ICCJ. Decizia nr. 1949/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1949/2013
Dosar nr. 53/63/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2013
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109 din 13 decembrie 2007. pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5/63/2006. în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art 75 lit. c) C. pen. şi art 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.A.C., domiciliat în Craiova, jud.Dolj, la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2003, a fost revocat beneficiul graţierii condiţionate a restului de pedeapsă de 1 an închisoare şi de 5 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 5143 din 11 noiembrie 2002 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 768 din 02 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova precum şi a pedepsei de 3.000.0000 lei amendă penală, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 4561 din 12 noiembrie 2001a Judecătoriei Craiova, s-au contopit aceste 3 pedepse în pedeapsa cea mai grea. aceea de 1 an închisoare, care a fost alăturată pedepsei de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
S-a aplicat inculpatului art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. şi art. 71C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus perioada executată de la 15 iunie 2002 la 02 iunie 2003 şi perioada arestului preventiv de la 22 noiembrie 2005 la 19 ianuarie 2006.
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnată inculpata G.M., domiciliată în Craiova, jud.Dolj, la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata G.M. la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, şi inculpatul G.A.C. la 683.4 lei cheltuieli judiciare către stat. din care 98.4 lei reprezintă contravaloarea Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/13614/2005. iar 85 lei, reprezintă contravaloarea Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 597 din 09 mai 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - -Biroul Teritorial Dolj. nr. 188/P/2005. au fost trimişi în judecată inculpaţii G.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea. Nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. c) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.: şi G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a). alin. (2) lit. a) din Legea. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 99 şi următoarele din C. pen.
Instanţa a constatat faptul că starea de fapt reţinută în rechizitoriu este corectă şi a reţinut-o ca atare în considerentele hotărârii, şi anume: în perioada mai 2004-ianuarie 2005. inculpatul G.A.C. şi inculpata G.M.. sub promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă licit, au racolat şi transportat în Italia pe părţile vătămate S.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G., pe care le-au obligat să se prostitueze în folosul lor.
Inculpatul G.A.C. şi inculpata G.M. le-au promis părţilor vătămate că vor lucra într-o pizzerie. proprietatea numitei A.H., sora inculpatului. stabilită în localitatea Torino-ltalia. In realitate, propunerea inculpaţilor era mincinoasă, făcută pentru determinarea părţilor vătămate de a accepta să meargă în Italia, în scopul ascuns, de a fi obligate la practicarea prostituţiei.
Numita A.H. nu a avut şi nu are în proprietate. în administrare o pizzerie sau o astfel de ocupaţie, aceasta fiind stabilită în localitatea Carmagnola, situată în apropierea oraşului Torino din Italia şi căsătorită cu un cetăţean albanez.
Cu privire la apărarea inculpaţilor, cum că nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată şi că de fapt ei nu au fost decât o singură dată în Italia, doar în vizită, neînsoţiţi de nici una dintre părţile vătămate, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată, fiind infirmată de întregul probatoriu administrat în cauză.
Prin Decizia penală nr. 19 din 23 aprilie 2008 Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justişie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpaţii G.C.A., G.M.
S-a desfiinţat sentinţa penală nr. 109 din 13 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5/63/2006 şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. formându-se Dosarul nr. 53/63/2006.
În rejudecare, prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2009 instanţa a dispus conexarea Dosarului nr. 17141/63/2008 la Dosarul nr. 5.3/63/2006. ţinând seama de dispoziţiile art. 34 lit. b) şi d) C. pen. ale căror dispoziţii prevăd că există conexitate când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit după o înţelegere prealabilă între infractori, respectiv când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei.
Cum în speţă, infracţiunile au fost săvârşite în anumite perioade de timp diferite 2004 -2006 şi în diferite locuri din Italia, între aceste infracţiuni existând legătură, iar pentru o bună înfăptuire a justiţiei s-a impus reunirea cauzelor sub nr. de Dosar nr. 53/63/2006.
Prin sentinţa penală nr. 47 din 18 noiembrie 2009. pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 53/63/2006. a fost respinsă cererea de încadrare juridică formulată inculpaţii G.C.A., domiciliat în Craiova. Jud.Dolj. G.M., domiciliată în Craiova, jud.Dolj şi G.A.H., cu domiciliul în Craiova, jud.Dolj, din art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. în art. 329 C. pen.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet privind infracţiunea de trafic de persoane în aceeaşi infracţiune dar în formă continuată.
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.C., domiciliat în Craiova, jud.Dolj, la 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza ll-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a)) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a)) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul G.C.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen.,pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2003, a fost revocat beneficiul graţierii condiţionate a restului de pedeapsă de 289 zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 5 143din 11 noiembrie 2002 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 768 din 02 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova precum şi a pedepsei de 3.000.0000 lei aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 4561 din 12 noiembrie 2001a Judecătoriei Craiova şi în urma contopirii acestor pedepse în pedeapsa de 289 zile închisoare pe care o va executa alături de pedeapsa aplicată, inculpatul va executa pedeapsa de 12 ani şi 289 zile închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
S-a aplicat inculpatului art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus perioada executată de la 15 iunie 2002 la 02 iunie 2003 şi perioada arestului preventiv de la 22 noiembrie 2005 la 19 ianuarie 2006.
În baza art. 12 alin. (1) alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata G.A.H., domiciliată în Craiova, jud. Dolj, la 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza ll-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, a fost condamnată aceeaşi inculpată la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a mai fost condamnată aceiaşi inculpată la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpata G.A.H. va execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
S-a aplicat art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm. C. pen. a fost condamnată inculpata G.M., domiciliată în Craiova, jud.Dolj. la 4 ani închisoare .
A fost aplicat art. 71 şi 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 10.470 euro reprezentând bani dobândiţi în urma săvârşirii infracţiunilor.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată T.A..
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar, iar pe inculpata minoră în solidar şi cu partea responsabilă civihnente la plata sumei de 10.000 lei lei către partea vătămată T.A. reprezentând daune morale .
S-a constatat că celelalte părţi vătămate prezente nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 600 lei cheltuieli judiciare, pe inculpatul G.A.C. la 7.840 lei cheltuieli judiciare din care 98,4 lei reprezentând c/v expertiză psihiatrică Mina Minovici Bucureşti şi 85 lei expertiză psihiatrică I.M.L. Timişoara şi pe inculpata G.A.H. la 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.- -Biroul Teritorial Dolj, nr. 188/P/2005. au fost trimişi în judecată inculpaţii G.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a)) din Legea. nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. c) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.; şi G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea. nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplicarea art. 99 şi urm din C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, au declarai apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii G.C.A., G.M., G.A.H.
Apelul parchetului a vizat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii primei instanţe, în condiţiile în care, deşi inculpatul G.A.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de persoane, acesta fost condamnat pentru o singură infracţiune, fiind dedusă greşit, totodată, perioada arestului preventiv.
S-a mai criticat încălcarea dispoziţiilor procedurale privind necitarea Serviciului de Probaţiune de la domiciliul minorului, precum şi judecata inculpatului minor care. a avut loc în prima instanţă. în absenţa acestuia, deşi. nu exista la dosar nici o dovadă din care să reiasă că acesta se sustrage judecăţii.
Apelurile inculpaţilor au vizat netemeinicia şi nelegalitatea actelor instanţei de fond. în condiţiile în care nu se face dovada săvârşirii faptei de către inculpata G.M. şi nici de către inculpatul G.A.C. nici în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cât şi în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 1 din 10 ianuarie 2011 Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.- D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpaţii G.C.A.. G.M. şi G.A.H.
S-a desfiinţat sentinţa nr. 47 din 18.noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5.3/63/2006 şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. In motivarea deciziei penale s-a reţinut că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate datorită încălcării dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 678/2001.
În rejudecare, în Dosarul nr. 53/63/2006 al Tribunalului Dolj, s-a dispus reaudierea inculpaţilor, reaudiere ce a avut loc în prezenţa apărătorilor aleşi, cu excepţia inculpatei G.A.H., inculpată care deşi a fost legal citată la domiciliul cunoscut din România nu s-a prezentat în instanţă, fiind reprezentată de apărătorii aleşi av. F.L. şi av. N.A.
Cu privire la inculpata minoră G.M. aceasta a fost prezentă în faţa instanţei la data de 16 iunie 2011, dată la care a fost şi audiată şi deşi i s-a pus în vedere să se prezinte la toate termenele de judecată ce vor fi acordate în prezenta cauză, aceasta nu s-a mai prezentat, fără să motiveze ori să înştiinţeze instanţa că şi-a schimbat domiciliul.
Au fost reaudiate părţile vătămate care s-au aflat pe parcursul cercetării judecătoreşti în ţară, precum şi o parte dintre martori, pentru ceilalţi martori instanţa apreciind că nu se mai impune reaudierea, având în vedere perioada lungă de timp scursă de la data săvârşirii faptelor, iar declaraţiilor date cu prilejul primei judecăţi au fost relativ amănunţite.
S-a dispus de asemenea introducerea în cauză şi citarea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin sentinţa penală nr. 67 din 10 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 53/63/2006. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocaţii inculpaţilor.
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.C.A., din două fapte prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., într-o infracţiune unică în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a)) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.C., domiciliat în Craiova, Jud. Dolj, la 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 11-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a)), 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.C.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2003, a fost revocat beneficiul graţierii condiţionate a restului de pedeapsă de 289 zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 5143 din 11 noiembrie 2002 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 768 din 02 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova precum şi a pedepsei de 3.000.0000 lei aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 4561 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Craiova şi în urma contopirii acestor pedepse în pedeapsa de 289 zile închisoare pe care o va executa alături de pedeapsa aplicată, urmează ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani şi 289 zile închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.pe o perioadă de 5 ani.
S-a aplicat inculpatului art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus perioada arestului preventiv de la 22 noiembrie 2005 la 19 ianuarie 2006 şi respectiv de la 19 iulie 2007 la 23 iulie 2007.
În baza art. 12 alin. (1) alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata G.A.H., domiciliată în Craiova, jud. Dolj, la 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a)) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a Il-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, a fost condamnată aceiaşi inculpată la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată aceiaşi inculpată la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a)) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata G.A.H., domiciliată în Craiova, jud. Dolj, să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
S-a aplicat art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm. C. pen., a fost condamnată inculpata G.M., domiciliată în Craiova, jud. Dolj, la 4 ani închisoare.
S-a aplicat art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 10.470 euro reprezentând bani dobândiţi în urma săvârşirii infracţiunilor.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată T.A.
A fost obligat inculpatul în solidar, iar pe inculpata minoră în solidar şi cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată T.A. reprezentând daune morale.
S-a constatat că celelalte părţi vătămate prezente nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1.500 lei cheltuieli judiciare, pe inculpatul G.A.C. la 9.000 lei cheltuieli judiciare din care 98,4 lei reprezentând c/v expertiză psihiatrică Mina Minovici Bucureşti şi 85 lei expertiză psihiatrică I.M.L. Timişoara şi pe inculpata G.A.H. la 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - -Biroul Teritorial Dolj, nr. I88/P/2005, au fost trimişi în judecată inculpaţii G.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. c) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen.; şi G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a)) din Legea. nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 99 şi urm din C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada mai 2004-ianuarie 2005, inculpatul G.A.C. şi învinuita G.M. (minoră la aceea dată), sub promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă licit, au racolat şi transportat în Italia pe părţile vătămate S.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G. pe care le-au obligat să se prostitueze în folosul lor.
