ICCJ. Decizia nr. 1801/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1801/2013
Dosar nr. 462/42/2011
Şedinţa publică din 27 mai 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală m.159 din 27 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.T., domiciliat în Mun. Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea, pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.O.E., domiciliat în com. Budeşti, sat Racovita, Jud. Vâlcea, pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută si pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.E.R., domiciliată în Mun. Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 260 C. pen.
A fost ridicat sechestrul asigurător instituit în baza Ordonanţei nr. 141 din 2 decembrie 2010, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti, prin procesele - verbale cu din 2 decembrie 2010, asupra autoturismului, aparţinând inculpatului "F.T. şi asupra sumei de 19.279,18 lei, consemnată la C.E.C. Bank de inculpatul C.O.E., cu recipisa şi chitanţa din 3 decembrie 2010.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul D.N.A. nr. 141/P/2010 al Serviciului Teritorial Piteşti, au îost trimişi în judecată inculpaţii: T.T., domiciliat în Mun. Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen.; C.O.E., domiciliat în com. Budeşti, sat Racoviţa, Jud. Vâlcea pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi P.E.R., domiciliată în Mun. Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 260 C. pen.
S-a reţinut prin rechizitoriu că, la data de 27 septembrie 2010, ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti s-au sesizat din oficiu, în temeiul disp. art. 221 alin. (1) C. proc. pen., cu faptul că inculpatul T.T., în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a pretins şi primit de la diferite persoane, cu precădere administratori ai unor societăţi comerciale de pe raza Jud. Vâlcea, sume de bani, bunuri şi alte valori, pentru a interveni pe lângă magistraţii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau pe lângă magistraţii celorlalte parchete arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cât şi pe lângă organele de poliţie din Jud. Vâlcea a căror activitate este supravegheată de către procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau procurorii de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se dispune soluţii favorabile în dosarele în care persoanele respective erau cercetate.
În concret, conform rechizitoriului, s-a stabilit că, în perioada 2006 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul T.T., în calitatea sa de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a primit în mod repetat de la inculpatul C.O.E. bunuri electrocasnice în valoare totală de 5.215,70 lei, cât şi diferite servicii sub forma unor lucrări la locuinţa acestuia şi la locuinţa fiicei sale, numita S.E.L. şi a ginerelui său, S.I.M., în valoare totală de 14.062,48 lei, lucrări executate de către SC E. SRL Rm.Vâlcea, inculpatul T.T. lăsând să se înţeleagă că are influenţă la organele poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, cât şi la procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau procurorii din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în sensul intervenirii sale pentru a se adopta soluţii favorabile în dosarele în care era cercetat inculpatul C.O.E., în dosarele formate la plângerile acestuia din urmă sau în dosarele în care erau părţi, persoane apropiate inculpatului C.O.E. Procurorul a subliniat că este de remarcat faptul că C.O.E. a fost cercetat în Dosarul nr. 75/P/2008, cauză care a fost soluţionată prin emiterea rechizitoriului din data de 18 octombrie 2010 în care acesta a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie împreună cu alte persoane. Atât din rechizitorul nr. 75/P/2008, cât şi din alte dosare care se află în lucru la D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti (ca exemplu Dosarul nr. 157/P/2010), rezultă că inculpatul C.O.E., în calitate de administrator al SC E. SRL. Rm.Vâlcea, pentru a proteja interesele acestei societăţi comerciale, interesele sale sau interesele unor persoane apropiate, a remis cu titlu de mită sume de bani, servicii sau alte foloase unor funcţionari publici pentru ca societatea comercială SC l.T. SRL Rm.Vâlcea să obţină contracte de prestări servicii sau alte avantaje si de asemenea, a cumpărat influenţa unor persoane cu funcţii de conducere sau de control din instituţii ale statului pentru a-I ajuta să obţină avantaje atât pentru sine cât şi pentru societatea comercială mai sus arătată.
Inculpatul C.O.E., în mai multe rânduri, a remis cu titlu de mită bunuri sau servicii unor funcţionari ai C.E.C. B. - Sucursala Rm.Vâlcea pentru ca aceştia să nu-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face acte contrare acestor îndatoriri, în legătură cu acordarea unor credite şi pentru atribuirea unor contracte de achiziţii de lucrări şi prestări servicii. D.N.A mai susţine că, din redările convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate în Dosarul nr. 75/P/2008, rezultă cu certitudine că inculpatul C.O.E. a remis sume de bani, bunuri sau servicii unor funcţionari publici, precum primari, inspectori, toate aceste fapte fiind săvârşite, aşa cum s-a arătat mai sus, pentru protejarea intereselor acestuia sau ale societăţii comerciale al cărui administrator este. Printre persoanele cărora inculpatul C.O.E. le-a remis bunuri sau servicii constând în executarea unor lucrări la imobile de către SC E. SRL, din dispoziţia acestuia, conform rechizitoriului, se află şi inculpatul T.T. care deţine funcția de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Râmnicu Vâlcea.
Astfel, cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare la sediul SC E. SRL Rm.Vâlcea, în cauza ce a format obiectul Dosarului penal cu nr. 75/P/2008, au fost identificate înscrisuri din care rezultă că inculpatul C.O.E. trimetea periodic unor funcţionari publici o scrie de bunuri sau servicii, aceste servicii constând în executarea de lucrări de către SC E. SRL, pentru ca acest inculpat să-şi protejeze interesele sale, interesele SC E. SRL sau interesele unor cunoştinţe şi persoane apropiate. Printre alte înscrisuri, a fost identificată la martora B.M., care deţine funcţia de director economic la SC E. SRL Rm. Vâlcea, o agendă în care erau consemnate o serie de bunuri de uz casnic sau electrocasnice care erau remise unor persoane cu funcţii de conducere în instituţii publice sau unor funcţionari publici din cadrul acestor instituţii.
În această agendă au fost identificate mai multe menţiuni olografe cu numele de Ţ., rezultând că acestei persoane i s-au remis mai multe bunuri electrocasnice, bunuri care în realitate au fost achiziţionate de către SC E. SRL Rm.Vâlcea, însă au intrat în posesia şi proprietatea persoanei cu numele de Ț.
Ulterior, după audierea martorei B.M., cât şi a martorului M.N., acesta din urmă deţinând funcţia de şef magazin din Rm.Vâlcea al SC D.R. SA, a rezultat că bunurile electrocasnice au intrat în posesia şi proprietatea inculpatului T.T.
În urma verificărilor efectuate, a rezultat că pe data de 22 septembrie 2008, inculpatul T.T., din dispoziţia inculpatului C.O.E., a primit de la magazinul D. următoarele bunuri electrocasnice: televizor L.C.D., Staţie, (fier de călcat), aspirator şi frigider. Faptul că aceste bunuri au fost ridicate pe data de 22 septembrie 2008 de către inculpatul F.T. rezultă din menţiunea efectuată ele către martora B.M. în agenda sa (vol. 5, fila 17) care a fost ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare la SC E. SRL, Rm Vâlcea din data de 1 septembrie 2010, percheziţie efectuată, aşa cum s-a arătat mai sus, în Dosarul nr. 75/P/2008. Aceste bunuri au fost regăsite ca fiind achiziţionate de către SC E. SRL Rm.Vâlcea cu factura, la valoarea de 3.917,80 lei, factură întocmită la data de 30 septembrie 2008 (vol.4,fila 13).
Din examinarea facturii mai sus menţionate, a rezultat că SC E. SRL Rm.Vâlcea, prin delegatul său C.O., a achiziţionat de la SC D.R. SA Tg. Secuiesc, Jud. Covasna, magazinul Rm.Vâlcea un L.C.D., un fier de călcat, un aspirator şi un frigider cu două uşi, valoarea totală a produselor fiind de 3.917,80 lei.
De asemenea, din actele de urmărire penală a rezultat că la data de 18 noiembrie 2008, inculpatul T.T., a ridicat de la SC D.R. SA magazin Rm.Vâlcea, din dispoziţia inculpatului C.O.E., un Receiver, obiect achiziţionat de SC E. SRL, Rm.Vâlcea conform facturii (vol. 4, fila 14). Acest aspect rezultă din menţiunea făcută de martora B.M. în agenda sa unde a menţionat şi valoarea produsului ca fiind de 1.299,90 lei (vol. 5, fila 19). Din examinarea facturii, care a fost întocmită la data de 29 noiembrie 2008, rezultă că delegatul SC E. SRL Rm.Vâlcea, C.O. a ridicat de la SC D.R. SA magazinul Rm.Vâlcea mai multe bunuri electronice, printre care şi un reciver, valoarea acestuia fiind de 1.297,90 lei.
Din nota de constatare întocmită de către Garda Financiară, secţia Argeş rezultă că produsele achiziţionate în baza facturii fiscale din 30 septembrie 2008 au fost descărcate din gestiune în baza unui bon de consum colectiv datat 2 septembrie 2008 întocmit pentru o lucrare (comandă) la Primăria Berbeşti, iar produsele achiziţionate în baza facturii fiscale din data de 29 noiembrie 2008, au fost descărcate din gestiune în baza unui bon de consum colectiv datat 1 noiembrie 2008 întocmit tot pentru lucrarea (comandă) la Primăria Berbeşti (vol. 4, filele 5-6).
Din interpretarea actelor întocmite de către SC SRL Rm. Vâlcea, a rezultat că aceste produse electronice şi electrocasnice au fost consumate înainte de a se achiziţiona, însă aşa cum s-a arătat mai sus, produsele respective au fost ridicate de inculpatul T.T. de la SC D.R. SA, magazinul Rm. Vâlcea din dispoziţia inculpatului C.O.E.
Inculpatul C.O.E. a remis bunurile menţionate mai sus inculpatului T.T. acesta din urmă lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, cât şi asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea care supraveghează activitatea poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări faţă de C.O.E., faţă de salariaţi ai SC E. SA, dosarele formate ca urmare a plângerilor formulate de C.O.E. sau dosarele în care erau părţi persoane apropiate inculpatului C.O.E. să fie soluţionate favorabil.
Faptul că aceste bunuri menţionate mai sus au fost primite de inculpatul T.T. de la SC D.R. SA Tg. Secuiesc, magazinul Rm. Vâlcea, din dispoziţia inculpatului C.O., bunuri cumpărate, facturate şi plătite de SC E. SRL Rm. Vâlcea rezultă şi din declaraţiile martorilor M.N. şi B.M.
La rândul său, martora B.M. a arătat în declaraţia sa, dată sub prestare de jurământ, că trebuie să se cunoască destinaţia mărfurilor cumpărate şi facturate de SC E. SRL Rm. Vâlcea, motiv pentru care avea discuţii cu şeful magazinului Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, M.N., iar beneficiarii bunurilor erau trecuţi în agenda sa.
Cu privire la primirea acestor bunuri, inculpatul T.T. a precizat că a avut acceptul inculpatului C.O.E., însă a menţionat că a plătit aceste produse în rate, conform înţelegerii pe care a avut-o si cu martorul M.N.
Din declaraţia inculpatului T.T., aflată la vol. 1 - filele 67-69, rezultă că acesta nu neagă că ar fi primit bunurile de la SC D.R. SA cu acceptul inculpatului C.O.E., insă a declarat in mod concret, că ar fi plătit aceste bunuri în rate inculpatului C.O.E. şi a făcut acest lucru cu ştirea martorului M.N.
Aşa cum s-a precizat mai sus, martorul M.N. nu a confirmat afirmaţiile inculpatului T.T. şi mai mult decât atât, inculpatul, cu toate că a solicitat confruntarea cu acest martor, la data de 10 decembrie 2010, a refuzat confruntarea, motivând că nu va mai da declaraţii şi nu acceptă nici confruntarea pe motiv că nu i-au fost administrate toate probele pe care le-a solicitat.
De asemenea, inculpatul T.T., cu privire la cele 5 bunuri ridicate de la SC D.R. SA, magazinul Rm. Vâlcea, a arătat că procedura de achiziţionare a acestor produse cu acceptul inculpatului C.O.E. i-a fost sugerată şi chiar întreţinută de către,, băieţii magazinului D.”, afirmaţie de asemenea, nereală şi neconfirmată de către martori) M.N. şi D.A.
Printre persoanele propuse de inculpatul T.T. în apărarea sa pentru a dovedi că a plătit cele 5 produse electronice şi electrocasnice ridicate de la SC D.R. SA a fost şi fiica sa, numita S.L.
Din declaraţia martorului D.A.I., ca de altfel si din declaraţia martorului M.N., rezultă cu certitudine că inculpatul T.T. nu a avut niciodată discuţii cu aceştia privind modalitatea de plată a produselor ridicate de acest inculpat de la magazinul, Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, produse care au fost cumpărate, facturate şi plătite de către SC E. SRL Rm. Vâlcea.
S.E.E., fiind audiată sub prestare de jurământ, a făcut declaraţii neconforme cu realitatea şi cu privire la unele lucrări executate de SC E. SRL Rm. Vâlcea la imobilele proprietatea inculpatului T.T. sau la imobilul proprietatea sa, motiv pentru care prin Ordonanţa nr. 141/ P din data de 2 decembrie 2010, ora 9,00 (vol. 1, filele 147-156), au fost extinse cercetările penale în cauză şi începută urmărirea penală şi faţă de aceasta, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. şi ped. de art. 260 C. pen.
Cele cinci bunuri electrocasmce primite de către inculpatul T.T. de la magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, din dispoziţia inculpatului C.O.E., bunuri achiziţionate, facturate şi plătite de SC E. SRL Rm. Vâlcea au fost identificate la imobilele proprietatea inculpatului cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în ziua de 13 noiembrie 2010.
S-a precizat că, la efectuarea percheziţiilor domiciliare, inculpatul T.T., pentru cele 5 bunuri electrocasnice nu a putut prezenta documente de provenienţă, însă aşa cum s-a arătat mai sus, acesta a precizat că a achiziţionat aceste bunuri de la magazinul, Rm, Vâlcea al SC D.R. SA, bunuri pe care le-a achitat.
Se mai susţine, în actul de sesizare emis de D.N.A.- Serviciul Teritorial Piteşti, că rezultă, cu certitudine, că cele 5 bunuri electrocasnice au fost primite de către inculpatul T.T. de la magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, în scopul mai sus precizat, respectiv pentru ca acesta să-şi exercite influenţa asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau asupra procurorilor din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se adopta soluţii favorabile în dosarele în care salariaţi ai SC E. SRL Rm. Vâlcea, inculpatul C.O.E. sau persoane apropiate acestuia.
Cu ocazia inventarierii unor înscrisuri ridicate în Dosarul nr. 157/P/2010 s-a constatat că mai multe bunuri de consum materiale aveau înscrise la poziţia „produs lucrare (comandă)” menţiuni olografe cu instrument de scris de culoare albastră, respectiv: T., L., T.A., T. (vol. 5, filele 160-190).
