ICCJ. Decizia nr. 175/2013. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR. 175/2013
DOSAR NR. 38047/3/2012
Şedinţa publică din 13 februarie 2013
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 336 din 06 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia penală, în Dosarul 6194/99/2012, conform art. 39 C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalul Iaşi şi în baza art. 42 C. proc. pen. s-a declinat competenţa soluţionării cauzei privind cererea de contopire pedepse formulată de petentul S.D. în favoarea instanţei competente conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Bucureşti.
Pentru a se hotărî astfel, s-a ţinut cont de împrejurarea că cererea a fost formulată din Penitenciarul Rahova (pe plicul de expediere existând o viză cu menţiunea Bucureşti, iar din relaţiile furnizate de Penitenciarul Iaşi a rezultat că petentul a fost transferat în Penitenciarul Rahova în perioada 01 iunie 2012 - 13 iulie 2012, cererea fiind întocmită la 14 iunie 2012), iar instanţa de executare este tribunalul, instanţa admiţând excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin urmare, la data de 28 septembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 38047/3/2012, cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat S.D.
În motivarea cererii petentul a solicitat contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate de Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Suceava. A mai solicitat petentul deducerea arestării preventive din data de 23 august 2006 când a fost reţinut de organele DIICOT Suceava.
Prin Sentinţa penală nr. 961 din 7 noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti admite excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi în baza dispoziţiilor art. 42 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 27 C. proc. pen., declină competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, privind cererea ce contopire a pedepselor formulată de condamnatul S.D. (deţinut în Penitenciarul Iaşi) în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a stabili astfel, Tribunalul Bucureşti a avut în vedere următoarele:
Petentul-condamnat se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 63 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Iaşi, se află deţinut în Penitenciarul Iaşi, iar la data când a formulat cererea de contopire acesta îşi execută pedeapsa tot la Penitenciarul Iaşi şi nu la Penitenciarul Rahova, aşa cum în mod greşit a reţinut Tribunalul Iaşi (petentul fiind transferat numai temporar la Penitenciarul Bucureşti Rahova).
Conform art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri, sau în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Potrivit textului de lege mai sus amintit, tribunalul a constatat că în speţă, instanţa de executare este Tribunalul Iaşi, iar petentul condamnat, la data formulării cererii, era deţinut în Penitenciarul Iaşi iar instanţa competentă a judeca cererea din punct de vedere teritorial era Tribunalul Iaşi.
În consecinţă, Tribunalul Bucureşti, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 27 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Faţă de cele arătate, s-a constatat că atât Tribunalul Iaşi cât şi Tribunalul Bucureşti îşi declină competenţa de soluţionare a prezentei cauze, iar potrivit dispoziţiilor art. 43 C. proc. pen., s-a ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei pentru soluţionarea conflictului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare, sau în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. Cum petentul-condamnat se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 63 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Iaşi, aceasta fiind instanţa de executare, iar la momentul formulării cererii de contopire petentul-condamnat se afla încarcerat în Penitenciarul Iaşi, competenţa de soluţionare a cererii de contopire aparţine Tribunalului Iaşi. Faptul că petentul-condamnat a fost transferat temporar la Penitenciarul Rahova nu conferă competenţă teritorială Tribunalului Bucureşti de a judeca cererile ce privesc modificarea pedepsei sau legate de incidentele ivite cu privire la executarea pedepsei.
Potrivit art. 43 C. proc. pen., Înalta Curte, rezolvând conflictul de competenţă teritorială apărut între Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Bucureşti cu privire la cererea de contopire formulată de petentul-condamnat S.D., va stabili competenţa de soluţionare la Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei cu nr. 38047/3/2012, privind pe condamnatul S.D., în favoarea Tribunalului Iaşi şi dispune trimiterea dosarului acestei instanţe.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 13 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2013. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 169/2013. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