Din materialul de urmărire penală a rezultat că inculpatul G.A.C. şi învinuita G.M. le-au promis părţilor vătămate că vor lucra într-o pizzerie, proprietatea numitei A.H., sora inculpatului, stabilită în localitatea Torino-ltalia. în realitate, propunerea inculpatului şi a învinuitei era mincinoasă, făcută pentru determinarea părţilor vătămate de a accepta să meargă în Italia, în scopul ascuns, de a fi obligate la practicarea prostituţiei.
Numita A.H. nu a avut şi nu are în proprietate, în administrare o pizzerie sau o astfel de ocupaţie, aceasta fiind stabilită în localitatea Carmagnola, situată în apropierea oraşului Torino din Italia şi căsătorită cu un cetăţean albanez.
Discuţiile dintre inculpat, învinuită şi părţile vătămate au avut loc şi în prezenţa martorului B.M.S. şi a numitului G.I., confimând starea de fapt expusă de părţile vătămate.
De asemenea, martorul de bună-credinţă O.L. (rezident în Italia), cel care Ie-a transportat în Italia, cu autoturismul, pe părţile vătămate D.A., S.A.F. şi T.A.M., însoţite de inculpat şi învinuită, a relatat că în autoturism s-a discutat că părţile vătămate merg la muncă în Italia, la o pizzerie ce aparţine surorii inculpatului şi nu a auzit ca cineva să vorbească despre prostituţie.
După ce au ajuns în oraşul Torino. părţile vătămate au fost cazate de numita A.H.. într-o garsonieră, despre care a afirmat că îi aparţine, iar paşapoartele le-au fost reţinute de inculpatul G.A.C..
Părţile vătămate au fost obligate de inculpat şi de A.H., să se prostitueze. fiind transportate zilnic în apropierea localităţii Carmagnola. unde cei doi le indicau locuri fixe, situate pe stradă şi le dădeau prezervative, fixându-le şi tariful pe care trebuiau să-1 perceapă de la fiecare client. între 20 şi 40 euro. Pe timpul cât părţile vătămate se aflau în stradă şi practicau prostituţia, erau supravegheate de către A.H. şi de inculpat, iar la sfârşitul fiecărei zile, toţi bani obţinuţi de fiecare parte vătămată(sume cuprinse între 200 şi 400 euro/zi) erau luaţi de A.H.
Pentru a le determina pe părţile vătămate să se prostitueze în folosul lor. atât inculpatul cât şi A.H., le-au amintit că, în caz de refuz, vor apela la persoane din lumea interlopă şi le vor omorî familia şi copii.
O dovadă în acest sens a reprezentat-o şi adresa din 10 iunie 2004 a B.N.I. prin care Structura de Carabinieri din Torino. sesizată de S.A.F. a sesizat Poliţia Municipiului Craiova pentru asigurarea protecţiei mamei şi fiicei minore a părţii vătămate S.A.F.
Aceeaşi conduită de ameninţare faţă de părţile vătămate a avut-o inculpatul şi după ce au depus plângeri împotriva lui în prezenta cauză penală, părţile vătămate fiind ameninţate cu fapte de violenţă fizică îndreptate atât împotriva lor, cât şi a membrilor familiei. Partea vătămată P.A.M. (prietenă a inculpatului G.A.C. în perioada august-noiembrie 2003), la propunerea inculpatului şi la insistenţele telefonice ale numitei A.H. s-a deplasat în Italia cu acesta în luna noiembrie 2003. P.A.M. a fost găzduită de către A.H. în acelaşi imobil în care au fost găzduite ulterior celelalte părţi vătămate. Inculpatul G.A.C. a încercat prin violenţă fizică să întreţină raporturi sexuale cu P.A.M. dar nu a reuşit deoarece aceasta s-a refugiat în baie. P.A.M. a auzit discuţia dintre inculpat şi A.H. în care aceasta din urmă îi reproşa inculpatului că i-a cerut să-i aducă o „curvă" şi el i-a adus o „virgină".La insistenţele sale, P.A.M. a fost condusă la Gara Torino de către A.H. şi a revenit singură în România.Prin conduita lor, G.A.C. şi G.A.H. au avut ca scop folosirea numitei P.A.M. la practicarea prostituţiei în folosul lor.
Fiind audiaţi, inculpatul G.A.C. şi învinuita G.M. nu au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor. învinuita G.M. a declarat că nu cunoaşte pe niciuna dintre părţile vătămate, nu Ie-a oferit loc de muncă în Italia, nu Ie-a însoţit pe acestea în momentul transportului şi nu Ie-a obligat să se prostitueze în folosul ei şi al soţului său. Inculpatul G.A.C. a negat că a săvârşit fapta ce formează obiectul inculpării şi a susţinut că plângerile părţilor vătămate sunt făcute la instigarea lui Gogoşanu Iustin, pe fondul unor relaţii conflictuale pe care le are cu acesta(proces penal aflat pe rol instanţelor de judecată). Probatoriul administrat în cauză demonstrează în mod inevitabil că inculpatul G.A.C. şi învinuita G.M. le-au racolat pe părţile vătămate S.A.F., D.A., T.A. F.B.G., prin oferta mincinoasă de a munci licit în Italia şi, ulterior. Ie-a transportat în localitateaTorino-Carmagnola, unde, împreună cu A.H. le-au obligat să se prostitueze în folosul lor.
Pe teritoriul Italiei, părţile vătămate au fost găzduite într-un imobil închiriat de numita G.A.H., care a avut participaţie directă la obligarea acestora la practicarea prostituţiei şi a beneficiat în mod direct de folosul activităţii infracţionale.
În ceea ce priveşte pe inculpata G.A.H., aflată în Italia din 28 februarie 2002. care s-a sustras urmăririi penale, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de aceasta şi continuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârşiri infracţiunii de trafic de persoane prev. de 12 alin. (1) lit. a) alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu referire la art. 2 pet. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., fiind format Dosarul penal nr. 29D/P/2006. existând indicii temeinice că a săvârşit infracţiunea sus-menţionată.
S-a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.- - Biroul Teritorial Dolj, nr. 43D/P/2007, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- G.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea. nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.trafic de minori, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi constituire a unui grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în final toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi
- G.A.H. pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.,cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; trafic de minori prev. şi ped.de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi iniţiere, constituire şi coordonare a unui grup infracţional organizat, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În perioada mai 2004-martie 2006, inculpata inculpata G.A.H. aflată din anul 2002 in Italia - Torino - Carmagniola, unde se află şi în prezent, a constituit şi coordonat un grup infracţional organizat, care a acţionat în scopul exploatării sexuale, în Italia-Torino, a minorilor şi persoanelor racolate prin înşelăciune din România.
Grupul infracţional organizat, iniţiat şi coordonat de inculpata G.A.H. a fost constituit din inculpaţii G.A.C. şi G.M. (minora)-trimişi în judecată, prin rechizitoriul nr. 188D/P/2005 din 27 februarie 2006 şi inculpatul Z.F.-trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 29D/P/2006 din 23 februarie 2007, care, sub promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă licit la o pizzerie din Italia - Torino, le-au racolat din România pe părţile vătămate S.A.F., D.A., T.A.M., G.M.M., B.G., P.L.E., S.A.F., R.A.R., B.V.D., B.G., P.A.M. şi N.M.M. (minoră), unde inculpata G.A.H., prin violenţă fizică şi psihică Ie-a obligat să se prostitueze „la strada" în regiunea Torino-Carmagnola şi Cavallermaggiore din Italia.
Membrii grupului infracţional organizat - inculpaţii trimişi în judecată - G.A.C., G.M. şi Z.F. au avut rolul de a racola şi de a convinge părţile vătămate să meargă în Italia, unde urmau să lucreze la o pizzerie aparţinând inculpatei G.A.H. situată în localitatea Torino-ltalia, (propunere confirmată telefonic şi de inculpata G.A.H.) de a se ocupa de întocmirea actelor de identitate şi a paşapoartelor pentru părţile vătămate, de aobţine procuri notariale pentru părţile vătămate minore şi de a le transporta în Italia, toate cheltuielile fiind suportate de către inculpata G.A.H. Ajunse în italia - Torino - Carmagnola- părţile vătămate au fost preluate de inculpata G.A.H., care Ie-a cazat în imobile închiriate de eaşi Ie-a obligat. prin violenţă psihică, constând în ameninţări cu moartea, atât cu privire la ele. cât şi la membrii familiilor acestora, de regulă, membri minori, din România şi prin violenţă fizică. exercitată împotriva lor de cetăţeni albanezi, printre care şi B.J. - concubinul inculpatei G.A.H., să se prostitueze .la strada" în folosul ei şi al celorlalţi membri ai grupului infracţional organizat.
În luna februarie 2004. partea vătămată G.M.M. prin intermediul inculpatei trimisă în judecată G.M. l-a cunoscut pe inculpatul G.A.C. care i-a propus un loc de muncă în Italia. într-o pizzerie. despre care a afirmat că-i aparţine surorii lui. inculpata G.A.H. în luna martie 2004. partea vătămată G.M.M. împreună cu inculpatul G.A.C. au ajuns în Italia-Carmagniola. unde au fost aşteptaţi de inculpata G.A.H., care i-a asigurat cazarea părţii vătămate. în acelaşi imobil în care locuia şi ea.
După câteva zile. partea vătămată G.M.M. a fost obligată de inculpata G.A.H., prin ameninţări cu fapte de violenţă, proferate la adresa fiului minor şi al mamei părţii vătămate, ambii aflaţi în România, să practice prostituţia,.la stradă". în zona localităţii Carmagniola. Timp de aproximativ două luni. partea vătămată G.M.M. a fost transportată zilnic,,la stradă" de către inculpata G.A.H.. însoţită de concubinul ei albanez, pentru a întreţine raporturi sexuale cu clienţi, banii obţinuţi fiind însuşiţi în totalitate de inculpata G.A.H.
După acest interval de timp. partea vătămată G.M.M. i-a denunţat carabinierilor din localitatea Carmagniola pe inculpata G.A.H. şi pe concubinul acesteia, cetăţean albanez.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că părţile vătămate Z.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G.au fost racolate de către inculpaţii, trimişi în judecată G.A.C. şi G.M., în perioada mai 2004-ianuarie2005, sub promisiunea mincinoasă a oferirii unui loc de muncă licit la pizzeria aparţinând inculpatei G.A.H.
Discuţiile dintre inculpaţii trimişi în judecată G.A.C., G.M. şi părţile vătămate Z.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G. au avut loc în prezenta martorilor B.M.S. şi G.I. care au confirmat declarative părţilor vătămate.
De asemenea, martorul de bună-credinţă O.L. (rezident în Italia), cel care Ie-a transportat în Italia, cu autoturismul, pe părţile vătămate D.A., S.A.F. şi T.A.M. însoţite de inculpaţii. trimişi în judecată G.A.C. şi G.M.. a relatat că în autoturism s-a discutat că părţile vătămate merg la muncă în Italia, la o pizzerie ce aparţine surorii inculpatului şi nu a auzit ca cineva să vorbească despre prostituţie.
După ce au ajuns în oraşul Torino. părţile vătămate Z.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G. au fost cazate de inculpata G.A.H. într-o garsonieră, despre care a afirmat că îi aparţine, iar paşapoartele le-au fost reţinute de inculpatul G.A.C.
Părţile vătămate Z.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G. au fost obligate de inculpaţii G.A.C. şi G.A.H., să se prostitueze, fiind transportate zilnic . la stradă" în apropierea localităţii Carmagnola, unde cei doi le indicau locuri fixe şi le dădeau prezervative, fixându-le şi tariful pe care trebuiau să-l perceapă de la fiecare client. între 20 şi 40 euro pentru raportul sexual. Pe timpul cât părţile vătămate Z.A.F., D.A.. T.A.M. şi B.G. se aflau în stradă şi practicau prostituţia, erau supravegheate de către inculpata G.A.H. şi inculpatul trimis în judecată - G.A.C., iar la sfârşitul fiecărei zile, toţi banii obţinuţi de fiecare parte vătămată (sume cuprinse între 200 şi 400 euro/zi) erau luaţi de inculpata G.A.H..