De asemenea, a fost identificată fişa de lucrări cu indicativul 366 T. (vol. 5, filele 155-159). Din examinarea acestei fişe de lucrări rezultă că la lucrările executate la ap. T. au fost folosite materiale în valoare totală de 4.801,67 lei (vol. 5, fila 159).
Întrucât din actele de urmărire penală au rezultat probe că SC E. SRL Rm. Vâlcea, din dispoziţia inculpatului C.O.E., a executat lucrări la imobile proprietatea inculpatului T.T. sau la imobilul proprietatea fiicei acestuia, numita S.E.L., s-a solicitat Gărzii Financiare, secţia Argeş, efectuarea unor verificări la SC E. SRL Rm. Vâlcea, obiectul principal al verificărilor constând în aceea de a se verifica dacă lucrările efectuate au fost facturate şi încasate efectiv de această societate (vol. 4, fila 55). Din nota de constatare încheiată la data de 26 noiembrie 2010, de către Garda Financiară Argeş, rezultă că în urma verificărilor efectuate s-au constatat că în perioada 2006-2010, în contabilitatea de gestiune în sistem informatic, SC E. SRL a înregistrat consumuri de materiale pentru construcţii şi instalaţii, evidenţiate în 5 fişe de lucrări cu titulatura T. în valoare totală de 11.273.06 lei, după cum urmează: fişa de lucru cod ap. T., pentru valoarea de 4.886,51 lei, fişa de lucrări cod T., pentru valoarea de 44,98 lei, fişa de lucrări cod P. T., pentru valoarea de 507,52 lei, fişa de lucrări cod T.T., pentru valoarea de 2.478,69 lei, fisa de lucrări cod ap.T., pentru valoarea de 3.355,36 lei (vol. 4, file 59-79), Tot din nota de constatare a rezultat că „consumurile de materiale pentru construcţii şi instalaţii înscrise în cele 5 fişe au fost înregistrate pe cheltuieli de SC E. SRL, fiind contabilizate prin notele contabile - Cheltuieli cu materii prime - 301- materii prime şi 6021 - Cheltuieli cu materiale consumabile - 3021- materiale consumabile, (vol. 4 - filele 60-61).
Din nota întocmită de Garda financiară rezultă cu certitudine că lucrările executate la imobilele proprietatea inculpatului T.T., conform fişelor de lucrări menţionate, nu au fost facturate şi încasate de SC E. SRL Rm. Vâlcea la beneficiarului lucrării.
Tot din verificările efectuate de către Garda Financiară a rezultat că în data de 11 aprilie 2008, a fost emisă de către SC E. SRL Rm. Vâlcea, o factură fiscală pentru clientul T.T., în valoare de 440,80 lei încasată în numerar de la acesta.
Din cele de mai sus, s-a apreciat că rezultă indubitabil că, în cazurile în care nu existau interese cu privire la influenţa pe care trebuia s-o aibă inculpatul T.T., în cauzele de interes pentru inculpatul C.O.E., SC E. SRL, factura şi încasa serviciile prestate inculpatului T.T.
Din declaraţia inculpatului C.O.E. rezultă că acesta ar fi asigurat o parte din materiale numitului S., care a executat o lucrare la acoperişul casei inculpatului T.T., materiale care i-au fost plătite de către S. şi de asemenea, a mai executat o intervenţie la sistemul de alarmă al locuinţei inculpatului T.T., pentru care nu i-a luat nici un ban, iar valoarea intervenţiei era de cca. 10 lei.
De asemenea, din declaraţia inculpatului C.O.E. rezultă că, la solicitarea inculpatului T.T., a pus la dispoziţia numitului M., care executa lucrări cu echipă de constructori la apartamentul fiicei acestuia „material mărunt pentru partea de instalaţii”, iar lucrările i-au fost plătite de către ginerele sau prietenul fiicei inculpatului T.T. A mai precizat inculpatul C.O.E. că banii obţinuţi, în valoare de cca. 3.500 lei nu i-a depus la firmă, ci i-a folosit în probleme personale. Această declaraţie a inculpatului C.O.E. a fost apreciată de către procuror ca nesinceră şi că nu se coroborează cu celelalte acte de urmărire penală efectuate în cauză. De altfel, cu privire la suma precizată de inculpatul C.O.E., chiar inculpatul T.T. menţionează o sumă mai mare, respectiv 5.000 lei pe care ginerele său ar fi plătit-o susnumitului, cu toate că lucrarea, conform declaraţiilor acestora, ar fi fost executată de o echipă de muncitori condusă de numitul M. faptul că lucrările menţionate mai sus au fost executate de salariaţi ai SC E. SRL Rm. Vâlcea din dispoziţia inculpatului C.O.E., atât la imobilele proprietatea inculpatului T.T., cât şi la imobilul fiicei sale, numita S.E.L., rezultă din declaraţiile altor martori audiaţi în cauză: I.G.T., D.I., D.C., cât și din declaraţia numitului M.F.
S-a mai arătat că, potrivit verificărilor efectuate de către Garda Financiarâ, secţia Argeş, rezultă cu certitudine că lucrările executate de către SC E. SRL Rm. Vâlcea din dispoziţia inculpatului C.O.E. la imobilele proprietatea inculpatului T.T. sau la apartamentul fiicei acestuia, învinuita S.E.L., nu au fost facturate sau plătite de către aceştia din urmă şi, aşa cum s-a precizat mai .sus, lucrările au fost executate datorită faptului că inculpatul T.T. a lăsat să se înţeleagă sau chiar a avut influenţă asupra organelor judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea sau a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau procurorilor din parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a se adopta soluţii favorabile în dosarele în care inculpatul C.O.E. avea interese.
În continuarea actului ele acuzare, D.N.A. mai susţine că, din verificările efectuate, a rezultat că pe rolul I.P.J. Vâlcea sau la unităţile de poliţie arondate acestui inspectorat, în perioada 2007-2010, au fost înregistrate mai multe dosare, din care unele au fost soluţionate prin neînceperea urmăririi penale, iar alte dosare se află în lucru.
Cu adresa nr. 7240 din 3 noiembrie 2010 (vol. 2, fila 9 dosar u.p.)., I.P.J. Vâlcea a comunicat situaţia dosarelor penale înregistrate la această unitate în care inculpatul C.O.E. este autor sau parte vătămată, în calitate de persoană fizică sau în calitate de administrator al SC E. SRL Rm. Vâlcea. Situaţia acestor dosare este după cum urmează:
- Dosar nr. P/3050166 din 12 noiembrie 2007 înregistrat la Poliţia oraşului Călimăneşti ca urmare a plângerii formulate de G.M. faţă de lucrători ai SC E. SRL Rm. Vâlcea. Acest Dosar a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi sub nr. 1236/P/2007 şi a fost soluţionat prin rezoluţia din 31 ianuarie 2008 în baza art. 10 lit. h) C. proc. pen. prin confirmarea propunerii organului de poliţie de a nu se începe urmărirea penală, întrucât partea vătămată M.G. s-a împăcat cu susnumitul.
Din examinarea actelor şi lucrărilor Dosarului penal nr. 1236/P/2007 care se află ataşat la Dosarul penal nr. 141/P/2010, în copie conform cu originalul, nu rezultă că M.G. s-a împăcat cu C.O.E. pentru infracţiunea de tulburare de posesie, existând numai o declaraţie a lui M.G. în sensul că acesta îşi retrage plângerea penală. Ori, pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. nu există instituţia retragerii plângerii, ci numai împăcarea părţilor, care înlătură răspunderea penală (vol. 6, filele 92-143).
- Dosar nr. P/3011842, înregistrat la Serviciul Investigare a Fraudelor având număr unic de înregistrare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea 5443/P/2007, dosar soluţionat prin confirmarea propunerii organului de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.O.E. şi P.R. pentru săvârşirea infr. prev.şi ped. de art. 246 C. pen. în baza disp.art. 10 lit. d) C. proc. pen. (vol. 6, filele 186-187).
- Dosar nr. P/3010752 din 29 aprilie 2008, având număr unic 2455/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, dosar soluţionat prin rezoluţia din 15 iulie 2008, prin care s-a confirmat propunerea organului de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de angajaţii SC E. SRL şi SC E. SRL pentru art. 217 C. pen., întrucât a fost retrasă plângerea prealabilă.
- Dosar nr. P/1750101 din 25 noiembrie 2009, înregistrat la Postul de poliţie Zătreni, având număr unic 1560/P/2009 la Parchetul de pe lângă judecătoria R., dosar în care s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea neînceperea urmăririi penale faţă de A.N. pentru săvârşirea infr. prev. si ped. de art. 208, 209 C. pen. în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. Privitor la acest dosar, din verificările efectuate a rezultat că, prin rezoluţia nr. 823/P/2010 din data de 25 mai 2010, a primului procuror T.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a fost preluat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti şi s-a dispus ca acest dosar să fie soluţionat de către procurorul G.A., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. În rezoluţia de preluare a dosarului menţionat, se precizează că urmărirea penală este îngreunată din cauza unor împrejurări obiective, în sensul că această unitate de parchet funcţionează fără prim procuror şi cu un singur procuror în funcţie, ori din examinarea dosarului a rezultat că în această cauză cercetările au fost efectuate de către Postul de poliţie Zătreni care a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, întrucât faptele sesizate de către SC E. SRL Rm.Vâlcea nu s-au confirmat, în sensul că nu a fost sustrase materialele menţionate în plângere.
Potrivit art. 209 alin. (4)1 C. proc. pen., procurorii din cadrul Parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior, când „urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penala.
Aşa cum s-a arătat mai sus, în acest Dosar cu nr. 1560/P/2009 cercetările penale au fost definitivate constatându-se că fapta nu există, neexistând nici un motiv întemeiat de preluare a acestui dosar în vederea continuării urmăririi penale, aşa cum se menţionează în rezoluţia de preluare a dosarului.
Faptul că la preluarea acestui dosar a existat o înţelegere între inculpaţii C.O.E. şi T.T., rezultă şi din aceea că, deşi existau probe certe că nu se săvârşise fapta de furt calificat, procurorul de caz G.A. neputând să adopte altă soluţie decât cea legală, SC E. SRL a formulat plângere la organul ierarhic superior acelui care a adoptat soluţia şi mai apoi la instanţa de judecată în baza art. 2781 C. proc. pen. Ulterior, SC E. SRL a renunţat la plângerea împotriva soluţiei din dosarul menţionat, plângere aflată pe rolul instanţei de judecată, cu menţiunea că retragerea plângerii s-a făcut după ce C.O.E. a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 75/P/2008.
- Dosarul nr. P/17500117 din 1 martie 2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti cu nr. 272/P/2010, dosar aflat în lucru la Postul de Poliţie Zătreni şi unde SC E.V. SRL are calitatea de parte vătămată. în acest dosar, după definitivarea cercetărilor, urmează a se adopta soluţie legală.
- Dosar nr. P/3011448 din 4 iunie 2010, înregistrat la Politia Mun. Rm.Vâlcea, Biroul de Investigaţii Criminale, care priveşte plângerea formulată de D.D. faţă de reprezentanţii SC E. SRL pentru art. 246 C. pen.şi art. 277 din Legea nr. 53/2003, dosar care se află în lucru la această unitate de poliție conform adresei Inspectoratului de Politie Jud. Vâlcea.
- din verificările efectuate, a rezultat că pe rolul Poliţiei Mun. Rm.Vâlcea s-a aflat în lucru şi Dosarul nr. 2943/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, dosar format ca urmare a plângerii formulate de către învinuita P.E.R. împotriva fostului ei soţ, martorul D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Privitor la acest dosar, din examinarea actelor puse la dispoziţie de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, (vol. 6, filele 150 - 182) a rezultat că plângerea iniţială formulată de P.E.R. împotriva fostului soţ pentru săvârşirea infracţiunii de furt, la data de 30 aprilie 2009, a fost înregistrată mai întâi ca lucrare, la data de 4 mai 2009, iar mai apoi. la data de 14 mai 2009, a fost înregistrată la penal.
Cercetările iniţiale în această cauză au fost făcute de către L.C., agent de poliţie la Poliţia Mun. Rm.Vâlcea - Biroul de Ordine Publică, fără ca acesta să deţină calitatea de organ al politiei judiciare.
După ce inculpata P.E.R. a formulat plângere penală la data de 30 aprilie 2009, în data de 4 mai 2009, inculpatul C.O.E. a purtat o discuţie telefonică cu aceasta, informând-o că pentru a rezolva această plângere va lua legătura cu prim procurorul T. D.N.A. a precizat că aceste convorbiri şi comunicări telefonice care vor fi menţionate mai jos au fost interceptate prin punerea în aplicare a Autorizaţiilor cu nr. 61/2009 şi nr. 75/2009 emise de Tribunalul Argeş ca urmare a efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 75/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti.
Astfel, la data de 4 mai 2009, începând cu ora 7:28:38 C.O.E. poartă următoarea discuţie cu P.E.R. (vol. 2, fila 13):
- C.I. fii atentă! Îmi fac treburile de dimineaţă şi mă duc, da m-am gândit mai bine s-ar putea sa fie nevoie şi de P.! Mă duc să-l caut pă p. pă "F., pă prim C procuror să să vedem cum rezolvăm căzu, dar s-ar putea să fie rezolvabil prin,
- P. Pă penal!
- P.: îhî!
- C.: înţelesăş!
- P.: Da!
- C.: Deci va trebui tot cu nea C. să discutăm, da io oricum mă duc să-l întreb dacă trebuie neapărat prin nea C.!
- P.: Îhî! Bine!
- C.: Că totuşi trebuie să o rezolvi într-un fel, pui!
- P.: Îhî!
- C.: Chiar dacă o să renunţi ulterior, stai?! Totuşi eu zic că ar trebui demarate treburile!
S-a considerat de către procuror că din această convorbire rezultă că, plângerea formulată de către P.E.R. împotriva fostului ei sot, nu era una serioasă, că va renunţa la ea ulterior, însă trebuie să fie rezolvată la penal şi să se consulte cu inculpatul T.T. pentru a vedea „cum rezolvăm cazul”.
Ulterior, în aceeaşi zi, inculpatul C.O.E. poartă o discuţie telefonică cu inculpatul T.T., discuţie în cadrul căreia îi solicită acestuia să se întâlnească, cei doi stabilind să se întâlnească în aceeaşi zi, seara, la ora 7:00.
Tot în ziua de 4 mai 2009, începând cu ora 21:22:53, inculpatul C.O.E. poartă o discuţie cu inculpatul T.T., hotărând ca aceştia să se întâlnească la domiciliul celui din urmă, discuţie redată în actul de acuzare (vol. 2, fila 20):
Din această discuţie, rezultă disponibilitatea inculpatului T.T. care deţine funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, să se întâlnească cu inculpatul C.O.E. şi de asemenea, mai rezultă si amabilitatea inculpatului T.T. faţă de inculpatul C.O.E.
