autoturism de teren a fost surprinsă de următorii martori:

- A.E.A.: „(...) şi repede l-au urcat într-un autoturism de teren de culoare neagră al cărui marcă şi număr de înmatriculare nu-l pot preciza. Acest autoturism staţiona pe carosabil în faţa biroului notarial”;

- B.M.: „(...) B.H.I. (...) a fost bătut de bărbaţii solizi care intraseră în biroul notarial şi urcat cu forţa într-un autoturism de teren”.

- R.I.C.M.: „(...) colega mea B.M. (...) mi-a confirmat că persoana vătămată a fost urcată cu forţa într-un autoturism de teren”

- C.C.: „După ce l-au bătut, l-au urcat pe B.H.I. într-o maşină, pe bancheta din spate, al cărui număr de înmatriculare nu-l pot preciza, flancat de doi indivizi dintre cei care-l bătuseră”.

23. Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a prezentat leziuni sângerânde în zona capului.

Prezenta acestor leziuni a fost relevată de:

- declaraţiile părţii vătămate din cursul urmăririi penale „(...) am fost repede umplut de sânge care îmi curgea din urechi, nas şi gură”;

- 3 procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care Curtea va reda partea care prezintă relevanţă sub acest aspect.

M.A.: „Dar l-am luat cu totul mă, acum l-am răpit-n (...) mea (râde-n.n.)” B.A.M.: „Şi el ce zice?” M.A.: „El e plin de sânge, săracul (...)”. B.A.M.: „L-aţi umplut de sânge?” M.A.: „Vai! Groaznic!” B.A.M.: „Nu pot să cred A.!”

M.A.: „Cam zece, fiecare i-a dat câte doua”

M.A.: „(...) deci să se şteargă o ţâră de sânge!”

F.A.: „Uite trecem dealu" acum pe D., unde (...)” M.A.: „S-a şters?” F.A.: „Ăăă (...)” M.A.: „Că am văzut că s-a lovit şi îi curgea sânge din ureche.” F.A.: „Ăăă, lasă mă, că n-are nimic!” M.A.: „ Da, a căzut şi s-a lovit domnu" notar, da, ş-acuma-i plin de sânge şi trebe" să (...) se şteargă.” T.V.: „No, ce să-i faci? Să fie mai atent!”.

După agresarea părţii vătămate de către cei patru inculpaţi, pentru o scurtă perioadă de timp, în faţa biroului notarial, inculpaţii D.R., D.G.M. şi A.G.D., prin folosirea violenţei, l-au urcat, contra voinţei sale, pe partea vătămată în autoturismul condus de inculpatul F.A. În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.A. şi A.M.A., aceştia s-au îndreptat şi s-au urcat în autoturismul condus de ultimul inculpat menţionat.

24. Partea vătămată a fost urcată cu forţa de către inculpaţii D.R., D.G.M. şi A.G.D. în autoturismul de teren condus de inculpatul F.A., pentru a putea fi dusă la Biroul Notarial Public C.E., unde urma să-şi revoce declaraţia din data de 8 martie 2007 prin care revocase „în întregime mandatul dat numiţilor M.A. şi M.E.M., cetăţeni români, prin procura autentificată nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. din Braşov”.

Acest din urmă scop este pus în evidenţă de declaraţiile părţii vătămate atât din cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti:

- „(...) nu înainte ca indivizii ce mă însoţeau să mă ducă la Biroul Notarial Public C.E., unde urma să revoc revocarea, după cum dispusese M.A.” ;

- „(...) astfel am aflat că urma să ne deplasăm către Biroul Notarial Public C.E.” , declaraţii ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii M.A., pe de o parte, şi inculpaţii F.A., B.A.M. şi T.V., pe de altă parte, Curtea urmând a reda în cele ce urmează părţi din aceste convorbiri care prezintă relevanţă sub acest aspect:

M.A.: „Ăăă, haide, ne-ntâlnim la C.E., la Notariatul Public, C.E., acolo lângă P.S., da?” F.A.: „La poartă, la poartă (...)” M.A.: „Deci, vizavi de PIZZA I. (...) la PIZZA I. aduceţi-l!”

M.A.: „(...) l-au luat băieţii şi mergem o ţâră Ia notar cu el (...) să vedem (...) ce acte mai facem noi azi”.

În autoturismul în care se afla partea vătămată, se mai aflau, pe lângă inculpatul F.A., şi inculpaţii D.G.M., D.R. şi A.G.D. Acest aspect a rezultat din coroborarea declaraţiei părţii vătămate care a menţionat că, după ce a fost urcat cu forţa în autoturismul de teren, a fost flancat de doi inculpaţi, iar alţi doi inculpaţi se aflau pe locurile din faţă, cât şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice de la orele 16:48:29 şi 17:12:57 dintre inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M., din care rezultă că inculpatul M.A. se afla cu inculpatul A.M.A. într-o altă maşină. Astfel, Curtea a redat parte din aceste convorbiri care au prezentat relevanţă pentru aflarea adevărului sub acest aspect:

B.A.M.: „Te-aude?” M.A.: „Nu e, că e (...) noi suntem cu altă maşină, l-au luat băieţii şi mergem o ţâră la notar cu el (...)” B.A.M.: „Taci mă din gură (...) mă(râde-n.u.)”

M.A.: „Da" nu e măi nimeni lângă mine!” B.A.M.: (neinteligibil-n.n.) M.A.: „Nu e nimeni, e A.M.A. lângă mine atâta, e A.M.A., că restul sunt pe partea cealaltă a drumului şi maşina cu acesta vine-ncoace acuma”.

25. În drum spre Biroul Notarial Public C.E., inculpatul M.A. a purtat o convorbire telefonică, la ora 16:50:25, tot cu inculpatul F.A. care i-a comunicat faptul că „trecem dealu" acum pe D. (...)”, ocazie cu care inculpatul M.A. i-a solicitat inculpatului F.A. să i-l dea la telefon pe partea vătămată B.H.I., „Dă-mi-l o ţâr la telefon!”.

În aceste condiţii, între inculpatul M.A. şi partea vătămată s-a purtat o discuţie pe marginea revocării procurii autentificate la biroul notarial al inculpatului T.V., partea vătămată spunându-i că ar fi fost o greşeală referitoare la numărul procurii, soţia sa dându-i în mod greşit numărul contractului de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 de către inculpatul T.V.

B.H.I.: „(...) şi mi-a dat nevastă-mea numărul de antecontract, de la acela care l-am făcut noi, deci nici măcar nu-i număr de procură, e numărul de la antecontract, este o greşeală şi ţi-o dovedesc cu acte (...).”

În aceste condiţii, cu partea vătămată aflată contrar voinţei sale în autoturismul condus de inculpatul F.A., ca urmare a acestei discuţii din cadrul căreia Curtea nu a redat invectivele folosite de inculpatul M.A., acesta din urmă îi aduce la cunoştinţa părţii vătămate faptul că „(...)mergem un pic la notar acum, să vedem ce-ai făcut (...)”.

Imediat după terminarea acestei convorbiri telefonice, inculpatul M.A. l-a contactat pe inculpatul T.V., solicitându-i o consiliere pe marginea declaraţiei părţii vătămate din data de 8 martie 2007 autentificată de Biroul Notarial Public C.E., aducându-i totodată la cunoştinţă faptul că partea vătămată i-a spus „că este o greşeala, că el n-a vrut să revoce procura asta (...) şi că e numărul de antecontract, acolo-n procura aia (...)”.

Răspunsul dat de inculpatul T.V. asupra acestei probleme a fost că „un notar n-avea voie să facă revocarea unui act bilateral, unilateral”.

Între cei doi inculpaţi, convorbirea telefonică a continuat, după cum a urmat:

M.A.: „Păi (...)(neinteligibil-n.n.), dar acum băiatul s-a lovit săracu" tare şi ăăă (...) îl ducem la notar” T.V.: „Da?! Duceţi-l şi să revoce revocarea (...)”

26. Autoturismul în care partea vătămată se afla în contra voinţei sale a ajuns în faţa Biroului Notarial Public C.E., însă biroul era închis pentru renovare.

De aici, inculpaţii s-au deplasat către biroul notarial al inculpatului T.V., acesta neaflându-se la birou. În acest sens, între inculpatul M.A. şi inculpatul T.V. a avut loc, la ora 17:10:28, următoarea convorbire telefonică redată în procesul-verbal:

M.A.: „îmi deschideţi şi mie domn" notar un pic?! Vă rog frumos să-mi daţi şi mie copie după contract?” T.V.: „Păi sunt în piaţa U., vezi că (sunt) fetele acolo”.

Prezenţa inculpaţilor şi a părţii vătămate în zona din Municipiul Braşov în care este amplasat biroul notarial al inculpatului T.V., se desprinde şi din declaraţia părţii vătămate din cursul cercetării judecătoreşti, acesta menţionând că „mi-am dat seama că am ajuns în dreptul Biroului Notarial Public T.V. Susţin aceste afirmaţii prin prisma faptului că ştiam zona (...)”, dar şi din prima declaraţie a inculpatului M.A., acesta susţinând că „Ne-am deplasat împreună cu B.H.I. la Biroul Notarial Public T.V. unde era închis şi de aici ne-am dus la Biroul Notarial Public C.E. (...) unde era, de asemenea, închis”.

27. În condiţiile în care nici notarul inculpat T.V. nu se afla la sediul biroului său notarial, inculpatul M.A. a luat hotărârea ca partea vătămată să fie dusă, tot contrar voinţei sale, la spălătoria auto de pe str. A. din Municipiul Braşov.

Aici, partea vătămată a fost din nou supusă violenţelor fizice, pentru ca aceasta să procedeze la revocarea declaraţiei prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Prezenţa părţii vătămate în spălătoria auto de pe str. A. şi exercitarea violenţelor faţă de aceasta, în scopul menţionat anterior, a rezultat din coroborarea declaraţiei părţii vătămate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice avute de inculpatul M.A. cu inculpata B.A.M., după cum urmează:

- „Aici fiind închis, m-au dus la o spălătorie auto care are la etaj, prevăzut un bar.” ;

- „La spălătoria auto am văzut la etaj că are un bar. În continuarea acestuia există o scară care urcă un nivel mai sus. Acolo am fost dus şi bătut din nou. M.A. stătea în faţa mea, iar eu pe o canepea care în stânga şi dreapta avea două spătare pe care stăteau două persoane care continuau să mă lovească” ;

- „După ce am fost sechestrat şi torturat timp de aproximativ 3 ore de către oamenii lui M.A., am fost pus în libertate, cu ameninţările de rigoare, că trebuie să revoc revocarea cât mai repede cu putinţă (...)” ;

- Convorbirile telefonice dintre inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. de la orele 17:38:05 şi 18:06:37:

B.A.M.: „Tu ai semnat cu ăla?" M.A.: „ Ce? Nu, eu sunt la „prăvălie” cu el, la cafea, discutăm acum ce (...)” B.A.M.: „Da" ţi-a semnat?” M.A.: „N-are ce să-mi semneze mă, n-are ce să-mi semneze, îmi face jurăminte de credinţă, ce să facă?” B.A.M.: „Băi, să nu vorbeşti de faţă cu el! Te rog mult!” M.A. : „Nu mă, nu! Băi B.A.M. tu eşti nebună, cum să vorbesc, e dincolo sus şi eu sunt jos”

Or, potrivit declaraţiilor inculpaţilor F.A., la spălătoria auto de pe str. A. a existat o „sală amenajată deasupra, unde clienţii aşteaptă spălarea maşinilor putând servi o cafea”, iar potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 16:24:54, dintre inculpatul M.A. şi inculpatul D.G.M., acesta din urmă îi comunică faptul că este la spălătorie, aflându-se la etaj, prin prisma faptului că „A.M.A. a coborât acum”.

Pe lângă faptul că partea vătămată a fost agresată fizic, cât timp s-a aflat în incinta spălătoriei auto, aceasta a fost ameninţată de inculpaţi în sensul că va fi dus în pădure dacă nu va da curs cererii inculpatului M.A. de a proceda la revocarea declaraţiei autentificate de Biroul Notarial Public C.E., declaraţie prin care revocase procura nr. X2/2007 de inculpatul T.V.

Astfel, partea vătămată a menţionat că „indivizii ce m-au bătut mă loveau în continuare, ameninţându-mă că mă vor duce în pădure”. Or, această expresie de a-l duce pe partea vătămată în pădure a fost regăsită în procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate, pe care Curtea a redat-o în integralitate:

M.A.: „Iubirea mea, te sun imediat, că acum avem treabă!”

M.E.M.: „ Da" nu poţi acum sa vii, să vezi casa asta (...)”

M.A.: „Nu pot, că uite, mi-a tras unu" ţeapă şi suntem cu el în drum spre pădure. Pa!”. M.E.M.: „No, bine! Pa!”

Lipsirea de libertate a părţii vătămate s-a întins pe o durată de aproximativ 2 ore, aspect ce a rezultat din coroborarea declaraţiei părţii vătămate şi a procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate ce a avut loc în data de 12 martie 2007, ora 18:38:26, între inculpatul M.A. şi o persoană de sex feminin cu prenumele C1, acesteia aducându-i-se la cunoştinţă de către inculpatul M.A. faptul că „Daaa, păi până acum m-am ocupat de trei ore de unu" care mi-a tras tapă cu 45.000 de euro”.

28. După exercitarea actelor de violenţă, dar şi a ameninţărilor Ia adresa părţii vătămate, în intervalul cuprins între ora 18:08:10 (când s-a terminat convorbirea dintre inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M.), 18:34:07 (când inculpatul M.A. ia din nou legătura cu inculpata B.A.M.), partea vătămată a fost condusă de inculpatul M.A. într-o benzinărie situată lângă restaurantul M.D. de pe str. C.B. din Municipiul Braşov, pentru a se întâlni cu persoana ce condusese autoturismul cu care partea vătămată făcuse deplasarea în acea zi din Bucureşti în Braşov.

Conducerea de către inculpatul M.A. a părţii vătămate la această benzinărie a fost menţionată în toate declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate.

Curtea a reţinut acest interval, deoarece Ia ora 18:06:37 inculpatul M.A. i-a comunicat inculpatei B.A.M. că partea vătămată „e dincolo sus şi eu sunt jos”, iar Ia ora 18:34:07, inculpatul M.A., în momentul în care o sună pe inculpata B.A.M., înainte de a-i răspunde acesteia, îi mulţumeşte unuia dintre inculpaţii care îl ajutaseră să-şi ducă la bun sfârşit activitatea infracţională desfăşurată în acea zi, „Hai te pup, mersi mult dragule, pa!”.

În aceste condiţii, între cei doi inculpaţi menţionaţi în alin. anterior, a avut loc următoarea convorbire telefonică din care Curtea a redat doar o parte care are relevanţă în vederea aflării adevărului sub acest aspect:

M.A.: (discută cu o altă persoană -n.n.: „Hai te pup, mersi mult dragule, pa!”) B.A.M.: „Dumnezeule, oare cui îi mulţumeşti aşa frumos, Iu" B.H.I.?” M.A.: „Nu, e unu", unu", un, la unu" mare de tot.” B.A.M.: „Unu" mare de tot?” M.A.: „Da.” B.A.M.: „Acela, care-i de două ori cât B.H.I. şi care l-a încărcat pe B.H.I. şi l-a aruncat afară din notariat?(râde-n.n.)”

M.A.: „Ăla (râde-n.n.), dac-ai vedea, dacă-l vezi pe B.H.I., săracii" (râde-n.n.) (...) a plecat acum din Braşov, s-a dus.”.

29. La ora 18:41:17, inculpatul M.A. l-a contactat telefonic pe partea vătămată B.H.I. ce se afla în drum spre Bucureşti, inculpatul comunicându-i părţii vătămate că i-ar părea rău despre evenimentele petrecute în acea zi şi că partea vătămată nu ar fi trebuit să îl cunoască sub această latură:

M.A.: „Îmi pare rău că s-a întâmplat, chiar că-mi pare rău că s-a întâmplat toate chestiile astea, dar crede-mă că numai tu eşti de vină, că pe mine nu trebuia să mă cunoşti tu sub faţa asta.”.

Tot în cadrul aceleiaşi convorbiri telefonice, inculpatul, utilizând o formulă imperativă în limbajul său ce se circumscrie funcţiei conative a unei comunicări, i-a cerut părţii vătămate să revină asupra declaraţiei prin care revocase mandatul dat soţilor M.A. prin procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007:

M.A.: „No, ai grijă de tine şi fă chestia aia al dracului (...)”.

30. Urmare ajutorului primit, inculpatul M.A. i-a contactat telefonic în seara aceleiaşi zile pe inculpaţii A.G.D. şi F.A. pentru a le mulţumi, între aceştia având loc următoarele convorbiri telefonice:

A.G.D.: „ Da prezidente!” M.A.: „Bă dragule mersi, vroiam să-ţi mulţumesc.” A.G.D.: „Oricând prezidente!” M.A.: „Bă dragule, ai văzut ce-a putut să facă imbecilul acela?!” A.G.D.: „Trebuia umblat mai mult la sacul de rahat, deci (...)” M.A.: „Da, da.” A.G.D.: „Da, după tine ce zici, ăăă (...)” M.A.: „Nu, nu.” A.G.D.: „Nu mai face prostii?” M.A. „Nu, nu, nu, nu, nu, nu mai (...)” A.G.D.: „No, dacă (...)” M.A.: „A tăiat-o la Bucureşti!” A.G.D.: „Păi da, dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă, nu?” M.A.: „Da, da.” A.G.D.: „ Bine, prezidente!” M.A.: „No bine, puiule, hai te pup! Mersi mult, pa!” F.A.: „Alo?” M.A.: „Ce faci A.?” F.A.: „Da ce să fac, uite pe-acasă!”

M.A.: „Bă, vroiam să-ţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat că, no!” F.A.: „Bă, grasule (...)” M.A.: „Trebuia să sari un pic p"ăsta că (...)” F.A.: „Pentru puţin, ţi-am zis, dacă mă suni noaptea la ora două, în cinci minute, vin unde zici tu.” M.A.: „Da, deci tot timpul m-ajuţi (...)” F.A.: „Da ai lămurit-o mă, cu sclavu" ăsta, până la urmă sau nu?” M.A.: „Băi, eu cred c-am lămurit-o, nu ştiu, el a zis că se duce să repare ce-a stricat, nu ştiu, nu ştiu (...)” F.A.: „Şi i-ai dat drumu", l-ai lăsat singur?” M.A.: „Da, da, l-am lăsat să se ducă, nu pot să-l (...)” F.A.: „Trebuia să-l inviţi să mai stea până mâine!”.

Analiza acestor două convorbiri telefonice a relevat, fără echivoc, faptul că:

- inculpatul M.A. le-a mulţumit celor doi inculpaţi pentru ajutorul primit în a-I constrânge pe partea vătămată să adopte o poziţie contrară voinţei sale pentru a revoca declaraţia prin care revocase procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.,

- în limbajul folosit de inculpaţii M.A. şi A.G.D., partea vătămată este „sacul de rahat” la care trebuia „umblat mai mult”, în sensul că trebuia să fie bătut mai tare decât a fost în acea zi, iar în situaţia în care „mai face prostii”, adică nu se conformează celor la care a fost constrâns (în sensul revocării declaraţiei autentificate de Biroul Notarial Public C.E. în data de 8 martie 2007), nimic nu-i împiedica pe inculpaţi să „îi facem o vizită acasă”. Acest din urmă aspect a îndrituit instanţa să dispună, în baza art. 77¹ alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 86⁵ C. proc. pen., supravegherea domiciliului sau reşedinţei părţii vătămate B.H.I. şi însoţirea acesteia de la şi până la instanţa de judecată Ia termenele pentru care va fi citat, măsură ce a fost şi menţinută prin prezenta sentinţă;

- în limbajul folosit de inculpaţii M.A. şi F.A., partea vătămată este „sclavu" ăsta” care, pentru faptul că a revocat mandatul dat soţilor M.A., trebuia lipsit de libertate mai mult în sensul că „Trebuia să-l inviţi să mai stea până mâine”, verbul „a invita” având o cu totul altă conotaţie în limbajul celor doi inculpaţi;

- partea vătămată a fost lipsită de libertate, câtă vreme inculpatul F.A. I-a întrebat pe inculpatul M.A. „Şi i-ai dat dnimu", l-ai lăsat singur?”, acesta răspunzându-i „Da, da, l-am lăsat să se ducă”, fiind evident faptul, în contextul probator al cauzei, că partea vătămată, contrar voinţei sale, s-a aflat Ia dispoziţia inculpatului M.A., prin intermediul inculpaţilor F.A., D.R., D.G.M. şi A.G.D.

31. Urmare a violenţelor şi ameninţărilor exercitate asupra sa, în data de 14 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a prezentat Ia Biroul Notarial Public L. din Municipiul Bucureşti, unde, în baza unui model transmis pe fax de Ia biroul notarial al inculpatului T.V., martora Z.M.N., notar public în cadrul Biroului Notarial Public L., a procedat Ia autentificarea din 14 martie 2007, a procurii cu următorul conţinut:

„Subsemnatul B.H.I., (...) , împuternicesc prin prezenta pe domnul M.A., (...), ca în numele meu şi pentru mine, să solicite şi să obţină reconstituirea dreptului meu de proprietate, asupra cotei indivize de ½ din terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha, în baza Legii nr. 1/2000 şi în baza cererii din 1998, de restituire în natură, conform tabelului nominal încheiat de Comisia Judeţeană Braşov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Agricole şi celor Forestiere, din tabelul nominal, Anexa nr. 29 (...) pentru parcelele cura. top B1, B2, B4, B5.

De asemenea, mandatarul, meu este împuternicit să mă reprezinte la Oficiul de Cadastru, Geodezie şi Cartografie competent în vederea obţinerii dosarului cadastral corespunzător terenului, să întabuleze în Cartea Funciară competentă dreptul meu de proprietate şi să ridice încheierea de întabulare pe numele meu.

Totodată, mandatarul meu este împuternicit să mă reprezinte cu depline puteri la Biroul Notarial Public competent pentru partajarea voluntară privind terenul mai susmenţionat, dacă este cazul, alegând lotul cel mai avantajos pentru subsemnatul, nesolicitând sultă, se va prezenta la orice autoritate pentru obţinerea actelor necesare partajului, va semna actul de partaj în formă autentică (...).

În acest scop, mandatarul meu va face dovada calităţii mele de proprietar, va face cereri, va da declaraţii, va completa formulare, va solicita şi va obţine titlul de proprietate pentru terenul descris mai sus, va solicita şi va obţine întabularea dreptului meu de proprietate în Cartea Funciară (...)”

32. În data de 19 iunie 2007, inculpatul M.A. s-a prezentat în faţa Comisiei locale Braşov de aplicare a Legii fondului funciar cu ocazia punerii în posesie pentru suprafaţa de 4,27 ha ce a făcut obiectul actului juridic autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 şi denumit „Contract de vânzare-cumpărare drepturi”.

Pentru punerea în posesie, acesta a prezentat Comisiei locale procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007 de către inculpatul T.V.

În acest sens, a se vedea procesul-verbal de punere în posesie din data de 19 iunie 2007, din cuprinsul acestuia rezultând faptul că, la rubrica „Proprietar”, pentru B.H.I. a semnat inculpatul M.A., utilizându-se următoarea formulă: „B.H.I. prin M.A., procură: X2/2007”. Or, la data respectivă cartea de identitate a inculpatului M.A., menţionată şi în cuprinsul celor două acte juridice autntificate de inculpatul notar T.V..

Aceasta a fost starea de fapt reţinută de Curte în baza elementelor probatorii analizate şi citate mai sus.

În cele ce urmează, pe lângă aspectele analizate cu ocazia reţinerii stării de fapt unde instanţa a citat şi a analizat elementele probatorii, Curtea a analizat, pe rând, apărările, argumentele şi criticile aduse de inculpaţi, astfel cum aceştia le-au expus în declaraţiile date pe parcursul procesului penal şi, pentru o parte a inculpaţilor, în cuprinsul concluziilor scrise.

A. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.A., Curtea a înlăturat, parte din declaraţiile acestuia, inculpatul fiind nesincer asupra unor aspecte de fapt, după cum urmează:

-inculpatul a susţinut că, în după-amiaza zilei de 12 martie 2007, trebuia să se întâlnească, pentru a servi masa, cu inculpaţii A.M.A., D.R., D.G.M., F.A. şi A.G.D., acesta fiind motivul pentru care „unul dintre ei m-a sunat, întrebându-mă daca mai merg la masă”. Or, elementele de fapt ce se desprind din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ce au avut Ioc după ora 16:14:28 (când inculpatul M.A. a aflat de la inculpatul T.V. de declaraţia autentificată de Biroul Notarial Public C.E. prin care partea vătămată revocase mandatul dat prin procura X2 din 23 februarie 2007), cât şi Iisting-ul acestor convorbiri, relevă aspecte din care rezultă că inculpatul M.A. a fost cel care i-a contactat telefonic pe inculpaţi, anunţându-i despre aspectul revocării şi solicitându-le ajutorul („M-ajutaţi? Veniţi?”), dar nu pentru a merge să servească masa, ci pentru „să vedem ce facem cu el, ca-mi bag (...), că nu se poate-mi bag (...), îi crap capul!”;

- nesinceritatea inculpatului M.A. a rezultat şi din faptul că, în cadrul celei de-a doua declaraţii din cursul urmăririi penale, a susţinut că, după ce a aflat de la inculpatul T.V. faptul că partea vătămată revocase procura, „am încercat să iau legătura cu el la telefon, dar acesta nu mi-a răspuns”. Or, potrivit listig-ului convorbirilor telefonice aflat la dosarul instanţei, inculpatul M.A., după ora 16:14:28 când a purtat convorbirea telefonică în urma căreia inculpatul T.V. îl încunoştinţa de revocarea procurii, nu apare nici un apel efectuat către numărul de telefon al părţii vătămate decât Ia ora 18:41:17, toate acestea în condiţiile în care, orice apel telefonic, chiar dacă apelatul nu răspunde, se înregistrează şi ar fi trebuit să apară pe acest listing depus la dosar. Curtea a reţinut, din analiza acestui listing, faptul că inculpatul M.A., după terminarea convorbirii telefonice avute cu inculpatul T.V., i-a contactat pe ceilalţi inculpaţi în scopul de a fi ajutat în vederea comiterii faptelor deduse judecăţii;

- unele argumentele oferite de inculpat în declaraţiile sale au fost lipsite de logică, câtă vreme acesta a susţinut că „am luat legătura cu F.A. să vină să mi-aducă una dintre maşinile mele la Biroul Notarial Public B.V.”, deşi, în cadrul aceleiaşi declaraţii, a menţionat că „Cert este că m-am deplasat la Biroul Notarial Public B.V. cu o altă maşină a mea”. Mai mult decât atât, trecând peste lipsa suportului logic al afirmaţiei inculpatului M.A., potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate ce a avut loc între inculpaţii M.A. şi F.A. în data de 12 martie 2007, ora 16:31:18, inculpatul M.A. l-a întrebat pe inculpatul F.A. „Ai (...) păi uite vo" doi băieţi (...), că mi-a tras unu" ţeapă de 45.000 şi-i la notar (...) şi i-am chemat şi pe băieţii mei!”. Aşadar, inculpatul M.A. nu avea nevoie de o maşină, ci de ajutorul inculpatului F.A. şi de a încă doi „băieţi” de-ai acestuia din urmă (potrivit limbajului celor doi) pentru a-„i rupe capul” părţii vătămate B.H.I.;

- odată ajuns la sediul Biroul Notarial Public B.V., Curtea nu a observat „modalitatea” în care inculpatul M.A. a înţeles „să stea de vorbă” cu B.H.I., câtă vreme, din procesul-verbal din care s-a citat anterior, acesta dorea să „îi crap capul!”.