Pentru a le determina pe părţile vătămate Z.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G. să se prostitueze în folosul lor, atât inculpatul, trimis în judecată G.A.C., cât şi inculpata G.A.H., le-au amintit că, în caz de refuz, vor apela la persoane din lumea interlopă şi le va omorî familia şi copii aflaţi în România.
O dovadă în acest sens a reprezentat-o şi adresa din 10 iunie 2004 a B.N.I. prin care Structura de Carabinieri din Torino, sesizată de S.A.F. a sesizat Poliţia Municipiului Craiova pentru asigurarea protecţiei mamei şi fiicei minore a părţii vătămate S.A.F..
Aceeaşi conduită de ameninţare faţă de părţile vătămate a avut-o inculpatul, trimis în judecată G.A.C. şi după ce au depus plângeri împotriva lui în prezenta cauză penală, părţile vătămate fiind ameninţate cu fapte de violenţă fizică îndreptate atât împotriva lor, cât şi a membrilor familiei.
Ulterior emiterii actului susmenţionat de sesizare a instanţei de judecată s-a descoperit că inculpatul G.A.C., împreună cu inculpatul Z.F. ca membri ai grupului infracţional organizat, coordonat din Italia, de inculpata G.A.H. şi în scopul acestui grup, în perioada august 2005 - martie 2006, sub aceeaşi promisiune mincinoasă de oferire a unui loc de muncă licit, la pizzeria aparţinând inculpatei G.A.H., au racolat din România şi transportat în Italia pe părţile vătămate P.L.E., S.A.F. şi pe minora N.M.M., cărora le-au asigurat transportul până în Italia - Torino, unde au fost obligate de inculpata G.A.H., inculpatul G.A.C. şi de cetăţeni albanezi din anturajul lor, să se prostitueze în folosul grupului infracţional organizat.
Părţile vătămate P.L.E. şi S.A.F. au declarat că au obţinut din practicarea prostituţiei, la care au fost obligate de inculpaţii G.A.H., Z.F. şi G.A.C., sume de bani cuprinse între 12-13.000 euro, respectiv 40.000 euro, din care au primit de la inculpata G.A.H., doar circa 1.000 euro fiecare, restul fiind însuşiţi în totalitate de către inculpaţi.
În luna decembrie 2005, inculpatul Z.F. a cunoscut-o la discoteca din comuna Cruşet, sat Văluţa, jud. Gorj, pe partea vătămată R.A.R. în luna ianuarie 2006, partea vătămată, elevă în clasa a Xll-a la Liceul Economic din Craiova s-a reîntâlnit cu inculpatul Z.F., stabilind o relaţie de prietenie.
După obţinerea paşaportului turistic, în ziua de 24 ianuarie 2006, în jurul orelor 14,00, organele de politie, sesizate de părinţii părţii vătămate R.A.R., au depistat-o pe aceasta în cartierul Brazda lui Novac din municipiul Craiova, în momentele premergătoare plecării acesteia în Italia cu un autocar, contravaloarea călătoriei urmând să fie suportată de inculpatul Z.F.
În cursul anului 2005, inculpatul G.A.C., prin aceeaşi metodă, a racolat-o şi transportat-o în Italia şi pe partea vătămată B.V.D., unde a fost exploatată sexual „la stradă"de către inculpata G.A.H., care şi-a însuşit suma de circa 20.000 euro, apreciată de partea vătămată ca obţinută de ea din întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţi.
În luna februarie 2006, partea vătămată minoră N.M.M. a fost racolată de către inculpatul Z.F. sub aceeaşi promisiune mincinoasă a găsirii unui loc de muncă în Italia într-o pizzerie, proprietatea inculpatei G.A.H., despre care a afirmat ca „îi este vară".
Pentru munca pe care partea vătămată minoră N.M.M. urma să o presteze la pizzerie, inculpatul Z.F. i-a spus ca inculpata G.A.H. îi va plăti un salariu lunar şi îi va asigura, gratuit, cazarea şi masa
Datorită discernământului în formare şi pe fondul conjuncturii familiale şi sociale, minora N.M.M. a acceptat propunerea inculpatului Z.F., care împreună cu fratele său vitreg. învinuitul M.M.P., s-a ocupat de obţinerea paşaportului de către partea vătămată.
În localitatea Verona din Italia, partea vătămată minoră N.M.M. a fost preluată de inculpata G.A.H., care a cazat-o într-un apartament din zona Torino, obligând-o prin violenţă fizică şi psihică să practice prostituţia, „la stradă" până în luna noiembrie 2006.
În această perioadă, minora N.M.M. a fost condusă zilnic „la stradă" în regiunea San Giorgio Canaveze-localitatea Aosta de către inculpata G.A.H. şi de concubinul acesteia, cetăţeanul albanez, B.J., între orele 09,00-21,00, fiind supravegheată permanent de inculpată, concubinul acesteia sau alte persoane de cetăţenie albaneză din anturajul lor.
Pentru faptele descrise la punctul 2 din rechizitoriu, la 23 februarie 2007 prin rechizitoriul nr. 29D/P/2006, al D.I.I.CO.T.- Biroul Teritorial Dolj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului Z.F., pentru infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pet. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în final toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 61 din 14 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4318/63/2007 a Tribunalului Dolj, inculpatul Z.F. a fost condamnat în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, la 4 ani închisoare, în baza art. 13 alin. (1), alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, la 6 ani închisoare şi în baza art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, la 4 ani închisoare.
Prin rechizitoriul nr. 29D/P/2006 din 23 februarie 2007, s-a dispus şi disjungerea cauzei, în vederea continuării urmăririi penale faţă de inculpata G.A.H. pentru săvârşirea infracţiunilor de,,trafic de persoane", prevăzută de de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,"trafic de minori", prev. şi ped. de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 si "iniţiere, constituire şi coordonare a unui grup infracţional organizat"prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, care s-a sustras urmăririi penale, fiind format prezentul Dosar penal nr. 43D/P/2007.
Disjungerea cauzei şi continuarea urmăririi penale s-a dispus totodată, prin rechizitoriul nr. 29D/P/2006 din 23 februarie 2007, pentru faptele descrise la pct. 2 din rechizitoriu şi faţă de inculpatul G.A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de ,,trafic de persoane", prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pet. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori", prev. şiped. de art. 13 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi,.constituire a unui grup infracţional organizat", prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) si (3) din Legea nr. 39/2003, internat la data emiterii rechizitoriului în Spitalul de Neuropsihiatrie Jebel. jud. Timiş, unde se află în executarea măsurii de siguranţă, prev. de art. 114 C. pen.
Ulterior deciziei nr. 84 din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, în sarcina inculpatei G.A.H. s-au descoperit fapte noi. constând în racolarea şi altor părţi vătămate şi exploatarea sexuală a acestora, prin violenţă psihică şi fizică în Italia, motiv pentru care împotriva inculpatei G.A.H. a fost începută urmărirea penală şi pusă în mişcare acţiunea penală şi pentru infracţiunile de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr, 79/2005 şi iniţiere, constituire şi coordonare a unui grup infracţional organizat urmată de săvârşirea unei infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
Fiind audiat, inculpatul G.A.C., a menţionat, în prezenţa apărătorului ales, că, datorită stării de sănătate, consideră că nu poate da declaraţii în cauză, poziţie exprimată atât cu ocazia audierii în calitate de învinuit, cât şi în calitate de inculpat. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul G.A.C. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lui.
Inculpata G.A.H. nu a fost audiată în cauză deoarece aceasta s-a sustras urmăririi penale.
În drept, faptele inculpatului G.A.C., constând în racolarea sub promisiunea mincinoasă a oferirii unui loc de muncă licit şi a o transporta în Italia pe partea vătămată G.M.M., în scopul ascuns al obligării la practicarea prostituţiei, în înţelegere cu inculpata G.M., de a le racola şi transporta în Italia împreună cu inculpatul trimis în judecată Z.F. pe părţile vătămate P.L.E. şi S.A.F., de a le exploata sexual „la stradă" împreună cu inculpatul trimis în judecată Z.F. şi cu inculpata G.A.H. pe părţile vătămate P.L.E. şi S.A.F., de a o racola, transporta şi exploata sexual în Italia pe partea vătămată B.V.D., de a-i sprijini financiar pe inculpatul trimis în judecată Z.F. şi pe învinuitul M.M.P. pentru întocmirea documentelor (paşaport şi procură notarială) pentru partea vătămată minoră N.M.M., de a face demersuri pentru asigurarea şi achitarea transportului din România în Italia al părţii vătămate minore N.M.M., cu privire la care a cunoscut că aceasta urmează să fie exploatată sexual de inculpata G.A.H. - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, urmată de săvârşirea unei infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru infracţiunea de trafic de persoane, săvârşită împotriva părţilor vătămate S.A.F., D.A.. T.A.M. şi B.G., descrisă la punctul I din rechizitoriu, inculpaţii G.A.C. şi G.M. au fost trimişi în judecată, prin rechizitoriul nr. 188D/P/2005 din 27 februarie 2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj.
Faptele inculpatei G.A.H., constâns în constituirea şi coordonarea din Italia, în perioada martie 2004 - martie 2006, a grupului infracţional organizat, format din inculpaţii G.A.C., G.M. şi Z.F., având ca scop racolarea din România, prin înşelăciune şi exploatarea sexuală, prin violenţă fizică şi psihică, în Italia a părţilor vătămate G.M.M., S.A.F., T.A.M., D.A., B.G., P.L.E.. S.A.F., R.A.R., B.V.D.a şi a părţii vătămate minore N.M.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere, constituire şi coordonare a unui grup infracţional organizat, urmată de săvârşirea unei infracţiuni grave, prev. şi ped.de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 578/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75lit. c) C. pen. şi trafic de minoriprev. şi ped. De art. 13 alin. (1) alin. (2) şi alin. (3) Teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Tribunalul a constatat că starea de fapt descrisă în actele de sesizare a instanţei expusă mai sus este corectă şi reală, fiind dovedită cu declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor şi documentele privind transportul şi trecerea peste graniţă a părţilor vătămate.
S-a apreciat că faptele inculpatului G.A.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 12 alin. (1), (2) lit. a)) din O.U.G. nr. 79/2005, modificată şi completată, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., şi art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a fost trimis în judecată atât prin rechizitoriul nr. 43D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. Biroul teritorial Dolj cât şi prin rechizitoriul nr. 188D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. Biroul teritorial Dolj, una dintre fapte fiind săvârşite în formă continuată şi în urma conexării celor două dosare s-a apreciat că faptele fiind comise asupra mai multor părţi vătămate, în aceleaşi condiţii de loc şi timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale se constituie într-o infracţiune unică în formă continuată, impunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice.
Celelalte fapte ale inculpatului s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev.de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în sarcina aceluiaşi inculpat reţinându-se şi agravanta prev.de art. 37 lit. a) C. pen.şi art. 75 lit. c) C. pen.
Faptele inculpatelor G.A.H. şi G.M. s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2), şi (3) teza a Il-a din Legea nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpata G.A.H. şi respectiv cu aplicarea art. 99 C. pen. pentru inculpata G.M., precum şi elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003. S-a apreciat că vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită cu plângerile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Apărările inculpaţilor în sensul că ei nu au indus în eroare nici o parte vătămată şi nu au constrâns pe vreuna dintre ele să se prostitueze în favoarea lor au fost înlăturate în raport de declaraţiile părţilor vătămate care au susţinut în mod constant că au fost induse în eroare de către inculpaţi, tlind transportate şi cazate în Italia de către inculpat, tot aceştia fiind cei care le transportau ., la stradă „ unde se prostituau, câştigurile tlind însuşite în totalitate, aproape de către cei trei inculpaţi.