Imediat după ce cei doi inculpaţi s-au întâlnit, în seara aceleiaşi zile de 4 mai 2009, începând cu ora 21:36:08 (vol. 2, filele 20-21), inculpatul C.O.E. poartă o discuţie telefonică cu învinuita P.E.R., discuţie din care redăm:
- C. î.. Fii atentă pui. Uite de ce te sunai! Vezi că am vorbit cu Omu"!
- P.: Aşa!
- C.: M-asculţi?!
- P.: Da!
- C.: Şi miercuri la 10 rezolvăm problema ! Ne-ntâlnim şi cu, îţi spun io! Numai să-mi aduci aminte!
- P.: (m-ai justificat?
- C.: Cum?
- P.: Că-i vorba de mine!
- C.: N-am înţeles!
- P.: Cum ai justificat că-i vorba de mine?
- C.: Păi i-am explicat că eşti o colegă cu mine şi că lucrezi la noi la firmă! Las că nu nu te-am băgat io în cacao!
- P.: Bine, (neinteligibil)
- C.: Adică dă ce te temi dă justificarea asta?
- P.: Nu vreau să ai probleme pui!
- C.: Puiu,deşi, nu cred că ie treaba ăstora! înţelegi? Până la urmă, deci nu, nu m-au întrebat, nu m-a întrebat tipu şi nici ălălalt no să mă întrebe că, n-au tupeu să mă întrebe, deci io îţi spun că trebuie să rezolvăm o problemă, uite, chiar acuma trec pă sub fereastra ta!
- P.: I!?
- C.: Şi-o rezolvăm!
Se mai susţine de către D.N.A. că din conţinutul acestei redări a convorbirii rezultă că inculpatul C.O.E. s-a întâlnit cu inculpatul T.T., că va rezolva problema respectiv plângerea formulată de P.E.R., că nu ar fi treaba lui T.T. sau organelor de politic pentru a rezolva problema, însă acesta „nu m-a întrebat tipu şi nici ălălalt no să mă întrebe că, n-au tupeu să mă întrebe”.
Tot din această convorbire rezultă că, în urma discuţiei purtată cu inculpatul T.T. o să se întâlnească cu cine trebuie şi de la poliţie şi de la „ei” (adică de la Parchet), discuţie din care redăm în continuare (vol. 2, fila 22):
- C.: Nu! Chiar nu trebuie, că nu vreau să te pun în situaţii. Deci tu ai deja aia făcută, plângerea, la poliţie!
- P.: Da?!
- C.: Ok! Şi o să ne întâlnim cu cine trebuie si de la Poliţie şi de la ei, o să vedem ce ie de făcut!
S-a precizat că după ce inculpatul C.O.E. s-a întâlnit în seara zilei de 4 mai 2009 cu inculpatul T.T. la domiciliul acestuia, inculpatul T.T. poartă o discuţie cu inculpatul N.E., începând cu ora 21:30:29, discuţie (vol. 2, filele 87-88):
- T.: Îmi cer scuze că vă deranjez! Vă salut, vă salut domnu comandant!
- N.: Aoleo, să trăiţi! Să trăiţi! Am onoarea!
- T.: Ce faceţi? Îmi cer scuze că vă deranjez atât dă târziu.
- N.: Nu e nici un deranj, sînt la televizor, acasă!
- T.: Da?!
- N.: Da,da!
- T.: ÎÎÎ..,.vreau să vă văd şi io, zilele astea!
- N.: Trec mâine pă la dumneavoastră?!
- T.: Nu sînt la serviciu, că sînt în concediu!
- N. : Nu, a..!
- T.: Puteţi ne putem vedea, miercuri (n.n. respectiv 6 mai 2009).
- N.: Miercuri! Ne vedem miercuri! Ne auzim la un telefon, ne dăm un semn.
În opinia acuzării este indubitabil faptul că în discuţiile purtate de inculpatul C.O.E. cu inculpatul T.T., acesta din urmă a lăsat să se înţeleagă că are influentă asupra organelor poliției judiciare, cât şi a procurorilor, acest lucru rezultând din convorbirea redată mai sus, respectiv:,,o să ne întâlnim cu cine trebuie şi de la Poliţie si de la ei”.
În data de 5 mai 2009, începând cu ora 20:21:38, inculpatul C.O.E. poartă o altă discuţie telefonică cu P.E.R., discuţie din care rezultă că, a doua zi, respectiv pe 6 mai 2009, trebuie să ia legătura cu inculpatul T.T. Şi că acesta o să-i rezolve problema deoarece are datorii morale si materiale faţă de el, discuţie din care s-a redat: (vol. 2, filele 23-24):
- C.: Mâine să-mi aduci aminte neapărat, să-l sun p-ăla la 10!
- P.: La 10 trebuie?
- C.: La 9:30 da, să ţii tu minte că eu s-ar putea să uit că mă iau cu cine ştie ce.
- P.: Îhî!
- C.: Şi uit! Şi trebuie să-l sun.
- P.: Îhî! Da! Dar nu mi-ai zis şi mie ce-a spus?
- C.: A zis că o să ne rezolve problema! EI, are datorii morale si materiale față de mine.
- P.: Îhî!
- C.: Şi-am fost la el acasă, i-am explicat cum stau lucrurile.
- P.: Îhî!
- C.: Şi-a zis ca te ajută!”
Şi din această convorbire, potrivit acuzării, rezultă cu certitudine că inculpatul T.T. i-a promis inculpatului C.O.E. că o ajută pe P.E.R.,întrucât are datorii morale fată de mine”
De asemenea, din această convorbire, acuzarea arată că rezultă cu certitudine că P.E.R., la momentul când a fost audiată în calitate de martor sub prestare de jurământ, a declarat în mod mincinos că nu a purtat discuţii cu inculpatul C.O.E. privitor la ajutorul pe care inculpatul T.T., care în calitatea sa de prim procuror, îI va aborda pentru rezolvarea favorabilă a plângerii pe care a formulat-o împotriva fostului ei soţ, D.C.
De altfel, şi pe parcursul urmăririi penale, după ce s-a început urmărirea penală faţă de P.E.R. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, cât şi după prezentarea materialului de urmărire penală, aceasta a susţinut că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă cu toate că din convorbirile telefonice, aşa cum au fost redate mai sus, rezultă contrariul.
Din convorbirea anterior menţionată mai rezultă faptul că inculpatul C.O.E. a fost acasă la inculpatul T.T. pentru a-i explica cum stau lucrurile, astfel că declaraţia inculpatului T.T., în sensul că a purtat discuţie cu inculpatul C.O.E. referitor la plângerea formulată de P.E.R. la .sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş nu poate fi luată în considerare.
Faptul că inculpatul T.T. urma să-I ajute pe inculpatul C.O.E. la rezolvarea favorabilă a plângerii formulate de P.E.R. rezultă şi din discuţia purtată de aceştia în data de 6 mai 2009 începând cu ora 11:02:01, discuţie (vol. 2, filele 24-25):”
- T.: Da domn director!
- C.: Să trăiţi
- T.: N-am uitat, n-am uitat.
- C.: V-am sunat pentru chestia aia, dacă i,
- T.: Da! N-am uitat, ştiu, ştiu.
- C.: Bine!
- T.: Nici un fel de problemă! I-am avut telefonul, l-am lăsat acasă, l-am uitat! Eu acum am venit de la Piteşti!
- C.: Am înţeles!
- T.: N-am uitat! N-am uitat staţi liniştit.”
În seara aceleiaşi zile, conform înţelegerii dintre inculpatul T.T. şi N.E., poartă o discuţie telefonică, hotărând să se întâlnească la domiciliul inculpatului T.T., discuţie din care s-a redat (vol. 2, filele 88-89):”
- T.: Aste este! Vroiam să, aş fi vrut să, să vă văd, nu ştiu când puteţi dumneavoastră!
- N.: Păi astăzi, acuma.
- T.: Păi dacă aţi putea ieşi spre.
- N.: Unde vă găsesc ?
- T.: Io am ajuns acuma acasă!
- N.: Păi vin pân-acolo, vă dau un semn când sunt în faţă?!
Imediat după ce inculpatul T.T. s-a întâlnit cu N.E., conform celor stabilite în convorbirea redată mai sus, acesta poartă o convorbire telefonică cu inculpatul C.O.E., convorbire din care s-a redat (vol. 2, filele 25-26):
- T.: Aţi putea să o trimiteţi luni dimineaţă pe doamna, la domnul comisar şef N.E.?
- C.: Îhî!
- T.: Luni dimineaţă! Că dumnealui nu este în, în perioada asta de timp la serviciu! Da?!
- C.: Îhî!
- T.: Vă rog eu mult de tot! Bine?
- C.: Bine.
- T.: Doamna, doamna P., parcă? Da?!
- C. Da,da!
- T.: Deci Luni dimineaţă la ora 09 să fie acolo, şi să spună
- C.: Îhî!"
- T. A fost chemată de dumnealui, da?”
După această convorbire între cei doi inculpaţi, inculpatul C.O.E., poartă o discuţie telefonică cu P.E.R., discuţie din care s-a redat (vol. 2, filele 26-27):
- C.: Vezică mă sună T. M-asculţi?
- P.: Aşa! Da, te ascult!
- C.: Şi aia, trebuie să mergi Luni acolo la, da o să mergem împreună!
- P.: Unde să merg?
- C.: Până la cineva la.la poliţie.
- P.: De ce?
- C.:Păi a povestit T.şi, probabil că, să mai dai o declaraţie ceva!
Şi din această convorbire, potrivit acuzării, rezultă că inculpatul T.T., aflându-se în afara cadrului legal a avut influenţă reală asupra ofiţerului de poliţie N.E. sau a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra acestuia şi asupra procurorilor care supravegheau această cauză, pentru ca plângerea formulată de P.E.R. împotriva fostului ei soţ, pentru infracţiunea de furt calificat, să fie soluţionată favorabil acesteia.
D.N.A. mai arată că, tot din discuţiile telefonice purtate de cei doi, a rezultat că ajutorul dat de inculpatul T.T. numitei P.E.R. nu a fost dezinteresat, astfel că, într-o discuţie telefonică purtată în data de 26 mai 2009, începând cu ora 13:29:45, inculpatul T.T. cere permisiunea inculpatului C.O.E. să treacă pe la acesta să ia un pachet. Din această discuţie, rezultă şi disponibilitatea inculpatului C.O.E. de a-i remite inculpatului T.T. bunul solicitat (pachetul acela). Dintr-o discuţie purtată între C. şi un salariat al său P., rezultă că inculpatul C.O.E. i-a remis inculpatului T.T. o drujbă echipată în mod corespunzător pentru folosire.
Cu privire la plângerea formulată de P.E.R. împotriva fostului ei soţ D.C., acesta din urmă fiind audiat în calitate de martor sub prestare de jurământ, a precizat că nu a sustras telefonul foste sale sotii pentru a si-l însuşi, ci i l-a luat din mână pentru a-i arătat acesteia mesaje pe care i le dădea inculpatul C.O.E.
Procurorul precizează în continuare că, din cele expuse mai sus, inculpatul T.T., la solicitarea inculpatului C.O.E., a lăsat să se înţeleagă şi chiar a făcut demersuri pentru ca plângerea formulată de P.E.R. să fie înregistrată la penal, după ce în prealabil a purtat discuţii cu N.E.
De asemenea, din cele de mai sus, rezultă că inculpatul T.T. a făcut demersuri pentru a o ajuta pe persoana apropiată inculpatului C.O.E., întrucât avea datorii morale si materiale față de acesta.
Este indubitabil faptul, în opinia acuzării, că inculpatul C.O.E. primise garanţii de la inculpatul T.T. că îl ajută pentru ca dosarele în care avea interese să-i fie soluţionate favorabil, fapt pentru care i-a remis cele 5 bunuri electrocasnice, la care s-a făcut referire mai sus, şi a executat prin salariaţii SC E. SRL, al cărui administrator este, lucrări la imobilele proprietatea sa şi ale fiicei sale, S.E.E.
De asemenea, din această declaraţie rezultă că inculpatul C.O.E. a fost nemulţumit de modul în care au fost soluţionate unele dintre dosare formate la plângerea sa, în calitate de administrator al SC E. SRL Rm. Vâlcea.
Astfel, acesta a precizat că in Dosarul cu nr. 1560/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti a fost adoptată soluţie de neîncepere a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Acesta a fost motivul pentru care în discuţia pe care a purtat-o la data de 5 mai 2009 cu P.E.R., inculpatul C.O.E. a menţionat că inculpatul T.T. are datorii morale si materiale față de el.
S-a conchis că, din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că între inculpatul C.O.E. şi inculpatul T.T. nu exista o relaţie apropiată care să justifice acordarea unor gratificaţii, iar bunurile şi serviciile au fost remise pentru ca inculpatul C.O.E. să cumpere influenţa susnumitului iar inculpatul T.T. să-şi traficheze influenţa asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.J.P. Vâlcea, a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau a procurorilor din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se adopta soluţii favorabile în dosarele penale în care inculpatul C.O.E. avea interese.
Pe parcursul urmăririi penale, M.F., aşa cum s-a arătat mai sus, a revenit la declaraţia dată sub prestare de jurământ şi a făcut o declaraţie conformă cu realitatea care concordă cu celelalte probe administrate în cauză, iar N.E. şi-a retras mărturia, după ce acestuia i s-a prezentat materialul de urmărire penală. Faţă de numiţii N.E. şi M.F. s-a dispus prin rechizitoriu încetarea urmăririi penale conform dispoziţiilor legale prevăzute de art. 260 alin. (2) C. pen. şi de C. proc. pen.
D.N.A. a mai arătat că, fapta pentru care s-a început urmărirea penală faţă de S.E.E. şi P.E.R., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză. Cu toate acestea, având în vedere scopul urmărit şi relaţia sa de rudenie cu inculpatul T.T., faţă de S.E.L. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă administrativă prevăzută de art. 91 C. pen., iar P.E.R. a fost trimisă în judecată pentru mărturie mincinoasă.
Cauza a fost iniţial înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. 82/46 la 10 februarie 2011 si, apoi, în urma strămutării dispuse de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Sentinţa nr. 663 din 29 aprilie 2011 a fost înregistrata la Curte de apel Ploieşti sub nr. 462/42/2011.
În continuare, instanţa de fond a arătat că inainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii T.T. si C.O.E. au ridicat o serie de chestiuni prealabile pe care le-au intitulat excepţii de nulitate absolută a unor acte procedurale efectuate în cursul urmăririi penale, cărora instanţa le-a răspuns prin încheierea de la data de 15 septembrie 2011, arătându-se în cuprinsul acesteia că cererile privind constatarea nulităţii autorizaţiilor de interceptare a convorbirilor telefonice şi ale autorizaţiilor de percheziţie nu sunt chestiuni prealabile incidentale, de natură să împiedice începerea cercetării judecătoreşti, ci chestiuni care țin de evaluarea legalităţii şi de interpretarea probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În consecinţă, instanţa de fond a menţionat că analiza acestor mijloace de probă, despre care inculpaţii susţin că ar fi fost obţinute în mod ilegal iar actele procedurale în baza cărora s-au administrat ar fi lovite de nulitate absolută, va fi făcută în considerentele prezentei hotărâri.
