ICCJ. Decizia nr. 169/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 169/2013
Dosar nr. 10686/3/2012
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 597 din 2 iulie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 10686/3/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. b) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V. (născut la data de 25 decembrie 1964 în cornuna H., jud. Giurgiu, cu domiciliul în Bucureşti, sector 3), la o pedeapsă de 1 an închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 395 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. Raportate la art. 998, art. 999 din fostul C. civ. şi art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă şi obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.I.I. SRL la plata sumei de 23.098,6 RON, cu titlu de despăgubiri civile şi obligaţiile fiscale accesorii (care se vor calcula de la data săvârşirii faptelor asupra întregului prejudiciu, respectiv 29.286,60 RON, iar din data de 3 septembrie 2010, la diferenţa de 23.098,6 RON).
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului până la concurenţa debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părţii civile.
În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.I.I. SRL, la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În fapt, inculpatul P.V. este acuzat că, în calitate de administrator al SC I.I.I. SRL, a efectuat achiziţii intracomunitare de autoturisme în valoare totală de 734.283 RON, în perioada iulie 2008-iunie 2009, de la persoane juridice germane, neînregistrând în contabilitate aceste operaţiuni şi nici veniturile obţinute în urma valorificării autoturismelor pe piaţa internă şi prejudiciind astfel bugetul de stat prin neplata TVA şi a impozitului pe profit cu suma totală de 29.286,60 RON.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpatul şi partea civilă.
Inculpatul, asistat de apărătorul său ales a învederat că înţelege să-şi retragă recursul.
Partea civilă a criticat sentinţa sub aspectul laturii civile a cauzei, apreciind justificată suma solicitată.
Prin decizia penală nr. 257/A din 20 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat P.V. împotriva sentinţei penale nr. 597 din 2 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. A respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva aceleiaşi sentinţe.
A obligat partea civilă la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că instanţa fondului, în mod corect a ţinut seama la stabilirea cuantumului prejudiciului de raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmării penale şi necontestat de partea civilă.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., în temeiul căruia, pentru motivele detaliate în scris şi depuse la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei penale reţinându-se cauza spre rejudecare în ceea ce priveşte latura civilă.
Totodată, în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen. a solicitat luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpatului până la concurenţa debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părţii civile.
S-a arătat că prin hotărârea pronunţată de prima instanţă s-a reţinut în mod eronat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.I.I. SRL la plata sumei de 23.098,6 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii.
S-a mai arătat, de asemenea că, instanţa de apel nu a luat în considerare motivul de apel prin care s-a învederat cuantumul corect al prejudiciului, respectiv 151.172,38 RON.
Recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanţă, în mod corect, a ţinut seama la stabilirea cuantumului prejudiciului de raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmării penale acesta fiind necontestat de partea civilă care conchide că prejudiciul adus bugetului de stat este în cuantum de 29.289,60 RON din care inculpatul a achitat suma de 6.188 lei, rămânând de achitat diferenţa de 23.098,6 RON.
Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga partea civilă la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.V. să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei penale nr. 257 A din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.V., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 172/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 142/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