Cererea inculpaţilor de a se reţine în cauză dispoziţiile art. 329 C. pen., şi nu acelea prevăzute de legea specială privind traficul de persoane a fost apreciată ca nefondată, faptele inculpaţilor de a racola prin inducere în eroare, prin constrângere fizică şi psihică a unor persoane de sex feminin atât majore cât şi minore, şi de a le transporta într-o ţară străină unde de asemenea prin constrângere au fost determinate să practice prostituţia „ la stradă,„ în folosul inculpaţilor, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de legea specială. Legea.nr. 678/2001 modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social grav prevăzut de art. 72 C. pen., faptul că inculpaţii majori au săvârşit faptele cu un minor, vârsta tânără a acestora, cele două inculpate nu sunt cunoscute cu antecedente penale iar inculpata G.A.H., deşi legal citată în mod nejustificat nu s-a prezentat la instanţă, astfel că instanţa a aplicat pedepse în cuantum corespunzător a căror executare se va face cu executarea pedepsei aşa încât scopul educativ şi preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. să fie realizat.
S-a mai arătat că inculpatul G.C.A. a săvârşit faptele în condiţiile în care inculpatul fusese condamnat anterior la pedeapsa de 5 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 5143/2002 al Judecătoriei Craiova arestat la 15 iunie 2002, eliberat la 02 iunie 2003 rămânând de executat un număr de 289 zile urmare graţierii acestei pedepse, potrivit Legii nr. 543/2002 respectiv la 3.000.000 lei amendă prin sentinţa penală nr. 4561/2001 care şi aceasta a fost graţiată nerespectând dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, acesta fiind recidivist potrivit art. 37 lit. a) C. pen. aşa cum am arătat anterior,
În ce priveşte latura civilă s-a constatat că numai partea vătămată T.A. s-a constituit parte vătămată cu suma de 10.000 lei.
Faţă de prevederile art. 998 C.civ, instanţa a apreciat că această sumă este justificată ţinând seama de modalitatea şi împrejurările de care s-au folosit inculpaţii pentru a o exploata sexual pe partea vătămată - acesteia creându-i o stare de nesiguranţă că nu se va mai întoarce în ţară şi totodată teama că ar putea fi lipsită de mijloace de trai, sunt împrejurări de natură a-i provoca o puternică suferinţă psihică.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii G.C.A., G.M., G.A.H..
Prin Decizia penală nr. 385/2012 a Curţii de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpaţii G.C.A., G.M., G.A.H. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 10 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 53/63/2006.
S-a desfiinţat în parte hotărârea în ce priveşte latura penala si rejudecând:
1. S-a desfăcut pedeapsa rezultanta aplicata inculpatului G.A.C. în pedeapsa rezultanta de 12 ani închisoare aplicata pentru infracţiunile ce formează obiectul cauzei si pedeapsa de 289 de zile.
S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 12 ani închisoare în pedepsele componente.
S-au redus pedepsele la care a fost condamnat apelantul inculpat G.A.C. după cum urmează:
- pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificata si completata prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. a) C. pen. de la pedeapsa de 8 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 5 ani la pedeapsa de 6 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani;
- pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) si (3) teza II-a din Legea nr. 678/2001, modificata si completata prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la pedeapsa de 12 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 5 ani la pedeapsa de 10 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani;
- pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la pedeapsa de 10 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C.pen la pedeapsa de 7 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. si art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare si pedeapsa complementara constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au menţinut dispoziţiile privind revocarea beneficiului graţierii pentru restul de pedeapsa de 289 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa rezultanta de I an închisoare aplicata inculpatului prin sentinţa penala nr. 5143 din 1 noiembrie 2002 a Judecătoriei Craiova rămasa definitiva prin decizia penala nr. 768 din 02 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova si pedeapsa de 3.000.0000 lei, aplicata inculpatului prin sentinţa penala nr. 4561 din 12 noiembrie 2001 a Judecătoriei Craiova si dispoziţia privind contopirea acestor pedepse în pedeapsa de 289 zile închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 10 ani si 289 zile închisoare si interzicerea exerciţiului drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b C. pen.
2. S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 12 ani închisoare, aplicata inculpatei G.A.H., în pedepsele componente.
S-au redus pedepsele la care a fost condamnata apelanta inculpata G.A.H. după cum urmează:
- pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificata si completata prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. de la pedeapsa de 8 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 5 ani la pedeapsa de 6 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani;
- pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) si (3) teza a Il-a din Legea nr. 678/2001, modificata si completata prin O.U.G. nr. 79/2005, de la pedeapsa de 12 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 5 ani la pedeapsa de 10 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani;
- pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 de la pedeapsa de 10 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 5 ani la pedeapsa de 7 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. si art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpata urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementara constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
3. S-a redus pedeapsa la care a fost condamnata apelanta inculpata G.M. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., art. 110 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata inculpatei G.M., pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei, la care se adaugă un interval de un an.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 1101alin. (2) C. pen. şi art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unor noi infracţiuni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat pe durata termenului de încercare executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Motivul de apel ce vizează trimiterea cauzei spre rejudecare este nefondat, deoarece, cazurile în care se poate dispune trimiterea spre rejudecare, sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., între acestea nefiind cuprinsă situaţia în care prima instanţă nu administrează în şedinţă publică, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, întregul material probator pe care se fundamentează propunerea de trimitere în judecată şi nici situaţia în care motivarea primei instanţe nu răspunde exigenţelor legii, aceste nereguli putând fi îndreptate în apel care este o cale de atac ordinară, integral devolutivă.
De altfel, în concluziile formulate oral, avocatul ales al inculpaţilor, a arătat că nu mai susţine acest motiv de apel.
În ceea ce priveşte criticile ce vizează fondul cauzei, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt parţial corectă, cu încadrarea juridică corespunzătoare.
În urma propriului examen, coroborând materialul probator administrat în faza urmăririi penale, în faţa primei instanţe şi în apel, curtea a reţinut la rândul său că, în anul 2004, cei trei inculpaţi apelanţi alături de numitul Z.F.- trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 29D/P/2006 din 23 februarie 2007 - au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat care a avut drept scop comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr. 39/2003 şi trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 39/2003, infracţiuni considerate grave, conform art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.
În executarea acestei rezoluţii infracţionale, în perioada februarie 2004-ianuarie 2005, inculpaţii G.A.C. şi G.M. le-au racolat prin înşelăciune pe părţile vătămate G.M.M., S.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G. determinându-le să plece în Italia cu promisiunea mincinoasă că acolo vor lucra la o pizzerie aparţinând inculpatei G.A.H.
Aceiaşi inculpaţi s-au ocupat de obţinerea paşapoartelor şi de transportul până în Italia, unde părţile vătămate au fost cazate într-un imobil închiriat de numita G.A.H. şi obligate să se prostitueze în favoarea celor trei inculpaţi.
În cursul anului 2005 inculpatul G.A., prin aceeaşi metodă, a racolat-o pe partea vătămată B.V.D. şi a transportat-o în străinătate unde inculpata G.A.H. a obligat-o să se prostitueze.
În luna august a anului 2005, inculpatul G.A., împreună cu Z.F., le-au racolat prin aceeaşi metodă pe părţile vătămate S.A.F. şi P.L.E. care au fost transportate în Italia de inculpatul G.A. iar acolo au fost cazate în apartamentul închiriat de G.A.H. şi obligate prin ameninţări dar şi exercitarea unor acte de violenţă, să se prostitueze în folosul inculpaţilor.
În decembrie 2005 Z.F. şi inculpata G.A.H. au racolat-o pe partea vătămată R.A.R. determinând-o prin înşelăciune să plece în Italia (prezentarea unei situaţii materiale bune pe care ar avea-o Z.F. şi de care s-ar bucura şi ea, în calitate de prietenă a acestuia) unde urma să fie aşteptată de inculpata G.A.H., Z.F., s-a ocupat de procurarea paşaportului turistic şi achitarea contravalorii transportului dar, în urma intervenţiei organelor de poliţie partea vătămată a fost împiedicată să plece în străinătate şi, în felul acesta, nu s-a ajuns la exploatarea ei sexuală.
În februarie 2006 Z.F. şi inculpatul G.A. au racolat-o pe partea vătămată minoră N.M.M. convingând-o să meargă în Italia sub pretextul că va lucra la pizzerie. Taxele necesare pentru întocmirea actelor notariale şi eliberarea paşaportului au fost achitate cu sume de bani puse la dispoziţie de inculpatul G.A. care s-a ocupat şi de transportul minorei în Italia unde aceasta a fost aşteptată de inculpata G.A.H. care i-a asigurat cazarea şi a constrâns-o să practice prostituţia, ocupându-se şi de supravegherea minorei la stradă.
În ceea ce o priveşte pe partea vătămată G.M.M. instanţa de apel a reţinut că aceasta nu poate fi reţinută drept victimă a traficului de persoane deoarece, prin actul de sesizare prin care a fost trimisă în judecată inculpata G.M., respectiv rechizitoriul nr. 188/P/2005 nu a fost avută în vedere fapta comisă în raport de partea vătămată G.M.M. Or, atâta timp cât instanţa de fond nu a dispus, în temeiul art. 335 C. proc. pen., extinderea acţiunii penale şi cu privire la acest act material, sunt incidete prevederile art. 317 teză I C. proc. pen., conform cărora „Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei (...)."
Referitor la P.A.M., Curtea a constatat că nu poate fi reţinută între victimele traficului de persoane întrucât, din materialul probator administrat în cauză rezultă că în perioada în care a mers în Italia era prietena inculpatului G.A. iar în această calitate a mers de bunăvoie în străinătate fără ca vreunul dintre inculpaţi să fi formulat faţă de ea promisiunea prin care au fost induse în eroare celelalte persoane vătămate. În Italia, inculpatul G.A. a încercat să întreţină cu P.A.M. raporturi sexuale dar, pentru tentativa la infracţiunea de viol, prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmării penale ca urmare a faptului că nu s-a formulat plângere prealabilă în termen legal. De altfel, prin acelaşi rechizitoriu, nr. 188/P/2005, P.A.M. nu este menţionată între victimele traficului de persoane iar în dosarul în care s-a întocmit rechizitoriul nr. 43D/P/2007, prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii G.A. şi G.A.H., această persoană este enumerată între victimele traficului de persoane doar în citativul rechizitoriului nu şi cu ocazia încadrării faptei în drept iar pe de altă parte în respectivul dosar nu sunt probe în plus faţă de celălalt dosar din care să rezulte că P.A.M. are calitatea de victimă a traficului de persoane.
Situaţia de fapt astfel reţinută se probează cu materialul probator administrat în faza urmăririi penale (declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţii de martori, formulare de transfer bancar prin serviciul W.U., din care rezultă că inculpata G.A.H. trimitea sume mari de bani în ţară inculpaţilor dar şi lui Z.F. - de exemplu pe 03 ianuarie 2006 i-a trimis 600 de euro iar pe 05 ianuarie 2006 i-a trimis 1.150 de euro - filele nr. 241-242, vol. II Dosar urmărire penală nr. 43D/P/2007 -, listing-ul intrărilor şi ieşirilor în şi din ţară a părţilor vătămate şi inculpaţilor G.A. şi Mihaela şi numitului Z.F., adrese ale I.J.P.F. Arad, adresa B.N.I. din 14 noiembrie 2005 şi care nu a fost înlăturat în urma administrării probelor în instanţă.