- inculpatul a susţinut că „l-am rugat să ieşim afară din Biroul Notarial, pentru a nu deranja persoanele din incinta notariatului public”. Curtea a înlăturat această apărare a inculpatului, câtă vreme declaraţiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C. şi P.A.E. din cursul urmăririi penale, au relevat starea de fapt descrisă mai sus. Curtea nu a putut reţine ca rugăminte fraza folosită de inculpat în sensul „Ce să te crezi în morţii mă-tii, ieşi afară-n (...) mă-tii!”;

- deşi inculpatul a susţinut că ieşirea sa, a celorlalţi inculpaţi şi a părţii vătămate din sediul Biroului Notarial Public B.V. s-ar fi datorat faptului că „o femeie din notariat ne-a făcut observaţie”, Curtea a reţinut că, potrivit declaraţiilor din cursul urmăririi penale ale martorelor B.M., A.E.A. şi R.I.C.M., angajate ale acestui birou notarial la data de 12 martie 2007, evenimentele s-au petrecut într-o altă manieră. De altfel, chiar dacă aceste martore, în cursul cercetării judecătoreşti, au menţionat că nu îşi mai aduc aminte cum s-a petrecut evenimentul din ziua de 12 martie 2007, dar menţionând că cele declarate în cursul urmăririi penale reflectă cele percepute de acestea, nefiind forţate sau influenţate în declaraţiile lor la urmărirea penală, elementele de fapt desprinse din declaraţiile din cursul urmăririi penale se coroborează cu cele din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate din data de 12 martie 2007, ora 16:48:29, când M.A. îi aduce la cunoştinţa inculpatei B.A.M. că:

- „Dar l-am luat cu totul mă, acum l-am răpit (...)”,

- „Băi B.A.M., n-aveam ce face?! Înţelegi? Deci era C.C. săracu", i-a căzut faţa şi m-am scuzat: Domne" ne scuzaţi de abordarea problemei, ne pare rău de (...) „Domne", dar cam brutal domne". S-au închis pe dinăuntru-n notariat” .

- „Am încercat să mă duc să mă scuz. Se închiseseră în notariat (...) că cheamă poliţia. I-am zis: Dom"le v-a semnat actul că dacă nu vi-l aduc înapoi? Nu c-a semnat acuma” .

Aşadar, chiar inculpatul a fost cel care a menţionat faptul că „l-am răpit” şi că s-a scuzat faţă de martorul C.C. după ce acţionaseră „cam brutal”. Mai mult, modalitatea de exprimare în sensul că „vi-l aduc înapoi”, referindu-se la partea vătămată, relevă, fără alte comentarii, faptul că partea vătămată se afla, efectiv, în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa în ceea ce priveşte posibilitatea de deplasare şi de a acţiona după voinţa sa, dar se afla în sfera de influenţă a inculpaţilor coordonaţi de inculpatul M.A.;

- în privinţa leziunilor pe care partea vătămată le-a suferit cu acea ocazie, inculpatul a susţinut, atât în cuprinsul declaraţiilor sale, cât şi la concluziile scrise, că s-ar fi datorat neatenţiei părţii vătămate care s-ar fi împiedicat şi s-ar fi lovit cu capul de balustrada scărilor de acces în Biroul Notarial Public B.V. Curtea a înlăturat argumentele oferite în apărare de inculpat prin prisma declaraţiilor părţii vătămate ce oferă elemente de fapt care se coroborează atât cu cele din declaraţiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M. şi C.C. („îl băteau violent, lovindu-l cu pumnii şi picioarele pe B.H.I.”), cât şi cu cele din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. Astfel, deşi în cuprinsul proceselor-verbale inculpatul M.A. le comunică interlocutorilor faptul că partea vătămată „când a ieşit de la notar a căzut şi s-a lovit pe scări”, respectiv „a dat o ţeastă de balustradă”, sunt suficiente elemente de fapt ce se desprind din celelalte procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice care să denote participarea inculpaţilor la producerea acestor leziuni, leziuni ce nu au fost unele accidentale. În acest sens, a se parcurge prima convorbire telefonică purtată între inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. după plecarea de la Biroul Notarial Public B.V., când inculpata afirmă „au venit unii l-au bătut şi l-au luat de (...) (râde-n.n.) (...) aicea”, inculpatul răspunzându-i „Dar l-am luat cu totul mă, acum l-am răpit-n (...) mea (râde-n.n.)”, iar în privinţa leziunilor sângerânde, inculpatul îi explică acesteia care a fost cauza lor „Cam zece, fiecare i-a dat câte două”. La toate acestea se adaugă şi afirmaţia inculpatei B.A.M. care i-a adus la cunoştinţa inculpatului M.A. că „toată lumea e-ngrozită!” la Biroul Notarial Public B.V. după cele întâmplate, respectiv întrebarea adresată aceluiaşi inculpat „Ăla, care-i de două ori cât B.H.I. şi care l-a încărcat pe B.H.I. şi l-a aruncat afară din notariat?”. De asemenea, într-una din aceste convorbiri telefonice, inculpatul M.A. s-a arătat interesat de starea părţii vătămate, după ce aceasta a ajuns, în seara zilei de 12 martie 2007, în Bucureşti: M.A.: „No, ai ajuns?” B.H.I.: „Da, am ajuns acum zece minute.” M.A.: „ Eşti bine?” B.H.I.: „Da.” M.A.: „Da? No, bine, (...)”.

- un alt argument avut în vedere de Curte la înlăturarea declaraţiilor inculpatului M.A., a fost acela al oferirii unor variante diferite pentru cauza producerii leziunilor la nivelul capului părţii vătămate. Astfel, dacă în unele din declaraţiile sale a menţionat că partea vătămată s-ar fi lovit (1) de balustrada scărilor de acces în biroul notarial, aceste aspecte fiind surprinse şi în conţinutul convorbirilor telefonice din care s-a citat anterior, în declaraţia dată în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă inculpatul a menţionat că partea vătămată s-ar fi lovit (2) „de o bordură de la intrarea în notariat”, iar în convorbirea telefonică avută cu inculpatul T.V. în data de 12 martie 2007, ora 18:46:22 (după eliberarea părţii vătămate), acesta menţionează că partea vătămată nu s-ar mai fi lovit de balustrada scărilor, ci că (3) „A căzut direct în cap, cu capu" de asfalt (...)”;

- nesinceritatea inculpatului M.A. a rezultat şi din faptul că, în cursul urmăririi penale, a susţinut că, intenţionând să-l scuze pe partea vătămată „de la domnul C.C.”, a urcat scările de la Biroul Notarial Public B.V., „Dar grilajul uşii de acces era tras, probabil se încheiase programul şi am avut ocazia să-i spun lui C.C. că B.H.I. va reveni (...)”. Nesinceritatea declaraţiei acestuia reiese din faptul că:

- pe de o parte, dacă programul de lucru se încheiase, nu se mai justifica prezenţa martorului C.C. în sediul Biroului Notarial Public, acesta nefiind un angajat al acestui biroul notarial,

- iar pe de altă parte, deplasarea inculpatului şi a părţii vătămate la un alt notar, „l-am rugat să ne deplasăm la Biroul Notarial Public T.V.”, solicita un anumit timp, chiar dacă sediul Biroului Notarial Public T.V. era „foarte aproape (circa 150 m)”, astfel că nu se mai impunea revenirea părţii vătămate la sediul Biroului Notarial Public B.V., câtă vreme programul se încheiase;

- inculpatul M.A. a menţionat faptul că s-a deplasat de pe str. Z., unde a fost situat Biroul Notarial Public B.V., la Biroul Notarial Public C.E., cu „maşina condusă de inculpatul A.M.A. cu care eu venisem”, respectiv „eu am plecat cu A.M.A. cu maşina, el conducea” deşi, în cadrul declaraţiei din cursul urmăririi penale a menţionat că „Din câte-mi amintesc, acesta a venit cu mine-n maşină, se afla pe bancheta din spate, F.A. la volan, iar eu în dreapta lui”. Ceea se desprinde de aici este faptul că inculpatul s-a contrazis şi a oferit, de la o declaraţie Ia alta, aspecte total diferite asupra aceleiaşi împrejurări, ceea ce denotă nesinceritatea lui.

- inculpatul a afirmat în cadrul unei declaraţii „cu siguranţă” că „în maşina condusă de inculpatul A.M.A. a fost acesta şi cu mine, nemai fiind o altă persoană”, iar „în ceea ce priveşte părţile care s-au deplasat cu maşina mea, cu siguranţă afirm că aceasta a fost condusă de inculpatul F.A., iar în interiorul acesteia s-a aflat numai partea vătămată”.

Faptul că aceasta susţinere a inculpatului M.A. este una nesinceră, rezultă din elementele de fapt desprinse din declaraţiile părţii vătămate B.H.I. şi din conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbitor telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. şi inculpaţii F.A. şi B.A.M. Astfel,

- din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007 ora 16:48:29 convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M., după ce acesteia din urma i se aduce Ia cunoştinţă faptul că „l-am răpit”, tot inculpatul M.A. afirmă că partea vătămată nu s-ar afla cu el în aceeaşi maşină „Nu e, că e (...) noi suntem cu altă maşină, l-au luat băieţii şi mergem o ţâra cu el la notar (...) să vedem (...) ce acte mai facem noi azi”;

- din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 16:50:25, convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. şi inculpatul F.A., rezultă că acesta din urmă se afla într-o altă maşină în care era şi partea vătămată B.H.I., dar nu erau doar ei doi cum a afirmat „cu siguranţă” inculpatul M.A. în cursul cercetării judecătoreşti. Acest aspect este pus în evidenţă de convorbirea supra citată când i-a adus Ia cunoştinţă inculpatei B.A.M. că „l-au luat băieţii”, iar în cadrul convorbirii cu inculpatul F.A., după ce îi spune „(...) deci să se şteargă o ţâră de sânge!”, inculpatul M.A. îi cere aceluiaşi inculpat să „îi daţi o cârpă, ceva ca să (...)”. Or, inculpatul M.A. a folosit indicativul prezent al verbului a da, la persoana a doua plural, iar nu persoana a doua singular „să îi dai”.

- din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 17:12:57, convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. pe marginea stării de sănătate a părţii vătămate, fiind întrebat dacă partea vătămată este cu inculpatul M.A., acesta din urmă îi aduce la cunoştinţă că „Nu e nimeni, e A.M.A. lângă mine atăta, e A.M.A., că restul sunt pe partea cealaltă a drumului şi maşina cu acesta vine-ncoace acuma”. Or, ceea ce rezultă din această convorbire telefonică este faptul că nu au fost doar două autoturisme, cele menţionate cu atâta „siguranţă” de către inculpatul M.A. în declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti, ci cel puţin 3 maşini: o primă maşină în care se aflau inculpaţii M.A. şi A.M.A., o a doua „că restul sunt pe partea cealaltă a drumului” şi o a treia „maşina cu acesta vine-ncoace acuma” în care se afla partea vătămată.

- chiar dacă inculpatul a învederat faptul că, în cadrul convorbirilor telefonice interceptate, exprimarea sa a fost una care să o impresioneze pe inculpata B.A.M., deşi, în realitate, potrivit aceluiaşi inculpat, faptele la care se referea s-ar fi petrecut într-o cu totul altă modalitate, Curtea reţine contrariul celor menţionate de inculpat. Astfel, din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate din data de 12 martie 2007, ora 16:48:29, inculpata B.A.M. îi aducea la cunoştinţa acestuia că merge la notar să-şi recupereze copchilu" (martora P.A.E., nota Curţii) după ce acest din urmă martor o sunase şi i-a adus la cunoştinţă faptul că „avem o situation (...) ai semnat (...) şi pe când să ne luăm la revedere au venit unii l-au bătut şi l-au luat de (...) aicea”. Aşadar, nu era vorba de o exprimare bombastică ce avea la bază caracterul coleric al inculpatului care se lăuda femeilor „ştiind că acestea apreciază mai mult genul bărbaţilor şmecheri”, ci era, în fapt, cruda realitate în care inculpaţii au ajuns să creadă că se pot substitui organelor judiciare, pentru „observarea la partea vătămată a existenţei sau nu a bunei sale credinţe”, cum a declarat inculpatul M.A. în faţa Curţii de Apel. Mai mult, chiar dacă am admite faptul că inculpatul dorea să o impresioneze pe inculpata B.A.M. cu care era implicat într-o relaţie la data respectivă, oare şi pe soţia sa (la data de 12 martie 2007) M.E.M. dorea să o impresioneze când i-a comunicat acesteia, în cadrul convorbirii telefonice interceptate, faptul că „Nu pot, că uite, mi-a tras unu" ţeapă şi suntem cu el în drum spre pădure.Pa!”;

- faptul că partea vătămată s-a aflat pur şi simplu, contrar voinţei sale, la dispoziţia inculpatului M.A. care îi coordona pe ceilalţi inculpaţi ce-l reţineau pe partea vătămată, rezultă şi din convorbirea telefonică interceptată şi redată în procesul-verbal, când acesta îi spune inculpatei B.A.M. „Păi spune-i că nu (...), adică că n-ai cum să-i spui, lasă că-l duc înapoi la notar. Da?";

- inculpatul M.A. a susţinut că probatoriul administrat în cauză a demonstrat lipsa constrângerii şi temerii în privinţa cărora acuzarea a susţinut că acesta le-ar fi exercitat asupra părţii vătămate. În acest sens, inculpatul a susţinut în apărare că este relevantă chiar declaraţia părţii vătămate din cursul cercetării judecătoreşti, când partea vătămată a susţinut că „Chiar dacă aflasem despre inculpatul M.A. că este o persoana periculoasă nu mi-a fost frică să revoc procura”. Curtea a reţinut că aceste aspecte sunt anterioare faptelor comise de inculpaţi, neprezentând interes în economia cauzei, deoarece ceea ce interesează sunt acţiunile inculpaţilor şi urmările ulterioare ale acestora faţă de partea vătămată şi acţiunile întreprinse de aceasta;

- inculpatul M.A. a susţinut că a fost doar simpatizant al Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, însă nu ar fi deţinut niciodată vreo funcţie în acest partid. A subliniat faptul că, fiind prieten cu un ziarist, acesta, încercând să-l tachineze, îl întreba ce mai face preşedintele Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, numitul B.G., iar întrebările ziaristului „porneau de la faptul că îmi alesesem ca număr de înmatriculare al maşinii mele o formaţie legată de literele Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat”. Curtea a înlăturat această apărare a inculpatului prin care s-a urmărit a se invoca excepţia necompetenţei materiale a D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, prin raportare atât la motivarea dată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 521 din 12 februarie 2008 urmare a recursului promovat privind măsurile preventive din prezenta cauză, cât şi prin prisma înscrisurilor aflate în volumul I al dosarului de urmărire penală, dar şi a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. Astfel,

- în data de 8 iulie 2005, inculpatul M.A. a participat, din partea filialei Braşov, Ia Consiliul Naţional al Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, fără a avea drept de vot;

- în data de 6 martie 2007, a avut Ioc Ia Bucureşti şedinţa Consiliului Naţional al Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, ocazie cu care, în procesul-verbal al acestei şedinţe s-a consemnat faptul că „sunt prezenţi 65 de membrii cu drept de vot din totalul de 68”, iar inculpatul A.M.A. a participat la această şedinţă în calitate de preşedinte al Filialei Judeţene Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin şi Democrat;

În data de 24 februarie 2007, între inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M., are loc o convorbire telefonică interceptată din care Curtea va reda partea care prezintă interes sub acest aspect şi din care rezultă funcţia de conducere a inculpatului M.A.:

M.A.: „(...) ne-am încins la discuţii, aia a rămas impresionată, vrea să se implice în partid că e una d"aia cu bani care n-are ce face, ştii?” M.A.: „(...) şi vrea să facă organizaţie de femei, să implice (...) pfui de capul meu, era înnebunită (...)” M.A.: „Şi se strâng tot felul de structuri aşa, în jos şi se mai înfiinţează (...) Am făcut organizaţie de pensionari (...)” M.A.: Acum purtător de cuvânt sunt descoperit (...) poate (...) îmi găseai o soluţie” M.A.: „Poate îmi găseai o soluţie de purtător de cuvânt. Am vorbit cu D1, îl iau şi pe el marţi la Bucureşti, că acum, acum merg să-l prezint o ţâră şi să vedem dacă e plăcut şi la Bucureşti.”

- Potrivit paginii oficiale web a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat ce a fost accesată de procurorul de caz în cursul urmăririi penale, inculpatul A.M.A. era preşedintele organizaţiei judeţene Braşov a acestui partid, fiind menţionată calitatea acestuia în raport cu procentajul obţinut de filiala judeţeană Braşov la alegerile europarlamentare;

- Potrivit aceleiaşi pagini web, urmându-se link-ul destinat filialei Braşov, inculpatul A.M.A. era preşedintele organizaţiei judeţene, iar inculpatul M.A. preşedintele organizaţiei municipale Braşov;

- Potrivit art. 1 din Legea nr. 78/2000, „Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarele persoane: f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, (...)”;

- Potrivit art. 144 C. pen., prin „săvârşirea unei infracţiuni” sau „comiterea unei infracţiuni” se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice;

• În lumina celor de mai sus, rezultă că, în data de 12 martie 2007, inculpatul M.A. deţinea funcţia de preşedinte al organizaţiei municipale Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, iar inculpatul A.M.A. era preşedintele organizaţiei judeţene Braşov a aceluiaşi partid politic. În aceste condiţii, Curtea nu va avea în vedere înscrisul depus de vicepreşedintele Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat prin care s-a adus la cunoştinţa faptul că „domnii M.A. şi A.M.A. nu au deţinut şi nu deţin nici o funcţie în cadrul partidului”.

B. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.A., Curtea a înlăturat, ca nesincere, declaraţiile acestuia, pentru următoarele considerente:

- în declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti, acesta a menţionat că se afla la spălătoria de pe str. A. când a fost sunat de inculpatul M.A. şi i s-a solicitat prezenţa pe str. Z., fapt ce l-a determinat pe inculpatul F.A. să-i ia „una dintre maşini, nu mai ţin minte dacă un Y1 sau un Y2”. Or, potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 16:31:18, convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. şi inculpatul F.A., acesta din urmă se afla „Uite-s p’ aici pe lângă Camera de Comerţ, prin Centru” când i s-a solicitat prezenţa pe str. Z. Or., între str. A. şi strada pe care se află Camera de Comerţ din municipiul Braşov este o distanţă de câţiva kilimotri.

- la fel de nesinceră a fost şi afirmaţia acestuia că inculpatul M.A. şi partea vătămată s-ar fi urcat în autoturismul condus de inculpatul F.A. „inculpatul M.A. s-a urcat în maşină şi a coborât din aceasta de mai multe ori, purtând discuţii cu acel bărbat, iar ulterior ambii au urcat în maşina inculpatului M.A. cu care eu venisem”, şi în cursul judecăţii inculpatul a susţinut varianta că în maşina condusă de el către Biroul Notarial Public C.E. s-au aflat partea vătămată şi inculpatul M.A., „îmi aduc aminte că inculpatul M.A. şi acel bărbat cu care tot discuta pe marginea acelei procuri, au urcat în autoturismul cu care eu venisem. Inculpatul M.A. a coborât din maşina pe care o conduceam şi a mers înspre sediul unui birou notarial, constatând că programul de lucru se terminase, biroul fiind închis”. Or, atât din conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, cât şi din declaraţiile inculpaţilor M.A. şi A.M.A. din cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că inculpatul M.A., s-a deplasat de Ia Biroul Notarial Public B.V. către Biroul Notarial Public C.E. cu maşina condusă de inculpatul A.M.A. În acest sens, din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 16:50:25, convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. şi inculpatul F.A., rezultă că acesta din urmă se afla într-o altă maşină în care era şi partea vătămată B.H.I., în cadrul convorbirii inculpatul M.A. solicitându-i coinculpatului F.A. ca partea vătămată „să se şteargă o ţâră de sânge!”, după care îi solicită să „îi daţi o cârpă, ceva ca să (...)” se poată şterge de sânge. De asemenea, în cadrul convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 17:12:57, ce s-a purtat între inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. pe marginea stării de sănătate a părţii vătămate, fiind întrebat dacă partea vătămată este cu inculpatul M.A., acesta din urmă îi aduce la cunoştinţă că „Nu e nimeni, e A.M.A. lângă mine atâta, e A.M.A., că restul sunt pe partea cealaltă a drumului şi maşina cu acesta vine-ncoace acuma”.

- Inculpatul a fost nesincer şi atunci când, în declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti, a afirmat că „eu nu am observat vreo altă maşină care să ne fi însoţit” către Biroul Notarial Public C.E. Nesinceritatea rezultă atât din parcurgerea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice menţionate anterior, cât şi din declaraţia inculpatului A.M.A. care a menţionat faptul că „în momentul în care am ajuns în zona Biroului Notarial Public C.E., am oprit maşina mea, din ea a coborât inculpatul M.A. care mi-a spus că urma să se întâlnească cu partea vătămată B.H.I.”. De asemenea, inculpatul M.A. a declarat, la rândul lui, că „Ajuns aici, am coborât din maşina inculpatului A.M.A. şi m-am suit în maşina mea, unde am purtat discuţia cu B.H.I. (...)”;

- Curtea a înlăturat ca nesincere şi aspectele de fapt din declaraţia inculpatului F.A. relativ la faptul că „Nu am văzut ca acel bărbat care s-a aflat în maşina inculpatului M.A. pe care o conduceam să fi prezentat cu acea ocazie urme ale unor lovituri sau leziuni sângerânde”, deşi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate se coroborează cu declaraţia părţii vătămate sub aspectul leziunilor sângerânde, chiar inculpatul F.A., în cadrul convorbirii telefonice cu inculpatul M.A. ce i-a solicitat să i se dea părţii vătămate „o cârpă, ceva ca să (...) că poate n-are”, făcând menţiunea că „Lasă mă, că-i (...) se şterge, e băiat mare, se descurcă el!”;

- în ceea ce priveşte afirmaţia inculpatului F.A. potrivit căruia „Doamna notar a spus tuturor celor care se aflau acolo să iasă afară, iar discuţia a continuat în faţa blocului respectiv”, raportat şi la declaraţiile părţii vătămate B.H.I. şi ale martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M. şi C.C., Curtea a reţinut că inculpatul F.A., prin folosirea pronumelui nehotărât „tuturor”, s-a referit la inculpaţii care se aflau în sediul biroului notarial şi a căror „atitudini agresive” a condus la această solicitare de părăsire a sediului biroului notarial şi închiderea grilajului „protector de la uşa de acces”;

- Curtea nu a observat faptul că inculpatul F.A., prin declaraţia sa, confirmă participarea, sub forma actelor specifice complicităţii, a tuturor inculpaţilor în constrângerea părţii vătămate, câtă vreme acesta a menţionat faptul că „(...) s-a pus în discuţie” „să se meargă”, „la notarul unde au întocmit actele, respectiv procura, lucru cu care acesta a fost de acord”. Acest argument al Curţii a fost întărit şi de faptul că acelaşi inculpat a menţionat faptul că, după ce „s-a pus în discuţie” „să se meargă”, inculpatul F.A. a făcut deplasarea „împreună cu acea persoană şi cu fraţii D.”

- Curtea a reţinut nesinceritatea inculpatului F.A. şi în ceea ce priveşte afirmaţia potrivit căreia s-ar fi deplasat la sediul Biroului Notarial Public B.V. urmare a solicitării inculpatului M.A. „deoarece am considerat că are nevoie de maşină”. Astfel, potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpaţi, după ce inculpatul F.A. îl întreabă pe inculpatul M.A. „Cu ce pot să te-ajut?”, acesta din urmă îi spune: „Ai (...), păi uite vo’ doi băieţi (...), că mi-a tras unu" ţeapă de 45.000 şi-i la notar (...) şi i-am chemat şi pe băieţii mei! Hai să mergem acolo să vedem ce facem, că-i rup capul.”.

C. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.M.A., Curtea a înlăturat, ca nesincere, declaraţiile acestuia, după cum urmează:

- în ceea ce priveşte aspectul potrivit căruia iniţiativa de a merge, în data de 12 martie inculpatului M.A., „îmi spune că merge pe str. Z. la notaru B.V. să se întâlnească cu B.H.I., am zis că vin şi eu”, Curtea a reţinut, din conţinutul procesului-verbal ele redare a convorbirii telefonice interceptate, faptul că inculpatul M.A. i-a cerut acestuia „Megi repede la notăriţa B.V. pe (...) acesta, că ală ne-a tras ţeapă, ne-a revocat procura (...)”. Această din urmă solicitare a avut la bază şi convorbirea telefonică interceptată şi redată în cuprinsul procesului-verbal, când inculpatul M.A. a luat legătura cu inculpatul D.G.M., căruia îi aduce la cunoştinţă că „Mi-a dat unu" ţapă (...)” şi îi solicită ajutorul în sensul că „(...) trebe" să mergem o ţâr acolo (...) să vedem ce facem cu el că (...) îi crap capul!”. Tot în cadrul acestei din urmă convorbiri, rezultă că inculpatul D.G.M. se afla la spălătoria de pe str. A. din Municipiul Braşov, inculpatul M.A. întreabându-l „Băii A.M.A. îi p"acolo?”, acesta din urmă fiind inculpatul A.M.A.

- în ceea ce priveşte declaraţia inculpatului A.M.A. potrivit căreia, ajuns în faţa Biroului Notarial Public B.V., l-a văzut pe inculpatul M.A., „(...) după care a oprit D.G.M. şi D.R. care ne-a întrebat dacă mai mergem să mâncăm”, Curtea nu a pus întrebarea firească cum de cei doi inculpaţi D. au venit în faţa biroului notarial pentru a întreba doar dacă mai servesc împreună masa, în condiţiile în care inculpatul M.A. Ie-a cerut ajutorul - „M-ajutaţi? Veniţi?”, solicitându-le prezenţa „la notarul B.V., notăriţa B.V.”. Mai mult, nesinceritatea inculpatului A.M.A. rezultă şi din parcurgerea următorului proces-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre acesta şi inculpatul M.A.:

M.A.: „Da, da, te-a văzut?” A.M.A.: „Păi, eu am parcat maşina prin spate şi a luat-o unul cu Y5 prin spate, e posibil să fi văzut maşina prin spate pă O.”

A.M.A.: „Da’ nu e nicio problemă, eu am intrat în scara de vizavi”.

- faptul că inculpatul A.M.A. a fost nesincer în declaraţiile sale relativ la faptul că nu ar fi participat nici măcar la discuţiile ce se purtau pe tema revocării procurii, „N-am intervenit în discuţie”, rezultă din declaraţia părţii vătămate care se coroborează sub acest aspect cu cea a inculpatului F.A., acesta din urmă, în declaraţia din cursul urmăririi penale, menţionând că, atunci „Când am ajuns în faţa notariatului, nu am văzut alte maşini ale coinculpaţilor, însă, intrând în notariat, i-am văzut pe toţi, mai puţin pe A.G.D. Aceştia discutau cu un bărbat de talia mea, poate un pic mai corpolent (...) despre o procură care a fost sau nu revocată”;

- de asemenea, dacă inculpatul A.M.A. a susţinut că la discuţiile dintre inculpatul M.A. şi partea vătămată „au asistat şi următoarele persoane: A.G.D., D.G.M. şi D.R. şi F.A. Niciuna dintre persoanele de care fac vorbire nu au intervenit în disputa verbală a celor doi (...)”, inculpatul A.G.D., în primele două declaraţii a menţionat faptul că „am intervenit verbal în disputa lor, spunându-i lui B.H.I. «mergi dom" le odată şi clarifică-ţi problema dacă eşti cinstit»”

- dacă în cuprinsul primei declaraţii a menţionat că „ulterior am aflat că a fost şi F.A., însă eu nu l-am văzut”, în chiar cuprinsul aceleiaşi declaraţii a menţionat că, de la Biroul Notarial Public B.V., inculpaţii „au plecat la T.V. F.A. era la volan (...)”;

- în toate declaraţiile din cursul urmăririi penale, inculpatul A.M.A. a menţionat că de la Biroul Notarial Public B.V. „au plecat la T.V. F.A. era la volan, M.A. s-a urcat în faţă, iar B.H.I. în spate.”, iar el nu i-a însoţit, acest aspect al neînsoţirii fiind relevat de afirmaţia acestuia potrivit căreia „în discuţiile ulterioare avute de M.A. mi-a spus că a fost la T.V., era închis şi au mers împreună până la notariat la C.E. şi acolo era închis”. În cursul cercetării judecătoreşti, în declaraţia sa, inculpatul A.M.A. revine asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale, susţinând de această dată că, de la Biroul Notarial Public B.V., a mers la Biroul Notarial Public C.E., aflându-se la volanul maşinii sale, iar în momentul în care „am oprit maşina mea, din ea a coborât inculpatul M.A. care mi-a spus că urma să se întâlnească cu partea vătămată”;

- inculpatul a menţionat faptul că nu a ocupat o funcţie de conducere în cadrul Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, fiind delegat, pentru o perioadă de 3 luni din anul 2006, să se ocupe de reorganizarea Filialei Braşov, participând la şedinţele Consiliului Naţional al partidului, dar nevotând. în privinţa acestor susţineri, nesinceritatea inculpatului rezultă din faptul că în data de 6 martie 2007, a avut Ioc Ia Bucureşti şedinţa Consiliului Naţional al Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, ocazie cu care, în procesul-verbal al acestei şedinţe s-a consemnat faptul că „sunt prezenţi 65 de membrie cu drept de voi din totalul de 68”, iar inculpatul A.M.A. a participat la această şedinţă în calitate de preşedinte al Filialei Judeţene Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin şi Democrat.

D. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.G.M., Curtea a înlăturat apărările acestuia, reţinând nesinceritatea sa pentru următoarele argumente:

- în cuprinsul primei sale declaraţii, acesta a susţinut că deplasarea sa în faţa Biroului Notarial Public B.V. s-ar fi datorat iniţiativei sale „pentru că nu aveam altceva de făcut la momentul respectiv” . Această susţinere nu rezistă criticii, câtă vreme, din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate, rezultă că, la ora 16:24:54, inculpatul M.A. îi aduce la cunoştinţă că „Mi-a dat unu" ţapă (...)” şi îi solicită ajutorul „M-ajutaţi? Veniţi?”, iar răspunsul inculpatului D.G.M. a fost „Unde să venim? La T.V.?", după care inculpatul M.A. îi comunică „Nu la T.V.! Eu vă sun şi vă spun unde!”.

- tot în cadrul acestei prime declaraţii, inculpatul D.G.M. a susţinut că, doar după ce s-a deplasat Ia Biroul Notarial Public B.V., ar fi „aflat despre acest B.H.I. că i-ar fi vândut lui M.A. un teren în baza unei procuri”, cât şi faptul că cearta din inculpatul M.A. şi partea vătămată ar fi avut ca izvor revocarea acestei procuri pe care partea vătămată „i-o dăduse în legătură cu terenul vândut”. Or, din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate, inculpatul M.A. îi adusese la cunoştinţă inculpatului D.G.M., anterior ajungerii acestuia din urmă Ia Biroul Notarial Public B.V., de o „ţapă” „cu alea 2 hectare de la aşa (...) şi acum-i la notar, deci mi-a revocat procura prin care (...) am, trebuia să vând eu pământul acela care l-am luat de la (...) de la institut, aicea pe 2 hectare (...)”.

- de asemenea, acestei prime convorbiri telefonice, i-a urmat o a doua, de la ora 16:27:30, când inculpatul M.A. îi aducă la cunoştinţă să vină „Pe Z. la notarul B.V., notăriţa B.V.”;

- deşi în cuprinsul primelor două declaraţii inculpatul D.G.M. a susţinut că nu l-a văzut pe inculpatul F.A. în faţa Biroului Notarial Public B.V., „Eu personal pe F.A. nu l-am văzut (...)”, în cuprinsul celei de-a treia declaraţii, pentru prima dată, acesta a menţionat că l-a văzut şi pe inculpatul F.A. cu acea ocazie, „(...) eu i-am văzut şi pe A.M.A., F.A., M.A. şi A.G.D.”, cu menţiunea că a fost prezent cu acea ocazie şi fratele său D.R. „deoarece împreună cu fratele meu am plecat”;

- Curtea a reţinut faptul că inculpatul D.G.M. a fost nesincer în declaraţiile sale şi pe considerentul ca, în cuprinsul celei de-a doua declaraţii, a susţinut că doar inculpatul M.A. şi partea vătămată ar fi ieşit din Biroul Notarial Public B.V., „Precizez ca numai ei doi părăseau biroul notarial”. Or, această susţinere este contrazisă atât de elementele de fapt ce se desprind din declaraţiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M. şi C.C. ce au fost analizate supra, cât şi de cele oferite de declaraţia din cursul urmăririi penale a inculpatului F.A. potrivit căruia, atunci „Când am ajuns în faţa notariatului, nu am văzut alte maşini ale coinculpaţilor, însă, intrând în notariat, i-am văzut pe toţi, mai puţin pe A.G.D. Aceştia discutau cu un bărbat de talia mea, poate un pic mai corpolent (...) despre o procură care a fost sau nu revocată”;

E. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.R., apărările acestuia au fost aceleaşi cu ale fratelui său, inculpatul D.G.M., Curtea a înlăturat declaraţiile sale ca fiind nesincere, atât pentru argumentele avute în vedere în privinţa fratelui său, cât şi pentru cele ce urmează:

- Chiar dacă inculpatul a menţionat că iniţiativa deplasării la sediul Biroul Notarial Public B.V. de pe str. Z. le-ar fi aparţinut lui şi fratelui său, analiza procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice, relevă o altă situaţie de fapt şi anume că, la ora 16:24:54, inculpatul M.A. îi aduce la cunoştinţă inculpatului D.G.M. că „Mi-a dat unu" ţapă (...)”, solicitându-le ajutorul „M-ajutaţi?Veniţi?”. Prin folosirea de către inculpatul M.A. a verbelor a ajuta şi a veni la persoana a doua plural, Curtea a reţinut că inculpatul M.A. le-a cerut ajutorul celor doi fraţi D. Tot din conţinutul acestei convorbiri telefonice a rezultat că inculpatul A.M.A. se afla la spălătoria de pe str. A., fiind anunţat de ajutorul solicitat de inculpatul M.A. de fraţii D.;

- în condiţiile în care cei doi fraţi inculpaţi D. au mers împreună la Biroul Notarial Public B.V. „cu autoturismul personal marca Y6”, „dar este posibil să ne fi deplasat cu maşina fratelui meu marca Y1”, cei doi inculpaţi au oferit o variantă diferită asupra prezenţei lor în sediul biroului notarial. Astfel, dacă inculpatul D.G.M. a susţinut că, în biroul notarial, dintre inculpaţi, ar fi fost doar inculpatul M.A., inculpatul D.R. a menţionat că „(...) am coborât deplasându-ne în interior. În momentul în care eu şi fratele meu am ajuns în holul biroului notarial, am observat cum M.A., A.M.A., F.A. şi un bărbat pe care nu-l cunosc se deplasau din interiorul notariatului spre ieşire, venind spre noi.”.

F. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.G.D., acesta a fost nesincer în declaraţiile sale, Curtea a reţinut următoarele:

- în ceea ce priveşte afirmaţia inculpatului din prima declaraţie, potrivit căreia în timp ce se afla într-un taxi, „am obsenmt din taxiu maşina lui M.A. oprită pe str. Z. în dreptul blocului unde se află un notar public. Am coborât din taxiu cu gândul de a merge să mă întâlnesc cu M.A. pentru a merge împreună cu el la restaurant (...)”, Curtea a înlăturat-o prin prisma elementelor de fapt ce se desprind din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul M.A. şi inculpatul D.G.M. Astfel, într-o primă convorbire telefonică, inculpatul M.A. îi aduce la cunoştinţă inculpatului D.G.M. că „Mi-a dat unu’ ţapă (...)” şi îi solicită ajutorul „M-ajutaţi? Veniţi?”, iar inculpatul D.G.M. îl întreabă pe inculpatul M.A. „Să-l sun şi pe A.G.D.?”, răspunsul inculpatului M.A. fiind unul pozitiv „Sună-l tu şi pe A.G.D., te rog! Pa!”. În cuprinsul celei de-a a doua convorbiri, inculpatul D.G.M. începe conversaţia prin a-i aduce la cunoştinţă inculpatului M.A. „Da, am vorbit!”, afirmaţie pe care Curtea a interpretat-o prin prisma rugăminţii ce i-a fost adresată inculpatului D.G.M. de inculpatul M.A. „Sună-l tu şi pe A.G.D., te rog! Pa!”. Mai mult, chiar inculpatul D.G.M. a recunsocut că „Este adevărat că eu am luat legătura cu A.G.D.”, însă acesta a oferit o altă variantă, respectiv că „urma să ne întâlnim la masă” care, prin prisma argumentelor expuse până acum, a fost înlăturată;

- În cuprinsul concluziilor scrise comune cu ale inuclpaţilor F.A. şi A.M.A., acesta a susţinut că, chiar dacă prin absurd, s-ar reţine că a existat o acţiune de constrângere, aceasta nu a avut ca urmare determinarea părţii vătămate să facă ceva, în înţelesul legii penale. Acestuia nu i-a fost înfrântă propria voinţă şi nu există nici o probă din care să rezulte contrariul. Curtea nu a îmbrăţişat aceste susţineri ale inculpatului, câtă vreme probatoriul a demonstrat contrariul. Pe lângă argumentele avute în vedere mai sus, faptul că partea vătămată a fost lovită şi ameninţată în scopul revocării declaraţiei prin care revocase mandatul soţilor M.A. dat prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007, rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpatul M.A. şi inculpatul A.G.D., când primul îi mulţumeşte celui de-al doilea pentru ajutorul dat:

M.A.: „Bă dragule mersi, vroiam să-ţi mulţumesc.” M.A.: „Bă dragule, ai văzut ce-a putut să facă imbecilul acela?!” A.G.D.: „Trebuia umblat mai mult la sacul de rahat, deci (...)” M.A.: „Da, da.” A.G.D.: „Da, după tine ce zici, ăăă (...)” M.A.: „Nu, nu.” A.G.D.: „ Nu mai face prostii, nu?” A.G.D.: „Păi da, dacă mai trebuie, îi facem o vizită acasă, nu?”

- Or, expresia „a face prostii” şi contextul în care a fost folosită, după ce „sacul de rahat” a fost „bătut violent” (potrivit, martorului C.C.), cu eventualitatea unei „vizite acasă” la partea vătămată dacă mai făcea astfel de „prostii”, conduce la concluzia că acţiunea de constrângere chiar a existat şi nu este rezultatul unei interpretări absurde. Astfel, acţiunea de constrângere exercitată asupra părţii vătămate a vizat revocarea declaraţiei autentificată de Biroul Notarial Public C.E. prin care partea vătămată revocase mandatul dat soţilor M.A. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., iar expresia „a face prostii” viza tocmai declaraţia autentificată la Biroul Notarial Public C.E.;

G. În ceea ce-I priveşte pe inculpatul T.V., acesta a susţinut că nu a înlesnit şi nu l-a ajutat pe M.A. să obţină de la B.H.I. un act de revocare a actului de revocare a procurii, ci doar l-a sfătuit, în termeni „care sună urât”, să-şi recupereze banii şi să lase lucrurile cu revocarea şi revocarea procurii aşa cum sunt. Curtea a înlăturat apărarea inculpatului, pentru următoarele argumente:

- în primul rând, Curtea a reţinut faptul că inculpatul a fost nesincer în cuprisul primei sale declaraţii, când a susţinut faptul că „faţă de gravitatea revocării unui contract executat uno ictu, am considerat necesar să comunic cumpărătorului din actul în cauză acest aspect”. Or, din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre acesta şi inculpatul M.A., Curtea a reţinut că discuţia a vizat revocarea procurii, chiar dacă i-a adus la cunoştinţă faptul că sub nr. X1 a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare intitulat de drepturi. Astfel, în data de 12 martie 2007, ora 16:14:28, inculpatul T.V. este cel care îl contactează pe inculpatul M.A. şi îi aduce la cunoştinţă „Vezi că (...) B.H.I. ăsta de la Bucureşti (...) Ţi-a revocat procura!”;

- în ceea ce priveşte susţinerea inculpatului din cuprinsul primei declaraţii, potrivit căreia „nu am influenţat sub nicio formă atitudinea cumpărătorului M.A. faţă de vânzătorul său şi nici nu cred că era posibil”, Curtea a înlăturat-o ca nesinceră, pornind de la convorbirile telefonice interceptate al căror conţinut sunt redate în procesele-verbale şi din care Curtea a redat parte din ele ce prezintă relevanţă sub aspectul aflării adevărului şi soluţionării prezentei cauze. Astfel, în prima convorbire telefonică, inculpatul T.V. face următoarele afirmaţii în privinţa părţii vătămate şi comportamentului acesteia:

- „Uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap!”,

- „Da mă, da" de ce te-ncurci cu asemenea vietăţi, mă?”

- „Uite, nenorocitul nici, cel puţin, n-a venit la mine s-o revoce, s-a dus la domnişoara C.E., cine ştie ce-o fi spus p"acolo, ce nenorociri fac eu”,

- „(...) nu-mi pun eu pe cap, cu toţi, toţi tembelii dracului”,

- „A luat de la tine 45.000 euro, păi ce mă-sa-n (...) visează că (...) i-ai furat?”

- „Bă" nenorocitule, ce-ai făcut?”

- „(...) băga-l-aş în (...) măsii!”

- „spune-i la nenorocit să-ţi dea banii înapoi şi spune-i să se ducă negru (...) nemernicu" că ş-acuma mi-amintesc, era numai miere până i-ai dat banii”

- chiar dacă inculpatul T.V. a susţinut că nu se consideră vinovat de nicio faptă de natură penală în prezenta cauză, deoarece „comunicarea revocării este singura mea legătură cu fapta de care este acuzat domnul M.A., iar fapta mea nu consider că reprezintă un ajutor dat acestuia la săvârşirea vreunei fapte penale”, Curtea a reţinut că ajutorul moral nu a fost doar unul care să se fi limitat la sfaturile de natură juridică date inculpatului M.A. Asupra acestor sfaturi juridice şi consecinţelor lor în prezenta cauză, Curtea a oferit argumentele cu ocazia interpretării clauzelor actului juridic denumit „contract de vânzare-cumpărare de drepturi” autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 şi ale procurii speciale autentificate sub nr. X2 din 23 februarie 2007, în care părţi sunt, pe de o parte, inculpatul M.A. şi fosta sa soţie, M.E.M., iar pe de altă parte, partea vătămată B.H.I.;

- ajutorul moral dat de inculpatul T.V. rezultă şi din parcurgerea procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice pe care a purtat-o cu inculpatul M.A., când partea vătămată se afla, contrar voinţei sale, în autoturismul condus de inculpatul F.A., în drum spre Biroul Notarial Public C.E.:

M.A.: „Păi (...) (neinteligibil-n.n.), dar acum băiatul s-a lovit săraciu" tare şi ăăă (...) îl ducem la notar” T.V.: „Da?! Duceţi-l şi să revoce revocarea (...)”

- în condiţiile în care inculpatul M.A. i-a adus la cunoştinţă inculpatului T.V. aspectul că partea vătămată a fost lovită, Ia care se adaugă şi afirmaţia inculpatului T.V., după eliberarea părţii vătămate, care îi comunică inculpatului M.A. într-o altă convorbire „Bine, dar să ai grijă să nu se mai împiedice! Bietu" de el!”, toate acestea în contextul revocării procurii date soţilor M.A., Curtea nu a primit apărarea inculpatului potrivit căreia, notar fiind, ar fi putut oricând să-l sprijine pe M.A. să încheie un act în folosul inculpatului M.A., dacă ar fi fost în intenţia sa să acorde un astfel de sprijin.

H. În ceea ce o priveşte pe inculpata B.A.M., aceasta a susţinut în apărare faptul că, în momentul în care a fost audiată în calitate de martor, aceasta nu a făcut afirmaţii mincinoase, câtă vreme nu i s-a adus la cunoştinţă în ce constau aceste afirmaţii. A susţinut faptul că era necesar să se demonstreze că aceasta ar fi avut la cunoştinţă existenţa unor fapte şi împrejurări pe care nu le-a adus la cunoştinţa organelor judiciare. Curtea nu a îmbrăţişat apărarea inculpatei, pentru următoarele considerente:

- inculpata a susţinut că nu ar fi avut cunoştinţă de cele întâmplate la sediul Biroului Notarial Public B.V. Curtea a înlăturat această parte din declaraţie, inculpata fiind nesinceră câtă vreme din declaraţia martorului C.C., rezultă că inculpata a venit Ia sediul Biroului Notarial Public B.V. şi a stat de vorbă pe marginea celor întâmplate. În acest sens, Curtea a redat parte din declaraţia acestui martor: „ (...) la data de 12 martie 2007, mă aflam împreună cu B.H.I., P.A.E. la Biroul Notarului Public B.V. şi perfectam contractul de vânzare-cumpărare (...) P.A.E. se afla alături de mine (...) iar pe P.A.E. am întâlnit-o la notar” (declaraţie martor C.C.). În continuarea aceleiaşi declaraţii, martorul a menţionat că „Imediat după ce s-a petrecut evenimentul şi-a făcut apariţia şi numita B.A.M., colega P.A.E., care a intrat în biroul notarial şi i-am povestit ce s-a întâmplat. B.A.M. a plecat împreună cu P.A.E. (...)”;

- faptul că inculpata a luat la cunoştinţă de ce s-a întâmplat atât la sediul Biroului Notarial Public B.V., dar şi după acest moment, rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care Curtea a redat părţile relevante:

M.A.: „Ce faci, iubirea mea?” B.A.M.: „Ce să fac? Uite, mă duc să-mi recuperez copchilu" de la notar, care (...) m-a sunat acum şi mi-au zis că (...) avem o situation (râde-n.n.) (...) ai semnat (...) (râde-n.n.) (...) şi pe când să ne luăm la revedere au venit unii l-au bătut şi l-au luat de (...) (râde-n.n.) (...) aicea” M.A.: „Dar l-am luat cu totul mă, acum l-am răpit-n ,(...) mea” B.M.A.: „Şi el ce zice?” M.A.: „El e plin de sânge, săracul (...)” B.A.M.: „L-aţi umplut de sânge?” M.A.: „Vai! Groaznic!” B.A.M.: „Nu pot să cred A.!” M.A.: „Cam zece, fiecare i-a dat câte două!” B.A.M.: „Nu pot să cred!” M.A.: „Băi B.A.M., n-avem ce face?! înţelegi? Deci era C.C. săraca", i-a căzut faţa şi m-am scuzat: „Domne", ne scuzaţi de abordarea problemei, ne pare rău de (...)”. „Domne", dar cam brutal, domne" (râde-n.n.). S-au închis pe dinăuntru-n notariat”. B.A.M.: „Am (...), ăăă (...) omul ăla trăieşte?” M.A.: „Da! De ce?” B.A.M.: „E okei?” M.A.: „Da mă, e-n maşină la mine, a venit până la domn" notar T.V., acum-l duc, mai sunt, mai trebe" la notar acolo?” B.A.M.: „Nu mai trebuie la notar, c-a plecat toată lumea, toată lumea e-ngrozită!” M.A.: „Păi spune-i că nu (...), adică n-ai cum să-i spui, lasă că-l duc înapoi la notar. Da?” B.A.M.: „Da, ce să-l duci la notar, unde să-l (...) (izbucneşte în râs-n.n.)” B.A.M.: „Deci, mesaj de la două avocate, dacă ne trezim bătute „pfoai” (...) Bine?” M.A.: „Stai mă liniştită!”

M.A.: „Da, iubirea mea?” B.A.M.: „Auzi?” M.A.: „D a .” B.A.M.: „Tu nu ştii de la mine, aşa-i? Că el a (...)” M.A.: „Nu mă, nu!” B.A.M.: „(...) întâmplător (...)” M.A.: „L-am văzut întâmplător, măi! I-am văzut maşina, i-a văzut A.M.A. maşina, mă (...)”.

Curtea a reţinut că aici cei doi discută despre modul în care inculpatul M.A. a aflat de prezenţa părţii vătămate la sediul Biroului Notarial Public B.V.

M.A.: „Ce? Nu, eu sunt la «Prăvălie» cu el, la cafea, discutăm acum ce (...)” B.A.M.: „Da" ţi-a semnat?”

M.A.: „N-are ce să-mi semneze mă, n-are ce să-mi semneze, îmi face jurăminte de credinţă, ce să facă?” B.A.M.: „Nu auzi? Nu, da" fii atent, fă-ţi o chestie, fă un contract, un contract cu el autentic”.

Curtea a reţinut că aici cei doi discută despre revocarea declaraţiei prin care partea vătămată revocase andatul dat soţilor M. prin procura autentificată sub nr. X2 din 21 februarie 2007. B.A.M.: „Băi, să nu vorbeşti de faţă cu el! Te rog mult!” M.A.: „Nu mă, nu! Băi B.A.M., tu eşti nebună, cum să vorbesc, e dincolo sus şi eu suni jos.”

Curtea a reţinut că cei doi discutau despre faptul că inculpatul M.A. se afla la sediul spălătoriei, la un nivel inferior celui la care inculpaţii D.R., A.M.A., D.G.M., F.A. şi A.G.D. erau cu partea vătămată, lipsind-o de libertate.

B.A.M.: „Dumnezeule, oare cui îi mulţumeşti aşa frumos, Iu’ B.H.I.?” M.A.: „ Nu, e unu", unu", un, la unu" mare de tot.” B.A.M.: „Ăla, care-i de două ori cât B.H.I. şi care l-a încărcat pe B.H.I. şi l-a aruncat afară din notariat?(râde-n.n.)”.

I. În privinţa martorilor propuşi în apărare.

Toţi inculpaţii, în cuprinsul concluziilor orale sau al celor scrise, au susţinut că, din coroborarea declaraţiilor martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S., L.M. şi F.C. şi a proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, rezultă că nu s-au exercitat violenţe şi nici ameninţări asupra părţii vătămate B.H.I.