Astfel, s-a solicitat de către inculpatul T.T. să se constate că sunt lovite de nulitate absolută autorizaţiile de interceptare a convorbirilor telefonice şi în mediul ambiental nr. 162, 163, 164 şi 165 din 22 octombrie 2010, (filele 109 - 112, vol. 2, dosar urmărire penală) şi autorizaţia de percheziţie din 12 ianuarie 2010 (fila 44, vol. 3 dosar urmărire penală), toate emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi să fie înlăturate ca probe, convorbirile redate şi procesele verbale de percheziţie întocmite, deoarece instanţa supremă nu era competentă să le elibereze, competenţa după calitatea persoanei revenind Curţii de Apel Piteşti, potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii lor. S-a susţinut că, începând cu 15 august 2005, inculpatul T.T. a funcţionat ca prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, conform ordinului nr. 2068/2005 al Procurorului General al României şi Hotărârii nr. 55 din 3 august 2005 a C.S.M şi că, atât înainte cât şi după modificările din 25 noiembrie 2010, în cazul infracţiunilor săvârşite ele procurorii de la parchetele de pe lângă tribunale, competenţa să judeca cauza în primă instanţă revine Curţilor de Apel, indiferent de gradul profesional al magistratului, deoarece textul nu face nicio referire la gradul profesional.
Instanţa de fond a apreciat însă că excepţia nu este fondată, iar mijloacele de probă obţinute în baza actelor procedurale contestate nu pot fi înlăturate pe acest motiv, întrucât inculpatul T., la momentul solicitării respectivelor autorizaţii era procuror cu grad de Curte de Apel, chiar dacă funcţiona ca prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar competenţa de soluţionare a infracţiunilor comise de judecătorii de Curte de Apel şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe revenea la acel moment Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., în redactarea de dinainte de apariţia Legii nr. 202/20120, incluzând şi această categorie de magistraţi. De altfel, începând cu anul 2003 în cauzele care au vizat judecători sau procurori cu acest grad profesional, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă responsabilă şi de interpretarea unitară a legii, s-a considerat competentă după calitatea persoanei, un exemplu fiind Decizia nr. 51/2003 a Completului de 9 judecători. (ca atare, în raport de acest criteriu al calităţii persoanei, nu există motive de nulitate în ceea ce priveşte autorizaţiile de percheziţie sau de interceptare a convorbirilor telefonice contestate de inculpatul T.T. şi de înlăturare a proceselor verbale de redare a acestor convorbiri sau a procesului verbal de percheziţie domiciliară.
Instanţa de fond a apreciat însă că este reală susţinerea inculpatului T.T. că pentru obţinerea avizului de percheziţie de la C.S.M. şi apoi pentru obţinerea autorizaţiilor de percheziţie şi de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatului T.T. şi ale altor persoane, D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti a invocat o situaţie ce s-a dovedit a nu fi reală şi anume că sunt indicii că inculpatul T.T. şi-ar trafica influenţa prin intermediul comandantului Poliţiei Râmnicu Vâlcea – P.I., indicându-se redarea unor convorbiri telefonice dintr-un alt Dosar privind pe inculpatul C.O.E. şi alţii, nr. 75/P/2008. S-a pornit de la faptul că în convorbirea purtată la data de 4 mai 2009 între C.O.E. si numita P.E.R. se face referirea ,,cazul s-ar putea să fie rezolvabil prin P. pe penal”, menţionându-se şi o altă convorbire purtată între C.O.E., tot la 4 mai 2009, şi o persoană despre care s-a crezut că este P.I., în care cei doi stabilesc o întâlnire la serviciul acelei persoane (fila 16, vol. 2 dosar urmărire penală). Actele dosarului dovedesc faptul că la 23 noiembrie 2010, la o lună după obţinerea autorizaţiei nr. 161 din 22 octombrie 2010 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul D.N.A. a constatat că postul telefonic pentru care s-a dispus interceptarea nu fusese utilizat pe perioada supusă autorizării de către P.I., ci de o altă persoană „neidentificată”, despre această situaţie întocmindu-se un proces verbal de constatare şi îndreptare a erorii materiale. Menţiuni despre această eroare au fost făcute doar pe o serie de acte de urmărire penală, situaţia nefiind adusă la cunoştinţă nici Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a emis autorizaţia de interceptare şi ulterior de percheziţie şi nici C.S.M. care a dat aviz pentru percheziţia domiciliară. Instanţa de fond a menţionat că în cursul cercetării judecătoreşti, s-a putut stabili că persoana căreia îi aparţinea postul telefonic respectiv era numitul N.l. - inspector şef I.T.M. Vâlcea, iar convorbirea respectivă, deşi păstrată în dosarul de urmărire penală, în procesul-verbal din 21 octombrie 2010, nu are nicio relevanţă în cauza de faţâ şi ar fi trebuit înlăturată.
Deşi unele din argumentele în baza căruia D.N.A. a obţinut autorizaţia de interceptare a convorbirilor telefonice s-a dovedit a nu avea acoperire în realitate (drept pentru care faţă de P.I. - comandantul Poliţiei Râmnicu Vâlcea s-a şi dispus de către D.N.A. neînceperea urmăririi penale), instanţa de fond a menţionat că nu are elemente care să demonstreze că s-ar fi acţionat fără bună-credinţă de către organele de urmărire penală. De altfel, în referatul întocmit la 9 noiembrie 2010 prin care s-a solicitat avizul C.S.M. pentru percheziţia domiciliară şi la biroul unde inculpatul T.T., îşi desfăşura activitatea, nu s-a mai făcut referire la vreo implicare a numitului P.I. în pretinsa activitate de trafic de influentă a inculpatului T.T., după cum nici în autorizaţia de percheziţie nu se mai menţionează această situaţie, fiind invocate alte indicii şi mijloace de probă, obţinute în Dosarul nr. 75/P/2008 (vol. 3 dosar urmărire penală). Oricum, a arătat instanţa de fond, analizarea conţinutului convorbirilor interceptate în baza acestei autorizaţii nr. 161 din 22 octombrie 2010 şi consemnate în procesul verbal din 10 decembrie 2010 (filele 38 - 82, vol. 2 dosar urmărire penală), nu au în opinia sa niciun fel de relevanţă pentru soluţionarea cauzei, neevidenţimd aspecte în legătură cu infracţiunile imputate inculpaţilor ci doar faptul că inculpatul T.T. era interesat să afle motivul pentru care era cercetat de către D.N.A. Piteşti.
S-a mai susţinut prin concluziile scrise de către inculpatul T.T. că persoana a cărei convorbire ar fi fost interceptată era avocatul P.C. din cadrul Baroului Vâlcea, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 91 alin. (6) C. proc. pen., potrivit cărora înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea care o reprezintă nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă rezultă comiterea de către avocat a unei infracţiuni, însă, aşa cum s-a arătat mai sus, o astfel de înregistrare nu există ci, s-a constatat de către că, respectiva convorbire a fost purtată cu şeful I.T.M. Vâlcea - N.l., iar C.O.E. îi solicita acestuia să-l primească în audienţă, nefiind relevantă în cauză, după cum nu are nicio relevantă următoarea convorbire dintre C. E. şi sora sa B.M., avocat, redată la fila 17, vol. 2, dosar urmărire penală, aceasta fiind în legătură cu prima.
Pe de altă parte, inculpatul C.E. a solicitat constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei de percheziţie şi a procesului verbal de percheziţie efectuat la sediul SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, pe considerentul că percheziţia efectuată a depăşit spaţiul pentru care fusese autorizată, în sensul că autorizaţia a fost obţinută pentru sediul situat pe strada din Rm. Valcea, iar percheziţia s-ar fi făcut şi la un alt corp de imobil, de unde s-ar fi obţinut şi o parte din mijloacele de probă invocate de parchet în susţinerea acuzaţiilor (agenda martorei B.M., fişele de lucrări, bonurile de consum). Instanţa de fond a constatat însă că actele procedurale menţionate sunt efectuate într-un alt Dosar de urmărire penală nr. 75/P/2008 aflat acum pe rolul Tribunalului Vâlcea, înregistrat sub nr. 3890/90/2010), nesoluţionat încă în mod definitiv, astfel încât nu are elemente suficiente şi nici mijloace de verificare pentru a se pronunţa asupra existenţei vreunei ilegalităţi a efectuării percheziţiei şi a obţinerii probelor respective. Din cuprinsul acestui proces verbal de percheziţie domiciliară, aflat la filele 32-46, vol. 5, dosar urmărire penală, rezultă că au fost percheziţionate două corpuri de clădiri, la această procedură asistând şi semnând procesul verbal patru reprezentanţi ai SC E. SRL si doi martori asistenţi, salariaţi ai aceleiaşi societăţi care nu au obiectat cu privire la modul în care aceasta s-a desfăşurat. Aşa fiind, concluzionează instanţa de fond, actul procedural are o aparenţă de legalitate, iar respectivele probele nu pot fi înlăturate.
S-a mai invocat de către acest inculpat şi nulitatea autorizaţiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice emise de Tribunalul Argeş în Dosarul 4211/109/2008 pe considerentul că Tribunalul Argeş, nu avea nicio competenţă pentru luarea acestei măsuri, iar al doilea motiv invocat a fost acela că interceptările respective au fost efectuate în faza actelor premergătoare şi potrivit Deciziei nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale, rezultă că nu este permisă administrarea unor astfel de probe în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare. Curtea de apel a apreciat că aceste excepţii sunt neîntemeiate, în condiţiile în care potrivit art. 91 alin. (1) si alin. (3) C. proc. pen. „autorizaţia se dă de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”.
Fiind vorba de o competenţă alternativă, autorizaţiile au fost eliberate de Tribunalul Argeş ca instanţa egală în grad cu instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă (Tribunalul Vâlcea) şi în a cărei circumscripţie se află sediul Serviciului Teritorial al D.N.A. Piteşti. La acel moment nu apărea implicarea prim procurorului T.T. care a atras ulterior o altă competenţă.
În ceea ce priveşte cea de-a doua argumentaţie, instanţa de fond a constatat că nici aceasta nu poate fi primită. În primul rând, cele două autorizaţii au fost cerute şi obţinute în 24 aprilie 2009 şi 25 mai 2009 (filele 5-8, vol. 2, dosar urmărire penală), înainte de pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei invocate nr. 962 care a avut loc la data de 25 iunie 2009. În al doilea rând, fiind vorba de o decizie prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, interpretarea dată în considerentele acesteia dispoziţiilor art. 91 alin. (1), în sensul că instanţele de judecată ar trebui să considere că administrarea unor astfel de mijloace de probă nu poate fi făcută în faza actelor premergătoare, a rămas o problemă controversată, instanţele de judecată continuând să elibereze astfel de autorizaţii în faza actelor premergătoare. Dovada acestui fapt o găsim chiar în prezentul dosar în care autorizaţia de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatului T.T. a fost dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la mai mult de un an de la pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale, şi oricum, tot în faza actelor premergătoare, respectiv prin încheierea nr. 58 din 1 noiembrie 2010 (urmărirea penală fiind începută pe data de 9 noiembrie 2010).
Revenind la motivul sentinței penale, instanţa a făcut o examinare a probelor administrate in cursul urmărim penale și în cursul cercetării judecătoreşti, după cum urmează:
În cauză s-au administrat probatorii cu declaraţiile celor trei inculpaţi T.T., C.O.E. şi P.E.R., au fost audiaţi toţi martorii din acte, existenţi în citativul rechizitoriului: N.E. - inspector şef adjunct la Poliţia Mun. Râmnicu Vâlcea, D.I., M.F., N.M., T.L.M., P.I., B.M.A., I.G., G.M., M.G., D.C. - persoane angajate la SC E. Râmnicu Vâlcea, M.N., D.A.I. - angajaţi ai SC D. Râmnicu Vâlcea, S.F. - patron firmă construcţii, B.M. - agent de poliţie, S.I.M. - ginerele inculpatului T., D.C. - fostul soţ al inculpatei P., D.D. - fost salariat la SC E. Râmnicu Vâlcea, cu excepţia martorului M.C., a cărui audiere nu a fost posibilă datorită stării sale de sănătate, actele medicale înaintate de acest martor la dosar (filele 375-376, vol. 1, dosar fond) demonstrând că a suferit un accident vascular cerebral, având semipareză partea stângă, situaţie care nu i-a permis prezentarea la instanţă pentru a depune mărturie, însă s-a procedat în privinţa acestui martor la citirea declaraţiei date în cursul urmăririi penale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
În apărare, inculpaţii T.T. şi C.O.E. au depus numeroase înscrisuri (inclusiv expertize extrajudiciare de construcţii, acte contabile, liste convorbiri telefonice) şi au solicitat audierea unor martori pe .situaţiile de fapt privind lucrările de construcţii, bunurile electocasnice şi dosarele penale menţionate în rechizitoriu. Astfel, au fost audiaţi martorii: P.I., L.C., U.C.M., L.D., C.E., P.G., M.E., V.N. - aceste persoane fiind lucrători de poliţie, procurori şi grefieri în legătură cu dosarele penale ale inculpatului C.O.E. sau ale SC E. Rm. Vâlcea, M.M.O., M.C., M.G. - părţi implicate în aceste dosare, P.C. -avocat, S.E.L. - fiica inculpatului T.T., N.I. - secretară la SC E. Rm. Vâlcea, M.M., T.E. şi N.M. -meseriaşi angajaţi pentru efectuarea unor lucrări de construcţii şi instalaţii, N.T. - inspector şef l.T.M. Rm. Vâlcea.