Relevante pentru modalitatea în care operau inculpaţii sunt declaraţiile date la instanţa de fond respectiv în apel de părţile vătămate T.A.M. şi B.V.D.
T.A.M. (filele nr. 203/205, dosar tribunal), a menţinut cele declarate în faza urmăririi penale în sensul că a fost indusă în eroare de inculpaţii G.A. şi M. care i-au propus să meargă în Italia unde urma să lucreze la o pizzerie pe care o avea sora inculpatului G.A. (inculpata G.A.H.) cei doi ajutând-o să obţină paşaport şi ocupându-se de transportul în Italia. Acolo a fost găzduită de inculpata G.A.H. care i-a comunicat că nu există nicio pizzerie şi a încercat să o convingă să se prostitueze. In urma refuzului părţii vătămate inculpaţii G.A. şi G.A.H., la care se afla paşaportul părţii vătămate, au condus-o la o stradă unde i-au cerut să se prostitueze, comunicându-i tariful - 25 de euro -şi supraveghind-o până în momentul în care s-a urcat în maşina unui bărbat.
În acelaşi sens partea vătămată B.V.D., audiată în apel (fila nr. 27), a declarat că avea o situaţie financiară grea iar inculpaţii G.A. şi M. au convins-o să meargă în Italia spunându-i că va lucra la o pizzerie. Aceiaşi inculpaţi s-au ocupat de transport iar în Italia a fost cazată într-un imobil ce aparţinea inculpatei G.A.H. şi determinată să se prostitueze în folosul inculpaţilor care erau în posesia buletinului predat inculpatului G.A. înainte de a pleca din România. A mai declarat partea vătămată că era transportată cu maşina la locul unde se prostitua de G.A. şi G.A.H. iar banii obţinuţi în urma acestei activităţi erau luaţi integral de cei doi inculpaţi.
În ceea ce-i priveşte pe martorii audiaţi în cauză, martorul B.M.S. a declarat în faza urmăririi penale că inculpaţii G.A. şi G.M. i-au propus părţii vătămate B.G. să meargă în străinătate şi să lucreze la o pizzerie, partea vătămată aflând că urma să se prostitueze de la inculpata G.A.H., după ce ajunsese în Torino şi fusese cazată în apartamentul închiriat de aceasta. Declaraţia acestui martor se coroborează cu depoziţia dată de partea vătămată în faza urmăririi penale împrejurare în raport de care, declaraţia din apel în sensul că partea vătămată a aflat din ţară că în Italia urma să se prostitueze şi a acceptat să plece în aceste condiţii este înlăturată ca subiectivă. Aceeaşi concluzie se impune şi faţă de relaţia care există între martor şi inculpata G.M. (martorul este fratele acestei inculpate) dar şi faţă de motivele invocate în justificarea declaraţiei din faza urmăririi penale - a fost speriat ca urmare a modului în care s-a procedat la audierea sa, fiind luat de poliţie de la locul de muncă - şi care nu pot fi reţinute ca pertinente.
Martorul M.M.P., a menţinut cu ocazia audierii de către instanţa de apel declaraţia dată la urmărire penală în sensul că inculpatul G.A. i-a solicitat să facă demersurile necesare pentru ca partea vătămată minor N.M.M. să plece în străinătate, remiţându-i şi bani în acest scop. Aceeaşi poziţie procesuală au avut-o şi martorii A.A. (persoana care transportat-o pe minoră în străinătate, fila nr. 200 dosar apel) şi B.L.F. (persoana care a însoţit-o pe partea vătămată atunci când a trecut frontiera - fila nr. 106 dosar urmărire penală). In privinţa celor doi martori, se impune a se menţiona faptul că, deşi nu au recunoscut demersurile efectuate pentru ca partea vătămată minoră să treacă frontiera, poziţie procesuală determinată de altfel şi de faptul că. la rândul lor, au fost cercetaţi în cauză, declaraţiile date la urmărire penală dar şi depoziţia din apel a martorului B.L.F.in sunt relevante în ceea ce priveşte modalitatea în care s-a realizat această operaţiune - în faţa instanţei de apel martorul B.L.F.in a recunoscut că. atunci când au trecut frontiera el şi partea vătămată s-au mutat într-un microbuz pentru ca imediat după trecerea frontierei să-şi continue deplasarea în autovehiculul condus de martorul A.A. Or. dacă partea vătămată ar fi trecut legal frontiera această operaţiune nu şi-ar găsi justificare.
Martorii R.M. şi S.C.M. şi-au menţinut de asemenea declaraţiile de la urmărire penală iar în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi martori, care nu au putut fi audiaţi de instanţă, s-a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., declaraţiile de la urmărire penală fiind avute în vederea cu ocazia examinării ansamblului materialului probator. Dintre aceste depoziţii, elocvente pentru modalitatea în care procedau inculpaţii sunt declaraţiile martorului O.L., care s-a ocupat cu transportul de persoane în străinătate şi care a arătat că i-a transportat şi pe inculpaţii G.A. şi M., împreună cu alte două sau trei fete, în două rânduri în Italia iar în maşină s-a vorbit de sora inculpatului G.A. şi de faptul „că vor munci la o pizzerie în Torino".
Faptele expuse mai sus, cu precizările făcute cu ocazia reţinerii situaţiei de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea celor trei inculpaţi, prima instanţă procedând corect atunci când a respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de trafic de persoane în infracţiuni de proxenetism întrucât, modalitatea de racolare a părţilor vătămate majore prin inducere în eroare (înşelăciune) este specifică traficului de persoane şi exclude proxenetismul.
În ceea ce priveşte critica formulată de inculpaţii apelanţi G.C.A. şi G.A.H. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 Curtea a reţinut că este nefondată.
Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 grupul infracţional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă de timp şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
În speţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane ci s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor iar cei doi inculpaţi au avut în mod constant acelaşi rol şi aceeaşi contribuţie la executarea planului infracţional, fiind îndeplinite astfel cerinţele,,grupului infracţional organizat", aşa cum este acesta definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.
În concret, inculpata G.A.H. a avut, în cadrul grupului rolul de lider, de coordonator, ocupându-se în principal de asigurarea cazării părţilor vătămate în Italia şi de supravegherea activităţii de prostituţie pe care acestea au fost determinate să o efectueze.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.A. acesta, ca şi inculpata G.M. şi Z.F. au avut rolul de a racola părţile vătămate, de a se preocupa de obţinerea paşapoartelor turistice şi de a le asigura transportul - referitor la inculpata G.M. curtea a constatat că nu a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 iar Z.F. a fost trimis în judecată pentru această infracţiune prin rechizitoriul nr. 29D/P/2006.
Cât priveşte relaţiile de rudenie existente între inculpaţi curtea a constatat că acestea nu constituie un impediment în reţinerea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, legiuitorul neînţelegând să excludă existenţa acestei infracţiuni în cazul în care membrii grupului infracţional sunt rude. Dimpotrivă se poate considera că fapta comisă în acestea circumstanţe este mai gravă deoarece legăturile afective dintre membri asigură o coeziune mai mare a grupului, o unitate a acţiunilor menite să conducă la atingerea scopurilor pluralităţii constituite.
Apelurile declarate de inculpaţi au fost apreciate ca fiind fondate sub aspectul individualizării pedepselor la care au fost condamnaţi ca urmare a constatării comiterii acestor infracţiuni iar în ceea ce o priveşte pe inculpata G.M. şi în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei.
Astfel, împrejurarea că activitatea de racolare s-a realizat prin mijloace care au exclus violenţa iar exploatare persoanelor vătămate s-a realizat în principal prin constrângere psihică (reţinerea documentelor, ameninţări) coroborate cu faptul că inculpatele G.A.H. şi G.M. nu sunt cunoscute cu antecedente penale, infracţiunile pentru care a fost anterior condamnat inculpatul G.A. sunt de altă natură decât cele care formează obiectul cauzei iar starea de minoritate a inculpatei G.M. a împiedicat-o să conştientizeze pe deplin gravitatea acţiunilor sale, îndreptăţesc instanţa de control să procedeze la o reapreciere a pedepselor stabilite pentru infracţiunile comise de inculpaţi, infracţiuni care determină, prin prisma limitelor speciale de pedeapsă, o durată mare a pedepsei închisorii, în sensul reducerii acestora.
În ceea ce o priveşte pe inculpata G.M. faţă de împrejurarea că niciodată nu a acţionat singură în activitatea de recrutare ci împreună cu inculpatul G.A. care, în mod cert, având în vedere starea de minoritate a acesteia a avut asupra ei un ascendent major, ascendent care în prezent, nu mai există curtea a apreciat că scopul pedepsei (prevenirea comiterii unor noi infracţiuni) va putea fi atins şi în condiţiile în care aceasta nu va fi executată efectiv, în regim de detenţie, urmând a se dispune, în baza art. 81 C. pen. şi art. 110 C. pen. suspendarea condiţionată a executării.
Impotiva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii G.C.A., G.M. şi G.A.H..
Prin motivele de recurs formulate în scris inculpaţii au solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., greşita încadrare juridică a faptelor fiind datorată în principal interpretării eronate a faptelor şi probelor, procurorul învestind instanţa de judecată cu infracţiuni de trafic de persoane, respectiv trafic de minori. In opinia inculpaţilor, aceştia au săvârşit infracţiunea de proxenetism, întrucât activitatea acestora a constat numai în înlesnirea practicării prostituţiei de către unele victime.
Inculpaţii au solicitat, în subsidiar, să se constate că în situaţia infracţiunii de trafic de minori, nu se poate retine forma agravată a art. 12 alin. (2), ci numai art. 13 alin (1) şi alin. (3) teza I din acelaşi act normativ întrucât victima N.M.M., la data presupusei fapte avea aproape 17 ani, deci mult peste vârsta de 15 ani, care era prevăzută în textul alin. (2) ca pentru forma agravată respectivă.
De asemenea, inculpaţii au arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 întrucât nu au recrutat partea vătămată N.M.M., nu au transportat-o, nici nu au transferat-o. nici nu au găzduit-o sau primit-o în scopul exploatării. Numai inculpatului Z.F. i se poate atribui activitatea de recrutare şi de exploatare sexuală, reţinută de altfel în sentinţa penală nr. 61 pronunţată în Dosarul nr. 4318/63/2007 a Tribunalului Dolj, şi de asemenea participanţilor A.A. şi M.M.P., care i-au procurat actele şi care au ajutat-o să ajungă in Italia, fiind transportată efectiv în Italia de P.l.
În ceea ce priveşte infracţiunea de grup infracţional organizat, prev.de art. 7 alin. (1) şi (3) din leg.39/2003, inculpaţii au susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive întrucât nu există nici o dovada care să ducă la concluzia că acest grup era organizat, existând o ierarhie sau o subordonare. între membrii acestui grup existau raporturi de familie, ba mai mult G.A.H. este, ca vârstă, chiar mai mică decât fratele său, inculpatul G.A.C. şi ar fi greu de crezut că acesta s-ar fi subordonat surorii mai mici. Inculpaţii au apreciat că din materialul probator rezultă că activitatea infracţională era conjuncturală, nicidecum organizată, cu reguli ierarhice riguroase.
S-a mai susţinut de către inculpaţii G.A.H. şi G.A.C. că pedepsele aplicate sunt mult prea aspre raportat la circumstanţele reale şi cele personale.