În opinia inculpaţilor, singurul mijloc de probă la care se face trimitere în cuprinsul rechizitoriului l-a reprezentat declaraţiile părţii vătămate, însă acestea nu întrunesc condiţia prevăzută de art. 75 C. proc. pen. pentru a putea servi Ia aflarea adevărului, respectiv de a se corobora cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pentru început, Curtea a reţinut că, exceptându-l pe inculpatul M.A., niciunul dintre inculpaţi, în analiza probatoriului, nu a făcut referire la declaraţiile martorului C.C., cel care a făcut vorbire în declaraţiile sale că:

- „imediat pe hol am auzit sunet de busculadă (sunete înnăbuşite)”, iar după ce s-a ridicat pentru a vedea ce se întâmplă cu partea vătmată, „printre gratii am văzut, un număr de patru indivizi de sex masculin, foarte solizi, care îl băteau violent, lovindu-l cu pumnii şi picioarele pe B.H.I.”.

- „(...) B.H.I. era încolţit de aceştia (...)”, iar cât timp „B.H.I. era pe trotuarul din faţa biroului notarial, aplecat în faţă, tras de tricoul cu care era îmbrăcat de către un bărbat, iar în faţa lui B.H.I. erau încă doi bărbaţi ce se aflau la o distanţă apropiată de acesta”, fapt ce-l determină pe martor să continue, afirmând că „B.H.I. nu a mers de bunăvoie cu cei 3 bărbaţi (...)”.

În privinţa declaraţiilor martorilor propuşi în apărare de inculpaţi şi menţionaţi de aceştia cu două alineate mai sus, Curtea le-a înlăturat ca nesincere, pentru următoarele considerente:

- sub aspect probator, declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, R.I.C.M., B.M., A.E.A. şi C.C., se coroborează atât cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate menţionate supra, din acestea rezultând fără putinţă de tăgadă faptul că partea vătămată a fost lovită cu pumnii şi picioarele atât în interiorul, cât şi în faţa Biroului Notarial Public B.V., iar apoi urcată cu forţa, contra voinţei ei şi ca urinare a loviturilor primite, în autoturismul condus de inculpatul F.A., cât şi cu declaraţiile părţii vătămate.

- Curtea nu a observat că declaraţiile martorilor propuşi în apărare de inculpaţi prezintă o doză de subiectivism şi prin prisma prieteniei dintre inculpatul M.A. şi martora I.C., dintre inculpaţii D. şi martorul N.D.R., respectiv F.A. şi martorii F.C. (cumnatul inculpatului) şi S.V.V., pe când convorbirile telefonice interceptate ce sunt redate în procesele-verbale care au fost citate şi analizate mai sus, nu redau decât manifestări ale inculpaţilor ce nu pot fi influenţate în nici un fel

- în privinţa martorului F.C., Curtea a reţinut din declaraţia acestuia că evenimentele s-ar fi petrecut „în urmă cu 2 ani, în luna martie sau aprilie, cu aproximaţie în jurul orei 14:00”. Or, declaraţia acestui martor este din data de 14 februarie 2011, iar faptele de natură penală s-au petrecut în urmă cu 4 ani, nu cu 2 ani, cum a susţinut acest martor. în continuare, martorul a afirmat că a mers şi a discutat cu inculpatul F.A. timp de 2-3 minute, schimbând cu acesta „amabilităţi”, dat fiind că inculpatul îi era cumnat. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că inculpatul F.A. nu a menţionat să fi discutat cu ocazia deplasării la Biroul Notarial Public B.V. cu vreo persoană, cu atât mai mult cu acest martor. Mai mult, inculpatul A.M.A., într-una din declaraţiile sale, a menţionat că „Nu am văzut să se oprească trecători de pe stradă”;

- în privinţa declaraţiei martorului T.A., acesta a menţionat faptul că este „prieten dincopilărie cu inculpatul A.G.D.”, iar în urmă cu „3 ani de zile, era acasă la inculpat”. Trecând peste faptul că data evenimentelor a fost în urmă cu 4 ani, raportat la data când T.A. a fost audiat în calitate de martor, Curtea nu a observat faptul că acesta, în continuarea declaraţiei, a menţionat că era acasă la inculpatul A.G.D., pe „str. A. situată în cartierul din Municipiul Braşov” când s-au hotărât să plece şi să apeleze la serviciile de taximetrie, de aici deplasându-se până într-un anumit loc din Braşov unde inculpatul a coborât timp de 5-7 minute, nu a văzut ce a făcut, după care s-a întors şi a urcat în taxi, mergând pe str. R. din Municipiul Braşov pentru a se plimba. Or, din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. şi inculpatul D.G.M., rezultă o altă stare de fapt:

D.G.M.: „A.G.D. a plecat la S.” M.A.: „Păi, şi (...) Nu se întoarce?” D.G.M.: „Ba da, da’ a zis în douăj’ de minute, că-i pe drum.” M.A.: „În douăzeci de minute, ştii unde? Pe Z. la notarul B.V., notariţa B.V.”

Aşadar, inculpatul A.G.D. se afla în Municipiul Săcele, iar nu în Municipiul Braşov, pe str. A., când a fost anunţat de către inculpatul D.G.M. de faptul că inculpatul M.A. le-a solicitat ajutorul. Mai mult, potrivit propriei declaraţii a inculpatului A.G.D., „în jurul amiezii m-am urcat într-un taxi (...), eu fiind singur.”;

- în privinţa declaraţiilor martorei P.A.E., Curtea a reţinut că aceasta nu a fost sinceră, pentru următoarele aspecte:

- în primul rând, aceasta era colegă în cadrul aceleiaşi societăţi de avocatură „J., B. şi A.”, cele două fiind şi prietene, iar inculpata B.A.M., pe parcursul judecăţii, s-a căsătorit cu inculpatul M.A., după care a divorţat;

- după loviturile aplicate părţii vătămate, în scopul constrângerii şi, ulterior, după începerea acţiunii concertate de lipsire de libertate a aceleiaşi părţi vătămate, martora a plecat de la Biroul Notarial Public B.V. împreună cu inculpata B.A.M., după ce, în prealabil, o sunase să-i spună ce se întâmplase cu partea vătămată. Astfel, Curtea va reda parte din convorbirea telefonică interceptată dintre inculpata B.A.M. şi inculpatul M.A.: B.A.M.: „Ce să fac? Uite, mă duc să-mi recuperez copchilu" de la notar, care (...) m-a sunat acum şi mi-au zis că (...) avem o situation (râde-n.n.) (...) ai semnat (...) (râde-n.n.) (...) şi pe când să ne luăm la revedere au venit unii l-au bătut şi l-au luat de (...) (râde-n.n.) (...) aicea”;

- inculpata B.A.M., într-o altă convorbire telefonică purtată cu inculpatul M.A., după ce discută pe marginea stării de sănătate a părţii vătămate, face următoarea afirmaţie din conţinutul căreia rezultă că se referea Ia martora P.A.E.:

B.A.M.: „Deci, mesaj de la două avocate, dacă ne trezim bătute pfoai (...) Bine?” .

- în privinţa martorei A.T., aceasta a menţionat în cuprinsul declaraţiei că „La începutul anului 2007, am însoţit-o pe numita P.A.E. la sediul Biroului Notarial Public B.V.”, „(...) am stat în sediul Biroului Notarial Public pentru o perioadă de 10,15 minute, maxim o jumătate de oră (...)”, perioadă de timp în care, deşi îl cunoştea pe inculpatul M.A., „(...) nu l-am văzut în sediul biroului notarial cu acea ocazie”, însă a menţionat că „În momentul în care am ieşit din sediul Biroului Notarial Public, m-am despărţit de numita P.A.E. (...) astfel că nu am mai însoţit-o pe aceasta”. Or, din declaraţiile martorilor A.E.A. „La urmă numitul C.C. a plecat cu cele două avocate” şi C.C. potrivit căruia „Imediat după ce s-a petrecut evenimentul, şi-a făcut apariţia şi numita B.A.M., colega P.A.E., care a intrat în biroul notarial şi i-am povestit ce s-a întâmplat. B.A.M. a plecat împreună cu P.A.E., iar eu am plecat singur la sediul firmei”, rezultă că, dacă martora A.T. a fost prezentă în acea zi de 12 martie 2007 la sediul Biroului Notarial Public B.V., a plecat înainte de comiterea faptelor de către iculpaţi şi, cu atât mai mult, înainte de a veni inculpata B.A.M. pentru a-şi „recupera copchilu" de la notar”, respectiv pe martora P.A.E.;

- în privinţa declaraţiilor martorei Z.M.N., Curtea nu a reţinut decât aspectul că, în data de 14 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a prezentat la Biroul Notarial Public L. din Municipiul Bucureşti, unde aceasta îşi desfăşoară activitatea de notar public, iar în baza unui model transmis pe fax de Ia biroul notarial al inculpatului T.V., martora a procedat Ia autentificarea, din 14 martie 2007, a procurii prin care partea vătămată îl mandata doar pe inculpatul M.A. să efectueze operaţiunile legate de obţinerea titlului de proprietate pe numele părţii vătămate, întabularea dreptului de proprietate şi perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică privind suprafaţa de 4,27 ha. În privinţa declaraţiei acesteia potrivit căreia nu a văzut ca partea vătămată să fi prezentat echimoze sau zgârieturi pe faţă, este de prisos a mai face comentarii pe marginea acestui aspect, prin prisma analizei făcute asupra probaţiunii din prezenta cauză.

Atât inculpatul M.A., dar şi apărătorii acestuia, au încercat să accentueze un anume profil socio-moral al părţii vătămate B.H.I., respectiv faptul că s-ar ocupa cu înşelăciuni. În acest sens, au depus în cursul cercetării judecătoreşti un înscris ce emană de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, Serviciul de Investigare a Fraudelor, din care rezultă că Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, printr-o ordonanţă din data de 21 septembrie 2010, a instituit un sechestru asigurător asupra cotei de ½ din imobilul înscris în Cartea Funciară Braşov până la concurenţa sumei de 45.000 euro, aflată în proprietatea învinuitului (din acel dosar) B.H.I. În acest condiţii, inculpatul M.A. a susţinut că faţă de partea vătămată din prezentul dosar se efectuează acte de urmărire penală.

Curtea a reamintit, în ceea ce priveşte aspectele puse în evidenţă de iculpatul M.A., personal şi prin intermediul apărătorilor săi aleşi, faptul că aceste aspecte au un rol secundar în raport, pe de o parte, cu valenţele legii penale care ocroteşte orice persoană, indiferent de comportamentul ei în alte relaţii sociale, iar, pe de altă parte, faţă de faptele pe care inculpaţii le-au comis şi care l-au vizat pe partea vătămată, faptele fiind de o gravitate deosebită şi accentuând periculozitatea acestor inculpaţi.

În cursul judecăţii, prin încheierea de şedinţă din data de 28 ianuarie 2011, a fost admisă cererea inculpatului M.A. şi s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 91⁶ C. proc. pen., efectuarea la nivelul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice, a unei expertize criminalistice cu obiectivele menţionate în această încheiere.

În cauză, a fost întocmit raportul de expertiză criminalistică din 6 februarie 2012, ale cărui constatări şi concluzii s-au regăsit la dosarul de urmărire penală.

Inculpatul M.A., personal şi prin apărătorii aleşi, atât în momentul audierii în şedinţă publică, dar şi prin intermediul concluziilor orale şi scrise, a recunoscut conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, menţionând în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2010, a se vedea încheierile de şedinţă de la dosar instanţă, că nu are de făcut nicio menţiune, iar în cuprinsul concluziilor scrise a menţionat doar că „procurorul a transpus trunchiat şi în afara contetului, numai anumite părţi din convorbirile telefonice”.

În condiţiile în care expertul criminalist a concluzionat că, în urma examinării înregistrărilor în litigiu, nu au fost depistate elemente de intervenţie sub formă de ştergeri, decupări, inserări sau alte elemente de montaj audio, Curtea a reţinut, pe de o parte, că susţinerile inculpatului M.A. menţionate în alineatul precedent, sunt nefondate, iar pe de altă parte, că inculpatul a recunoscut aceste convorbiri telefonice şi conţinutul lor.

V. Interpretarea clauzelor actului juridic denumit „contract de vânzare-cumpărare de drepturi” autentificat sub nr. X1 din 21 februarie 2007 şi ale procurii speciale autentificate sub nr. X2 din 21 februarie 2007.

Prin H.G. nr. 890/2005, în baza art. IV din titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, Guvernul României a aprobat regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Astfel cum s-a reţinut supra la pct. IV.3., prin art. 2 din hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar, a fost validată „propunerea Comisiei locale Braşov de aplicare a aceloraşi legi privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, conform documentaţiei prezentate, înscrise în anexele care fac parte integrantă din hotărâre, astfel:

Anexa nr. 29, suprafaţa de 145,91 ha cu suprafaţa înscrisă în anexa nr. 29, reprezentând 145,91 ha teren categoria arabil, face parte din domeniul public al statului aflat în administrarera I.N.C.D.C.S.Z. Braşov”

În cuprinsul Anexei nr. 29, au fost menţionate persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Braşov şi cărora li s-a restituit suprafeţele de teren agricol potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, din aceasta sunt menţionaţi B.H.I., S.A.M., C.A. cu o suprafaţă de 4,27 ha, nr. top B1, B2, B4 şi B5.

Aşadar, părţii vătămate B.H.I., alături de ceilalţi doi moştenitori, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 4,27 ha, suprafaţă identificată la „LC.D.C.S.Z. Braşov” (I.N.C.D.C.S.Z. Braşov) pe parcelele nr. top B1, B2, B4 şi B5.

După parcurgerea procedurii prin care cererea de restituire a fost admisă, potrivit dispoziţiilor art. 36 din H.G. nr. 890/2005 „Pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20”.

În aceste condiţii, părţii vătămate B.H.I. urma să i se elibereze titlul de proprietate, alături de ceilalţi moştenitori, pentru suprafaţa de 4,27 ha şi parcelele cu numerele topografice menţionate mai sus.

Până la eliberarea titlului de proprietate, între partea vătămată B.H.I., pe de o parte, şi inculpatul M.A. şi soţia acestuia de la data respectivă, numita M.E.M., pe de altă parte, au fost încheiate, în data de 23 februarie 2007, două acte juridice ce au fost autentificate de către inculpatul T.V., notar public în circumscripţia Curţii de Apel Braşov.

Primul act, denumit „Contract de vănzare-cumpărare de drepturi”, a fost autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007, iar din conţinutul acestuia a rezultat următoarele:

- partea vătămată B.H.I. are calitatea de vânzător a dreptului „de a mi se restitui în natură proprietatea asupra cotei indivize de ½ parte indiviză, din terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha. Conform hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei judeţene Braşov (...) pentru parcelele cu nr. top B1, B2, B4 şi B5”,

- „subsemnatul vânzător, pentru cazul în care, contractul de vânzare-cumpărare al terenului, nu se va încheia din vina mea, în condiţiile acestui act, consimt, să fiu executat silit de îndată, fură nicio formalitate prealabilă, cu privire la obligaţia mea, prezentul act constituind titlu executoriu; consimt ca, începând de azi, data semnării prezentului act, cumpărătorul M.A., căsătorit cu M.E.M., să se subroge integral în toate drepturile şi obligaţiile ce revin subsemnatului din tabelul nominal Anexa 29, cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Braşov (...) pentru parcele cu nr. top B1, B2, B4 şi B5”;

- preţul plătit de inculpatul M.A. şi primit de partea vătămată ca urmare a încheierii acestui contract a fost de 45.000 euro.

Al doilea act a fost o „Procură specială”, actul fiind autentificat de inculpatul T.V. sub nr. X2 din 23 februarie 2007, iar din conţinutul acestuia rezultă următoarele:

- partea vătămată B.H.I. îl împuterniceşte „definitiv şi irevocabil pe domnul M.A., căsătorit cu M.E.M. (...), ca în numele meu şi pentru nune să solicite şi să obţină reconstituirea dreptului meu de proprietate, asupra terenului arabil în suprafaţă de 4,27 ha (...) conform (...) tabelul nominal, Anexa nr. 29, cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Braşov (...) pentru parcele cu nr. top B1, B2, B4 şi B5”;

- de asemenea, partea vătămată l-a împuternicit pe inculpatul M.A. „să intabuleze în Cartea Funciară, dreptul meu de proprietate, să sisteze, dacă este cazul, starea de indiviziune, alegând lotul cel mai avantajos pentru subsemnatul şi apoi să vândă întreg dreptul meu de proprietate asupra acestui teren, exclusiv sieşi”.

A. Pentru considerentele ce vor fi expuse infra, Curtea a reţinut că actul juridic pe care părţile prezentului raport juridic penal de conflict l-au perfectat şi pe care l-au intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi” are natura juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare care nu este apt să producă transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului în ceea ce priveşte suprafaţa de 4,27 ha, deoarece, pentru realizarea acestui transfer, legea impunea condiţia ca vânzătorului (părţii vătămate) să i se fi eliberat titlul de proprietate.

Astfel,

- în privinţa clauzei potrivit căreia partea vătămată a vândut inculpatului M.A. dreptul „de a mi se restitui în natură proprietatea asupra cotei indivize de ½ parte indiviză, din terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha. Conform hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei Judeţene Braşov (...) pentru parcelele cu nr. top B1, B2, B4 şi B5”, Curtea a reţinut că este o clauză care nu poate produce vreo consecinţă din punct de vedere juridic, fiind una inutilă, câtă vreme Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar, prin hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007, validase propunerea Comisiei locale Braşov de aplicare a aceloraşi legi privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafaţei de 4,27 ha, numărul topografic al parcelor care compuneau această suprafaţă şi în ceea ce o priveşte pe partea vătămată;

- la data de 23 februarie 2007, părţii vătămate nu i se eliberase titlul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 4,27 ha, în baza căruia se obţine, în evidenţele de publicitate imobiliară, intabularea dreptului de proprietate astfel reconstituit, formalitate obligatorie pentru a putea încheia acte de dispoziţie cu privire la acest imobil;

- în aceste condiţii, câtă vreme partea vătămată nu avea titlul de proprietate emis, nu se putea realiza o vânzare-cumpărare a imobilului teren, nici măcar în ceea ce priveşte „cota indiviză de ½ parte indiviză, din terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha.”;

- ceea ce se putea şi chiar s-a încheiat la data respectivă, a fost un antecontract de vânzare-cumpărare asupra cotei indivize de ½, părţile obligându-se să vândă (partea vătămată), respectiv să cumpere (inculpatul M.A. şi soţia sa, M.E.M.);

- argumente în sensul încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare rezultă şi din parcurgerea clauzei din acelaşi act juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi”, potrivit căreia partea vătămată se obliga „în mod irevocabil ca, în cazul în care titlul de proprietate cu privire la teren va fi eliberat pe numele meu, să închei de îndată, cu cumpărătorul contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru acest teren”;

- mai mult chiar, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. şi inculpatul T.V., cei doi discută despre antecontractul încheiat între inculpatul M.A. şi partea vătămată B.H.I.:

M.A.: „Bun, dar eu n-am şi antecontract?” T.V.: „Păi ai antecontract, dar dacă el a revocat mandatul ăla, e clar că-i de rea credinţă mă, şi-i un nenorocit.”

M.A.: „Păi, bun, a revocat mandatul, e de rea credinţă, bun, dar eu am antecontract, nu? Care trebuie să-l semneze!”

M.A.: „Păi da, da" eu la instanţă câştig pământul acesta, aşa-i?”

- de asemenea, acelaşi aspect al încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, a rezultat din convorbirea telefonică interceptată dintre inculpatul M.A. şi inculpata B.A.M. din care Curtea redă partea relevantă sub acest aspect:

M.A.: „Deci am semnat contract autentic pe cumpărarea, ăăă (...) drepturilor lui viitoare, înţelegi?”

B.A.M.: „ Da.”

M.A.: „No, asupra suprafeţei de pământ care este revendicată prin ăăă (...) cererea de revendicare cu pământul de la Primăria Braşov.” B.A.M.: „Aaa, am înţeles şi, şi procură-n acelaşi timp şi ţi-a revocat procura (...)” M.A.: „Da şi procură pentru ca să pot să-mi vând, deci (...) asta era antecontract şi să pot să fac contract de vânzare-cumpărare în momentul când ies actele.”

Curtea a reţinut că inculpatul M.A., când a făcut menţiunea „contract autentic pe cumpărarea (...) drepturilor lui viitoare”, s-a referit la actul juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi”, care este, de fapt, antecontrat de vânzare-cumpărare privind suprafaţa de 4,27 ha. Acest aspect este pus în evidenţă, cu mai multă putere, ulterior, în cadrul aceleiaşi convorbiri telefonice când inculpatul menţionează că, în baza acestui antecontract, urma să încheie contractul de vânzare-cumpărare, dar numai după ce ies actele.

- în privinţa clauzei inserată în cuprinsul aceluiaşi act juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi”, potrivit căreia „subsemnatul vânzător, pentru cazul în care, contractul de vânzare-cumpărare al terenului, nu se va încheia din vina mea, în condiţiile acestui act, consimt să fiu executat silit de îndată, fără nicio formalitate prealabilă, cu privire la obligaţia mea, prezentul act constituind titlu executoriu”, Curtea a reţinut că inculpatul nu putea să parcurgă procedura execuţională în sensul de a apela Ia serviciile unui executor judecătoresc pentru ca acesta să procedeze la punerea în executare a acestui act juridic. Astfel, dacă partea vătămată nu efectua demersurile pentru a intra în posesia titlului de proprietate, în baza acestui antecontract de vânzare-cumpărare, inculpatul promitent-cumpărător M.A. avea la îndemână următoarele posibilităţi ca şi mijloace juridice:

1. pe calea acţiunii oblice (subrogatorii), să valorifice dreptul părţii vătămate pentru obţinerea titlului de proprietate. Era o procedură care se întindea în timp, ştiut fiind că o acţiune în justiţie nu se rezolvă de pe o zi pe alta, cauzele primind termen prin aplicaţia „Ecris”, în cel mai scurt timp putându-se pronunţa o hotărâre la primul termen de judecată doar în situaţia în care partea vătămată (pârât într-o astfel de acţiune) recunoştea pretenţiile inculpatului (reclamant în acţiune);

2. după obţinerea titlului de proprietate, să se adreseze instanţei civile cu o acţiune în valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare. Fără titlul de proprietate, inculpatul cumpărător nu putea iniţia o astfel de acţiune. Şi această procedură necesita timp, iar în funcţie de apărările pe care şi le făcea partea vătămată, instanţa ar fi putut pronunţa sau nu o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, nefiind sieură pronunţarea unei hotărâri de admitere a unei astfel acţiuni. Instanţa ar fi putut pronunţa o hotărâre de respingere a acţiunii, cu titlu de exemplu, pe considerentul unui preţ derizoriu oferit de inculpat părţii vătămate;

3. independent de primele două mijloace juridice, inculpatul promitent-cumpărător M.A., putea cere rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, cu restituirea preţului plătit şi plata unor daune. În lumina celor de mai sus, Curtea, a aplicat principiul conversiei actului juridic, stabileşte că actul juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi” şi autentificat de inculpatul notar T.V. sub nr. X1 din 23 februarie 2007, are natura juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare constă în obligaţia reciprocă pe care şi-au asumat-o inculpatul M.A. şi partea vătămată B.H.I. de a încheia în viitor, „în momentul când ies actele” (titlul de proprietate), a contractului de vânzare-cumpărare, în formă autentică, cu privire la un bun individual determinat, respectiv imobilul-teren în suprafaţă de 4,27 ha.

B. În ceea ce priveşte procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007, Curtea a reţinut că, în baza contractului de mandat ce era cuprins în această procură, inculpatul promitent-cumpărător-mandatar M.A. avea exerciţiul următoarelor drepturi:

1. în numele părţii vătămate promitent-vânzător-mandant, „va face cereri, va completa formulare, va solicita şi va obţine titlul de proprietate pentru terenul descris mai sus”

2. după obţinerea titlului de proprietate, tot în numele părţii vătămate, „va solicita şi obţine întabularea dreptului meu de proprietate în Cartea Funciară”

3. după întabulare, în numele părţii vătămate, „va sista, dacă este cazul starea de indiviziune şi va alege lotul cel mai favorabil pentru mine”,

4. după efectuarea acestor operaţiuni, „va solicita extras Carte Funciară şi certificat fiscal, va depune actele necesare perfectării contractului, va semna contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, va garanta împotriva evicţiunii şi va consimţi la înscrierea în Cartea Funciară a dreptului său de proprietate astfel dobândit”.

Chiar dacă toate aceste operaţiuni au fost cuprinse într-o singură frază din procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007, Curtea le-a împărţit într-o ordine cronologică firească pentru a putea fi evidenţiaţi paşii pe care inculpatul M.A., în calitate de mandatar, trebuia să-i efectueze în numele părţii vătămate B.H.I., în calitate de mandant, pentru a se realiza, în final, vânzarea-cumpărarea imobilului-teren pentru în privinţa căruia, aceleaşi părţi, încheiase antecontractul de vânzare-cumpărare privind aceeaşi suprafaţă şi analizat supra.

În condiţiile în care partea vătămată, Ia data de 8 martie 2007, s-a prezentat la Biroul Notarial Public C.E., solicitând autentificarea unei declaraţii prin care revoca „în întregime mandatul dat numiţilor M.A. şi M.E.M., cetăţeni români, prin procura autentificată nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. din Braşov”, inculpatul-mandatar M.A. nu mai putea acţiona în numele părţii vătămate-mandant B.H.I. pentru a efectua cele 4 operaţiuni menţionate cu două alin. mai sus, având doar la dispoziţie mijloacele juridice menţionate în prezenta secţiune la lit. A, pct. 1-3.