Declaraţia dată fața instanţei, inculpatul T.T. şi-a .susţinut nevinovăţia, arătând că a deţinut funcţia de prim procuror începând cu 1 iulie 2007 şi până la data de 4 martie 2011 si nu din anul 2006 asa cum se susţine în actul de acuzare şi că niciodată nu a uzat de vreo influenţă asupra lucrătorilor de poliţie din cadrul Politiei Râmnicu Vâlcea sau a procurorilor din subordinea sa în nicio cauză penală. .Acesta a mai susţinut că nu a avut nicio legătură cu niciunul din dosarele penale pe care SC E. sau C. le-au avut pe parcursul timpului la organele de poliţie sau la parchetele din Jud. Vâlcea şi că într-o singură situaţie, din primăvara anului 2009, a fost sunat de către inculpatul C. care a insistat să-i spună ceva important, grav, că a acceptat să se întâlnească cu acesta în .seara respectivă, povestindu-i-se că o prietenă sau angajată a dumnealui a fost tâlhărită în plină zi, smulgându-i-se telefonul din mână, iar poliţia nu a înregistrat plângerea şi nu a făcut nimic, deşi trecuse mult timp de atunci. Cunoscând antecedentele poliţiei sub acest aspect, al neînregistrârii plângerilor, inculpatul T. a arătat în continuare că în seara respectivă s-a întâlnit cu N.E. - adjunctul şefului poliţiei Rm. Vâlcea, căruia i-a adus la cunoştinţă situaţia spunându-i să intre în legalitate, iar după câteva zile când a fost sunat de C., i-a spus acestuia să meargă în audienţă la comandant pentru că dosarul este instrumentat de poliţie şi nu de parchet. În legătură cu bunurile electrocasnice, despre care se susţine în rechizitoriu că le-ar fi primit de la inculpatul C., inculpatul T.T. a arătat că le-a cumpărat de la SC D. Rm. Vâlcea, după ce le-a ales împreună cu fiica sa, martora S.E.L., că de la angajaţii SC D. Rm. Valcea a aflat că C. are franciza magazinului şi că prin intermediul acestuia există o modalitate de plată în 2-3 rate a bunurilor pe care intenţiona să le cumpere. În esenţă, inculpatul a susţinut că a plătit în două rate suma (38 milioane lei vechi) pe care o datora pentru bunurile electrocasnice achiziţionate (un televizor L.C.D., un aspirator, un frigider şi un fier de călcat), direct inculpatului C. pe care l-a căutat la firma sa SC E. Rm. Valcea la fel procedând şi cu un alt bun electronic (receiver în valoare de 10 milioane lei vechi) pe care l-a achiziţionat puţin mai târziu. În ce priveşte lucrările de construcţii, despre care se susţine că s-au efectuat la imobilele proprietatea sa sau la un apartament al fiicei .sale, acesta a susţinut că nu s-au efectuat firma SC E. Râmnicu Vâlcea ci cu alţi constructori şi meseriaşi angajaţi de el şi de familie, unii din aceştia fiind subantreprenori la SC E. Rm. Vâlcea în finalul declaraţiei, inculpatul T. a subliniat că niciodată C. nu i-a cerut ceva şi nici el nu i-a pretins niciodată nimic, că nu a vorbit niciodată cu poliţiştii, procurorii de caz sau prim procurorii parchetelor în legătură cu cele 7 dosare menţionate în rechizitoriu, în afara discuţiei pe care a relatat-o despre plângerea inculpatei P.H.R., pe care a considerat-o ca o reclamaţie (filele 157 -161, vol. 1, dosar fond).
Declaraţia dată de inculpatul C.O.E. a arătat că nu a avut niciodată nevoie de influenţa inculpatului T.T., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi nici să se folosească de influenţa acestuia. În continuare inculpatul a făcut precizări în legătură cu fiecare dintre dosarele penale menţionate în rechizitoriu ca fiind cele în care ar fi uzat de relaţia cu procurorul T., arătând modul cum au fost soluţionate. În ce priveşte plângerea formulată de inculpata P.E.R. ce era angajată la SC E., inculpatul C. a arătat că după ce a aflat de la aceasta despre incidentul cu fostul său soţ, în care îi luase telefonul mobil, s-a oferit să o ajute şi să o pună în legătură cu avocatul P.C. cu care era în relaţii de prietenie şi fiind informat de P. că organele de poliţie nu făceau absolut nimic în legătură cu plângerea a luat legătura telefonic cu prim procurorul T. şi i-a reclamat acest lucru, iar el i-a spus să meargă în audienţă cu doamna P. la organul de poliţie, lucru pe care i l-a şi comunicat acesteia. Inculpatul a arătat că, în sinea lur, a fost dezamăgit de această recomandare, că P.E. nu s-a mai dus în audienţă, a dat o declaraţie la poliţie şi apoi la o lună sau două a primit o rezoluţie din care a aflat că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a fostului ei soţ. Inculpatul a precizat că nu a mai purtat nici-o discuţie cu inculpatul T. despre acest caz şi nu i-a comunicat nimic despre soluţia respectivă. În legătură cu bunurile electrocasnice achiziţionate de inculpatul T. de la D., inculpatul C. a arătat că nu există nicio legătură între aceste bunuri cumpărate în 2008 si incidentul inculpatei P. relatat anterior. care a avut loc în luna mai 2009. Acesta a precizat că SC E. SA are franciză D. pentru Jud. Vâlcea, in sensul că urma sa pună la dispoziţie spaţiul desfăşurării activităţii comerciale fiind plătită cu un comision din vânzări, parte din acesta fiind primit prin compensare, uneori compensarea fiind făcută cu bunuri electrocasnice. Inculpatul T. a cumpărat bunuri electronice şi electrocasnice în lunile septembrie şi octombrie 2008, plătinduile în două rate, că banii i-a primit la sediul firmei fără a elibera factură sau bon, însă aceştia au fost depuşi de el la casierie, lucru care se poate verifica în registrul de casă şi respectiv în contabilitatea firmei. În legătură cu lucrările despre care se pretinde că le-ar fi efectuat la imobilele inculpatului T. în scopul cumpărării de influenţă, inculpatul C. a arătat că pentru o lucrare de reparaţie la un acoperiş i-a recomandat un antreprenor pe nume S.F., acesta efectuând lucrarea cu materiale procurate de la SC E., că în anul 2009 a fost solicitat să efectueze lucrări la un apartament al fiicei inculpatului T., dar i-a recomandat un alt antreprenor, pe nume M., care a efectuat o parte din lucrare şi pentru o serie de lucrări de instalaţii electrice M. a apelat la firma sa, ajutându-l să termine lucrarea în bune condiţiuni, plata făcândui-o un apropiat al inculpatului T. care i-a înmânat 5.000 lei motivând că nu-l mai găseşte pe M.. Inculpatul C. a mai indicat şi alte lucrări mărunte efectuate de angajaţii săi pentru inculpatul T., cum ar fi: schimbarea unei chiuvete sau împrumutul unei drujbe, pentru care nu a solicitat niciun ban sau T. a plătit direct muncitorilor respectivi. Inculpatul C. a mai arătat că aceşti subantreprenori se aprovizionau cu materiale de la SC E. Râmnicu Vâlcea, aşa explicându-se faptul că pe fişele de lucrări a apărut numele T. şi că uneori aceştia luau materiale şi pentru alte lucrări pe care le aveau, consemnările făcându-se pe aceeaşi fişă trecută pe numele beneficiarului principal (filele 171 - 174, vol. 1, dosar fond).
Inculpata P.E.R. a arătat că nu se consideră vinovată de acuzaţia de mărturie mincinoasă care este trimisă în judecată, că în realitate la procuror, când a fost audiată în calitate de martor, a declarat că nu-şi aminteşte dacă a purtat discuţii cu inculpatul C. despre inculpatul T. şi că în mod greşit s-a consemnat că nu a purtat aceste discuţii şi abia pe urmă s-a consemnat că nu-şi aminteşte despre acestea, fiind practic două răspunsuri la aceeaşi întrebare. Inculpata a arătat că nu îl cunoaşte pe comandatul Poliţiei Râmnicu Vâlcea - P.I., că nu-l cunoştea pe procurorul T.T. şi nu îşi aduce aminte despre convorbirea telefonică în care apare expresia lui C.P. că o persoană are datorii morale sau materiale faţă ele el. În legătură cu plângerea prin care a reclamat că fostul soţ a deposedat-o de un telefon, inculpata a relatat că a făcut-o personal, la aproximativ o oră de la incident, că ea este cea care a scris-o şi că a fost la poliţie, fiind chemată telefonic de un lucrător de poliţie pe nume L. în faţa căruia a dat declaraţie, dar niciodată în audienţă la numitul N.E. (adjunctul şefului Politiei Râmnicu Vâlcea) pe care nu îl cunoaşte (fila 181, vol. dosar fond).
În final, analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În Dosarul de urmărire penală nr. 75/P/2008, în care D.N.A. Piteşti efectua cercetări faţă de C.O.E., patron şi administrator al SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, s-au obţinut indicii şi mijloace de probă care atestau o legătură între acesta şi prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpatul T.T. Astfel, după efectuarea percheziţiei la sediul societăţii, într-o agendă aparţinând martorei B.M., director economic al firmei SC E. SRL, sub menţiunea D. 22 septembrie 2008 apărea numele T. şi nişte bunuri eleetrocasnice (aspirator, frigider, fier de călcat - staţie tefal şi L.C.D.), apoi, pe o altă pagină, un alt bun, receiver si data de 18 noiembrie 2008. În evidenta contabilă a SC. E., tot ne numele T., sub diverse forme (proc. T., ap. T., T. sau apartament T.) apăreau mai multe fişe centralizatoare de lucrări, instanţa de fond menţionând numai 4 fişe, astfel: (august 2007 - valoare 64,65 lei; septembrie 2007 - valoare 36,41 lei; martie 2008 - valoare 39,37 lei; aprilie 2008 - valoare 139,18 lei; mai 2008 -- valoare 190,481 lei; septembrie 2008 - valoare 37,43 lei); (mai 2008 - valoare 2.521,69 lei; iunie 2008 - valoare 474,68 lei; iulie 2008 - valoare 358,99 lei); (ianuarie 2009 - valoare 7,68 lei; noiembrie 2009 - valoare 37,30 lei); şi (noiembrie 2009 - valoare 69,80 lei; decembrie 2009 - valoare 3.429,34 lei şi ianuarie 2010 -total 4.882,95 lei). Fişele respective nu fac vreo menţiune cu privire la natura lucrărilor efectuate, însă s-au mai găsit bonuri de consum (colectiv) pe care sunt trecute o serie de materiale, (cantităţi, bucăţi şi valoarea acestora) şi cu pix roşu numărul de lucrare, ce apare şi pe fişa colectivă. Aceste bonuri de consum se află în dosarul de urmărire penală, vol. 5, după fila 159, pe unele dintre acestea fiind trecute cu pixul menţiunile „T., apartament T., T. casă, bloc , apartament T. sau ap. L.” În plus, numele inculpatului T. a mai apărut în convorbirile telefonice interceptate şi purtate de inculpatul C.O.E., fiind vorba de convorbirile din 4, 5 şi 6 mai 2009, a căror redare este consemnată în procesul verbal din 21 octombrie 2010 şi se află la filele 12-15, 20-27, vol. 2, dosar urmărire penală.
Pornindu-se de la aceste date, în rechizitoriul D.N.A. Piteşti se susţine că în perioada 2006 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul T.T., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a pretins şi primit de la inculpatul C.O.E., administrator al SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, în două rânduri, bunuri electrocasnice în valoare de 5.215,70 lei, care au fost facturate şi plătite de această societate comercială şi în cinci rânduri servicii constând în executarea unor lucrări la imobilele proprietatea sa sau la imobilul proprietatea fiicei sale, executate de aceeaşi societate, fără să fie facturate şi plătite, inculpatul T.T. având influenţă reală sau lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, cât şi a procurorilor de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă
Tribunalul Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări faţă de inculpatul C.O.E. şi faţă de salariaţi ai SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, cât şi dosarele formate ca urmare a plângerilor inculpatului C.O.E. sau persoane apropiate acestuia să primească soluţii favorabile.
A menţionat instanţa de fond că, asa cum s-a arătat mai sus, în debutul cercetărilor, în care s-a solicitat autorizaţia de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatului T.T. şi confirmarea unei ordonanţe cu titlu provizoriu emisă de procuror, s-a susţinut că sumele de bani erau remise către inculpatul T.T., prin intermediul numitului P.I. - şeful Poliţiei Mun. Râmnicu Vâlcea, persoana care își exercita influenţa asupra lucrătorilor de poliţie judiciară, astfel încât aceştia să nu administreze în mod complet probatoriile aflate în curs de cercetare. Situaţia respectivă, preluată şi în încheierea din 1 noiembrie 2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu s-a confirmat probator, chiar D.N.A. arătând că s-a aflat în eroare asupra persoanei cu numele P., ce apărea în convorbirile purtate de inculpatul C.E. cu inculpata P.E.R., prin procesul verbal de îndreptare a erorii materiale din 23 noiembrie 2010.
Având în vedere faptul ca atât inculpatul C.E., cât şi inculpatul T.T. neagă că ar fi avut o astfel ele înţelegere care, în opinia procurorului, datează încă din anul 2006, când cel de-al doilea inculpat încă nu devenise prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, instanţa de fond a procedat la analizarea tuturor probelor prezentate de părţi in cauza, pentru a stabili dintai această înţelegere s-a materializat în vreun fel, reţinând următoarele:
Pentru ca infracțiunea de trafic de influentă să existe trebuie să fie dovedit atât elementul material de pretindere, primire si respectiv dare de bunuri şi servicii între persoana acuzată de trafic de influență si cea acuzată ele cumpărare de influență, cât si celălalt element material al infracţiunii de trafic de influenţă, care cere ca pretinderea şi primirea banilor sau bunurilor să se fi realizat de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu.
În privinţa primului element material există dovezi că, la diferite imobile aparţinând inculpatului T.T. sau fiicei sale, S.E.L., reţine instanţa de fond că firma SC E. SRL a efectuat diferite lucrări de instalaţii sau finisaje în construcţii, pentru care nu a emis devize de lucrări şi facturi şi nu există nici documente care să ateste plata acestora de către inculpatul T. sau familia acestuia, cu excepţia unei singure situaţii, arătate şi în rechizitoriu. Aceste dovezi sunt reprezentate de fişele centralizatoare şi bonurile de consum menţionate.
Instanţa de fond a menţionat însă că nu poate da o valoare absolută acestor documente scrise, în condiţiile în care unele dintre lucrări au fost efectuate cu materiale de la SC E. SRL, dar de alte firme sau meşteri constructori. Această situaţie este prezentă în ceea ce priveşte lucrarea menţionată sub nr. 24807 despre care martorii S.F. (filele 94, 95) şi M.F. (filele 4, 5 dosar fond, vol. 3) au arătat că deşi apare în evidenţele SC E. SRL, lucrarea a fost executată de numitul S.F., subantreprenor al acestei firme, sau cea de la numărul 366 executată parţial de numitul M.M. şi terminată de firma inculpatului C.E., situaţie prezentată de martorul M.M. (filele 249-250, dosar fond, vol. 3) şi de S.M. (filele 25-26 dosar fond, vol. 3).
În plus, audierile de martori au mai relevat şi alte situaţii care, în opinia instanţei ele fond, pun sub semnul întrebării menţiunile şi valorile din aceste înscrisuri şi anume că, pe bonurile de consum, cei însărcinaţi cu efectuarea lucrărilor puteau trece nu numai materialele folosite la lucrarea beneficiarului trecut pe bon ci, şi materialele folosite la alte lucrări sau că se putea întâmpla ca materialele trecute pe bon să nu fi fost folosite integral (relevante în acest sens fiind depoziţiile martorilor M.F. (filele 4-5 dosar fond, vol. 3), I.G. (filele 10, 11 dosar fond, vol. 3) şi M.M. (filele 249-250, dosar fond, vol. 3).