Inculpata G.A.H. a mai invocat şi faptul că instanţa de fond nu a fost legal sesizată, faptele cercetate făcând obiectul a 3 rechizitorii nr. 188/P/D/2005 (Dosar nr. 53/63/2006), nr. 29/P/D/2005 şi nr. 43/P/D/2007 (Dosar nr. 17141/63/2008), iar nu al unui unic act de sesizare conform art. 263 alin. (4) C. proc. pen. şi de asemenea nu a fost citată pentru prezentarea materialului de urmărire penală, deşi era cunoscută adresa sa din Italia, iar judecata în fond şi apel s-a realizat cu lipsă de procedură cu aceasta. Mai exact, citarea acesteia, s-a făcut în permanenţă la fostul ei domiciliu din Craiova, jud.Dolj, deşi este plecată în Italia din anul 2000, astfel că se impune desfiinţarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În ceea ce o priveşte inculpata G.M., s-a arătat că nici din dispozitivul şi nici din considerentele hotărârii nu se poate înţelege pentru ce infracţiune sau infracţiuni a fost condamnată recurenta. Apărarea a susţinut că se poate doar bănui că recurenta a fost condamnată pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13, alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplicarea art. 99 C. pen., având ca parte vătămată pe numita N.M.M.. Din actul de sesizare nu rezulta care e contribuţia recurentei G.M. la săvârşirea acestei infracţiuni, motiv pentru care s-a solicitat achitarea în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori. De asemenea, întrucât recurenta a fost condamnată şi pentru infracţiunea de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev.de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, s-a solicitat achitarea, conform art. 2, pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor şi cazurilor de casare invocate, respectiv pct. 2, 9, 12, 17, 14, 21 apreciază căile de atac declarate ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art 3859 pct 2 C. proc. pen., hotărârea poate ti supusă casării în cazul în care instanţa nu a fost legal sesizată înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 263 şi 264 C. proc. pen. şi analizând conţinutul rechizitoriilor conexate, a constatat că acesta respectă, prin formă şi conţinut, toate cerinţele legale cuprinse în textele menţionate privind persoana inculpaţilor, faptele reţinute în sarcina acestora. încadrarea juridică, dispoziţia de trimitere în judecată, numele persoanelor ce urmează a ti citate în instanţă, precum şi menţiunea .verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei" astfel încât, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei.
Potrivit art 3859 pct 9 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării în cazul în care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia sau instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Deşi cazul de casare de la pct. 9, referitor la nemotivarea corespunzătoare a hotărârii atacate, nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege şi nu poate fi luat în discuţiei din oficiu, astfel cum s-a arătat anterior, totuşi instanţa va face scurte observaţii referitoare la conţinutul părţii expozitive a hotărârii atacata, întrucât partea a înţeles să susţină acest caz în dezbateri.
Analizând structura şi conţinutul deciziei recurate se constată că aceasta cuprinde considerente proprii în fapt şi în drept (pag. 121-131), face trimitere la probele administrate de instanţa de fond şi cele administrate nemijlocit în apel, analizează caracterizarea în drept a infracţiunilor şi răspunde concis apărărilor invocate, astfel încât nu s-a mărginit a trimite la motivarea instanţei fondului. De asemenea, sentinţa cuprinde pe larg aspectele ce au condus la pronunţarea hotărârii de condamnare.
În hotărârea C.E.D.O. pronunţată în Cauza Boldea împotriva României (pag. 29, 30) se arată că art. 6 alin. (1) obliga instanţele să işi motiveze hotărârile, şi nu poate fi înţeles în sensul că impune un răspuns amănunţit pentru fiecare argument (Van de Hurk, § 61). Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze in funcţie de natura hotărârii. Mai mult, instanţa trebuie sa ţină cont mai ales de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate ridica in instanţă .De aceea, problema de a şti dacă o instanţă şi-a incălcat obligaţia de motivare ce rezultă din art. 6 din Convenţie nu se poate analiza decât in lumina circumstanţelor spetei (Ruiz Torija, § 29). In plus. noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanţei inferioare sau altfel, să fi analizat in mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii si să nu se fi mulţumit cu a aproba pur si simplu concluziile unei instanţe inferioare (Helle, § 60).
Revenind la prezenta cauză, trebuie concluzionat în sensul că hotărârile anterioare au evidenţiat argumentele ce au condus la aprecierea ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor. Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaţilor, stabilind fără dubiu, modul de operare şi contribuţiile personale în activitatea ilicit penală. Prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Dolj şi prin Decizia penală nr. 385 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova s-au stabilit în mod corect şi motivat situaţia de fapt, forma de vinovăţie a fiecărui inculpat, dându-se o corectă încadrare juridică faptelor.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut Ia art 3859 pct 12 C. proc. pen. hotărârea poate fi supusă casării în cazul în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar potrivit art 3859 pct 17 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării în cazul în care faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Înalta Curte constată că în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:
- declaraţiile părţilor vătămate G.M.M. (vol. l, filele 77-79), S.A.F. (vol. l, filele 106-110; voI. 101-116), T.A.M. (vol. l, filele 80-83. 85-92), B.G. (vol. l, filele 93-105): P.L.E. (vol. l filele 149-154:157-162; 205-206), S.A.F. (vol. l, filele 169-176), R.A.R. (vol. l, filele 252-258), B.V.D. (vol. l, filele 146-148), şi ale părţii vătămate minore N.M.M. (vol. l. filele 177-205);
- înscrisuri, respectiv listing-urile de intrare-ieşire din şi în ţară al părţilor vătămate, al inculpatului şi al învinuitei; adresa din 10 iunie 2004 a B.N.I.; adresa din 14 noiembrie 2005 a C.C.P.I. - P.N.F. (Dosar nr. 188/D/P/2005), listing-urile de intrare-ieşire din şi în ţară al părţilor vătămate şi al inculpatului G.A.C.; adresa din 10 iunie 2004 a B.N.I. (vol. l, fila 113); adresa din 14 noiembrie 2005 a C.C.P.l. - P.N.F.; rechizitoriul nr. 188D/P/2005 din 27 februarie 2006 (vol. l, filele 35-42; formulare de transfer bancar prin serviciul W.U. din 15 august 2005, 10 octombrie 2005, 11 octombrie 2005, 31 octombrie 2005, 12 decembrie 2005,21 noiembrie 2005,21 decembrie 2005,05 ianuarie 2006, 03 ianuarie 2006, 09 februarie 2006, 14 februarie 2006, 01 februarie 2006,13 februarie 2006,18 martie 2006, 21 martie 2006, 06 martie 2006, 13 martie 2006, 31 martie 2006, 20 aprilie 2006, 02 iunie 2006, 05 iulie 2006, 21 iulie 2006, 20 iulie 2006, 23 iulie 2006 (vol. II, filele 238- 246, 250-273); listing-ul intrărilor/ieşirilor din/în ţară ale părţilor vătămate, ale inculpaţilor Z.F. şi G.A.C.; documente depuse de învinuitul M.M.P. pentru partea vătămată N.M.M. în vederea eliberării paşaportului (cereri pentru eliberarea paşaportului, chitanţe fiscale, declaraţia notarială nr. 906 din 28 februarie 2006, copii ale cărţii de identitate şi certificatului de naştere, hotărâre judecătorească); adresele din 25 ianuarie 2007, şi din 22 ianuarie 2007 ale I.J.P.F. Arad; acte efectuate de către Poliţia municipiului Craiova-Biroul Investigaţii Criminale în luna august 2006 pentru identificarea minorei N.M.M. reclamată dispărută de martora V.N. efectuate de către Poliţia municipiului Craiova, secţia 1 Poliţie în luna ianuarie 2006 pentru identificarea părţii vătămate R.A.R. la sesizarea familiei; procese-verbale al organelor de poliţie şi adrese către unităţile bancare;
- raport de expertiză grafică din 26 ianuarie 2007 al I.P.J. Dolj - Serviciul Criminalistic (vol. l, filele 245-251); raport de expertiză psihiatrico-legală din 09 mai 2007-18 mai 2007 al I.M.L. Timişoara (vol. IV, filele 34-45); avizul din 23 mai 2007 al Comisiei de Control şi Avizare a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Timişoara (vol. IV. fila 46);
- ordonanţa cu titlu provizoriu nr. 29D/P/2006 din 08 februarie 2007, ora 08,00 (vol. IV, filele 65-66); încheierea nr. 4 din 09 februarie 2007 a Tribunalului Dolj (vol. II, filele 67-68); proces-verbal de redare a înregistrărilor audio şi planşe fotografice efectuate în baza ordonanţei cu titlu provizoriu nr. 29D/P/2006 din 08 februarie 2007, ora 08.00 (vol. II,filele 69-71);
- acte efectuate de autorităţile judiciare italiene (Procuratura Generală a Republicii din Torino, Curtea de Apel din Torino, Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Superior din Torino, Questura din Torino -Brigada Mobilă, Comandamentul Poliţiei Municipale Torino), urmare cererii de comisie rogatorie nr. 43D/P/2007, formulată la 21 ianuarie 2008 de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj (Vol. III):
- declaraţiile martorilor V.N., S.C.M., D.C., B.L.F. (vol. II, filele 97-99), B.L.I. (vol. lI, fila 96), R.M.A. (vol. II, filele 102-103), şi S.I.; B.S.M., O.L., V.M.F., B.S.M. (vol. l, filele 139-141), B.E.L. (vol. 1, filele 133-134), O.L. (vol. l, filele 135.137);
- declaraţiile inculpatului trimis în judecată Z.F. (vol. II, filele 46-57),
- declaraţiile inculpatului G.A.C.. în cursul urmăririi penale, fiind audiat, inculpatul G.A.C., a menţionat, în prezenţa apărătorului ales, că, datorită stării de sănătate, a considerat că nu poate da declaraţii în cauză, poziţie exprimată atât cu ocazia audierii în calitate de învinuit, cât şi în calitate de inculpat. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul G.A.C. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lui.
În cursul judecării în fond, după desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare prin Decizia penală nr. 1 din 10 ian. 2011 a Curţii de Apel Craiova, au fost audiaţi, în prezenţa aceluiaşi apărător ales, ce a asigurat apărarea şi în ciclul procesual anterior:
- inculpaţii: G.C.A. (fila 148), G.M. (fila 150), în şedinţa publică din 10 iunie 2011, în prezenţa unuia din apărătorii aleşi şi a apărătorului desemnat din oficiu;
- părţile vătămate: Ţ.A.M. (fila 203), P. (T.) A.M. (fila 205), audiate în şedinţa din 30 iunie 2011,
- martorii: G.I. (fila 122, dos fond), în şedinţa publică din 19 mai 2011, care a precizat că menţine declaraţiile anterioare;
Este de subliniat faptul că părţile vătămate, ca şi o parte din martori, au revenit asupra declaraţiilor anterioare, fără un motiv plauzibil ori verosimil care să poată justifica schimbarea conţinutului declaraţiilor. Din coroborarea datelor susţinute sau menţinute, inclusiv în faţa instanţelor de fond ori apel, rezultă că părţile vătămate, majore ori minore, transportate în Italia, erau obligate să se prostitueze în favoarea inculpaţilor, fiind supuse constant unor constrângeri ddterminate de violenţe fizice ori ameninţări şi lipsite de posibilitatea de a se deplasa liber, dar şi de mijloace suficiente de subzistenţă, sumele de bani obţinute fiind strânse de inculpaţi.