Faptul că inculpatul-mandatar M.A. nu mai putea acţiona potrivit procurii autentificate sub nr. X2 din 23 februarie 2007, a rezultat şi din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre acesta şi inculpatul T.V., din care Curtea a redat partea relevantă sub acest aspect:

T.V.: „Păi şi dacă el abandonează procedura, ce câştigi?” M.A.: „Cum?” T.V.: „Dacă abandonează procedura, ce câştigi?” M.A.: „Ce abandonează?” T.V.: „Procedura de obţinere a titlului şi aşa mai departe.”

Acesta a fost motivul pentru care inculpatul M.A., în urma convorbirii telefonice interceptate avute cu inculpatul T.V. prin care acesta din urmă i-a adus la cunoştinţă de revocarea procurii, „era foarte nervos” (declaraţie inculpata B.A.M.) şi a exercitat, ulterior, cu ajutorul inculpaţilor D.R., D.G.M., A.M.A. şi F.A., violenţe asupra părţii vătămate, în scopul revocării de către partea vătămată a declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care revocase mandatul dat soţilor M.A. autentificat de către inculpatul T.V. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007.

Inculpaţii au susţinut că, şi fără procură, inculpatul M.A. ar fi putut acţiona în vederea obţinerii titlului de proprietate, astfel că lipseşte folosul injust ca cerinţă esenţială a laturii subiective a infracţiunii de şantaj.

Este adevărat că inculpatul putea acţiona în numele părţii vătămate, însă doar prin intermediul unei acţiuni în justiţie, iar în privinţa unei asemenea acţiuni civile, astfel cum s-a arătat şi mai sus:

- necesita parcurgerea unei proceduri cu dublu grad de jurisdicţie, ceea ce presupunea o perioadă de timp;

- nu se ştia care era soluţia pe care instanţa ar fi pronunţat-o, nimeni, în nicio cauză, neputând fi sigur de o soluţie de admitere a acţiunii promovate;

- abia după rămânerea definitivă şi irevocabilă a unei hotărâri de admitere a unei astfel de acţiuni, inculpatul se putea prezenta şi solicita autorităţilor publice eliberarea titlului de proprietate.

Or, dacă procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007 nu ar fi fost revocată, inculpatul nu ar mai fi pierdut o astfel de perioadă de timp, perioadă în care preţul unui metru pătrat de teren variază, iar în ultima perioadă de timp, datorită crizei financiare la nivel mondial, sectorul imobiliar a fost cel mai grav afectat. Mai mult, potrivit chiar susţinerilor inculpatului, acesta se ocupa cu cumpărările şi vânzările ulterioare, a imobilelor-terenuri, în scopul realizării de profit, „Mă ocup cu vânzări şi cumpărări de terenuri, afaceri imobiliare, astfel că în decursul anului 2007 eram interesat de achiziţionarea de terenuri în zona B. din Municipiul Braşov” (declaraţie inculpat M.A.), în zona B. fiind situat şi I.N.C.D.C.S.Z. din Municipiul Braşov.

Folosul injust urmărit a fi dobândit de inculpatul M.A. rezultă şi din convorbirea telefonică interceptată dintre acesta şi inculpatul T.V., din care Curtea a redat o parte ce prezintă relevanţă sub acest aspect:

T.V.: „Să-ţi dea banii înapoi!” M.A.: „Păi mie (...)” T.V.: „Părerea mea!” M.A.: „(...) nu-mi convine să-mi iau banii înapoi.”

Dobândirea, în mod injust, a unui folos, pentru sine, de către inculpatul M.A., prin constrângerea părţii vătămate, pentru ca aceasta să revoce declaraţia prin care revocase mandatul soţilor M.A., îşi are izvorul şi în desfăşurarea evenimentelor din data de 21 februarie 2007, când inculpatul M.A. discută telefonic prima dată cu partea vătămată şi, de comun acord, stabilesc preţul de 50.000 de euro, după care inculpatul M.A. poartă o convorbire telefonică din care rezultă că îi solicită suma de 50.000 de euro unui anume S. pentru ca acesta să cumpere 2.000 metri pătraţi de teren, iar apoi, în cadrul unei alte convorbiri telefonice, inculpatul M.A. se laudă inculpatei B.A.M. de afacerile sale, în sensul că a cumpărat o suprafaţă de teren de 4 ha, dar el nu a dat nici un ban, deoarece suma necesară a obţinut-o din vânzarea a 2.000 de metri pătraţi din cele 4 ha.

Curtea a redat, în ordine cronologică, parte din aceste convorbiri telefonice care prezintă relevanţă sub acest aspect, convorbiri ce au avut loc la orele 13:08:19, 13:27:44 şi 13:48:22:

M.A.: „M.A. mă numesc. Sunt de la Braşov şi vă sun pentru terenu’ ce urmează a se dire (...) a vi se restitui la (...) mmm (...) I.N.C.D.C.S.Z. acolo, lângă Braşov.” B.H.I.: „Am înţeles. Păi, şi la ce sumă v-aţi gândit dumneavoastră ca avans?” M.A.: „Păi nu avans. Eu vă dau toţi banii.” M.A.: „Bun. Păi, atunci vă dau cincizeci de mii, acum (...)” M.A.: „Mai ai bani?”

S.: „Câţi?” M.A.: „Păi ca să mai cumperi nişte pământ.” S.: „Cât?” M.A.: „Păi cât vrei să mai cumperi? Nu mult (...) vreo două mii de metri.” S.: „Cincizeci de mii de euro?”

M.A.: „No bun, bun. Perfect atunci, pregăteşte banii. Spune-i Iu" notaru să mai facă actele şi-ţi mai dau două mii de metri, da?” M.A.: „Astăzi tocmai mi-am (...) Astăzi tocmai mi-am mai (...) mi-am mai mărit averea, înţelegi, în sensul că (...) Am cumpărat îîîî patru hectare de pământ acolo, deci mâine fac actele (...)”

B.A.M.: „Hai (...) Serios?” M.A.: „Cu (...) da (...) cu suma de trei sute de mii de euro. Da?”

M.A.: „(...) şi am vândut, deci ca să am bani. Am şi vândut din el 2000 metri pătraţi, am şi cumpărat patru hectare. Îţi dai seama ce, ce afacere?”

Din toate aspectele de mai sus, a rezultat cu claritate care au fost motivele ce au stat la baza manifestării de voinţă a inculpatului M.A. în scopul dobândirii, în mod injust şi pentru sine, a unui folos, prin constrângerea părţii vătămate să revină asupra declaraţiei de revocare a mandatului dat soţilor M.

În privinţa valorii folosului dobândit de inculpatul M.A., Curtea a reţinut că valoarea acestuia trebuie raportată atât la suprafaţa terenului obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv de 4,27 ha (42.270,00 metri pătraţi), cât şi la cota indiviză de ½ din această suprafaţă, iar în condiţiile din perioada respectivă valoarea folosului a fost de cel puţin 533.750 euro.

În cele ce urmează, Curtea a argumentat modalitatea de calcul avută în vedere la obţinerea sumei de 533.750 de euro:

- în primul rând, trebuie stabilită suprafaţa ce făcea obiectul antecontratului de vânzare-cumpărare, aceasta fiind „cota indiviză de ½ parte indiviză, din terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha.”. A rezultat o suprafaţă de 21.350,00 metri pătraţi;

- în al doilea rând, trebuie stabilit preţul pe metru pătrat clin zona respectivă. În adresa din 11 ianuarie 2008 emisă de SC D.S. SRL, s-a comunicat faptul că „în zona I.N.C.D.C.S.Z., Municipiul Braşov, valoarea unui metru pătrat de teren este cuprinsă între 30-110 euro”. Pe de altă parte, din convorbirea telefonică purtată între inculpatul M.A. şi un bărbat cu prenumele S., rezultă că, în data de 21 februarie 2007, inculpatul i-a vândut lui S. suprafaţa de 2.000 metri pătraţi cu suma de 50.000 de euro, rezultând un preţ de 25 euro/metru pătrat (convorbire redată în procesul-verbal). De asemenea, inculpatul, în aceeaşi zi, după ce a terminat convorbirea cu numitul S., o contactează pe inculpata B.A.M. căreia îi aduce la cunoştinţă că şi-a mărit averea cu 300.000 de euro, fără să plătească nimic, deoarece „ca să am bani. Am şi vândut din el 2000 metri pătraţi, am şi cumpărat patru hectare. Îţi dai seama ce, ce afacere?”. Tot în cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul îi comunică, relativ la aceeaşi suprafaţă de teren, un preţ de 45 de euro/metru pătrat, „Era scump, 45 de euro metru”.

- aşadar, Curtea a reţinut din cele de mai sus că se vehiculau 3 preţuri minime pe metru pătrat în zona respectivă: 25 de euro, 30 de euro şi 45 de euro.

- în aceste condiţii, Curtea a ales preţul minim, cel de 25 euro/metru pătrat

- 21.350,00 metri pătraţi x 25 de euro = 533.750 de euro.

Curtea nu a îmbrăţişat varianta oferită în apărare de inculpaţi, în sensul că nu s-ar fi urmărit dobândirea în mod injust a unui folos. Curtea a avut în vedere faptul că intenţia specială de a şantaja, ce constituie latura subiectivă a şantajului, este îndeplinită potrivit legii, chiar şi în situaţia în care folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust, în acest sens, decizia penală nr. 343 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

De asemenea, chiar inculpatul M.A., în cuprinsul primei declaraţii din cursul urmăririi penale a menţionat că a „luat decizia de a sta de vorbă cu B.H.I. pentru a afla ce l-a determinat să revoce procura, act fără de care nu mai puteam continua procedura de obţinere a titlului de proprietate în vederea intrării în posesie a terenului”.

VI. Schimbarea încadrării juridice.

În rechizitoriu, în sarcina inculpatului M.A., s-a reţinut că, în data de 12 martie 2007, în calitate de preşedinte al organizaţiei municipale Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, cu intenţie, a determinat pe inculpaţii F.A., D.G.M., D.R. şi A.G.D., să lipsească de libertate partea vătămată B.H.I. în mod ilegal. Încadrarea juridică dată de procuror a fost cea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, din care a rezultat că inculpaţii F.A., D.G.M., D.R. şi A.G.D., la instigarea inculpatului M.A., I-au lipsit de libertate, prin răpire, pe partea vătămată B.H.I., Curtea, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.A., din infracţiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzut de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat Ia art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., în forma răpirii şi comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună. Totodată, în baza aceloraşi considerente de fapt şi de drept, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpaţiior F.A., D.G.M., D.R. şi A.G.D., din infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.A.M., în rechizitoriu, în sarcina acesteia s-a reţinut că:

- în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, în cursul zilei de 12 martie 2007, fără să fi avut o înţelegere stabilită cu inculpatul M.A., i-a furnizat acestuia date confidenţiale despre clienţii pentru care cabinetul de avocatură Ia care lucrează acorda asistenţă juridică, în mod special referitor la negocierile purtate cu parte vătămată B.H.I., pentru a-i asigura infractorului folosul material în cuantum de minim 255.000 euro. Din punct de vedere juridic, s-a apreciat că această faptă realizează conţinutul infracţiunii în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, respectiv favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 264 C. pen.

- totodată, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, în data de 24 ianuarie 2008 când a fost audiată în calitate de martor în cauza penală nr. 51/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, a făcut afirmaţii mincinoase. Din punct de vedere juridic, s-a apreciat că această faptă realizează conţinutul infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

Prin art. 264 C. pen., legiuitorul a incriminat fapta de favorizare a infractorului, în două variante:

- favorizarea personală, adică ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei şi

- favorizarea reală, adică ajutorul dat unui infractor pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infracţiunii.

Curtea a reţinut atât din analiza rezoluţiei de începere a urmăririi penale, cât şi din analiza rechizitoriului întocmit în cauză, că activitatea ce i se impută inculpatei se încadrează în cea de-a doua variantă, respectiv varianta favorizării reale.

Potrivit doctrinei, în cazul favorizării reale, pentru ca ajutorul dat unui infractor să constituie elementul material al infracţiunii, trebuie ca acel ajutor să fie dat pentru a asigura folosul sau produsul infracţiunii. „A asigura” înseamnă a pune în siguranţă, a pune în afara oricărui pericol, a înlătura pericolul pierderii folosului sau produsului infracţiunii. Prin „folosul infracţiunii” înseamnă orice profit, orice avantaj (nu numai cele evaluate economic) obţinut prin săvârşirea infracţiunii, care este susceptibil de a fi asigurat prin ajutorul dat de o altă persoană.

Or, în lumina argumentelor avute în vedere la reţinerea stării de fapt, Curtea a reţinut că activitatea inculpatei B.A.M. este legată faptul că a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată în prezenta cauză. În condiţiile în care favorizarea are caracterul de incriminare generală, dar subsidiară, ajutorul dat de către inculpata B.A.M. inculpatului M.A. nu poate primi calificarea juridică de favorizarea infractorului, câtă vreme legiuitorul, prin dispoziţiile C. pen., a incriminat o ipoteză specială de favorizare, în cazul nostru cea de mărturie mincinoasă.

În lumina acestor aspecte, Curtea, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei B.A.M., din infracţiunile de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. şi mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., în infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

În lumina aspectelor de fapt şi de drept de mai sus, Curtea, reţinând că infracţiunile de şantaj, lipsire de libertate şi mărturie mincinoasă există în materialitatea lor şi au fost comise cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, a respins ca neîntemeiate argumentele aduse de inculpaţi, în sensul de a se constata că faptele nu există ori că nu au fost întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

VII. În lumina probatoriului administrat, Curtea a reţinut că, în drept:

1. fapta inculpatului M.A., care, în data de 12 martie 2007, în calitate de preşedinte al organizaţiei municipale Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, a constrâns partea vătămată B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., spre a dobândi în mod injust, un folos material pentru sine de cel puţin 533.750 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prevăzute de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

2. fapta aceluiaşi inculpat M.A., care în data de 12 martie 2007, cu intenţie, i-a determinat pe inculpaţii F.A., D.G.M., D.R. şi A.G.D. să lipsească de libertate, în mod ilegal şi timp de aprximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.;

3. fapta inculpatului D.R., care în data de 12 martie 2007, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puţin 533.750 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

4. fapta aceluiaşi inculpat D.R., care în data de 12 martie 2007, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpaţii F.A., D.G.M. şi A.G.D., a lipsit de libertate, în mod ilegal şi timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.;

5. fapta inculpatului D.G.M., care în data de 12 martie 2007, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puţin 533.750 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

6. fapta aceluiaşi inculpat D.G.M., care în data de 12 martie 2007, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpaţii F.A., D.R. şi A.G.D., a lipsit de libertate, în mod ilegal şi timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.;

7. fapta inculpatului A.G.D., care în data de 12 martie 2007, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puţin 533.750 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

8. fapta aceluiaşi inculpat A.G.D., care în data de 12 martie 2007, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpaţii F.A., D.R. şi D.G.M., a lipsit de libertate, în mod ilegal şi timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.;

9. fapta inculpatului F.A., care în data de 12 martie 2007, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puţin 533.750 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

10. fapta aceluiaşi inculpat F.A., care în data de 12 martie 2007, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpaţii D.R., D.G.M. şi A.G.D., a lipsit de libertate, în mod ilegal şi timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.;

11. fapta inculpatului A.M.A., care în data de 12 martie 2007, în calitate de preşedinte al organizaţiei judeţene Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroului Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puţin 533.750 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

12. fapta inculpatei B.A.M., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, care în data de 24 ianuarie 2008, când a fost audiată în calitate de martor în cauza penală nr. 51/P/2007 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată în vederea aflării adevărului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 260 C. pen.;

13. fapta inculpatului T.V., notar public în circumscripţia Curţii de Apel Braşov, care în data de 12 martie 2007, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul M.A., prin activităţi specifice complicităţii morale, atât anterioare, cât şi concomitente, să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007, pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puţin 533.750 de euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

VIII. Individualizarea judiciară a pedepselor.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce li se vor stabili inculpaţilor pentru infracţiunile concurente săvârşite, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. ce reglementează criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

A. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i se vor stabili inculpatului M.A., Curtea a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, un criteriu deosebit de important constituidu-l calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipale Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat. Gravitatea infracţiunilor comise este pusă în evidenţă şi de faptul că acestea au fost săvârşite într-un loc public şi au generat o reacţie de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracţională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust pentru sine, cât şi faptul că lipsirea de libertate a părţii vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită, la instigarea inculpatului M.A., pentru a o determina să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Nu s-a făcut abstracţie nici de atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite şi care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluţionarea conflictului de drept.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului M.A., pentru comiterea infracţiunii de şantaj, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate sub forma instigării, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite şi i s-a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatului M.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul M.A. a executat-o, a fost scăzută perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

B. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i s-au stabilit inculpatului D.R., Curtea a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, într-un loc public şi generarea unei reacţii de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracţională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., cât şi faptul că lipsirea de libertate a părţii vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită pentru a o determina să revină asupra eclaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului D.R., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite şi i s-a aplicat inculpatului D.R. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatului D.R. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul D.R. a executat-o, a fost scăzută perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul D.R. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

C. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i s-au stabilit inculpatului D.G.M., Curtea a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, într-un loc public şi generarea unei reacţii de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracţională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., cât şi faptul că acesta, ca urmare a rugăminţii inculpatului M.A. de a i se oferi ajutorul, l-a contactat telefonic pe inculpatul A.G.D. şi l-a anunţat, despre acelaşi ajutor, şi pe inculpatul A.M.A. când acesta din urmă se afla la spălătoria auto de pe str. A. din Muncipiul Braşov. Gravitatea infracţiunilor comise rezultă şi din faptul că lipsirea de libertate a părţii vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită pentru a o determina să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Nu se poate face abstracţie nici de atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite şi care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluţionarea conflictului de drept.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului D.G.M., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite şi i s-a aplicat inculpatului D.G.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatului D.G.M. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul D.G.M. a executat-o, a fost scăzută perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul D.G.M. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

D. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i s-au stabilit inculpatului A.G.D., Curtea a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, într-un loc public şi generarea unei reacţii de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracţională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., cât şi faptul că lipsirea de libertate a părţii vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită pentru a o determina să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului A.G.D., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite şi i s-a aplicat inculpatului A.G.D. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatului A.G.D. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul A.G.D. a executat-o, a fost scăzută perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul A.G.D. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

E. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i s-au stabilit inculpatului F.A., Curtea a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, într-un Ioc public şi generarea unei reacţii de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracţională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu a trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., cât şi faptul că lipsirea de libertate a părţii vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită pentru a o determina să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului F.A., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite şi i s-a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatului F.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul F.A. a executat-o, a fost scăzută perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul F.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

F. În procesul de individualizare judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului A.M.A., Curtea a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunii comise de acesta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, într-un loc public şi generarea unei reacţii de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracţională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu a trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., ca urmare a ajutorului acestui inculpat, pentru a o determina pe partea vătămată să revină asupra declaraţiei autentificate Ia Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

În raport de aceste repere, Curtea a aplicat inculpatului A.M.A., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii, pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatului A.M.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul A.M.A. a executat-o, a fost scăzută perioada reţinerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul A.M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, faţă de acelaşi inculpat a fost luată, în cursul judecăţii, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

G. În procesul de individualizare judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatei B.A.M., Curtea a reţinut gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise de aceasta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unui conflict de drept ce priveşte cauze de corupţie, prin faptul că a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată în vederea aflării adevărului.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat că executarea unei pedepse principale de 1 an închisoare, în condiţiile art. 81 C. pen., a fost de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatei pentru respectarea valorilor sociale ocrotite de lege, constituind un avertisment pentru aceasta că nu va mai săvârşi infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatei B.A.M. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei B.A.M. a fost dispusă pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

H. În procesul de individualizare judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului T.V., Curtea a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunii comise de acesta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, prin folosirea unui limbaj, a unor expresii şi îndemnuri (după ce inculpatul M.A. luase hotărârea infracţională) care se circumscriu activităţilor specifice complicităţii morale, atât anterioare, cât şi concomitente („Duceţi-l şi să revoce revocarea”). Un criteriu deosebit de important l-a constituit calitatea sa de notar public şi faptul că, prin activitatea desfăşurată de acesta, este îndeplinit un serviciu de interes public. De asemenea, nu a trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., ca urmare a ajutorului acestui inculpat, pentru a o determina pe partea vătămată să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. şi fostei sale soţii, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de acest inculpat.

În raport de aceste repere, Curtea a aplicat inculpatului T.V., pentru comiterea infracţiunii de şantaj sub forma complicităţii morale, pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatului T.V. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că, în perioada 5 februarie-7 martie 2008, faţă de inculpatul T.V. a fost luată în cursul urmăririi penale măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

IX. Acţiunea civilă promovată de partea civilă B.H.I.

Partea vătămată B.H.I. s-a constituit parte civilă în cauză, prin cererea de la dosarul de urmărire penală, solicitând suma de 45.000 de euro cu titlu de despăgubiri, fără a preciza dacă acestea sunt solicitate cu titlu de daune morale şi/sau materiale.

Partea civilă nu a fost prezentă decât la un singur termen de judecată când a fost audiată de instanţă în condiţiile art. 77¹ C. proc. pen. raportat la art. 86⁵C. proc. pen., fiind reprezentată de un avocat ales.

Partea civilă nu a înţeles să solicite instanţei administrarea de probe sub aspectul constituirii de parte civilă, deşi a beneficiat de asistenţă juridică din partea unui avocat ales.

Prin dispoziţiile art. 998-999 C. civ. în vigoare la data de 23 februarie 2007, a fost reglementată răspunderea pentru fapta proprie, iar prin dispoziţiile art. 1003 C. civ., a fost concretizat caracterul solidar al răspunderii persoanelor cărora le-a fost imputabilă cauzarea prejudiciului.

Din aceste prevederi legale, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, a rezultat că au fost întrunite cumulativ următoarele condiţii:

- existenţa unui prejudiciu,

- existenţa unei fapte ilicite,

- existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu,

- existenţa vinovăţiei celui/celor care a/au cauzat prejudiciul.

Având la bază probatoriul administrat în cauză, Curtea a reţinut că nu au fost îndeplinite cerinţele angajării răspunderii civile delictuale cu caracter solidar, partea civilă nefăcând dovada existenţei unui prejudiciu, nici moral, nici material, cu atât mai mult cu cât nu a menţionat cu ce titlu a fost solicitată despăgubirea în cuantum de 45.000 de euro.

Pe cale de consecinţă, Curtea a respins ca nefondată acţiunea civilă promovată de partea civilă B.H.I.

X. Curtea a constatat că, prin încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2009, s-a dispus, în baza art. 77¹ alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 86⁵ C. proc. pen., supravegherea domiciliului sau reşedinţei părţii vătămate B.H.I. şi însoţirea acesteia de la şi până la instanţa de judecată la termenele pentru care a fost citat.

Având în vedere atât limbajul folosit de inculpaţii M.A. şi A.G.D. în cadrul unei convobiri telefonice, din conţinutul căreia a rezultat partea vătămată este „sacul de rahat” la care trebuia „umblat mai mult”, în sensul că trebuia să fie bătut mai tare decât în 12 martie 2007, iar în situaţia în care „mai face prostii”, adică nu s-au conformat celor la care a fost constrâns (în sensul revocării declaraţiei autentificate de Biroul Notarial Public C.E. în data de 8 martie 2007), nimic nu i-a împiedicat pe inculpaţi să „îi facem o vizită acasă”, cât şi aspectele menţionate de partea vătămată în cursul judecăţii, măsura dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2009 a fost menţinută.

Împotriva sentinţei Curţii de Apel Braşov au declarat recurs inculpaţii M.A., D.R., D.G.M., A.G.D., F.A., A.M.A., B.A.M., T.V. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 1, 9, 18 şi 14 C. proc. pen. Motivele au fost expuse în partea introductivă a deciziei. Examinând sentinţa penală atacată sub aspectul criticilor formulate şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că recursurile declarate de inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. şi B.A.M. sunt nefondate.

În urma analizării materialului probator administrat, corect, s-a apreciat că vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de şantaj prevăzute de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., instigare la lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., complicitate la şantaj prevăzută de art. 26 C. pen. raportat Ia art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.

Acţiunile infracţionale ale inculpaţilor au fost dovedite cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere declaraţiile părţii vătămate B.H.I., martorilor C.S., C.E., C.C., B.M., A.E.A., R.I.C.M., S.A.M., Z.M.N., coroborate cu procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice.

Cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanţa a reţinut o anumită situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situaţie de fapt. Eroarea de fapt există şi atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe şi nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esenţială, în sensul că a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

În cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

Probele administrate au relevat că la data de 23 februarie 2007, partea vătămată B.H.I. a încheiat cu inculpatul M.A. contractul de vânzare-cumpărare de drepturi, autentificat de inculpatul T.V., notar public în circumscripţia Curţii de Apel Braşov.

Conform contractului, partea vătămată B.H.I. a vândut inculpatului M.A. dreptul său de restituire în natură a proprietăţii asupra cotei indivize de Vi din terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha, conform hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei Judeţene Braşov emisă în temeiul Legii nr. 18/1991. Prin acelaşi act, B.H.I. s-a obligat ca în cazul în care titlul de proprietate al terenului va fi eliberat pe numele său, să încheie de îndată cu cumpărătorul, M.A., contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul respectiv.

Preţul de 45.000 euro a fost achitat de inculpatul M.A. părţii vătămate, conform contractului.

La aceeaşi dată, prin procură specială nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de notarul public, inculpatul T.V., partea vătămată B.H.I. l-a împuternicit pe inculpatul M.A. ca în numele său să solicite şi să obţină reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafaţă de 4, 27 ha.

La data de 8 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a prezentat la Biroul notarului Public C.E., solicitând autentificarea declaraţiei, conform căreia revocă în întregime procura specială autentificată de notarul public T.V. dată inculpatului M.A., prin adresa din 9 martie 2007, fiind transmisă o copie a declaraţiei părţii vătămate Biroului notarului public T.V. pentru efectuarea de menţiuni.