Mai menţionează instanţa de fond că şi evaluarea manoperei aferente lucrărilor menţionate cu numerele respective în fişele centralizatoare are o foarte mare doză de aproximaţie şi incertitudine, martorul M.G. administratorul prezent al SC E. SA arătând că estimarea s-a făcut după lista de materiale, fără să cunoască dacă lucrările s-au executat efectiv (filele 29-30, dosar fond, vol. 3).
Cert este că, aşa cum au arătat martorii D.I. (fila 3 dosar fond, vol. 3), M.F. (fila 4,5 dosar fond, vol. 3), I.G. (filele 10, 11 dosar fond, vol. 3) şi D.C. (fila 31, dosar fond, vol. 3), aceştia sau muncitori aflaţi în subordinea lor, angajaţi la SC E. SA au efectuat lucrări la imobile aparţinând inculpatului T.T. (Vila din Râmnicu Vâlcea sau apartamentul fiicei sale din Râmnicu Vâlcea) unele de foarte mică importanţă, cum ar fi cea despre care a relatat D.C. sau cea din depoziţia martorului I.G. (fila 11 dosar fond, vol. 3) sau de mai mare amploare cum a fost cea de la apartamentul fiicei inculpatului, despre care au relatat martorii D.I., M.F. şi I.G.
Cu privire la această ultimă lucrare, de la apartamentul fiicei inculpatului T.T., efectuată în decembrie 2009 - ianuarie 2010 şi cu concursul numitului M.M. şi continuată apoi de alţi meşteri angajaţi de familie, ambii inculpaţi au susţinut că inculpatului C.E. i s-a înmânat de către S.M., ginerele inculpatului T.T., suma ele 5.000 lei în contul lucrării (.situaţie confirmată de acest martor).
În ce priveşte bunrile electronice şi electrocasnice achiziţionate de la D. Râmnicu Vâlcea, instanţa de fond a menţionat că este de necontestat faptul că acestea sunt în posesia inculpatului T.T., că achiziţiile au avut în loc în 22 octombrie 2009 şi 18 noiembrie 2009. Conform rechizitoriului fiind însă datele de 22 septembrie 2008 şi 18 noiembrie 2008), în scriptele SC E. SRL apărând ca fiind achiziţionate şi plătite de către această societate.
Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat că nu sunt lipsite de credibilitate susţinerile celor doi inculpaţi, confirmate de martora B.M., potrivit cărora SC E. SRL, prin persoana lui G.O.E. şi având franceza D. putea să cumpere sau să primească în compensarea comisionului datorat de D. şi apoi să revândă unor persoane fizice bunuri electronice şi electrocasnice de la D.
În privinţa achitării lor de inculpatul T.T. către inculpatul C. E., deşi nu există un document scris, în sprijinul susţinerilor inculpaţilor că plata a fost făcută direct între cei doi în două rate, vin o serie de împrejurări ce nu pot fi ignorate în opinia instanţei ele fond. În primul rând, inculpatul T.T. s-a prezentat personal la magazinul D. şi a ales cele 4 obiecte, fiind interesat de preţul acestora (a se vedea depoziţia martorului M.N. - filele 7 și 8, dosar fond, vol. 3), apoi a fost văzut la sediul SC E. SRL, când susţine că a făcut cele două plăţi (depoziţiile martorilor D.C., fila 31, verso, dosar fond, vol. 3 şi N.I., fila 252, dosar fond, vol. 3). Pentru o persoană având funcţia sa, dacă urma să le primească gratuit un astfel de comportament este cel puţin imprudent şi inexplicabil, mai ales dacă ar fi avut o înţelegere infracţională datând din 2006 sau 2007 cu inculpatul C.E., aşa cum susţine procurorul.
În ce priveşte cea de-a doua componentă necesară pentru existenţa infracţiunilor de trafic de influenţă şi respectiv cumpărarea de influenţă, că inculpatul T.T. ar fi uzat de funcţia sa sau l-ar fi lăsat pe inculpatul C. E. să creadă că va uza de funcţia sa pentru rezolvarea favorabilă a dosarelor pe care societatea, C. E. personal sau apropiat ar acestuia, le-au avut în perioada de referinţă, instanţa de fond a apreciat că nu există dovezi care să susţină aceste acuzaţii.
Aşa cum s-a arătat mai sus, pornind de la datele obţinute din Dosarul 75/P/2008, D.N.A. a solicitat organelor de poliţie şi unităţilor de parchet din Jud. Vâlcea toate dosarele penale în care era implicat inculpatul C.O.E., SC E. SRL Râmnicu Vâlcea sau salariaţi ai acestei societăţi, fie ca învinuiţi, fie ca părţi vătămate.
Actele procedurale efectuate în aceste cauze sunt cuprinse în vol. 6 al dosarului de urmărire penală, însă atât din studiul acestora, cât şi din audierile lucrătorilor de poliţie sau ale procurorilor care le-au instrumentat, nu a reieşit vreo implicare a inculpatului T.T. în soluţionarea lor sau ca inculpatul C.E. să-i fi solicitat sprijinul pentru obţinerea unor soluţii favorabile. Astfel, situaţia acestor dosare este următoarea:
- Dosarul nr. P/3050166 din 12 noiembrie 2007, în care numitul G.M. reclamase că lucrători ai SC E. SA îi tulburaseră proprietatea, s-a soluţionat prin retragerea plângerii acestuia, martorii M.M.O., nepotul părţii vătămate, decedat în prezent, arătând că litigiul s-a stins în mod amiabil, fără să se fi făcut vreo intervenţie sau presiune din partea cuiva (fila 248, dosar fond, vol. 3), situaţie prezentată în acelaşi mod şi de lucrătorul de poliţie M.E. (fila 246 dosar fond, vol. 3).
- Dosarul nr. P/3011842 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr. 5443/P/2007 s-a soluţionat prin neînceperea urmăririi penale faţă de C.O.E. şi P.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., aceştia fiind acuzaţi că nu ar fi executat o hotărâre judecătorească, în sensul popririi veniturilor unui fost salariat; speţa nu ridica probleme deosebite.
- Dosarul nr. P/3010752 din 29 aprilie 2008, având numărul 2455/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, soluţionat pun rezoluţia din 15 iulie 2008 prin neânceperea urmăririi penale faţă de angajaţii SC E. SRL şi SC E. SRL pentru art. 217 C. pen., întrucât a fost retrasă plângerea prealabilă, situaţie prezentată şi de martorul M.C., reprezentantul părţii vătămate RDS - RCS Râmnicu Vâlcea (fila 251 dosar fond, vol. 3). Litigiul privea folosirea infrastructurii părţii vătămate de către firma inculpatului pentru montarea de interfoane în blocuri, situaţia care nu s-a mai repetat după ce partea vătămată a făcut sesizarea respectivă la poliţie.
- Dosarul nr. P/1750101 din 25 noiembrie 2009, înregistrat la Parchetul de pe lângă judecătoria Bălceşti sub nr. 1560/P/2009, pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de autori necunoscuţi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 - 209 C. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea (care preluase dosarul) în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. D.N.A a susţinut că preluarea s-a făcut prin rezoluţia inculpatului T.T., situaţie reală dar valabilă şi în privinţa altor zeci sau sute de dosare, atunci când unitatea de parchet era prea aglomerată (a se vedea depoziţiile martorilor procurori P.G. - fila 286, U.C.M. - fila 200, L.D. - fila 201 şi grefier C.E. - fila 202, dosar fond, vol. 3). În această speţă, SC E. SRL era parte vătămată, reclamând un furt de materiale, iar soluţia i-a fost defavorabilă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar faptul că societatea a atacat cu plângere soluţiile procurorului la instanţa de judecată, nu este decât exercitarea unui drept procesual şi o dovadă care să incrimineze pe inculpatul C. în vreun fel.
- Dosarul nr. P/1750017 din 1 martie 2010, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti cu nr. 272/P/2010 unde SC E. SRL are calitatea de parte vătămată, cercetările ne fiind definitivate la trimiterea în judecată a inculpaţilor.
- Dosarul nr. P/3011448 din 4 iunie 2010, înregistrat la Poliţia Mun. Râmnicu Vâlcea- Biroul de Investigaţii Criminale, privind plângerea adresată de numitul D.D., fost salariat al SC E. SRL, împotriva conducerii societăţii, asupra căruia a relatat lucrătorul de poliţie însărcinat cu cercetările - V.N., fila 247 dosar fond, vol. 3 şi martorul N.I. - inspector şefia I.T.M. Râmnicu Vâlcea - fila 245 dosar fond, vol. 3, cercetările evidenţiind că fapta imputată era la momentul respectiv contravenţie, drept pentru care societatea fusese şi sancţionată contravenţional şi obligată de către I.T.M. să intre în legalitate. Lucrătorul de poliţie a arătat că a propus neînceperea urmăririi penale, soluţia fiind confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi că nimeni nu s-a interesat de dosar.
- Dosarul nr. 2943/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, format ca urmare a plângerii făcute de către inculpata P.E.R. împotriva fostului ei soţ, martorul D.C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt sau tâlhărie. În fapt, la data de 30 aprilie 2009, pe fondul unei discuţii contradictorii, D.C., fostul soţ al inculpatei P.H.R. i-a luat forţat din mână un telefon mobil.
A menţionat instanţa de fond că aceasta este singura cauză despre care există dovezi că inculpatul T.T. a avut cunoştinţă, lucru ce a rezultat din propriile sale declaraţii, declaraţia inculpatului C.O.E. şi din înregistrările telefonice redate în procesul verbal din 20 octombrie 2010 şi efectuat in baza autorizaţiei din 24 aprilie 2009 emisă de Tribunalul Argeş, respectiv convorbirile din: 4 mai 2009, ora 7,28 - convorbire C.O.E. - P.E.R.; 4 mai 2009, ora 10,26 - convorbire C.O.E. – T.T.; 4 mai 2009, ora 21,22 - convorbire C.O.E. - T.T.; 4 mai 2009, ora 21,36 - convorbire C.O.E.- P.E.R.; 5 mai 2009, ora 20,21 - convorbire C.O.E. - P.E.R.; 6 mai 2009, ora 11,02 şi ora 20,58 - convorbiri C.O.E.-T.T., 6 mai 2009, ora 21,24 - convorbire C.O.E. cu P.E.R.; 9 mai 2009, ora 19,19 -convorbire C.O.E. cu P.E.R.
Trebuie menţionate, în opinia instanţei de fond. .şi convorbirile telefonice dintre inculpatul T. şi N.E., inspector şef adjunct la Poliţia Râmnicu Vâlcea din 4 maj 2009 şi 6 mai 2009, înregistrate în baza unei alte autorizaţii, obţinute într-un alt dosar pentru postul telefonic al acestuia din urmă, prin care cei doi au stabilit o întâlnire (procesul verbal de redare din 10 decembrie 2010, filele 87-89, vol. 2. dosar urmărire penală).
Instanţa de fond a apreciat că, din analiza acestor convorbiri, rezultă că inculpatul C.O.E. voia să-l consulte pe inculpatul T.T. cu privire la incidentul pe care P.E. l-a avut cu fostul soţ pe 30 aprilie 2009, a stabilit cu acesta o întâlnire care a şi avut loc, iar inculpatul T.T. i-a recomandat ca persoana vătămată să meargă în audienţă la poliţie, la adjunctul şefului Poliţiei Râmnicu Vâlcea, numitul N.E., cu care a şi vorbit, aducându-i la cunoştinţă atât incidentul, cât şi faptul că persoana urma să vină în audientă.
Din cuprinsul primei convorbiri purtate între C.O. şi P.E.R., în opinia instanţei de fond nu rezultă că acesta ar fi intenţionat să-i ceară intervenţia în cazul respectiv ci că dorea să-l întrebe dacă este un caz penal şi dacă P. are nevoie de avocat, menţionarea numelui P. referindu-se la P.C. (pomenit în cursul convorbirii cu apelativul „nea C.”) şi nu la P.I. - comandantul Poliţiei Râmnicu Vâlcea, aşa cum a crezut procurorul iniţial (au fost redate câteva din replicile apreciate relevante „ m-am gândit mai bine, s-ar putea să fie nevoie şi de P.!. Mă duc să-l caut pe T., pe primul procuror să vedem cum rezolvăm cazul, dar s-ar putea să fie rezolvabil prin P.! Pe penal!” sau „ Deci va trebui tot cu nea C. să discutăm, dar eu oricum mă duc să-l întreb dacă trebuie neapărat prin nea C.!”). În ce priveşte convorbirea din 4 mai 2009, ora 21,36, purtată între aceleaşi două persoane, după momentul întâlnirii cu T., din cuprinsul acesteia rezultă că recomandarea lui T. fusese să meargă miercuri la ora 10, la poliţie, că plângerea era deja făcută de către P.E.R. şi că la poliţie or să vadă ce este de făcut în continuare.
Cu privire la convorbirea din 5 mai 2009, ora 20,21, pe care procurorul îşi bazează acuzaţiile, în sensul că C.O.E. ar fi spus prietenei sale despre T.T. că „are datorii morale şi materiale faţă de mine”, că a fost la el acasă, i-a explicat cum stau lucrurile şi a zis că o ajută, instanţa de fond a apreciat că nu există certitudinea că referirea ar fi fost făcută cu privire la primul procuror T.T., fiind posibilă şi versiunea inculpatului C.E. că era vorba despre P.C., avocatul lui P. şi prieten de familie cu el.Aceasta, deoarece C.E. nu pronunţă niciun nume de persoană şi se observă că în această discuţie îi explică prietenei sale că a avut o întâlnire cu persoana respectivă (cu datorii morale şi materiale) şi ce a vorbit cu aceasta, situaţie care nu se justifică logic, în condiţiile în care, cu o zi înainte, pe 4 mai 2009, îi dăduse deja explicaţii amănunţite cu privire la întâlnirea pe care o avusese cu T.T.
În convorbirea din 6 mai 2009, ora 20,58 dintre T.T. si C.E., acesta îi spune „s-o trimită luni dimineaţă pe doamna la domnul comisar şef N.E.”, în următoarea convorbire C.E. îi comunică lui P.E. că trebuie să meargă luni la poliţie şi probabil o să mai dea o declaraţie, iar pe data de 9 mai 2009, într-o altă convorbire dintre C.E. şi P.E., acesta îi spune „trebuie să scapi din chestia asta cumva, de asta trebuie să-l căutăm pe P. ăsta”.
Prin urmare, în opinia instanţei de fond, în afara faptului că inculpatul T.T. i-a trimis în audienţă la adjunctul comandantului Poliţiei Râmnicu Vâlcea, nu există probe care să dovedească că i-ar ii promis că va uza de influenţa sa pentru rezolvarea într-un fel sau altul a cauzei respective şi nici că C.E. i-ar fi cerut să se implice mai mult, în contul vreunor servicii prestate şi neplătite.