În cursul judecării apelului au fost audiaţi, în prezenţa celor doi apărători aleşi martorii B.L.F. (fila 106, vol. 11) şi R.M. (fila 107, vol. II); A.A., în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor (fila 200, vol. II); B.M., în prezenţa celor doi apărători aleşi, dar în lipsa inculpaţilor, (fila 272, vol. 11, dos apel); M.M.P., în prezenţa celor doi apărători aleşi, dar în lipsa inculpaţilor (fila 273, vol. II, dos. apel). S-a procedat şi la citarea martorilor: V.N., D.C., O.L., V.M. şi D.C. care nu au putut fi audiaţi necunoscându-se domiciliile de la acel moment (fila 124 şi urm., 192 vol 1, filele 93, 99, 101, 218 şi urm., vol. II, fila 5 şi urm., 44, vol. III, dos. apel) şi părţilor vătămate S.A.F., R.A.R., N.M.M., B.G., P.L., R.A.R., V.M.I. s-a constatat că sunt plecate din ţară sau sunt mutate tară a se putea determina noile adrese de domiciliu, (fila 124 şi urm. vol. I, filele 46, 95. 97, 99, 216, 270. Vol. II, dos. apel).
În cursul judecării recursului s-au depus înscrisuri de către G.A.H. referitoare la situaţia sa familială şi profesională (fila 46 şi urm.).
Obiectul judecăţii. Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. (hotărâre din 27 februarie 1980. Deweer c. Belgiei, pag. 46), acuzaţia în materie penală constituie notificarea oficială ce emană de la o autoritate competentă, în sensul că unei anumite persoane i se impută săvârşirea unei fapte penale. Simpla descriere a unei situaţii de fapt în succesiunea evenimentelor, nu este suficientă pentru a caracteriza o acuzaţie în materie penală, precizarea detaliată a bazei factuale (C.E.D.O. M.C. c. Bulgariei), fiind necesar a ti caracterizată în drept de o manieră aptă să descrie consecinţele juridice ale conduitei ilicit penale (C.E.D.O., hotărâre 25 martie 1999, Mattoccea c. Italiei, pag. 59). Aceleaşi exigenţe ale acuzaţiei în materie penală reţine şi jurisprudenţa instanţei supreme în Decret nr. 74/2001, C9, potrivit căreia rechizitoriul trebuie să cuprindă încadrarea juridică a faptei menţionate în partea descriptivă şi dispoziţia de trimitere în judecată.
În actul de sesizare, emis în Dosarul nr. 43/D/P/2007 la data de 15 octombrie 2008. la secţiunea în drept, s-au reţinut următoarele:
Faptele inculpatului G.A.C., constând în a o racola, sub promisiunea mincinoasă a oferirii unui loc de muncă licit şi a o transporta în Italia, pe partea vătămată G.M.M., în scopul ascuns al obligării la practicarea prostituţiei, în înţelegere cu inculpata G.M., de a le racola şi transporta în Italia împreună cu inculpatul trimis în judecată Z.F. pe părţile vătămate P.L.E. şi S.A.F., de a le exploata sexual „la stradă" împreună cu inculpatul trimis în judecată Z.F. şi cu inculpata G.A.H. pe părţile vătămate P.L.E. şi S.A.F., de a o racola, transporta şi exploata sexual în Italia pe partea vătămată B.V.D., de a-i sprijini financiar pe inculpatul trimis în judecată Z.F. şi pe învinuitul M.M.P. pentru întocmirea documentelor (paşaport şi procură notarială) pentru partea vătămată minoră N.M.M., de a face demersuri pentru asigurarea şi achitarea transportului din România în Italia al părţii vătămate minore N.M.M., cu privire la care a cunoscut că aceasta urmează să fie exploatată sexual de inculpata G.A.H. - întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, urmată de săvârşirea unei infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire Ia art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori prev şi ped. de art. 13 alin. (1) alin. (2) şi alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru infracţiunea de trafic de persoane, săvârşită împotriva părţilor vătămate S.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G., (descrisă Ia pct. 1 din acelaşi rechizitoriu), inculpaţii G.A.C. şi G.M. au fost trimişi în judecată, prin rechizitoriul nr. 188D/P/2005 din 27 februarie 2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dolj.
Faptele inculpatei G.A.H., constând în a constitui şi coordona din Italia, în perioada martie 2004 - martie 2006, grupul infracţional organizat, format din inculpaţii G.A.C., G.M. şi Z.F., având ca scop racolarea din România, prin înşelăciune şi exploatarea sexuală, prin violenţă fizică şi psihică, în Italia a părţilor vătămate G.M.M., S.A.F., T.A.M., D.A., B.G., P.L.E., S.A.F., R.A.R., B.V.D. şi a părţii vătămate minore N.M.M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere, constituire şi coordonare a unui grup infracţional organizat, urmată de săvârşirea unei infracţiuni grave, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi trafic de minori prev şi ped. de art. 13 alin. (1) alin. (2) şi alin. (3) Teza a II-a din Legea nr. 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. reţinută inculpatei G.A.H. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane are ca temei juridic participarea inculpatei G.M., (minoră la data săvârşirii faptelor) trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 188D/P/2005 din 27 februarie 2006, alături de inculpatul G.A.C. pentru racolarea şi transportarea în Italia în scopul exploatării sexuale pentru grupul infracţional organizat, a părţilor vătămate S.A.F., D.A. şi B.G. ( rechizitoriu din 15 octombrie 2008, Dosar nr. 43/D/P/2007).
În rechizitoriul din data de 27 feb. 2006, emis în Dosarul nr. 188/D/P/2005, se reţinuse că în perioada mai 2004 -ianuarie 2005, inculpatul G.A.C. şi învinuita G.M. (minoră la aceea dată), sub promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă licit, au racolat şi transportat în Italia pe părţile vătămate S.A.F., D.A., T.A.M. şi B.G. pe care le-a obligat să se prostitueze în folosul lor.
Din materialul de urmărire penală rezultă că inculpatul G.A.C. şi învinuita G.M. le-au promis părţilor vătămate că vor lucra într-o pizzerie, proprietatea numitei A.H., sora inculpatului, stabilită în localitatea Torino-Italia. în realitate, propunerea inculpatului şi a învinuitei era mincinoasă, făcută pentru determinarea părţilor vătămate de a accepta să meargă în Italia, în scopul ascuns, de a fi obligate la practicarea prostituţiei.
Numita G.A.H. nu a avut şi nu are în proprietate, în administrare o pizzerie sau o astfel de ocupaţie, aceasta fiind stabilită în localitatea Carmagnola, situată în apropierea oraşului Torino din Italia şi căsătorită cu un cetăţean albanez.
Discuţiile dintre inculpat, învinuită şi părţile vătămate au avut loc şi în prezenţa martorului B.M.S. şi a numitului G.I., confirmând starea de fapt expusă de părţile vătămate.
De asemenea, martorul de bună-credinţă O.L. (rezident în Italia), cel care le-a transportat în Italia, cu autoturismul, pe părţile vătămate D.A., S.A.F. şi T.A.M., însoţite de inculpat şi învinuită, a relatat că în autoturism s-a discutat că părţile vătămate merg la muncă în Italia, la o pizzerie ce aparţine surorii inculpatului şi nu a auzit ca cineva să vorbească despre prostituţie.
După ce au ajuns în oraşul Torino, părţile vătămate au fost cazate de numita A.H., într-o garsonieră, despre care a afirmat că îi aparţine, iar paşapoartele le-au fost reţinute de inculpatul G.A.C.
Părţile vătămate au fost obligate de inculpat şi de A.H., să se prostitueze, fiind transportate zilnic în apropierea localităţii Carmagnola, unde cei doi le indicau locuri fixe, situate pe stradă şi le dădeau prezervative, fixându-le şi tariful pe care trebuiau să-l perceapă de la fiecare client, între 20 şi 40 euro. Pe timpul cât părţile vătămate se aflau în stradă şi practicau prostituţia, erau supravegheate de către A.H. şi de inculpat, iar la sfârşitul fiecărei zile. toţi bani obţinuţi de flecare parte vătămată(sume cuprinse între 200 şi 400 euro/zi) erau luaţi de A.H.
Pentru a le determina pe părţile vătămate să se prostitueze în folosul lor, atât inculpatul cât şi A.H., le-au amintit că. în caz de refuz, vor apela la persoane din lumea interlopă şi le va omorî familia şi copii.
O dovadă în acest sens o reprezintă şi adresa din 10 iunie 2004 a B.N.I. prin care Structura de Carabinieri din Torino, sesizată de S.A.F. a sesizat Poliţia Municipiului Craiova pentru asigurarea protecţiei mamei şi fiicei minore a părţii vătămate S.A.F.
Aceeaşi conduită de ameninţare faţă de părţile vătămate a avut-o inculpatul şi după ce au depus plângeri împotriva lui în prezenta cauză penală, părţile vătămate fiind ameninţate cu fapte de violenţă fizică îndreptate atât împotriva lor, cât şi a membrilor familiei.
Partea vătămată P.A.M. (prietenă a inculpatului G.A.C. în perioada august-noiembrie 2003), la propunerea inculpatului şi la insistenţele telefonice ale numitei A.H. s-a deplasat în Italia cu acesta în luna noiembrie 2003.
P.A.M. a fost găzduită de către A.H. în acelaşi imobil în care au fost găzduite ulterior celelalte părţi vătămate. Inculpatul G.A.C. a încercat prin violenţă fizică să întreţină raporturi sexuale cu P.A.M. dar nu a reuşit deoarece aceasta s-a refugiat în baie. P.A.M. a auzit discuţia dintre inculpat şi A.H., în care aceasta din urmă îi reproşa inculpatului că i-a cerut să-i aducă o „curvă" şi el i-a adus o,.virgină".
La insistentele sale, P.A.M. a fost condusă la Gara Torino de către A.H. şi a revenit singură în România.
Prin conduita lor, G.A.C. şi G.A.H. au avut ca scop folosirea numitei P.A.M. la practicarea prostituţiei în folosul lor.
În drept, faptele săvârşite de inculpaţii G.A.C. şi G.M. au fost caracterizate în infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art 75 lit. c) şi 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul G.A. şi cu aplicarea art. 99 C. pen. pentru inculpata G.M., minoră la data săvârşirii faptei.
Se constată că inculpata minoră G.M. nu a fost trimisă în judecată şi pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, ci numai pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane şi de minori.
Acuzaţia adusă fiecărui inculpat este amplu descrisă în secţiunea în fapt a rechizitoriului.
Ca urmare, Înalta Curte apreciază ca acuzaţia în materie penală a fost suficient descrisă şi caracterizată în drept pentru a genera premisele exercitării dreptului la apărare.
În ceea ce priveşte infracţiunile de trafic de persoane sau minori, la data săvârşirii faptelor, potrivit art 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. constituia infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune. abuz de autoritate sau profilând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.
În scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(1) Traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit art 13 alin. (1) din acelaşi act normativ. 1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor. în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2). pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).
Relevante, dar nu unice, sunt pentru susţinerea acuzaţiei penale următoarele declaraţii ce vor fi prezentate pe larg:
Declaraţia inculpatului G.C.A., audiat în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011, în prezenţa apărătorului ales, a declarat următoarele: „Ştiu pentru ce am fost trimis în judecată, însă nu recunosc săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori.
Nu am vrut să spun până în prezent nimic despre modul în care s-au desfăşurat lucrurile în anul 2004, pentru că nu vroiam ca părinţii să afle că soţia mea, G.M., s-a prostituat în Italia.
O cunosc pe T.A.M. ca fiind prietena unui bun prieten de al meu, I.G. şi mai ştiu că şi aceasta se prostitua în Italia, însă nu am avut niciodată cu ea.
După perioada pe care am petrecut-o în Italia împreună cu soţia mea, cu A.F. şi D.A., am revenit în ţară şi am constatat că venise din Japonia şi sora soţiei mele.
În această perioadă m-am întâlnit cu I.G., care aflând despre faptul că eu, soţia mea şi sora soţiei vrem să mergem în Italia, unde cele două fele urmau să practice prostituţia, Iustin mi-a zis că ar vrea să meargă şi el. Eu am fost de acord şi am plecat toţi 4 în Italia. Am rămas în Italia aproximativ o lună şi ceva. In această perioadă, Iustin o ducea şi o aducea pe L.a de la stradă şi primea de la aceasta 100 euro pe zi pentru serviciile prestate.