La data de 12 martie 2007, inculpatul T.V., primind adresa l-a sunat pe inculpatul M.A., comunicându-i că partea vătămată B.H.I. i-a revocat procura specială prin care-l împuternicea să obţină reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafaţă de 4, 27 ha.

După ce a aflat de la inculpata B.A.M. că partea vătămată B.H.I. se afla în Braşov la Biroul Notarului Public B.V., unde încheia un contract de vânzare-cumpărare, inculpatul M.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul D.G.M., ce era însoţit de fratele său D.R., cât şi cu inculpaţii F.A., A.G.D. şi A.M.A.

Conform interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpaţi din 12 martie 2007 (detaliate atât în rechizitoriu cât şi în sentinţa instanţei de fond) a reieşit că inculpatul M.A. le-a comunicat inculpaţilor D.G.M., F.A. şi A.G.D. că a fost înşelat cu suma de 45.000 euro prin revocarea procurii de către partea vătămată, cerându-le să se întâlnească la biroul notarului B.V., unde se afla B.H.I. şi „o să vedem ce facem, că-i rup capul”.

Astfel, în jurul orelor 16:40, inculpatul M.A. însoţit de inculpaţii D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. şi A.G.D. au intrat în sediul Biroului Notarului Public B.V., unde în prezenţa martorilor C.C., B.M., A.E.A., R.I.C.M., au exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate B.H.I., au scos-o cu forţa din biroul notarial şi au urcat-o într-un autoturism în care se aflau inculpaţii D.G.M., D.R., F.A. şi A.G.D. pentru a fi dusă la Biroul Notarial Public C.E. unde urma să-şi revoce declaraţia din 8 martie 2007 prin care revocase mandatul dat inculpatului M.A.

Urmare a constrângerii inculpaţilor, la data de 14 martie 2007, partea vătămată B.H.I. a autentificat o altă procură din 14 martie 2007 Ia Biroul Notarial Public L., conform căreia l-a împuternicit pe M.A. să obţină reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului arabil în suprafaţă de 4,27 ha.

În esenţă, inculpaţii M.A., D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. şi A.G.D. recunosc că s-au deplasat Ia Biroul Notarului Public B.V. unde se afla partea vătămată B.H.I. dar neagă exercitarea actelor de violenţă asupra acesteia, solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 Iit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că faptele nu există. De asemenea, au susţinut că leziunile suferite de partea vătămată s-au datorat neatenţiei acesteia care s-a împiedicat şi s-a lovit cu capul de balustrada scărilor de acces în notariat.

Apărările formulate sunt înlăturate de depoziţiile părţii vătămate, coroborate cu cele ale martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M. şi C.C. şi interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpaţi din cuprinsul cărora a reieşit că partea vătămată B.H.I. a fost bătută violent, cu pumnii şi picioarele (...) în holul biroului notarial, fiecare inculpat aplicându-i lovituri „cam zece, fiecare i-a dat câte două (...)” (potrivit interceptării convorbirii telefonice dintre inculpatul M.A. şi B.A.M.).

Apoi, partea vătămată a fost scoasă cu forţa din notariat şi urcată într-un autoturism de teren, martorii A.E.A., B.M., R.I.C.M., C.C., (care l-a şi identificat pe inculpatul M.A.) relatând că B.H.I. a fost lovit de „bărbaţii solizi care intraseră în biroul notarial şi urcat cu forţa într-un autoturism de teren”. Inculpaţii D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. şi A.G.D. inclusiv inculpatul M.A. au recunoscut că au intrat în biroul notarial unde se afla B.H.I., iar interceptările convorbirilor telefonice au confirmat că inculpatul M.A. le-a cerut inculpaţilor D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. şi A.G.D. să se deplaseze la biroul notarial pentru că partea vătămată îl înşelase cu suma de 45.000 euro, prin revocarea procurii.

De altfel, în discuţia avută cu inculpata B.A.M., inculpatul M.A. recunoaşte că l-au „răpit” pe B.H.I. şi umplut de sânge, fiecare dintre inculpaţi, aplicându-i câte două lovituri („dar l-am luat cu totul, (...) l-am răpit (...) e plin de sânge (...) cam zece, fiecare i-a dat câte două”).

Aşadar, partea vătămată a fost urcată cu forţa de către inculpaţii D.G.M., D.R. şi A.G.D. în autoturismul condus de inculpatul F.A. pentru a fi dusă la biroul notarului C.E. şi a revoca declaraţia din 8 martie 2007, de revocare a procurii speciale dată inculpatului M.A.

În acest sens, depoziţiile părţii vătămate se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpaţii M.A., F.A., B.A.M. şi T.V. Astfel, M.A. îi comunică inculpatei B.A.M. că se află într-un alt autoturism împreună cu A.M.A., precizându-i „noi suntem cu altă maşină, l-au luat băieţii şi mergem (...) la notar cu el”.

Pentru că biroul notarului C.E. era închis pentru renovare, iar inculpatul T.V. lipsea de la biroul său, partea vătămată a fost dusă Ia spălătoria auto de pe str. Albă din Braşov, lovită şi ameninţată în continuare de inculpaţi aproximativ 2 ore pentru a-şi revoca declaraţia de revocare a procurii speciale. Se au în vedere în acest sens declaraţiile părţii vătămate coroborate cu interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpaţilor M.A., B.A.M. şi F.A..

Lipsirea de libertate a părţii vătămate a durat aproximativ 2 ore, cum rezultă atât din depoziţia părţii vătămate, cât şi convorbirea inculpatului M.A. purtată cu o persoană C1, căreia îi spune că s-a ocupat „trei ore de unu” care l-a înşelat cu 45.000 euro prin revocarea unei procuri.

După eliberarea părţii vătămate, M.A. a sunat-o spunându-i că regretă cele întâmplate „îmi pare rău că s-au întâmplat toate chestiile astea, dar crede-mă că numai tu eşti de vină”.

În seara aceleiaşi zile, inculpatul M.A. i-a sunat pe inculpaţii F.A. şi A.G.D. mulţumindu-le pentru ajutorul primit în constrângerea părţii vătămate, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică a inculpaţilor („dragule, vroiam să-ţi mulţumesc (...) ai văzut ce-a putut să facă imbecilul acela”; A.G.D. oferindu-se ca în caz de nevoie să-i facă o vizită acasă părţii vătămate „dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă”;).

Urmare a violenţelor şi ameninţărilor exercitate asupra sa, la data de 14 martie 2007 partea vătămată B.H.I. s-a prezentat la Biroul Notarului Public L. din Bucureşti, unde martora Z.M.N., notar în cadrul L. a autentificat procura din 14 martie 2007. Conform înscrisului, partea vătămată îl împuternicea pe inculpatul M.A. ca în numele său să solicite şi să obţină reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei indivize de ½ din terenul arabil în suprafaţă de 4,27 ha, în baza Legii nr. 1/2000 şi a cererii din 1998, de restituire în natură.

La data de 19 iunie 2007, inculpatul M.A. s-a prezentat Comisiei locale Braşov de aplicare a Legii fondului funciar cu ocazia punerii în posesie pentru suprafaţa de 4,27 ha, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare drepturi încheiat cu partea vătămată. Pentru punerea în posesie, a prezentat Comisiei locale procura autentificată de inculpatul T.V., astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie din 19 iunie 2007.

În recurs, inculpatul A.M.A., prin apărător a susţinut, în esenţă, că din conţinutul convorbirilor telefonice nu au rezultat aspecte concludente cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat, complicitate la şantaj prevăzut de art. 26 raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C. pen., cu toate că nu a negat în nici un moment deplasarea şi prezenţa sa la sediul Biroul Notarial Public B.V.; convorbirile telefonice au fost înregistrate într-un alt Dosar nr. 42/P/2006 aflat pe rolul D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov, iar folosirea lor ca probe în acuzare în prezenta cauză în lipsa unei disjungeri este nelegală, solicitându-se înlăturarea acestora din materialul probator în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.; inculpaţii şi martorii audiaţi în cauză nu fac referiri la inculpatul A.M.A., care nu a realizat acte de complicitate la activitatea inculpatului M.A. şi nu a cunoscut că acesta va săvârşi o faptă penală; la biroul notarial nu a exercitat violenţe sau ameninţări asupra părţii vătămate, iar la două zile de la momentul agresiunii, respectiv la 14 martie 2007, partea vătămată i-a dat inculpatului M.A. o nouă procură, în Bucureşti fără ca inculpatul A.M.A. să fi avut cunoştinţă de o asemenea împrejurare.

De asemenea, s-a susţinut că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, D.N.A., întrucât inculpaţii A.M.A. şi M.A. nu deţineau la momentul faptelor funcţii de conducere într-un partid politic, conform înscrisurilor depuse la dosar. Prin urmare, s-a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

Probele administrate au dovedit săvârşirea infracţiunii de complicitate la şantaj prevăzut de art. 26 raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. de către inculpatul A.M.A., contrar celor susţinute de apărare.

Din interceptarea convorbirilor telefonice din data de 12 martie 2007, dintre inculpatul M.A. şi ceilalţi inculpaţi, cât şi dintre M.A. şi A.M.A. a reieşit că după ce M.A. a aflat de Ia inculpaţii T.V. şi B.A.M. că partea vătămată i-a revocat procura şi se afla într-un notariat din Braşov, a luat legătura telefonic cu A.M.A., căruia i-a adus la cunoştinţă că partea vătămată l-a înşelat prin revocarea procurii. Astfel, i-a cerut să se deplaseze de îndată la notarul B.V., unde se afla partea vătămată. De asemenea, l-a atenţionat să-şi ascundă maşina pentru a nu fi observat şi l-a încunoştiinţat că urmează să sosească şi el împreună cu ceilalţi inculpaţi [în acest sens M.A., adresându-i-se lui A.M.A.: mergi repede la notărita B.V. (...) ala ne-a tras ţeapă (...) ne-a revocat procura (...) papagalul ăla şi-i la notăriţa B.V., (...) deci a revocat procura noastră de 2 hectare (...) dar vezi să nu-ţi vadă maşina, trage-o undeva acolo că (...) vin şi eu acolo cu băieţii, da? Da”].

În aceste condiţii, inculpatul A.M.A., urmând indicaţiile primite, s-a deplasat la biroul notarial, parcând autoturismul pe str. O. şi aşteptând sosirea celorlalţi inculpaţi „în scara de vizavi” a imobilului (astfel A.M.A. îi comunica telefonic inculpatului M.A. „eu am parcat maşina prin spate (...) nu e nicio problemă, eu am intrat în scara de vizavi”).

Totodată, A.M.A. îl anunţă pe M.A. că partea vătămată împreună cu însoţitorii săi se aflau la biroul notarial „ăştia-s aicea (...) cu maşinile de Bucureşti”, inculpatul M.A. comunicându-i că urmează să sosească într-acolo împreună cu ceilalţi inculpaţi „stai acolo că vin şi băieţii”.

În continuare, cei şase inculpaţi, M.A., A.M.A., D.R., D.G.M., A.G.D. şi F.A., s-au întâlnit în faţa Biroului notarial şi au intrat în sediul acestuia, aspect necontestat de inculpatul A.M.A., confirmat de martorii B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C., partea vătămată B.H.I. şi inculpaţi.

Deşi inculpatul A.M.A. a negat că a lovit partea vătămată, atât martorii cât şi partea vătămată au atestat că aceasta a fost lovită cu pumnii şi picioarele de persoanele (inculpaţii) care intraseră în notariat şi urcată cu forţa în autoturismul condus de F.A., însoţită de inculpaţii D.R., D.G.M. şi A.G.D., pentru a putea fi dusă la biroul notarial C.E. şi revoca declaraţia de revocare a procurii. În acest sens, sunt depoziţiile părţii vătămate „am fost repede umplut de sânge care îmi curgea din urechi, nas şi gură” „nu înainte ca indivizii ce mă însoţeau să mă ducă la Biroul Notarial Public C.E., unde urma să revoc revocarea, după cum dispusese M.A.”, coroborate cu relatările martorilor A.E.A., B.M., R.I.C.M., C.C., „a fost bătut de bărbaţii solizi care intraseră în biroul notarial (inculpatul A.M.A. a confirmat că a intrat în notariat împreună cu ceilalţi inculpaţi), şi urcat cu forţa într-un autoturism de teren” şi convorbirile interceptărilor telefonice ale inculpaţilor M.A., B.A.M., F.A. „l-am luat cu totul (...) l-am răpit (...) e plin de sânge (...)” „l-au luat băieţii şi mergem (...) la notar cu el să vedem (...) ce acte mai facem noi azi”.

În acest timp, inculpatul M.A. se afla împreună cu A.M.A. într-o altă maşină, ceea ce reiese din convorbirea telefonică dintre M.A. şi B.A.M. „noi suntem cu altă maşină (...) nu e nimeni lângă mine (...) nu e nimeni, e A.M.A. lângă mine, atâta, e A.M.A., că restul sunt pe partea cealaltă a drumului şi maşina cu acesta vine-ncoace acuma”. Or, A.M.A. era porecla inculpatului A.M.A., după cum chiar acesta a recunoscut. Aşadar, în autoturism se aflau numai inculpaţii M.A. şi A.M.A., iar acesta din urmă a cunoscut că partea vătămată se afla într-un alt autoturism împreună cu ceilalţi inculpaţi şi urma să fie dusă la notariat pentru a-şi revoca declaraţia de revocare a procurii.

În acest sens, inculpatul M.A., în prezenţa inculpatului A.M.A. îi precizează telefonic inculpatului T.V. că „îl ducem Ia notar (...) să revoce o procură (...) să revoce revocarea”.

Ca atare, s-a dovedit că inculpatul A.M.A. l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., exercitând acte de violenţă împreună cu ceilalţi inculpaţi pentru ca aceasta să facă ceva, să semneze un act de revocare a declaraţiei de revocare a procurii dată inculpatului M.A., împrejurare cunoscută de inculpatul A.M.A. În acest sens, inculpatul A.M.A. a aflat de la M.A. motivul deplasării sale la biroul notarial împreună cu ceilalţi inculpaţi unde se afla partea vătămată, o dată ce i-a comunicat că „ala ne-a tras ţeapă (...) ne-a revocat procura noastră de 2 hectare”. De asemenea, a cunoscut că partea vătămată după ce a fost urcată cu forţa în autoturismul condus de F.A. urma să fie dusă la notariat pentru ca „să revoce revocarea”, de vreme ce M.A., în prezenţa inculpatului A.M.A. îi comunica telefonic acest fapt inculpatului T.V.

Împrejurarea relevată de apărare, în sensul că nu a cunoscut că Ia două zile de la agresiunea părţii vătămate, aceasta a autentificat procura prin care îl împuternicea pe M.A. să solicite reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului, nu are nicio relevanţă sub aspectul răspunderii penale a inculpatului.

S-a dovedit prin interceptarea convorbirilor telefonice că A.M.A. a cunoscut scopul deplasării părţii vătămate la notariat, contrar voinţei sale (în urma exercitării de violenţe) anume de a „revoca revocarea” procurii dată inculpatului M.A., infracţiunea subzistând indiferent dacă folosul urmărit spre a fi dobândit de M.A. prin revocarea unui act era just sau injust.

Prin urmare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la şantaj prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., în cauză fiind incidente şi dispoziţiile art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatul A.M.A. avea calitatea de preşedinte al Organizaţiei judeţene Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, iar inculpatul M.A. de preşedinte al Organizaţiei Municipale Braşov a Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de şantaj prevăzută la art. 194 C. pen., în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani.

Conform art. 1 din Legea nr. 78/2000, prezenta lege se aplică şi persoanelor care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică (...).

Având în vedere că inculpaţii A.M.A. şi M.A. la data faptelor deţineau funcţii de conducere în Partidul Noua Generaţie-Creştin Democrat, sunt aplicabile dispoziţiile art. 13¹ din Legea nr. 78/2000.

În conformitate cu dispoziţiile art. 91² alin. (5) C. proc. pen., convorbirile sau comunicările interceptate sau înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute în art. 91¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. [infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, infracţiuni contra siguranţei naţionale (...) infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 (...) alte infracţiuni grave].

Potrivit dispoziţiilor legale enunţate interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor din prezenta cauză au fost folosite din Dosarul nr. 42/P/2006 al D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov pentru că din cuprinsul acestora au rezultat date şi informaţii concludente şi utile cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor de şantaj, instigare la lipsirea de libertate în mod nelegal, complicitate la şantaj, ş.a. prevăzute de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 25 raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

Infracţiunile enunţate sunt infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, infracţiuni grave şi prevăzute de Legea nr. 78/2000, asimilate infracţiunilor de corupţie, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 91² alin. (5) C. proc. pen.

Susţinerea apărării, în sensul că pentru folosirea interceptărilor convorbirilor telefonice dintr-o altă cauză penală, era necesară disjungerea acestora, nu are corespondent în dispoziţiile procesual penale, în sensul că nu există nicio prevedere legală care să condiţioneze utilizarea acestora de emiterea unei dispoziţii de disjungere de către procuror.

Instituţia disjungerii reglementată de art. 38 C. proc. pen. se referă la cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi de conexitate când procurorul sau instanţa pot dispune în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei astfel că, judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat.

Aşadar, disjungerea nu are nicio legătură cu interceptarea convorbirilor telefonice folosite dintr-o altă cauză penală reglementate de dispoziţiile art. 91² alin. (5) C. proc. pen., astfel că mijloacele de probă au fost obţinute legal şi pot fi folosite în procesul penal.

Critica apărării referitoare la necompetenţa materială a D.N.A. în efectuarea urmăririi penale motivat de faptul că niciunul dintre inculpaţi nu a deţinut funcţii de conducere într-un partid politic, este nefondată. În acest sens, se invocă adresele din 30 ianuarie 2008 şi din 28 februarie 2013 emise de Partidul Noua Generaţie-Creştin Democrat, conform cărora inculpaţii M.A. şi A.M.A. nu au deţinut şi nu deţin nicio funcţie în cadrul partidului.

Înscrisurile depuse la dosar în cursul urmăririi penale dovedesc contrariul, anume că ambii inculpaţi M.A. şi A.M.A. la data faptelor, martie 2007, deţineau funcţii de conducere în Partidul Noua Generaţie-Creştin Democrat.

Astfel, potrivit paginilor oficiale web ale Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat, inculpatul A.M.A. figura ca preşedinte al Organizaţiei judeţene al partidului, Filiala Braşov, iar inculpatul M.A. ca preşedintele Organizaţiei Municipiului Braşov al partidului.

Din registrul partidelor politice, aflat la grefa Tribunalului Bucureşti, în Dosarele nr. 31462/3/2007, nr. 8594/3/2007, nr. 43/P/2005, referitoare la Partidul Noua Generaţie-Creştin Democrat reiese că la sesiunea din 8 iulie 2005 al Consiliului Naţional al partidului a participat şi inculpatul M.A., Filiala Braşov, fără a avea drept de vot.

De asemenea, la data de 14 septembrie 2007, la Consiliul Naţional al Partidului a participat A.M.A. în calitate de preşedinte al Filialei Braşov, iar conform procesului verbal din 6 martie 2007, la Bucureşti s-a desfăşurat şedinţa Consiliului Naţional al Partidului Noua Generatie-Creştin Democrat unde a participat inculpatul A.M.A. în calitate de preşedinte al Filialei Braşov, semnând de participare.

Atâta vreme cât documente oficiale emise de Partidul Noua Generaţie-Creştin Democrat depuse la Tribunalul Bucureşti şi consemnate în registrul partidelor politice, conform art. 24 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice atestă că la data de 6 martie 2007, inculpatul A.M.A. era preşedintele Filialei Braşov al partidului, adresele emise ulterior în sensul contrar nu pot dovedi conţinutul nereal al acestora.

În recurs, a fost depus un raport de expertiză grafoscopică extrajudiciară care a concluzionat că semnăturile de pe documentele oficiale ale partidului depuse la Tribunalul Bucureşti nu au fost executate de inculpaţii M.A. şi A.M.A.

Expertiza extrajudiciară, făcută la cererea inculpaţilor M.A. şi A.M.A., după cum se consemnează în preambulul înscrisului este lipsit de valoare probatorie şi nu constituie mijloc de probă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (1) C. proc. pen., numai expertizele sunt mijloace de probă, iar potrivit dispoziţiilor art. 116 şi urm. C. proc. pen., pot fi dispuse numai de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, nu de către inculpat care are numai dreptul să ceară numirea unui expert recomandat în conformitate cu dispoziţiile art. 120 alin. (3) C. proc. pen.

Distinct de aceasta, expertiza grafoscopică extrajudiciară a fost realizată pe baza unor copii xerox ale înscrisurilor după cum se menţionează la raport, or o astfel de expertiză se poate realiza numai pe baza înscrisurilor originale, conform dispoziţiilor art. 201 cu referire Ia art. 179 C. proc. civ.

În acest sens, dispoziţiile C. proc. civ. se aplică, potrivit art. 721 C. proc. civ. şi în materiile prevăzute de alte legi, inclusiv C. proc. pen., în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prezenta lege se aplică persoanelor care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică (...).

Potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002 sunt de competenţa D.N.A. infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, săvârşite în una dintre următoarele condiţii: dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în RON a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro.

Condiţiile sunt alternative şi nu cumulative.

Infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 (Capitolul III din actul normativ) sunt infracţiuni de corupţie, luare de mită, dare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, prevăzute la art. 10-13², infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzute de la art. 17-18, infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, art. 18¹-art. 18³din Legea nr. 78/2000.

În cauză, inculpaţii au săvârşit infracţiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000, respectiv infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de şantaj prevăzută la art. 194 C. pen. în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, întrucât inculpaţii M.A. şi A.M.A., deţineau la data faptelor funcţii de conducere într-un partid politic.

Întrucât valoarea sumei care a format obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro, respectiv 45.000 euro, conform contractului de vânzare-cumpărare de drepturi încheiat între inculpatul M.A. şi partea vătămată B.H.I., iar inculpaţii au săvârşit infracţiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) raportat la art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, competenţa efectuării urmăririi penale în cauză aparţine D.N.A., iar nu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cum apărarea a susţinut.

Inculpatul F.A., fără a indica vreun motiv de recurs, a arătat în esenţă în notele scrise că l-a însoţit pe M.A. la notariat pentru ca acesta „să nu facă vreo prostie” acţiunile sale rezumându-se la conducerea autoturismului în care se afla partea vătămată, fără ca asupra acesteia să fi exercitat violenţe.

De asemenea, nu a cunoscut faptul că inculpaţii M.A. şi A.M.A. deţineau funcţii de conducere într-un partid politic şi ca atare prevederile art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 nu-i sunt aplicabile.

În consecinţă, a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu există nicio probă care să dovedească că a lipsit de libertate sau constrâns prin violenţă partea vătămată, cu atât mai mult cu cât inculpatul M.A. suferise o pagubă în sumă de 45.000 euro prin acţiunile anterioare ale victimei.

Probele administrate au dovedit comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi complicitate la şantaj prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. de către inculpatul F.A.

Din interceptarea convorbirii telefonice din 12 martie 2007 dintre inculpatul M.A. şi F.A. a reieşit că M.A. l-a anunţat telefonic că partea vătămată l-a înşelat cu suma de 45.000 euro cerându-i să se deplaseze de îndată la notarul B.V. unde se afla partea vătămată „să vedem ce facem, că-i rup capul”, atenţionându-l că urmează să sosească şi ceilalţi inculpaţi (în acest sens, M.A., adresându-i-se lui F.A.: „mi-a tras unu ţeapă de 45.000 euro şi-i la notar (...) şi i-am chemat şi pe băieţii mei, hai să mergem acolo să vedem ce facem că-i rup capul (...) la notăriţa B.V., pe Z., da”; „hai că vin”, fiind replica inculpatului F.A.

Inculpatul F.A. a relatat că s-a deplasat Ia biroul notarial unde s-a întâlnit cu inculpaţii A.M.A., D.R., D.G.M. şi M.A., acesta din urmă având o discuţie contradictorie cu partea vătămată referitoare la revocarea unei procuri. Datorită discuţiilor aprinse, un angajat al biroului le-a cerut să părăsească imobilul, partea vătămată fiind de acord să-i însoţească la un notar pentru revocarea procurii, astfel că s-a urcat în autoturismul pe care-l conducea împreună cu inculpaţii D.R., D.G.M. şi A.G.D., fără ca asupra acesteia să se fi exercitat violenţe.

Probele administrate, constând în relatările părţii vătămate B.H.I., martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C. şi interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor M.A., B.A.M. şi F.A., au relatat contrar susţinerilor recurentului F.A., că partea vătămată a fost lovită cu pumnii şi picioarele de persoanele care intraseră în notariat, urcată cu forţa în autoturismul condus de F.A. şi însoţită de inculpaţii D.R., D.G.M., A.G.D., pentru a fi dusă la un birou notarial în vederea revocării declaraţiei de revocare a procurii dată inculpatului M.A. În acest sens, martorii au precizat că partea vătămată „a fost bătut de bărbaţii solizi care intraseră în biroul notarial” şi „urcat cu forţa într-un autoturism de teren”. De asemenea, M.A. îi comunică inculpatei B.A.M. despre victimă că „l-am luat cu totul (...) l-am răpit (...) e plin de sânge (...) cam zece, fiecare i-a dat câte două”.

Angajaţii biroului notarial speriaţi şi îngroziţi de agresiunea inculpaţilor asupra părţii vătămate au început să ţipe, martora R.I.C.M., relatând „colega mea B.M. a început să ţipe întrebând pentru ce motiv îl lovesc pe bărbat”, iar după plecarea acestora au închis biroul cu grilajul protector de la uşa de acces în notariat.

În acest sens, R.I.C.M. a precizat că „după ce agresorii au ieşit afară din biroul notarial, B.M. (...) a închis grilajul protector de Ia uşa de acces”; B.M. a arătat că „totul s-a petrecut foarte repede, eu m-am speriat foarte tare, am intrat în panică şi am reuşit să încui gratiile exterioare ale uşii de acces”.