De altfel, continuă instanţa de fond, verificările făcute în registrul de audienţă a Politiei Râmnicu Vâlcea au relevat faptul că nici P.E.R., nici C.O.E. nu au dat curs recomandării făcute de inculpatul T.T., în dosarul penal, constituit ulterior pe numele lui D.C., fostul soţ al lui P.E.R. şi-a urmat cursul firesc, fără intervenţia cuiva; soluţia de scoatere de sub urmărire penală fiind dată la 21 iulie 2009, de un procuror de la Parchetul de pe lângă judecătoria Râmnicu Vâlcea nefiind atacată de persoanele implicate.
A subliniat instanţa de fond că dacă ar fi să intre pe tărâmul speculaţiilor, aşa cum face procurorul când trage concluzia că „este indubitabil că inculpatul C.O.E. primise garanţii de la inculpatul T.T. că îl ajută în dosarele în care avea interesul să fie soluţionate favorabil, fapt pentru care i-a remis cele 5 bunuri electrocasnice şi a executat lucrări la proprietăţile sale” (rechizitoriu fila 63), ar fi de aşteptat ca cineva care a avut atâtea beneficii să fi făcut mai mult pentru cumpărătorul de influenţă, în lunga perioadă (3 ani) în care se susţine că au avut această înţelegere.
Or, arată în continuare instanţa de fond, analiza probelor de mai sus relevă că dosarele penale în care a fost implicat inculpatul C.E., societatea sa sau inculpata P.E.R. (cu care se pare că a avut o relaţie mai apropiată decât cu un simplu salariat) nu au primit soluţii favorabile, ci mai mult defavorabile sau au fost rezolvate amiabil. De altfel, niciunul din lucrătorii de politie, inclusiv martorul N.E. si nici procurorii audiaţi ca martori nu au făcut vreo referire la vreo intervenţie a inculpatului T.T. în dosarele pe care le instrumentau. În opinia instanţei de fond, tocmai de aceea procurorul a ales să formuleze acuzaţia în sensul că „inculpatul T.T. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra acestor persoane” deşi nici în acest sens nu sunt dovezi, iar persoana care ar fi putut să susţină această ipoteză infracţională ar fi trebuit să fie C.O.E. - cumpărătorul de influenţă, însă acesta a negat cu vehemenţă aceste susţineri.
Aşa fiind, concluzionează instanţa de fond, deşi inculpatul T.T. nu poate justifica integral cu documente scrise plata tuturor lucrărilor de instalaţii şi finisaje, executate cu lucrătorii SC E. SRL la imobilele proprietatea sa sau remiterea obiectelor electronice şi electrocasnice, fapta nu îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (3) din Legea 78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit în cauză că, ar fi avut aceste beneficii pentru că l-a lăsat să creadă pe C.O.E. că are influenţă asupra poliţiştilor sau procurorilor din subordine, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a-i determina să rezolve favorabil dosarele acestuia. În mod complementar, s-a apreciat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzute de disp. art. 6 pct. 1 alin. (1) din Lege 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) c. pen., reţinută în sarcina coinculpatului C.O.E.. Ca atare, în baza art. 2 pct. 2 lit.a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de fond a menţionat că se impune achitarea ambilor inculpaţi, faptelor reţinute în sarcina lor lipsindu-le elementul constitutiv al infracţiunii de «trafic de influenţă şi respectiv cumpărare de influenţă despre care s-a făcut vorbire în paragrafele anterioare.
În ce priveşte pe inculpata P.H.R., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzuta de art. 260 C. proc. pen., s-a apreciat că şi în privinţa acesteia lipseşte latura subiectivă a infracţiunii, respectiv intenţia. În sarcina acesteia se reţine ipoteza de text privitoare la fapta martorului care „nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat”. S-a considerat de către procuror că este mărturie mincinoasă susţinerea făcută de aceasta, în calitate de martor, că nu-şi aminteşte să fi purtat discuţiile referitoare la T.T. cu inculpatul C.E., respectiv „la ajutorul pe care T.T. urma să i-l acorde ca urmare a plângerii pe care a formulat-o împotriva fostului ei soţ” (rechizitoriu, pagina 68). Or, din chiar această formulare a acuzaţiei rezultă că martorei P.E.R. i se cerea să se auto-incrimineze, ea riscând să facă faţă acuzaţiilor de complicitate la trafic de influenţă sau complicitate la cumpărare de influenţă, sancţionate mai grav, cu închisoare de la 2 la 10 ani sau de la 2 la 8 ani, decât mărturia mincinoasă, pentru care pedeapsa este de la 2 la 5 ani închisoare. Instanţa de fond a arătat şi faptul ca în momentul la care inculpata P.H.R. a fost audiată în calitate de martor în acest dosar, coinculpatul C.O.E. era arestat preventiv în Dosarul nr. 75/P/2008 acuzat tot pentru fapte de corupţie, astfel încât este de înţeles prudenţa pe care a manifestat-o martora în declaraţia pe care a dat-o la D.N.A, la data de 18 noiembrie 2010, (filele 301-303, dosar urmărire penală, vol. 1).
Chiar dacă legea procesual penala română, a menţionat instanţa de fond, nu reglementează şi situaţia martorului care se poate auto încrimina prin declaraţiile ce-i sunt solicitate, beneficiind de dreptul la tăcere doar învinuitul sau inculpatul, S-a apreciat că în speţa de faţă sunt aplicabile principiile ce se desprind din jurisprudenţa C.E.D.O. cu privire la aplicabilitatea art. 6 din Convenţie şi persoanei care figurează în proces în calitate de martor. Astfel, C.E.D.O. a subliniat că, faţă de caracterul autonom al noţiunii de „acuzaţie în materie penală” şi martorul se bucură de acest drept în măsura în care prin declaraţia pe care o face s-ar putea incrimina. Oricum, în depoziţia pe care a dat-o la 18 noiembrie 2010, unele dintre afirmaţii nu pot fi considerate neconforme cu realitatea, odată ce, în discuţia din 4 mai 2009 în care C.O.E. i-a comunicat că are de gând să-l consulte pe prim procurorul T.T., rezultă intenţia de a întreba dacă în cazul respectiv e necesar să se apeleze la serviciile unui avocat sau nu şi nu solicitarea unei intervenţii în favoarea sa.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat că faptei inculpatei P.E.R., care a preferat să declare că nu-şi aminteşte despre conţinutul discuţiilor purtate cu C.O.E., cu privire la T.T. şi la plângerea formulată de ea împotriva fostului soţ D.C., îi lipseşte latura subiectivă, fiind comisă cu vădita intenţie de a nu se auto incrimina. Ca atare, în baza disp. art. baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 260 C. pen.
Ca o consecinţă a soluţiilor de achitare pronunţate, în baza disp. art. 163 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza Ordonanţei nr. 141 din 2 decembrie 2010, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti, prin procesele - verbale cu nr. 141 din 2 decembrie 2010, asupra autoturismului parţinând inculpatului T.T. şi asupra sumei de 19.279,18 lei, consemnată la C.E.C. de inculpatul C.O.E., cu recipisa şi chitanţa din 3 decembrie 2010.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii T.T., P.E.R. şi C.O.E.
Înainte de se proceda la examinarea recursurilor, Înalta Curte, apreciază necesar a menţiona ca sentinţa atacată face parte dintre hotărârile prevăzute de art. 385 pct. 6 alin. (3) C. proc. pen. în sensul câ recursurile nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 alin. (1) C. proc. pen., astfel că instanţa dă recurs, în afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurenţi, este obligata să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.
În motivele .scrise de recurs, Ministerul Public a solicitat condamnarea inculpaţilor, în sinteză, susţinând că în mod greșit instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale. infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecata.
Inculpaţii, în motivele scrise de recurs, dar si în cursul dezbaterilor, au criticat sentinţa atacată cu privire la temeiul achitării, aceştia susţinând că în mod greşit instanţa de fond a dispus soluţia de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii”), temeiul legal corect fiind apreciat - în opinia recurenţilor - ca cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (,,fapta nu există”).
Recursurile Ministerului Public ale inculpaţilor vor fi admise pentru motivele ce se vor arata: judecarea cauzei penale în primă instanţă este, potrivit reglementării procesual-penale, singura judecată integral devolutivă în fapt şi în drept, reglementării riguroase a acestei etape a judecătoreşti fiindu-i alocate cele mai multe art. ale C. proc. pen. dintre cele ce se referă la etapele judecăţii.
Aceeaşi preocupare a legiuitorului este reflectată şi de modalitatea laborioasă de reglementare a conţinutului sentinţei (art. 354-357 C. proc. pen.), cu precădere a „conţinutului expunem” (art. 356 C. proc. pen.).
Motivarea hotărârilor judecătoreşti, si mai ales a sentinţei instanţei de fond, a constituit o preocupare şi obiect de examinare atât pe plan naţional (Hotărârea nr. 10 din 17 ianuarie 2008 a C.S.M. şi jurisprudenţa naţională), cât şi pe plan european (jurisprudenţa C.E.D.O. şi Avizul nr. 11 (2008) al C.C.J.E. în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti).
Astfel, în sinteză, C.E.D.O. a reamintit, constant, că „dreptul la un proces echitabil, garantat ele art. 6 alin. (1) din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate ", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanţei” obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor-, argumentelor și al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Motivarea hotărârii judecătoreşti este o expunere sistematică şi logică a considerentelor de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, în care materialul demonstraţiei îl constituie materialul probator, susţinerile părţilor şi normele legii. Motivarea oricărei hotărâri judecătoreşti are ca justificare: interesul justiţiei (prevenirea arbitrajului şi posibilitatea de a fi controlata de către instanţele ierarhic superioare); interesul justiţiabililor (posibilitatea ca aceştia să cunoască temeiurile hotărârii); interesul lega (asigurarea conformităţii şi uniformităţii aplicării legii în stat), iar obiectivele conţinutului hotărârilor judecătoreşti sunt: să permită verificarea dacă judecata s-a desfăşurat cu respectarea legalităţii şi a dispoziţiilor privind garantarea drepturilor părţilor, precum şi a celor care asigură stabilirea adevărului; să constituie o garanţie că nimic din ceea ce formează obiectul judecăţii nu a fost lăsat în afara examinării şi că soluţia este rezultatul firesc al acestei examinări; să asigure exacta executare a celor hotărâte. Printre calităţile hotărârii judecătoreşti este ca aceasta să fie concisă şi clară, iar printre viciile acesteia sunt insuficienţa, confuzia şi contrazicerea/contranetatea între dispozitiv şi partea expozitivă ori chiar contrazicerea/contranetatea între considerente.
Din această perspectivă, examinarea sentinţei atacate conduce la concluzia necesitaţii rejudecării cauzei de către instanţa de fond având in vedere următoarele:
În cursul dezbaterilor la instanţa de fond, dar şi prin concluziile scrise, inculpaţii - prin apărători - au solicitat achitarea în temeiul an. 10 lit. a) din C. proc. pen. care înseamnă că faptele pentru care aceştia au fost trimişi în judecată nu exista. Aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri, şi din concluziile scrise, s-a susţinut, printre altele-, că bunurile electrocasnice au fost achiziţionate de inculpatul T.T. şi plătite integral, în două rate, coinculpatul G.O. depunând banii în casieria unităţii. De asemenea, s-a susţinut, pe de o parte, că SC E. SRL nu a efectuat la locuinţa lui T.T. sau la locuinţa fiicei sale niciuna dintre lucrările de construcţie care sunt menţionate în rechizitoriu, iar pe de altă parte, că unele lucrări efectuate (menţionate expres de apărare) au fost integral achitate.
În dezacord cu actul de acuzare (care susţinea ca faptele există în materialitatea lor, au fost .săvârşite de inculpaţi, sunt prevăzute de lege ca infracţiuni - trafic de influenţă, cumpărare de influentă si mărturie mincinoasă, şi întrunesc toate elementele constitutive ale acestor infracţiuni), dar şi cu apărările inculpaţilor (care susţineau că nu au săvârşit faptele menţionate în rechizitoriu, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.), instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. temei de drept care înseamnă - conform doctrinei şi jurisprudenței - că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată există în materialitatea lor, că au fost săvârşite de aceştia, şi sunt prevăzute de lege ca infracţiuni, însă lipseşte unul din elementele constitutive ale respectivelor infracţiuni (trafic de influenţă, cumpărare de influență şl mărturie mincinoasă).
Or, adoptând această soluţie (achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.), instanţa de fond avea obligaţia să precizeze expres, înlăturând orice echivoc, că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public există în materialitatea lor, că au fost săvârşite de aceştia, şi că sunt prevăzute de lege ca infracţiuni, însă lipseşte unul din elementele constitutive ale respectivelor infracţiuni (trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi mărturie mincinoasă), cu menţionarea clară a elementului/elementelor care lipseşte/lipsesc din conţinutul constitutiv al fiecărei infracţiuni.
În acest sens, există obligaţia examinării fiecărei acuzaţii/fapte menţionată în rechizitoriu, a probelor care dovedesc existenţa faptei în materialitatea ei şi a săvârşirii de către persoana arătată în actul de acuzare.
Din examinarea părţii expozitive a sentinţei atacate, contrar acestor obligaţii legale, se constată exprimarea unor dileme, dubii, probabilităţi, neclarităţi, dar şi referiri la silogismele utilizate de procuror în susţinerea acuzaţiilor. Toate aceste deficiente ale sentinţei sunt corect observate atât de acuzare, cât şi de apărare în motivele scrise de recurs.
Astfel, cu titlu de exemplu, se pot menţiona următoarele paragrafe din sentinţa atacată: „Curtea observă însă că, nu-i poate da o valoare absolută acestor documente scrise, în condiţiile în care unele dintre lucrări, au fost efectuate cu materiale de la SC E. SA , dar de alți constructori.
În plus, audierile de martori au mai relevat si alte situaţii care pun sub semnul întrebării menţiunile si valorile din aceste înscrisuri si anume că, pe bonurile de consum, cei însărcinaţi cu efectuarea lucrărilor puteau trece nu numai materialele, folosite la lucrarea beneficiarului trecut pe bon ci si materialele folosite la alte lucrări sau că se putea întâmpla ca materialele trecute pe bon să nu fi fost folosite integral.
Şi evaluarea manoperei aferente lucrărilor menţionate cu numerele respective în fişele centralizatoare are o foarte mare doză de aproximaţie si incertitudine.
Curtea consideră că nu sunt lipsite ele credibilitate susţinerile celor doi inculpaţi, confirmate de martora B.M., potrivit cărora SC E. SA, prin persoana lui C.O.E. şi având franciza D., putea să cumpere sau să primească, în compensarea comisionului datorat de D.
Din cuprinsul primei convorbiri purtate între C.O.E. şi P.E.R., nu rezultă că acesta ar fi intenţionat să-i ceară intervenţia în cazul respectiv ci că dorea să întrebe dacă este un caz penal şi dacă P. are nevoie de avocat, menţionarea numelui P. referindu-se la P.C.