În drum spre Biroul Notarial Public C.E., M.A. a luat legătura telefonic cu F.A. care conducea autoturismul în care se afla partea vătămată şi ceilalţi inculpaţi, solicitându-i să discute cu victima „dă-mi-l la telefon”.

Astfel convorbirea dintre M.A. şi partea vătămată s-a purtat cu privire la revocarea procurii autentificate, la biroul notarial al inculpatului T.V.

Întrucât biroul notarului C.E. era închis, iar inculpatul T.V. lipsea de la notariat, victima a fost dusă la spălătoria auto de pe Str. A., lovită şi ameninţată de inculpaţi, în acest sens fiind depoziţiile părţii vătămate, coroborate cu interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor.

După eliberarea părţii vătămate, M.A. îl sună pe F.A. mulţumindu-i pentru ajutorul dat în constrângerea părţii vătămate, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică a celor doi inculpaţi.

Astfel, „vroiam să-ţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat” (...) „trebuia să sari un pic p-ăsta, că” (...) replica inculpatului F.A. fiind „pentru puţin, ţi-am zis, dacă mă suni noaptea la ora două, în cinci minute vin unde zici tu” (...) „da ai lămurit-o cu sclavu asta (victima) până la urmă sau nu”.

Ca atare, s-a dovedit că inculpatul F.A. a lipsit de libertate în mod ilegal partea vătămată B.H.I. prin urcarea acesteia în autovehicul obligând-o să se deplaseze împotriva voinţei sale la un imobil (spălătoria auto), unde a fost ţinută 2 ore, fapta fiind săvârşită de mai multe persoane împreună fiind incidente dispoziţiile art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.

De asemenea, F.A. l-a ajutat pe M.A. să constrângă victima prin violenţă, să revină asupra declaraţiei de revocare a mandatului dat inculpatului M.A. pentru ca acesta să dobândească în mod injust un folos. Inculpatul F.A. a cunoscut atât motivul deplasării sale la notariatul unde se afla victima, M.A. comunicându-i că aceasta l-a înşelat cu suma de 45.000 euro prin revocarea unui act dar şi scopul deplasării victimei la un alt notariat, pentru a-şi revoca procura, după cum recurentul inculpat a recunoscut.

În acest mod, sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la şantaj prevăzute de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

Susţinerea apărării în sensul că atâta vreme cât inculpatul F.A. nu a cunoscut că inculpaţii M.A. şi A.M.A. deţineau funcţii de conducere într-un partid politic, prevederile art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, nu-i sunt aplicabile nu poate fi reţinută.

În conformitate cu prevederile art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de şantaj prevăzută la art. 194 C. pen., în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 se pedepseşte cu închisoarea de la 7 la 12 ani.

Aşa cum s-a arătat, în infracţiunea de complicitate la şantaj a inculpatului F.A. au fost implicate şi persoane dintre cele prevăzute la art. 1, inculpatul A.M.A. şi M.A. deţineau funcţii de conducere într-un partid politic. Prin urmare, dispoziţiile art. 13¹C. pen. sunt aplicabile tuturor participanţilor la infracţiunea de şantaj, indiferent dacă au avut sau nu cunoştinţă de o asemenea împrejurare dispoziţiile legale enunţate neimpunând o asemenea cerinţă.

Inculpata B.A.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 şi 18 C. proc. pen., arătând în esenţă următoarele: hotărârea instanţei de fond este nemotivată, nu au fost analizate declaraţiile martorilor şi din acest motiv se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Prima instanţă a comis o eroare gravă de fapt prin condamnarea sa, întrucât nu a luat la cunoştinţă de cele întâmplate în notariat direct, nemijlocit ci a aflat anumite aspecte de la alte persoane; nu a făcut afirmaţii mincinoase cu privire la elemente esenţiale, întrucât nu a fost întrebată asupra acestora şi nu a fost probată intenţia sa de a împiedica înfăptuirea justiţiei, solicitând achitarea, întrucât fapta de mărturie mincinoasă nu există. Criticile recurentei sunt nefondate.

Se reţine că Ia data de 24 ianuarie 2008, inculpata B.A.M., avocat în Baroul Bucureşti, audiată în calitate de martor în cauză nu a spus tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată în vederea aflării adevărului în legătură cu cele întâmplate la 12 martie 2007.

La data faptelor, B.A.M. era prietena inculpatului M.A., devenită ulterior soţia acestuia, de care mai apoi a divorţat.

Astfel, la 12 martie 2007, M.A. îi comunica inculpatei că partea vătămată B.H.I. l-a înşelat cu 45.000 euro.

Auzind numele acesteia, B.A.M. îi indica prietenului său că partea vătămată se afla la sediul biroului notarial B.V. din Braşov unde încheia un contract cu un client al societăţii de avocatură „J., B. şi A.”, unde inculpata îşi desfăşura activitatea.

Din interceptarea convorbirilor telefonice dintre B.A.M. şi M.A. a reieşit că acesta i-a relatat cele întâmplate, anume că partea vătămată a fost luată cu forţa din notariat şi se afla împreună cu inculpaţii într-un autovehicul, plină de sânge, fără a mai spune vreun cuvânt pentru că fiecare inculpat îi aplicase câte două lovituri şi că o duc la un alt notariat să facă un act. De asemenea, i-a făcut cunoscut că angajaţii notariatului după cele întâmplate s-au închis în imobil.

În acest sens, M.A. îi spune inculpatei „dar l-am luat cu totul mă, acuma l-am răpit (...) noi suntem cu altă maşină, l-au luat băieţii şi mergem la notar cu el (...) să vedem ce acte mai facem noi azi (...) el e plin de sânge, (...) nu mai zice nimic (...) cam zece, fiecare i-a dat câte două (...) m-am scuzat, domne ne scuzaţi de abordarea problemei, ne pare rău (...) s-au închis pe dinăuntru-n notariat”.

Din aceleaşi probe a rezultat că B.A.M. ia legătura telefonic cu inculpatul M.A. pentru a se interesa de starea părţii vătămate „omul ăla trăieşte” şi îi comunică că ia notariat „toată lumea e-ngrozită”. M.A., referindu-se la partea vătămată îi spune că „trăieşte, dar dacă-l vezi cum arată Dumnezeule”. De asemenea, B.A.M. îl atenţionează pe M.A. să nu discute în prezenţa părţii vătămate „să nu vorbeşti de faţă cu el, te rog mult” sfătuindu-l să încheie un contract autentic cu aceasta „fă un contract, un contract cu el autentic”.

Distinct de aceasta, se reţine că martorul C.C. a declarat că ulterior, în notariat a sosit şi inculpata B.A.M. căreia i-a relatat cele întâmplate cu partea vătămată.

Potrivit art. 78 C. proc. pen., persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor.

Aşadar, martorul trebuie să relateze atât fapte şi împrejurări percepute personal dar poate fi ascultat şi cu privire la probe mediate, respectiv la fapte şi împrejurări nepercepute personal ci aflate de alţii, cu obligaţia de a arăta cine l-a informat, cine mai era de faţă şi cunoaşte aceste împrejurări pentru a fi ulterior verificată sursa informaţiei.

În cauză, s-a dovedit că B.A.M. a avut cunoştinţă despre modalitatea de comitere a faptelor de către inculpaţi atât de la inculpatul M.A. cât şi de la martorul C.C. Aşadar, a cunoscut fapte şi împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului, însă a omis să le relateze atunci când a fost întrebată în cauză.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de mărturie mincinoasă s-a realizat printr-o inacţiune, inculpata în calitate de martor nu a spus tot ce ştie, nu a spus adevărul pe care-l cunoştea de la M.A. şi C.C. Omisiunea relatării privesc împrejurări esenţiale care serveau la stabilirea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, asupra cărora a fost întrebată cu ocazia audierii la 24 ianuarie 2008.

Împrejurarea relevată de apărare, în sensul că inculpata nu a luat Ia cunoştinţă de cele întâmplate personal, direct, nemijlocit nu are nicio relevanţă sub aspectul răspunderii penale a inculpatei pentru mărturie mincinoasă.

Aşa cum s-a arătat, martorul trebuie să relateze atât fapte şi împrejurări percepute personal dar şi aflate de la alte persoane, cu obligaţia de a arăta cine l-a informat şi cunoaşte aceste informaţii, Or, inculpata audiată fiind în calitate de martor a omis să relateze faptele, împrejurările aflate de la M.A. şi C.C., care erau esenţiale în stabilirea adevărului şi asupra cărora fusese întrebată.

Forma de vinovăţie cu care inculpata a acţionat este aceea a intenţiei indirecte, deoarece inculpata şi-a dat seama că nespunând întregul adevăr, cu atât mai mult cu cât avea cunoştinţe juridice, fiind avocat de profesie, creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, urmare pe care a acceptat-o.

În conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., rejudecarea cauzei se dispune în cazurile prevăzute în art. 385⁹alin. (1) pct. 3-5, pct. 6 teza II, pct. 7-10 şi pct. 21 şi de către instanţa competentă, în cazul prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Niciunul dintre cazurile prevăzute de dispoziţiile legale enunţate şi care impun rejudecarea cauzei nu se regăsesc în speţă.

În conformitate cu prevederile art. 356 C. proc. pen., sentinţa primei instanţe cuprinde descrierea faptelor inculpaţilor, inclusiv a inculpatei B.A.M., cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, motivele pe care se întemeiază soluţia, temeiurile de fapt şi de drept care au justificat hotărârea dată în cauză, fiind înlăturate motivat apărările inculpaţilor.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, include printre altele şi dreptul părţilor la proces de a prezenta observaţiile pe care Ie consideră relevante pentru cauza lor şi obligaţia instanţei de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de probe ale părţilor, ceea ce nu înseamnă un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cum Curtea Europeană a statuat constant prin jurisprudenţa sa.

Se constată că prima instanţă în cuprinsul hotărârii de condamnare a realizat o analiză efectivă, reală a apărărilor inculpaţilor, o referire concretă la elementele de fapt ce au justificat concluzia referitoare la vinovăţia inculpaţilor, procedând Ia interpretarea elementelor constitutive ale infracţiunilor.

Ca atare, nu se justifică, trimiterea cauzei spre rejudecare, în speţă nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., invocat de apărare, anume hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege.

Inculpaţii D.R. şi D.G.M. au solicitat în recurs achitarea în temeiul dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât infracţiunile de complicitate la şantaj prevăzute de art. 26 raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru care au fost condamnaţi, nu există.

S-a arătat, în esenţă, că din depoziţiile martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S., F.C. şi interceptările convorbirilor telefonice nu a rezultat că s-au exercitat violenţe şi ameninţări asupra victimei. De asemenea, din probele administrate, declaraţiile martorilor B.M. şi R.I.C.M., I.C. a reieşit că nu a avut loc nicio acţiune de lipsire de libertate a părţii vătămate.

Ca şi în cazul inculpaţilor A.M.A. şi F.A., probele administrate constând în interceptările convorbirilor telefonice şi depoziţiile martorilor au dovedit săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţii D.R. şi D.G.M.

Din interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpaţii M.A. şi D.G.M. a reieşit că M.A., după ce a aflat de Ia T.V. şi B.A.M. că partea vătămată i-a revocat procura a luat legătura telefonic cu inculpatul D.G.M. căruia i-a adus la cunoştinţă că partea vătămată I-a înşelat revocându-i procura şi i-a cerut să se deplaseze împreună cu fratele său D.R. la notarul B.V. de pe str. Z., Braşov, unde se afla şi partea vătămată (în acest sens M.A. adresându-i-se Iui D.G.M., cu referire la fratele său D.R. „bă drăguţilor bă (...) fii atent ce am păţit, mi-a dat unul ţeapă (...) şi acuma-i la notar, deci mi-a revocat procura (...) trebe să mergem (...) acolo (...) să vedem ce facem cu el (...) îi crap capul (...) m-ajutaţi, veniţi (...)” în douăzeci de minute pe Z., Ia notarul B.V. (...) „hai să ne-ntâlnim acolo în douăzeci de minute, da”.

Inculpatul D.R. a recunoscut că împreună cu fratele său D.G.M. s-au deplasat la notariatul indicat de M.A., unde s-au întâlnit cu A.M.A., F.A., A.G.D., M.A., însă au contestat exercitarea vreunei constrângeri prin violenţă sau ameninţări asupra părţii vătămate.

Însă, aşa cum s-a arătat, atât partea vătămată cât şi martorii B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C., în depoziţiile date ce au fost detaliate în cuprinsul deciziei au atestat că victima B.H.I. a fost lovită cu pumnii şi picioarele de persoanele care intraseră în notariat (inculpaţii D.R. şi D.G.M. au recunoscut că au intrat în biroul notarial) şi urcată cu forţa în autoturismul condus de F.A. însoţită de inculpaţii D.R., D.G.M. şi A.G.D., pentru a fi dusă la un notariat şi revoca un act.

În acest sens, inculpatul F.A. a recunoscut că partea vătămată s-a urcat în autoturismul pe care-l conducea împreună cu inculpaţii D.R. şi D.G.M.

Martorii P.A.E., Z.M.N., S.V.S., F.C., I.C., propuşi în apărare, pe lângă faptul că sunt rude sau prieteni ai inculpaţilor nu infirmă probele care dovedesc săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi, nefiind în măsură să înlăture interceptările convorbirilor telefonice şi relatările martorilor oculari.

Martorul F.C., cumnatul inculpatului F.A., audiat de instanţă la 14 februarie 2011 îşi aminteşte că în urmă cu 2 ani, în luna martie, în jurul orelor 14:00 s-a întâlnit cu cumnatul său, F.A., pe str. Z. şi l-a observat pe M.A. purtând o discuţie aprinsă cu un bărbat”.

A observat că F.A. s-a urcat la volanul unui autoturism de teren, iar împreună cu acesta M.A. şi persoana respectivă.

Depoziţia martorului se referă la aspecte petrecute în anul 2009, din moment ce a precizat la momentul audierii, 14 februarie 2011 că cele relatate s-au întâmplat în urmă cu doi ani. Or, faptele inculpaţilor au fost săvârşite la 12 martie 2007.

Admiţând că declaraţia martorului se referea la cele întâmplate la 12 martie 2007, relatarea sa este una neveridică. Astfel, martorul îşi aminteşte că în urmă cu 4 ani, în jurul orelor 12:00 s-a întâlnit cu cumnatul său pe o stradă din Braşov, un fapt banal în esenţă, dar care vrea să dovedească că partea vătămată („bărbatul” din relatarea martorului) s-a urcat de bună voie în autoturismul condus de F.A. împreună cu M.A.

Pe lângă faptul că nu este posibil ca o persoană să-şi amintească cu cine s-a întâlnit în urmă cu patru ani pe str. Z. în jurul orelor 12:00, relatarea sa nu se coroborează cu niciuna din probele administrate, nici măcar cu declaraţia inculpatului F.A. care nu a amintit de vreo întâlnire avută cu cumnatul său F.C. la data de 12 martie 2007.

Depoziţia martorei I.C., propusă în apărare de inculpatul M.A., este asemănătoare cu cea a martorului F.C. Astfel, şi martora îşi aminteşte că în urmă cu 4 ani, într-o după-amiază trecea pe str. Z. din Braşov (cu toate că locuieşte în Codlea, însă întâmplător se afla pe str. Z. la momentul respectiv) şi i-a observat pe inculpaţii M.A. şi A.M.A. (pe care-i cunoştea de 3 luni, ca urmare a unei tranzacţii). M.A. purta o discuţie aprinsă cu un bărbat şi l-a auzit pe inculpat solicitându-i să se deplaseze împreună la un notar. M.A. şi A.M.A. s-au urcat într-un autoturism, iar persoana respectivă într-un alt autovehicul.

Cu alte cuvinte, martora doreşte să ateste ca şi martorul F.C. că partea vătămată („bărbatul” din relatarea martorei) a fost de acord să meargă la un notariat şi s-a urcat într-un autoturism de bună voie, separat de cei doi inculpaţi M.A. şi A.M.A.

Ca şi în situaţia martorului F.C., depoziţia martorei I.C. nu reflectă realitatea pentru că nu se coroborează nici măcar cu declaraţia martorului F.C. care a spus că partea vătămată s-a urcat în autoturismul condus de F.A. şi nu singură într-un autovehicul separat de inculpaţi. De asemenea, nu se coroborează cu vreo altă probă administrată, depoziţii parte vătămată, martori, convorbiri telefonice, şi nici eventual cu depoziţiile inculpatului M.A. care nu a făcut vorbire de o asemenea întâlnire cu I.C.

Asemenea şi martorul T.A., prieten din copilărie cu inculpatul A.G.D., şi-a amintit că în urmă cu patru ani, în jurul orelor 12:00 se afla acasă la inculpatul A.G.D., în Braşov, pe str. A. când amândoi s-au hotărât să plece cu un taxi în oraş. S-au deplasat cu un taximetru pe str. Z., unde inculpatul A.G.D. a coborât şi a lipsit 5-7 minute, fără a observa dacă a discutat cu vreo persoană.

Depoziţia martorului este contrazisă de însăşi relatarea inculpatului A.G.D. care a precizat că „în jurul amiezii m-am urcat într-un taxi (...) eu fiind singur”, cât şi de conţinutul procesului verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. şi inculpatul D.G.M. din care reiese că A.G.D. se afla în Municipiul Săcele, iar nu în Braşov pe str. A. [cum susţine martorul) când a fost anunţat de D.G.M. că M.A. le-a solicitat ajutorul (în acest sens, „Darie a plecat la Săcele (...) şi nu se întoarce? (...) ba da a zis în douăzeci de minute (...) că-i pe drum (...) în douăzeci de minute, ştii unde, pe Z. (...) Ia notăriţa B.V.”].

În recurs, inculpatul M.A. a invocat în esenţă următoarele: necompetenţa materială a D.N.A. în efectuarea urmăririi penale, întrucât nu a deţinut funcţii de conducere în vreun partid politic, iar fapta pentru care a fost trimis în judecată este o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie şi în acest caz criteriul de determinare a competenţei constă într-o pagubă materială mai mare de 200.000 euro, ceea ce nu este îndeplinit în speţă; instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei necompetenţei materiale a D.N.A.; hotărârea primei instanţe este nemotivată, iar probele administrate nu au dovedit săvârşirea infracţiunilor de şantaj şi instigare la lipsire de libertate în mod ilegal.

Argumentele referitoare la competenţa materială a D.N.A. în efectuarea urmăririi penale în cauză, motivarea hotărârii pronunţată de prima instanţă au fost expuse în cuprinsul deciziei fiind invocate şi de inculpatul A.M.A. şi de aceea nu se mai impun a fi reluate.

În ceea ce priveşte critica apărării referitoare Ia nepronunţarea instanţei asupra excepţiei necompetenţei materiale a D.N.A., se constată că este nefondată.

Prima instanţă s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în considerentele sentinţei, arătând motivele pentru care nu se impune restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.

S-a motivat că D.N.A. este competentă să efectueze urmărirea penală în cauză date fiind calităţile deţinute de inculpaţii M.A. şi A.M.A., preşedintele organizaţiei judeţene Braşov, respectiv preşedintele organizaţiei municipale Braşov în cadrul Partidului Noua Generaţie-Creştin Democrat.

În ceea ce priveşte infracţiunile de şantaj prevăzute de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. şi instigare la lipsire de libertate în mod ilegal, probele administrate au dovedit săvârşirea acestora de către inculpatul M.A.

Elementele de fapt ce se desprind din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ce au avut loc la data de 12 martie 2007 între inculpaţi (după ce inculpatul M.A. aflase de la inculpatul T.V. despre declaraţia autentificată la Biroul Notarial Public C.E. prin care partea vătămată îi revocase mandatul dat prin procura din 23 februarie 2007) au relevat că inculpatul M.A. a luat legătura telefonic cu inculpaţii, anunţându-i despre revocarea procurii, solicitându-le ajutorul („M-ajutaţi! Veniţi”) pentru că „să vedem ce facem cu el (...) îi crap capul”.

Inculpatul M.A. a precizat că ajuns la sediul notariatului împreună cu ceilalţi inculpaţi a rugat-o pe partea vătămată „să ieşim afară din biroul notarial pentru a nu deranja persoanele” din imobil.

Martorii B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C., P.A.E. au relevat însă o altă situaţie de fapt respectiv agresarea violentă a părţii vătămate cu pumnii şi picioarele şi urcarea cu forţa într-un autoturism de teren, martorul C.C. identificându-l pe M.A. Momentul în care victima a fost luată din biroul notarial a fost surprins în conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpaţii M.A. şi B.A.M. Astfel, M.A. îi răspunde acesteia „te sun eu imediat (...) ce te crezi în morţii mătii, ieşi afară (...) mă-sii”.

Deşi inculpatul a susţinut că ieşirea sa şi a celorlalţi inculpaţi din sediul biroului notarial B.V. s-a datorat faptului că „o femeie din notariat ne-a făcut observaţie” martorii au atestat că speriaţi de agresiunea inculpaţilor asupra părţii vătămate au început să ţipe, iar după ieşirea acestora au închis biroul cu grilajul protector de la uşa de acces în notariat (în acest sens sunt relatările martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M.).

Din conţinutul interceptării convorbirii telefonice dintre B.A.M. şi M.A., acesta îi aduce la cunoştinţă că „l-am luat cu totul, acum l-am răpit (...) n-aveam ce face (...) era C.C. (martorul C.C.) săracu i-a căzut faţa: domne, ne scuzaţi de abordarea problemei (...) ne pare rău (...) s-au închis pe dinăuntru-n notariat (...) se închiseseră în notariat (...) că cheamă poliţia”.

În privinţa leziunilor suferite de partea vătămată, inculpatul a susţinut că s-au datorat neatenţiei acesteia, care s-a împiedicat şi s-a lovit cu capul de balustrada scărilor de acces în biroul notarial. Afirmaţiile sale sunt contrazise de declaraţiile părţii vătămate şi martorilor oculari B.M., A.E.A., R.I.C.M. şi C.C. care au relatat că „îl băteau violent, lovindu-l cu pumnii şi picioarele pe B.H.I.”.

De asemenea, în convorbirea telefonică avută cu B.A.M., M.A. recunoaşte că „l-au răpit” pe B.H.I. şi umplut de sânge, spunându-i că fiecare dintre inculpaţi i-a aplicat câte două lovituri [„dar l-am luat cu totul (...) l-am răpit (...) e plin de sânge (...) cam zece, fiecare i-a dat câte două”]. Deplasarea părţii vătămate împotriva voinţei sale în autoturismul inculpaţilor reiese clin interceptarea convorbirii telefonice dintre M.A. şi soţia sa M.E.M., când inculpatul îi comunică că „nu pot, că uite mi-a tras unu ţeapă şi suntem cu el în drum spre pădure”.

Lipsirea de libertate a părţii vătămate (care în final a fost dusă la spălătoria auto de pe str. A. din Braşov) a durat aproximativ 2 ore şi reiese atât din depoziţia părţii vătămate cât şi din convorbirea inculpatului M.A. cu o persoană C1, căreia îi spune că s-a ocupat „trei ore de unu” care l-a înşelat cu 45.000 euro prin revocarea unei procuri („da, păi până acum m-am ocupat trei ore de unu care mi-a tras ţeapă cu 45.000 euro”).

Scopul constrângerii prin violenţă a părţii vătămate şi lipsirii de libertate în mod nelegal a acesteia a fost acela de a o determina să-şi revoce declaraţia din 8 martie 2007 prin care revocase procura specială dată inculpatului M.A.

În acest sens, inculpatul M.A. află de la T.V. ca printr-o declaraţie autentificată partea vătămată i-a revocat procura specială prin care-l împuternicise să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 4,27 ha [„ţi-a revocat procura (...) B.H.I. asta de la Bucureşti (...) ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 dolari” îl anunţă telefonic T.V.].

Inculpatul M.A. îi comunică telefonic inculpatului T.V. referindu-se la partea vătămată că „îl ducem Ia notar” iar T.V. „duceţi-l şi să revoce revocarea”.

De asemenea, M.A. îi comunica telefonic inculpatei B.A.M. cu privire Ia partea vătămată că „noi suntem cu altă maşină, l-au luat băieţii şi mergem (...) la notar cu el (...) să vedem, ce acte mai facem noi azi”.

Aşadar, scopul acţiunilor infracţionale ale inculpaţilor a fost acela ca inculpatul M.A. să dobândească injust, prin constrângerea părţii vătămate un folos, să obţină reconstituirea dreptului de proprietate al părţii vătămate asupra terenului arabil în suprafaţă de 4,27 ha pentru care-i achitase 45.000 euro, conform contractului încheiat. Scopul în care au acţionat a fost cunoscut de inculpaţi la momentul comiterii faptelor de la inculpatul M.A., astfel cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor.

Aşadar, s-a dovedit că inculpatul M.A. a constrâns partea vătămată B.H.I. prin violentă şi ameninţare să revoce declaraţia autentificată la Biroul Notarial Public C.E. prin care Ia data de 8 martie 2007 îi revocase procura specială ce i-o dăduse, spre a dobândi în mod injust un folos şi cu intenţie i-a determinat pe inculpatii F.A., D.G.M., D.R., A.G.D. să o lipsească de libertate în mod nelegal pe partea vătămată B.H.I.

Cât priveşte susţinerea apărării, în sensul că pentru inculpatul M.A. folosul urmărit, respectiv asigurarea drepturilor cumpărate anterior era cuvenit, avea un caracter licit iar acţiunile consumate la data de 12 martie 2007 au urmărit restabilirea situaţiei anterioare, se constată că este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 194 alin. (1) C. pen., infracţiunea de şantaj constă în constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

Potrivit dispoziţiilor legale enunţate, este incriminată modalitatea injustă contrară legii, prin violenţe sau ameninţări de obţinere a folosului iar nu natura folosului urmărit just/injust, licit/ilicit.

Aşadar, infracţiunea de şantaj există chiar dacă folosul urmărit este just însă modul de obţinere a acestuia este injust (prin constrângere), şi indiferent dacă scopul a fost sau nu realizat.

În recurs, inculpatul A.G.D. a susţinut în esenţă următoarele: instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra necompetenţei materiale a D.N.A., excepţie invocată în cursul judecăţii; hotărârea de condamnare este nemotivată iar probele administrate nu au dovedit participarea sa la săvârşirea infracţiunilor de complicitate la şantaj prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Din interceptarea convorbirilor telefonice a reieşit că inculpatul M.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul D.G.M. căruia i-a adus la cunoştinţă că partea vătămată l-a înşelat revocându-i procura şi i-a cerut să se deplaseze împreună cu fratele său D.R. la notarul B.V., pe str. Z. unde se afla şi partea vătămată „să vedem ce facem cu el (...) îi crap capul”. În acelaşi timp, D.G.M. îl întreabă pe M.A. dacă în această situaţie „să-l sun şi pe A.G.D.” (inculpatul A.G.D.) răspunsul inculpatului M.A. fiind afirmativ „sună-l tu şi pe A.G.D.”. Inculpatul D.G.M. a confirmat că a luat legătura cu inculpatul A.G.D.

Inculpatul A.G.D. a recunoscut că s-a deplasat la biroul notarial, unde s-a întâlnit cu M.A. care discuta în contradictoriu cu partea vătămată B.H.I. în legătură cu revocarea procurii notariale [„l-am găsit pe M.A. certându-se cu un alt bărbat (...) am aflat că ar fi din Bucureşti pe nume B.H.I. (...) M.A. îl acuza pe B.H.I. de faptul că i-ar fi revocat o procură notarială”]. În continuare, a relatat că a intervenit în disputa celor doi spunându-i părţii vătămate să „mergi dom"le (...) clarifică-ţi problema, iar în timpul discuţiilor dintre M.A. şi partea vătămata în notariat au sosit şi inculpaţii D.R., D.G.M., A.M.A. Inculpatul A.G.D. a mai precizat că împreună cu D.R., D.G.M., A.M.A. i-a cerut părţii vătămate să „meargă Ia notar să lămurească problema cu procura”, iar în final M.A. a părăsit notariatul însoţit de partea vătămată.

Aşa cum s-a arătat probele administrate constând în interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor şi relatările martorilor oculari au atestat că discuţiile părţii vătămate cu inculpaţii din incinta notariatului nu au fost amiabile cum susţine inculpatul A.G.D. iar partea vătămată nu a fost rugată să meargă la notariat spre a-şi lămuri „problema” cu procura.

Dimpotrivă, victima „a fost bătut cu pumnii şi picioarele de bărbaţii solizi care intraseră în notariat (inculpatul A.G.D. a confirmat că a intrat în notariat) şi „urcat cu forţa într-un autoturism de teren”, iar rugămintea adresată victimei de M.A. a fost aceea de „ce te crezi în (...) mă-tii, ieşi afară, (...) mă-tii” (conform convorbirii telefonice dintre M.A. şi B.A.M.).

Prezenţa inculpatului A.G.D. în incinta notariatului a fost confirmată şi de inculpatul A.M.A. care a precizat că i-a văzut „pe lângă” M.A. şi pe inculpaţii A.G.D., D.G.M. şi D.R.

Partea vătămată a fost urcată cu forţa (conform martorilor oculari) în autoturismul de teren condus de F.A. (împrejurare recunoscută de F.A. care a precizat că „partea vătămată a urcat pe bancheta din spate a autoturismului pe care îl conduceam”) împreună cu inc. D.R., D.G.M. şi A.G.D. pentru a fi dusă la biroul notarial C.E. unde să-şi revoce declaraţia de revocare a mandatului dat inculpatului M.A. în acest sens se reţine depoziţia părţii vătămate „nu înainte ca indivizii ce mă însoţeau să mă ducă la Biroul Notarial Public C.E., unde urma să revoc revocarea, după cum dispusese M.A.”; convorbirea telefonică dintre M.A. şi F.A. „ne întâlnim la C.E. la notariatul public (...) aduceţi-l”; convorbirea telefonică dintre M.A. şi B.A.M. „l-au luat băieţii şi mergem oţâră la notar (...) să vedem ce acte mai facem noi azi (...) noi suntem cu altă maşină (...) e inculpatul A.M.A. lângă mine atâta, că restul sunt pe partea cealaltă a drumului şi maşina cu acesta vine-ncoace acuma”. „Băieţii” erau D.G.M., D.R., A.G.D. şi F.A. pentru că aceştia la chemarea inculpatului M.A. s-au deplasat la notariat, au intrat în imobil conform propriilor declaraţii, unde mai apoi au lovit victima potrivit martorilor oculari.

După cele întâmplate, în seara aceleiaşi zile, inculpatul M.A. îl sună pe inculpatul A.G.D. mulţumindu-i pentru ajutorul dat în constrângerea părţii vătămate.

Astfel, M.A. îi spune „dragule mersi, vroiam să-ţi mulţumesc (...) ai văzut ce-a putut să facă imbecilul acela, adică partea vătămată să-i revoce procura specială; A.G.D. îi răspunde, referindu-se la partea vătămată că „trebuia umblat mai mult (...) nu mai face postii (...) dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă”.

Cât priveşte celelalte aspecte invocate, nepronunţarea instanţei asupra excepţiei necompetenţei materiale a D.N.A. şi nemotivarea hotărârii de condamnare, au fost analizate în cuprinsul deciziei, fiind evocate şi de către inculpaţii A.M.A., M.A. şi B.A.M. şi nu se mai impun a fi reluate.

În recurs, inculpatul T.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17 C. proc. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de şantaj (sub aspectul participaţiei penale, dar şi sub aspectul lipsei cerinţelor esenţiale ale infracţiunii de şantaj). A susţinut că participaţia sa constă numai în efectuarea convorbirilor telefonice având conţinutul redat în procesele-verbale din dosar, că nu a avut o atitudine subiectivă în sensul prevăzut de lege; de asemenea, a susţinut că însăşi infracţiunea de şantaj, reţinută pentru ceilalţi coinculpaţi, nu întruneşte „condiţiile de tipicitate specifice incriminate”, respectiv, scopul ilicit urmărit de autorul infracţiunii prin constrângerea exercitată. în sfârşit, s-a mai susţinut că încadrarea juridică a faptei, inclusiv a coinculpaţilor, în infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 C. pen. cu reţinerea art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 este greşită, niciuna dintre persoanele trimise în judecată (inclusiv coinculpaţii M.A. şi A.M.A.) neintrând sub incidenţa art. 1 din legea menţionată.

Criticile aduse sentinţei atacate de inculpatul T.V., astfel cum au fost încadrate în motivele de recurs, sunt neîntemeiate având în vedere următoarele:

Aspectele cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de şantaj, dar şi cu privire la aspectele legate de încadrarea juridică (reţinerea dispoziţiilor din Legea nr. 78/2000, lege specială, la textul incriminator al faptei din legea de drept comun, C. pen. art. 194 C. pen.), au fost deja examinate anterior, nefiind necesară reluarea acestora.

Dispoziţiile prevăzute de art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 (lege specială în raport cu legea comună, C. pen.) incriminează o formă agravată a infracţiunii de şantaj din dreptul comun, arătând că este fapta incriminată ca infracţiune de şantaj, faptă prevăzută la art. 194 C. pen., însă fapta are particularitatea constând în aceea că în activitatea infracţională „este implicată o persoană dintre cele prevăzute de art. 1”; această particularitate a faptei incriminate prin legea specială are consecinţe cu privire la participaţia penală şi încadrarea juridică fiind suficient ca în activitatea infracţională să fie implicată una sau mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 78/2000. Se constată că legiuitorul foloseşte o noţiune specială, cea de „implicare” în faptele ce sunt incriminate de lege ca şantaj a uneia sau mai multor persoane prevăzute de art. 1 din legea specială.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă, practic de necontestat, că toate persoanele implicate în activitatea infracţională se cunoşteau foarte bine, se aflau în relaţii de prietenie sau în relaţii care pot fi caracterizate ca fiind foarte apropiate [modul direct şi personal în care discutau între ei, inclusiv discuţiile dintre inculpatul notar T.V. şi inculpatul M.A. în care se folosesc expresii ca „Da, A.”, „Servus, A.”, „Da, mă, dacă tu te uiţi atent”, „Da maestre”, „(...) ce pot să spun măi A.”, iar dintr-o altă convorbire telefonică rezultă că inculpatul notar T.V. cunoştea funcţia de conducere în partid a coinculpatului M.A. „(...) dar eu na, ca orice cetăţean, (...) dacă tu ai zis prin oraş că eşti preşedinte, uite că eu, m-a dus gândul la mai multe, mă gândeam că după tot răul care ţi l-a făcut, că aşa mi se părea mie corect (...)”, un alt coinculpat adesându-se coinculpatului M.A. cu apelativul „Prezidente”], cunoaşterea personală reciprocă vizând inclusiv calitatea de notar, respectiv, de persoană/persoane aparţinând mediului politic local (cu anumite funcţii de conducere în ierarhia locală a respectivului partid politic).

Încă din cursul urmăririi penale, deşi inculpatul notar T.V. şi inculpatul M.A. realizau că este foarte posibil să Ie fie înregistrate convorbirile telefonice (aşa cum sugerează afirmaţiile lor „Vedeţi, faceţi nişte afirmaţii pe un fir de telefon care astea se consemnează”, „De asta nici nu mi-e jenă să vorbesc la telefon, n-au decât să-nregistreze”), aceştia erau preocupaţi şi se consultau în privinţa încadrării juridice a faptei decurgând din calitatea de preşedinte al filialei unui partid, dar şi în privinţa participaţiei notarului şi încadrării juridice a faptei sale şi, mai ales, în privinţa competenţei procurorilor curţii de apel ori procurorilor D.N.A. (convorbirea telefonică din 22 ianuarie 2008).

Revenind la apărările inculpatului T.V., exprimate ca şi critici în recurs, acesta a susţinut că, prin conţinutul convorbirilor telefonice, nu a realizat condiţiile complicităţii la şantaj, această apărare fiind neîntemeiată.

Potrivit art. 26 C. pen., complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice, persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe fătuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Potrivit doctrinei juridice, ceea ce caracterizează complicitatea, ca formă a participaţiei penale, este caracterul ei de contribuţie indirectă la săvârşirea faptei, complicele nerealizând în fond nemijlocit fapta, ci înlesneşte această realizare făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca autorul să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată. Este acceptat în doctrină şi jurisprudenţă că actele de sprijinire ale complicelui pot fi acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea penal (complicitate materială) sau acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii subiective a faptei (complicitate morală); complicitatea morală constă în efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe latura ei psihică, cum ar fi întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi fapta, darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop.

Pentru corecta stabilire a importanţei contribuţiei inculpatului T.V. la săvârşirea infracţiunii de şantaj, trebuie pornit de la funcţia acestuia (notar public, adică de persoană situată, în sens larg, în categoria celor recunoscute şi investite ca fiind persoane ce aplică legea, cu o specială contribuţie în explicarea şi aplicarea legii în domeniul contractelor civile încheiate între persoanele fizice); această funcţie socială publică îndeplinită în domeniul larg al aplicării legii, conferă notarului prestigiu social şi profesional, un anumit statut recunoscut şi respectat la nivelul întregii societăţii. Din această perspectivă, este inerent că persoanele fizice, de multe ori necunoscătoare ale dreptului civil, acordă o importanţă de excepţie sfaturilor şi recomandărilor (consultaţiilor) date de notar cu privire la legalitatea ori nelegalitatea unor fapte ori acte juridice.

Astfel, potrivit Legii nr. 36/1995, republicată, activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea; activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile legii; notarul public fiind investit să îndeplinească un serviciu de interes public (art. 1-art. 3).

Din această perspectivă, a importanţei şi funcţiei îndeplinite, activitatea inculpatului notar T.V., astfel cum a fost expusă anterior, şi cum reiese din conţinutul convorbirilor telefonice, dar şi din celelalte probe administrate, realizează condiţiile complicităţii la şantaj, apreciată ca o complicitate morală, având un pronunţat caracter determinant, esenţial şi efectiv.

Întreaga activitate a inculpatului notar T.V. a fost de natură, într-o manieră determinantă, esenţială, efectivă şi decisivă, să întreţină şi să consolideze opţiunea infracţională a inculpatului M.A. care a fost convins astfel că modalitatea violentă de rezolvare a situaţiei create prin revocarea procurii este opţiunea cea mai bună, chiar acceptabilă din perspectiva unei persoane investite public cu aplicarea legii civile, iar nu opţiunea soluţionării situaţiei în condiţiile legale care reglementează faptele şi raporturile juridice civiie între cetăţeni.

Astfel, sunt elocvente, în sensul arătat, cele trei convorbiri telefonice dintre inculpatul notar T.V. şi inculpatul M.A. din ziua de 12 martie 2007; astfel, după ce inculpatul notar T.V. îl anunţă pe inculpatul M.A. cu privire la revocarea procurii, primul inculpat, îndepărtându-se în mod grav de obligaţiile şi rezerva impuse de statutul de notar, trece la acordarea unor sfaturi, situate în afara cadrului legal, la întreţinerea şi consolidarea hotărârii inculpatului M.A. de a săvârşi fapte penale, chiar la darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop, utilizând, uneori, cuvinte cu ridicat impact emoţional, unele ce urmează a nu fi reproduse în prezenta hotărâre, decisive însă pe planul realizării laturii subiective „Uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap!”, „Da mă, da de ce te-ncurci cu asemenea vietăţi mă?”,” (...) Uite, nenorocitul (...)”, „Păi, ia legătura cu el şi zii: Bă nenorocitule, ce-ai făcut?”, „Spune la nenorocit să-ţi dea banii înapoi şi spune-i să se ducă negru, cu cine l-a adus în oraşul acesta, nemernicu (...)”, „(...) i-aş trage una peste bot să-i sară măselele, să ştii”, (...) dacă a revocat e nenorocit la cap (...)”, „(...) e clar că-i de rea credinţă mă, şi-i un nenorocit”, „(...) este un nesimţit (...)”; Ia solicitarea coinculpatului M.A. de a i se da un sfat, deoarece nu îi convenea revocarea procurii şi înapoierea banilor, coinculpatul notar T.V. îl sfătuieşte pe acesta, într-o modalitate persuasivă: „păi ştiu că nu-ţi convine, (...) dar nu vreau să vorbesc la telefon că cine ştie cine stă şi ascultă”, „Nu , nu negociezi chestia asta, că nu mă interesează, eu când simt că e un om de rea credinţă, e clar că trebuie să-mi iau măsuri de precauţie”, după care inculpatul notar T.V., fiind informat de coinculpatul M.A. despre faptul că partea vătămată, în urma agresării sale în modalitatea arătată anterior, ar fi fost dispusă să revină asupra revocării procurii, îi comunică telefonic acestui coinculpat: „Păi tu-ţi dai seama ce pericol a putut să (...)” şi, la informarea lui M.A. cu privire la gravele consecinţe fizice asupra părţii vătămate [„(...) dar acum băiatul s-a lovit săracu tare şi ăăă îl ducem la notar”], inculpatul notar T.V. comentează: „Da? Duceţi-l şi să revoce revocarea (...)” „sau să-ţi dea banii mă, eu nu ştiu, eu ştiu că nu-ţi convine”, „Ştiu că nu-ţi convine, da tipul acesta-i alunecos” şi, apoi, completează: „Săracu. Să mai cadă odată, vezi că (...)”; la informarea lui cu privire la faptul că partea vătămată este grav lovită [M.A.: „Da, a căzut şi s-a lovit domnu notar, da, ş-acuma-i plin de sânge şi tre să (...) se şteargă”], inculpatul notar T.V. comentează: „No, ce să-i faci, Să fie mai atent!”; în sfârşit, inculpatul M.A. îi spune, în acest context: „îl ajutăm noi să se şteargă”, Ia care inculpatul notar T.V. îi spune: „Ajută-I!”, după care îi spune: „(...) actul X1 n-avea voie să-l revoce (...) e un nenorocit, aşa să ştii!”, „Trebuie să-i spui: Bă boule du-te şi dă-i banii înapoi”. Toate aceste „sfaturi” date de inculpatul notar T.V., de-a lungul convorbirilor telefonice, dar şi celelalte activităţi descrise anterior, au fost de natură să întreţină şi să consolideze rezoluţia infracţională a coinculpatului M.A.

În sfâşit, este deopotrivă elocventă în sensul arătat, o altă convorbire telefonică din 12 martie 2007 dintre coinculpatii T.V. şi M.A., convorbire în care acesta din urmă îi comunică „(...) nu vă grăbiţi, că omu s-a răzgdândit şi o să trimeată o (...) pe fax, o altă revocare a revocării!”, şi apoi comentează „glumind” pe seama leziunilor grave ale victimei: „Doamne, Doamne săracu, da ştiţi ce rău s-a lovit?, Pe cuvânt, deci eu n-am mai văzut om aşa lovit (...) Nu ştiu, Dumnezeu l-a bătut! Rău (...)” „A căzut direct în cap, cu capu de asfalt şi şi-a făcut un cucui, deci domn notar, nu exagerez, avea diametrul mai mare decât fruntea lui!”, „Şi-a spart şi timpanul din căzătură, de la vibraţii (...)”, „Nu s-a dus la spital, c-a spus că nu vrea spital, nu vrea nimic (...)” iar inculpatul notar T.V. comentează în acelaşi stil: „Bine, dar ai grijă să nu se mai împiedice! Bietu de el!”, „Mamă!, Dar săracu vai (...)”, „No, bine mă!”, „S-a dus acasă! Bine, în regulă!”.

Printre celelalte date cu privire la faptă şi la persoana inculpatului, conţinutul şi semnificaţia contribuţiei inculpatului T.V. (notar public) la săvârşirea faptelor ce au format obiectul judecăţii, dar şi conduita ulterioară a acestuia care, pe de o parte, sugerează faptul că nu a înţeles gravitatea şi consecinţele acestora, astfel cum rezultă din declaraţiile date, iar pe de altă parte, că principala preocupare a sa, împreună cu inculpatul M.A., ulterior faptelor, a fost aceea de găsire a unor modalităţi sau procedee de contestare în cursul procesului a existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de şantaj, precum şi a competenţei organelor de urmărire penală din cadrul D.N.A., etc, sunt elemente care au contribuit la individualizarea pedepsei de prima instanţă.

În recurs, inculpaţii M.A., D.R., D.G.M., A.G.D., F.A. şi A.M.A. au solicitat individualizarea pedepselor şi a modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile, necunoscuţi cu antecedente penale, prezentarea în faţa autorităţii.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, infracţiuni contra libertăţii persoanei în care au fost implicate persoane care deţineau funcţii de conducere într-un partid politic, împrejurările comiterii faptelor, de mai multe persoane împreună, prin violenţă şi ameninţare, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor.

Pedepsele rezultante stabilite inculpaţilor de 8 ani, respectiv 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj, instigare la lipsire de libertate în mod ilegal, complicitate la şantaj, lipsire de libertate în mod ilegal, sunt în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi nu se impune reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi nici schimbarea modalităţii de executare din detenţie în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prin aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., cum apărarea a solicitat.

Fiind stabilite pedepse spre minimul special prevăzut de lege s-au avut în vedere într-o manieră suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor (vârstă, antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care au acţionat. Este adevărat că inculpaţii sunt necunoscuţi cu antecedente penale şi s-au prezentat în faţa autorităţilor judiciare, însă aceste împrejurări au justificat aplicarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege. Recursul parchetului este fondat.

În condiţiile în care s-a constatat vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunea de şantaj, reţinându-se pe baza probelor administrate că ulterior exercitării acţiunilor violente asupra părţii vătămate aceasta s-a prezentat în faţa unui notar public unde a dat o nouă procură inculpatului M.A. prin care să solicite şi să obţină în numele său, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, în temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. se impune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii. În acest sens, se va dispune desfiinţarea următoarelor înscrisuri: procura specială autentificată din 23 februarie 2007 emisă de Biroul Notarial Public T.V., procesul-verbal de punere în posesie emis la 19 iunie 2007 de Primăria Braşov, procura autentificată la Biroul Notarial Public L. din 14 martie 2007.

Critica parchetului referitoare la majorarea pedepselor inculpaţilor şi aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. este nefondată.

Aşa cum s-a arătat, pedepsele stabilite inculpaţilor au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare şi sunt în măsură să realizeze scopul definit în art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prin urmare, în raport de criteriile enunţate în art. 72 C. pen., o majorare a cuantumului pedepselor nu se justifică.

Cât priveşte aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, nu este obligatorie în cauză întrucât legea nu prevede această pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii, iar faţă de natura faptelor, împrejurările cauzei şi persoana inculpaţilor, necunoscuţi cu antecedente penale, se apreciază că pedeapsa nu este necesară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 Iit. b) şi art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. şi B.A.M.

Va casa sentinţa numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. va dispune desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- procura specială autentificată din 23 februarie 2007 emisă de Biroul Notarial Public T.V., aflată la dosarul de urmărire penală;

- procesul-verbal de punere în posesie emis la 19 iunie 2007 de primăria Braşov;

- declaraţia de revocare a mandatului, autentificată din 8 martie 2007 de Biroul Notarial Public C.E.;

Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. şi B.A.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Va obliga recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. şi B.A.M.

Casează sentinţa numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. dispune desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- procura specială autentificată din 23 februarie 2007 emisă de Biroul Notarial Public T.V.;

- procesul-verbal de punere în posesie emis la 19 iunie 2007 de primăria Braşov;

- declaraţia de revocare a mandatului, autentificată din 8 martie 2007 de Biroul Notarial Public C.E.;

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. şi B.A.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 21 mai 2013.

Cu opinie separată, numai în sensul admiterii recursului declarat de inculpatul T.V., casării sentinţei şi, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000.

OPINIE SEPARATĂ

Se apreciază în opinia separată că se impune achitarea inculpatului T.V. sub aspectul infracţiunii de complicitate la şantaj prevăzută de art. 26 raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la inculpatul T.V., notar public în circumscripţia Curţii de Apel Braşov, s-a reţinut că la data de 12 martie 2007, cu intenţie l-a ajutat pe inculpatul M.A., prin activităţi specifice complicităţii morale să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violenţă şi ameninţare, să revină asupra declaraţiei autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care în data de 8 martie 2007 revocase mandatul dat inculpatului M.A. prin procura autentificată din 23 februarie 2007, pentru ca inculpatul M.A. să dobândească în mod injust, un folos.

Analizând actele dosarului se constată că activităţile desfăşurate de inculpatul T.V. la data de 12 martie 2007 şi care au condus la condamnarea sa la 7 ani închisoare pentru complicitate la şantaj, au constat în 5 convorbiri telefonice avute cu inculpatul M.A., dintre care numai trei sunt relevante.

Din cuprinsul acestora au reieşit în esenţă următoarele: inculpatul T.V., notar, primind adresa Biroului Notarului Public C.E. îl anunţă telefonic pe inculpatul M.A. că partea vătămată i-a revocat procura specială ce o autentificase în notariatul său şi prin urmare suma de 45.000 euro achitată ca preţ al contractului a pierdut-o „ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 dolari”. T.V. îi explică inculpatului M.A. că în aceste condiţii nu mai poate întocmi vreun act „facem repede un act domn notar? (...) nu mai fac nimic” (...) „nu-ţi fac, pentru că e greu, ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu”. Totodată îl sfătuieşte să-i ceară părţii vătămate să-i restituie banii, formulând Ia adresa acesteia invective de genul „nenorocitul (...) nemernicu (...) un prost” şi precizând că „i-aş trage una peste bot să-i sară măselele”.

Totodată, M.A. îi relatează inculpatului T.V. că partea vătămată a căzut, s-a lovit când ieşea din notariat şi o duc la un notar „acum băiatul s-a lovit săracii (...) a căzut (...) îl ducem la notar”.

În opinia acuzării şi instanţei de fond replica inculpatului T.V. „duceti-l, să revoce revocarea (...) săracu să mai cadă o dată (...) să fie mai atent” constituie ajutorul moral dat de inculpatul T.V. în comiterea infracţiunii de şantaj de către inculpatul M.A.

În cauză nu s-a dovedit că inculpatul T.V. a cunoscut acţiunile infracţionale desfăşurate de inculpaţi la 12 martie 2007. Nu există nici o probă din care să reiasă că inculpatul M.A. l-a încunoştinţat pe T.V. că împreună cu inculpaţii D.R., D.G.M., A.G.D., F.A., A.M.A. s-au deplasat la biroul notarial, au lovit victima cu pumnii şi picioarele şi au urcat-o cu forţa într-un autoturism, lipsind-o de libertate pe parcursul a două ore pentru a revoca un act.

Interceptările convorbirilor telefonice dintre M.A. şi T.V. nu fac o asemenea dovadă, iar interpretarea pe care instanţa de fond o dă convorbirilor telefonice, în lipsa altor probe nu poate constitui temei pentru condamnarea inculpatului T.V.

Complicitatea morală constă în acte de sprijin moral în vederea realizării laturii subiective a infracţiunii ca: procurarea de date, informaţii cu privire la locul, timpul unde urmează să fie săvârşită infracţiunea, întărirea şi menţinerea hotărârii infracţionale, ş.a.

În cazul inculpatului T.V., vorbele sale nu au semnificaţia unor acte de sprijin moral în săvârşirea infracţiunii de şantaj de către M.A. şi nu dovedesc că l-a ajutat cu intenţie la constrângerea părţii vătămate.

Acţiunile desfăşurate de inculpaţi au fost necunoscute inculpatului T.V. care nu a avut ştiinţă de hotărârea infracţională a inculpatului M.A. şi de conduita sa ulterioară.

Sub acest aspect, cele trei convorbiri telefonice considerate de prima instanţă edificatoare în dovedirea vinovăţiei inculpatului, se apreciază în opinie separată irelevante pentru o soluţie de condamnare care trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie iar nu pe supoziţii, suspiciuni, indicii extrase din conţinutul a trei interceptări.

← ICCJ. Decizia nr. 1704/2013. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1716/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1705/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), şantajul (art.194 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Recurs