Cu privire la convorbirea din 5 mai 2009, ora 20,21, pe care parchetul îşi bazează acuzaţiile, în sensul că C.O.E. ar fi spus prietenei sale despre T.T. că,,are datorii morale şi materiale faţă de mine”, că a fost la ei acasă, i-a explicat cum stau lucrurile şi a zis că Curtea consideră că nu există certitudinea că referirea ar fi fost făcută cu privire la primul procuror T., fiind posbil si versiunea inculpatului C.O.E. că era vorba despre P.C., avocatul lui P. si prieten. Aceasta, deoarece C.O.E. nu pronunţă nici un nume de persoană şi se observă că în această discuţie îi explică prietenei sale că a avut o întâlnire cu persoana respectivă şi ce a vorbit cu aceasta, în condiţiile în care, cu o zi. înainte, pe 4 martie 2009, îi dăduse explicaţii amănunţite cu privire la întâlnirea pe care o avusese cu T.T.
Dacă ar fi să intrăm pe tărâmul speculaţiilor, asa cât face parchetul când trage concluzia că „este indubitabil că inculpatul C.O.E. primise garanţii de la inculpatul T.T. că îl ajută în dosarele în care avea interesul să-i fie soluţionate favorabil, fapt pentru care i-a remis cele 5 bunuri electrocasnice şi a executat lucrări la proprietăţile sale” (rechizitoriu fila 63), ar fi de aşteptat ca cineva care a avut atâtea beneficii să fi făcut mai mult pentru cumpărătorul de influenţă, în lunga perioadă (3 ani) în care se susţine că au avut această înţelegere.
Ori, analiza probelor de mai sus arată că dosarele penale în care a fost implicat inculpatul C.O.E., societatea sa sau inculpata P.E.R. (cu care se pare că a avut o relaţie mai apropiată decât cu un simplu salariat) nu au primit soluţii favorabile si mai mult defavorabile sau au fost rezolvate amiabil.
Aşa fiind, deşi inculpatul T.T. nu poate justifica integral cu documente scrise plata tuturor lucrărilor de instalaţii şi finisaje, executate cu lucrătorii SC E. SA la imobilele proprietatea sa sau remiterea obiectelor electronice şi electrocasnice, fapta nu îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăptită de art. 257 c. pen. rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/200 cu aplic, art. 41 alin. (2) c. pen., nefiind dovedit în caufă că, ar fi avut aceste beneficii pentru că l-a lăsat să creadă pe C.O.E. că are influenţă asupra poliţiştilor sau procurorilor din subordine, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a-i determina să rezolve favorabil dosarele acestuia.
Înalta Curte constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6 pct. 1 alin. (1) din Lege nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) c. pen., reţinută în sarcina coiculpatului C.O.E.”
În sentinţa atacată, asa cum se arată în motivele scrise de recurs ale Ministerului Public, există neclarităţi inclusiv în ce priveşte argumentele juridice care au stat la baza soluţiei de achitare dispusă pe temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen.
Astfel, printre argumentele instanţei de fond pentru soluţia dispusă sunt menţionate şi următoarele:
- analiza probelor de mai sus arată că dosarele penale în care a fost implicat inculpatul D., societatea sa sau inculpata P.E.R. (cu care se pare că a avut o relaţie mai apropiată decât cu un simplu salariat) nu au primit soluţii favorabile ci mai mult defavorabile sau au fost rezolvate amiabil"".
- ar fi de aşteptat ca cineva care a avut atâtea beneficii să fi făcut mai mult pentru cumpărătorii de influenţă, în lunga perioadă în care se susţine că au avut această înţelegere”.
Or, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, elementul material al laturii obiective al infracţiunii de trafic de influenţă poate fi realizat prin oricare dintre următoarele trei modalităţi alternative: primirea; pretinderea de bani sau alte foloase; acceptarea de promisiuni, de daruri. Primirea de bani sau alte foloase presupune preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun sau altor foloase. Pretinderea de bani sau alte foloase înseamnă formularea de către făptuitor, în mod expres sau tacit, a cererii ca să-i se dea o sumă de bani, un bun etc. Acceptarea de promisiuni, de daruri, presupune manifestarea acordului cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite.
Este necesar ca făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar. Cerinţa legii este îndeplinită si atunci când făptuitorul nu dezminte afirmaţiile făcute de o altă persoană că ar avea influenţă asupra funcţionarului. Nu interesează dacă faptuitontl a precizat sau un numele funcţionarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acesteia. Ceea ce interesează este ca influenta reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinat de făptuitorul trebuie să promită că va interveni la acel funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Infracţiunea de trafic de influenţă există indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc şi indiferent daca s-a urmării efectuarea unui act legal sau ilegal primirea, pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea ele promisiuni, ele daruri trebuie să aibă loc mai înainte ca funcţionarul asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influenţă să fi îndeplinit respectivul act. Dacă făptuitorul pretinde sau primeşte banii sau foloasele după ce funcţionarul a îndeplinit actul, fapta nu constituie infracţiunea de trafic de influenţă, ci, eventual, o altă infracţiune.
Urmarea imediată constă în atingerea adusa prestigiului funcţiei şi funcţionarului public.
Latura subiectivă presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei directe. Latura subiectivă a infracţiunii include şi scopul determinării funcţionarului să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Infracţiunea există indiferent dacă scopul a fost sau nu real.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, în rejudecare, are obligaţia să stabilească fără echivoc, în baza probelor administrate, printre altele, următoarele:
- dacă bunurile electrocasnice menţionate în rechizitoriu au intrat în proprietatea inculpatului T.T., dacă acesta le-a achitat integral (aşa cum susţine apărarea) sau le-a primit cu alt titlu (aşa cum susţine acuzarea), care este data primirii lor şi, respectiv, data achitării contravalorii acestor bunuri în cele două rate (chiar cu aproximaţie) şi cum se face dovada certă a plăţii acestor bunuri. În acest context, instanţa de fond are obligaţia să menţioneze expres şi să examineze probele propuse apărare şi probele propuse de acuzare cu privire la respectivele bunuri electrocasnice, arătând motivele pentru care le înlătură pe unele în defavoarea altora;
- dacă au fost efectuate lucrările de construcţie menţionate în rechizitoriu - cu referire la cele 5 fişe de lucrări (inclusiv consumurile de materiale pentru construcţii şi instalaţii) - pentru imobilele aparţinând inculpatului T.T. sau fiicei şi ginerelui acestuia, dacă acesta le-a achitat integral (aşa cum susţine apărarea) sau au fost efectuate fără plata acestora (cu titlul la care face referire acuzarea), care este data executării fiecărei lucrări şi contravaloarea lor (materiale, obiecte şi manoperă) şi, respectiv, data şi modalitatea achitării contravalorii fiecărei lucrări, inclusiv materiale şi obiecte (chiar cu aproximaţie) şi cum se face dovada certă a plăţii acestor lucrări şi materiale. În acest context, instanţa de fond are obligaţia să menţioneze expres şi să examineze probele propuse apărare şi probele propuse de acuzare cu privire la respectivele lucrări şi consumuri de materiale, arătând motivele pentru care le înlătură pe unele în defavoarea altora;
- care a fost natura relaţiilor dintre inculpatul T.T. (prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea) şi inculpatul C.O.E. (administrator al SC E. SRL), având în vedere susţinerile apărăm potrivit cărora, pe de o parte, bunurile electrocasnice au fost achiziţionate în contextul arătat (franciza D., plata si facturarea de către SC E. SRL, plata în 2 rate a contravalorii bunurilor de către inculpatul T.T., însă fără a se solicita înscrisuri doveditoare ale plăţii, etc), iar pe de altă parte, că serviciile constând în executarea unor lucrări la imobilele aparţinând aceluiaşi inculpat (sau fiicei lui), acuzarea susţinând că nu există facturi şi dovezi de plată de către inculpatul T.T., iar apărarea susţinând că plata a fost făcută în numeral, fără însă a se solicita înscrisuri doveditoare ale plăţii, stabilirea naturii acestei relaţii dintre inculpaţi poate fi de natură a explica justeţea apărării în sensul unei rezerve a inculpatului T.T. de a solicita coinculpatului C.O.E. înscrisuri doveditoare ale plăţii contravalorii bunurilor electrocasmce în valoare totală de 5.215,70 lei şi, respecuv, plăţii contravalorii executării lucrărilor efectuate la imobilele menţionate, în valoare de 14.062,48 lei (ambele sume fiind menţionate în actul de acuzare, în acelaşi act fiind menţionate expres atât bunurile electrocasnice, cât şl serviciile de construcţii şi materiale consumate);
- clarificarea motivaţiei, conţinutului şi a finalităţii demersurilor coinculpatului C.O.E. pentru înregistrarea plângerii formulate de coinculpata P.E.R. împotriva fostului soţ cu privire la telefonul mobil, prin apelarea telefonică a coinculpatului T.T.; această clarificare ar fi de natură să demonstreze inclusiv justeţea apărării coinculpatului C.O.E. cu privire la faptul că demersurile respective se refereau la persoana unui avocat apropiat lui, iar nu la persoana coinculpatului T.T.;
- stabilirea neechivocă a motivului determinant al tranzacţiei”, adică care a fost motivul/motivele care l-au determinat pe comculpatul C.O.E., să accepte şi să dispună transmiterea către coinculpatul T.T. a bunurilor electrocasnice şi, respectiv, să dispună executarea serviciilor constând în lucrările la imobilele arătate în actul de acuzare (fie motivul determinant expus în rechizitoriu, fie un alt motiv determinant susţinut de apărare); în ambele ipoteze urmează să fie examinată rezonabilitatea respectivului motiv în raport cu probatoriul administrat şi, respectiv, în raport cu argumentele acuzării şi apărării;
- în activitatea de evaluare a tuturor probelor propuse de acuzare şi de apărare, instanţa de fond are obligaţia menţionării motivelor pentru care le-a înlăturat pe unele, în defavoarea altora; are obligaţia examinării critice a probelor şi argumentelor acuzării şi, deopotrivă, obligaţia examinării probelor, argumentelor şi apărărilor inculpaţilor, fără acceptarea unora sau altora pe baza unor probabilităţi, dubii, neclarităţi etc. ori pe baza convingerii intime a judecătorului formată în alt mod decât prin coroborarea probelor administrate (art. 63 alin. (2) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat ca urmare a Deciziei nr. 171/2001 a Curţii Constituţionale);
- la evaluarea conţinutului convorbirilor interceptate şi înregistrate, instanţa de fond are obligaţia de a menţiona modul propriu de interpretare a sensului şi conţinutului discuţiilor dintre cei 3 coinculpaţi, cu precizarea motivelor pentru care a dat prevalentă interpretării acuzării sau, dimpotrivă, interpretării apărării; acceptarea interpretării dată de acuzare sau de apărare conţinutului şi sensului convorbirilor telefonice, inclusiv cu privire la pretinsele confuzii de nume şi persoane, trebuie judicios motivată;
- de asemenea, urmează a se stabili, fără echivoc, dacă, în ipoteza primirii bunurilor electrocasnice şi beneficierii de lucrările la imobilele arătate, inclusiv materiale de construcţii, astfel cum s-a susţinut în rechizitoriu, toate sau numai unele dintre acestea sunt în legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului T.T. sau cu atribuţiile de serviciu a altor persoane din autorităţi cu atribuţii judiciare în sensul arătat de acuzare.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie”, nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind acuzării obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). liste însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie”, este un drept si o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluăm corecte a probelor de către acuzare. În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.
Inculpatul nu trebuie să-şi dovedească nevinovăţia în instanţă însă, în măsura în care invocă în favoarea sa împrejurări de fapt prin care tinde să înlăture probele şi argumentele acuzării, apare necesitatea ca acesta să propună probe pentru dovedirea respectivelor împrejurări de fapt ori să ofere explicaţii rezonabile, nefiind suficientă expunerea unor argumente întemeiate pe probabilităţi, presupuneri, inexactităţi etc.
În consecinţă, instanţa de fond are obligaţia ca - în baza probelor administrate si examinând în mod real toate argumentele acuzării şi apărării - să conchidă fără echivoc dacă inculpatul T.T. (prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea) a pretins şi a primit de la coinculpatul C.O.E. (administrator la SC E. SRL) bunuri electrocasnice în valoare de 5.215,70 lei şi, respectiv, servicii constând în executarea unor lucrări la imobilele proprietatea sa sau la imobilul proprietatea fiicei sale, în valoare de 14.062,48 lei, dacă acestea au fost sau nu achitate integral ori parţial, de către cine, şi care sunt probele în acest sens, şi, de asemenea, titlul cu care au fost pretinse ori primite/oferite/date aceste bunuri şi servicii.
Instanţa de fond are obligaţia nu numai a motivării unei soluţii de achitare, dar şi obligaţia motivării unei soluţii de condamnare, fie conform încadrării juridice propusă prin rechizitoriu, fie conform altei încadrări juridice pusă în discuţia contradictorie a acuzării şi apărării.
Având în vedere legătura care, potrivit rechizitoriului, există între faptele celor doi coinculpati T.T. şi C.O.E., pe de o parte, cu faptele inculpatei P.E.R., pe de altă parte, pentru o rezolvare unitară şi completă a cauzei penale, va fi admis recursul Ministerului Public şi cu privire la aceasta, precum şi al inculpatei P.E.R. (care a criticat sentinţa sub aspectul temeiului de drept, aceasta apreciind ca fiind corect cel prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc. pen.), urmând ca instanţa de fond, ca şi în situaţia celor doi coinculpaţi, să stabilească dacă fapta există în materialitatea ei, dacă a fost săvârşită de aceasta şi dacă este prevăzută de lege ca infracţiunea de mărturie mincinoasă, evident prin examinarea întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 260 C. proc. pen. în raport cu probatoriul propus de acuzare şi cu cel propus în apărare, inclusiv în raport cu argumentele care pledează pentru sau împotriva reţinerii acestei infracţiuni din categoria celor care împiedică înfăptuirea justiţiei.
Faţă de cele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii T.T., P.E.R. şi C.O.E., va fi casată sentinţa atacată şi se va dispune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond.
În rejudecare, pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanţa de fond va putea dispune readministrarea unor probe, administrarea unor probe noi, precum şi reascultarea inculpaţilor (în măsura în care sunt de acord aceasta si apreciază că sunt necesare noi lămuriri cu privire la faptele care constituie obiectul judecăţii şi cu privire la apărările formulate în cursul procesului penal), procesul penal urmând să-şi reia cursul de la încheierea anterioară încheierii de dezbateri şi amânare a pronunţării sentinţei atacate (care face parte integrantă din sentinţa casată).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii T.T., P.E.R. şi C.O.E. împotriva sentinţei penale nr. 159 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, (Curtea de Apel Ploieşti.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 27 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1754/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1802/2013. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