Am revenit în ţară toţi patru, iar după aproximativ 3 săptămâni i-am spus lui Iustin că eu vreau să plec înapoi în Italia cu M., iar el mi-a spus că are o prietenă şi că ar vrea să meargă şi aceasta în Italia. Am fost de acord să meargă şi A.M. cu noi, urmând ca Iustin să vină după ceva timp pentru că nu mai avea loc în maşina care ne transporta. In Italia, A.M. a locuit împreună cu noi, eu sunt cel care o ducea şi o aducea de la stradă tot contra sumei de 100 euro pe zi. într-un final Iustin nu a mai ajuns în Italia şi ştiu că se certa la telefon cu A., aceasta reproşându-i că îi trimite bani şi el nu vine în Italia. După aproximativ o săptămână, A. s-a supărat şi a plecat la un verişor al ei. Nu ştiu în ce condiţii a ajuns A. în ţară.
Pe P.A.M. o ştiu de mai multă vreme. A fost prietena mea înainte să o cunosc pe soţia mea M., însă niciodată aceasta nu s-a prostituat în Italia cât timp am fost împreună.
Partea vătămată B.G. era prietena cumnatului meu B.S.
La un moment dat am plecat în Italia cu cumnatul meu, cu B.G., cu I.G. şi cu S.M. Ştiam din ţară şi stabilisem că cele două fete merg în Italia să se prostitueze. Singura relaţie pe care am avut-o cu B.G. şi S.M. este că le-am permis să stea la noi o săptămână, pentru că doreau să ajungă la Terni, o localitate lângă Roma.
Cele două fete erau duse la stradă de I. şi de cumnatul meu S.
Într-o zi cei patru au plecat din apartamentul în care locuiam, mi-au luat şi maşina. motiv pentru care am fost nevoit să fac plângere la poliţia din Italia. După acest eveniment eu am revenit în ţară, unde se afla şi soţia mea.
Ulterior m-am întâlnit cu I.G., care mi-a reproşat că nu trebuia să fac denunţ la poliţia italiană pentru că el nu mai putea să mai intre în Italia.
La un moment dat, în timp ce eram prieten cu M., am cunoscut-o pe P.L.E., printr-un prieten din cartier numit F. F. mi-a spus că ar vrea să meargă în Italia cu L. şi cu numita S.A.F. şi pentru că mie îmi plăcea de L., le-am spus că vreau să merg şi eu cu ei. De data aceasta am stat în Italia la un hotel în Torino. unde am rămas aproximativ o lună de zile. În acea perioadă, eu o duceam pe L. la stradă, iar pe A.F. o ducea prietenul meu F. L.E. mi-a plătit în perioada respectivă 100 euro zilnic, ea fiind şi cea care plătea camera la hotel.
De la S.A.F. nu am luat niciodată vreo sumă de bani.
Nu o cunosc pe N.M.M.
Pe R.A.R. am cunoscut-o prin intermediul lui I., prietenă cu S.M. Nu ştiam că R. urma să vină în Italia. într-o zi când m-am întors din oraş am găsit-o în apartament, şi fac menţiunea că era o femeie în jur de 30 de ani. Pe R. o ducea Ia stradă I.
În legătură cu B.V.D. lucrurile s-au desfăşurat aşa cum Ie-a descris soţia mea.
Nu le-am forţat în nici un fel nici eu şi nici soţia mea şi nici sora mea A.H. să se prostitueze în folosul nostru. înţelegea dintre mine şi fete fiind perfectată din ţară, în Italia fiecare ştia ce are de făcut şi în ce condiţii, părţile vătămate acceptând de bună voie condiţiile noastre.
Nu-mi explic de ce părţile vătămate atunci când au venit în ţară au declarat la poliţie că eu, soţia şi sora mea le-am fi promis locuri de muncă în Italia după care le-am obligat să se prostitueze, însă bănuiesc că totul este o răzbunare din partea numitului I.G. pentru faptul că i-am făcut plângere pentru furtul maşinii la poliţia italiană.
Din câte ştiu eu, niciuna dintre părţile vătămate nu s-au dus din proprie iniţiativă la poliţie, ci au fost invitate de poliţie.
Din câte ştiu la această dată. mare parte din părţile vătămate sunt plecate prin Italia sau Turcia, unde practică în continuare prostituţia.
În ultima vreme am fost plecat în Italia împreună cu soţia mea şi de această dată eu sunt cel care lucrează la o fabrică de cartoane. Am un contract de muncă legal încheiat, acesta fiind şi motivul pentru care nu m-am prezentat la instanţă. Până ieri, am locuit la Verona la fratele soţiei mele, care administrează o discotecă şi ajutăm şi noi şi astfel putem să ne întreţinem.
Din câte ştiu. Z.A.F. mai practicase prostituţia prin Turcia, dar şi în România cu număr de telefon.
De asemenea, despre B.V.D. mai ştiu că practicase prostituţia.
Singura problemă cu sora mea în toate aceste "aranjamente" a fost aceea că eu neavând acte de şedere legală în Italia, casa în care locuiam şi maşina pe care o foloseam au fost luate pe numele sorei mele.
Sora mea nu a primit niciodată vreo sumă de bani de la noi, pentru că niciodată nu i-am spus cu ce ne ocupăm (fila 148 şi urm., dosar fond după casare).
Inculpată G.M. audiată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011. în prezenţa apărătorului ales. a declarat următoarele: „îmi menţin declaraţiile date în cauză atât în faţa procurorului cât şi în faţa judecătorilor în legătură cu faptele pentru care sunt judecată, cu următoarele precizări:
Nu recunosc săvârşirea faptelor pentru care am fost trimisă în judecată, nu am forţat pe nimeni să se prostitueze în favoarea mea sau a soţului meu. O cunoşteam pe D.A. din copilărie şi în cursul anului 2003 am fost împreună cu aceasta în Timişoara unde am practicat prostituţia. Precizez că la acea dată nu îl cunoşteam pe soţul meu G.A.C.
La revenirea în Craiova l-am cunoscut pe soţul meu, iniţial nu i-am spus cu ce m-am ocupat la Timişoara. însă ulterior l-am înştiinţat şi i-am spus totodată că mi-aş dori să câştig în continuare bani de pe urma acestei activităţi. însă nu în ţară ci în străinătate.
Cam în aceeaşi perioadă, sora mea B.L. se afla în Japonia şi vorbisem cu ea să plecăm împreună în Italia. însă până să vină sora mea din Japonia am plecat în Italia cu D.A. şi Z.A.F.
Înainte să plec cu cele două în Italia mai fusesem tot în Italia împreună cu soţul meu. o perioadă de 2 luni. timp în care eu am lucrat tot la stradă, iar la revenirea în ţară m-am întâlnit cu D.A., care m-a întrebat ce am făcut în Italia, i-am spus că ceea ce făceam şi la Timişoara amândouă şi atunci A. m-a întrebat dacă poate să meargă şi ea împreună cu o prietenă de-a ei. Nu i-am dat un răspuns de la prima discuţie pentru că trebuia să vorbesc cu soţul meu şi pentru că am ajuns la concluzia că în Italia ne-ar fi mai uşor cu chiria şi cu celelalte cheltuieli, i-am comunicat A. că poate să meargă împreună cu mine şi soţul meu în Italia.
Am plecat toţi patru în Italia şi fiecare şi-a plătit contravaloarea transportului la Torino.
Înainte să plecăm din ţară ne-am înţeles cu A. şi cu A.F. să contribuim împreună Ia cheltuielile cu cazarea şi întreţinerea şi pentru că soţul meu urma să ne ducă şi să ne aducă cu maşina de Ia stradă pană unde locuiam, am stabilit că partea fiecăreia dintre cele două pentru acoperirea cheltuielilor să fie de 100 euro pe /zi.
Despre celelalte părţi vătămate, nu cunosc nimic şi nu le cunosc personal, cu excepţia numitei P.A.M. despre care ştiu că a fost prietena soţului meu înainte să mă cunoască pe mine. iar G.M.M. a stat cu G.I. Şi T.A.M. a fost prietena lui I.
Despre B.V.D. ştiu că are o soră care locuieşte la B., am cunoscut-o şi eu şi ea a fost cea care mi-a spus că a mai fost în Italia, la Roma. unde a practicat prostituţia. că a fost împreună cu nişte ţigani şi că ar dori să meargă şi ea cu noi dacă se poate. D. m-a rugat să o ajut să-şi plătească drumul şi să-mi restituie banii când ajunge în Italia. Şi D. locuia în aceeaşi casă cu noi. însă în altă perioadă decât am locuit cu A. şi A.F.
Şi B.V.D. îmi plătea aceeaşi sumă. respectiv 100 eură pe zi. Suma de 100 euro nu cuprindea şi contravaloarea cotei părţi pentru chirie, ci contravaloarea serviciilor pe care ni le făcea soţul meu. respectiv ne transporta cu maşina, ne aducea ceea ce ne trebuie (apă. mâncare) şi grija pe care o avea faţă ne noi. Respectiv ne proteja.
Z.A.F. a locuit împreună cu noi aproximativ 3 săptămâni după care ne-a spus că vrea să se mute la un bărbat mai în vârstă pe care mi-a că îl cunoscuse la stradă. iar D.A. a stat cam o lună şi jumătate.
Până să se mute A. în una din zile am fost ridicate de pe stradă de carabinieri care ne-au dus la secţie, ne-au luat câte o declaraţie, ne-au luat amprentele şi ne-au dat drumul.
Nici una dintre fete nu a avut paşaportul reţinut de mine sau de soţul meu fiecare şi-l ţinea acasă, iar asupra noastră aveam doar o copie.
La 2 săptămâni după ce a plecat, A.F. m-a sunat şi m-a întrebat dacă poate să vină înapoi să stea cu noi. Eu i-am spus că nu pentru că intenţionam să ne întoarcem în ţară. iar despre A. pot să spun că într-una din zile când soţul meu a venit să ne ia de la stradă. A. nu a mai fost de găsit, iar a doua sau a treia zi m-a sunat să mă întrebe dacă îi pol găsi un avocat pentru că fusese luată de carabinieri de pe stradă într-un centru de imigranţi, de unde urma să fie expulzată în România.
Cum nici noi nu intenţionam să mai stăm în Italia, i-am spus că nu pot să o ajut. De altfel am şi plecat din Italia la două săptămâni după această întâmplare.
Nu îmi explic de ce A.F. şi A. au declarat la poliţie că au fost forţate de mine şi de soţul meu să se prostitueze în Italia, pentru că atunci când am venit chiar m-am întâlnit cu A., am vorbit cu ea şi mi-a spus că pleacă la Roma, unde zicea ea că îşi făcuse un prieten, iar de Z.A.F. am aflat de Ia mama ei că plecase în Turcia, unde mai fusese de altfel şi anterior. Pe mama lui Z.A.F. am cunoscut-o înainte să plecăm în Italia, pentru că am fost cu A. la ea acasă.
Cu B.V.D., relaţia de colaborare dintre noi a încetat în momentul în care aceasta a fost ridicată de carabinieri şi expulzată în România."
Se constată că inculpaţii recunosc parţial săvârşirea faptelor însă încearcă să diminueze consecinţele actului infracţional susţinâd elemente de natură a diminua contribuţia infracţională. Astfel se arată că primeau sume de bani din exercitarea de activităţi de prostituţie de către persoanele vătămate care de cele mai multe ori locuiau cu inculpaţii, însă aceste activităţi erau benevole, iar sumele de bani ce le erau remise urmăreau acoperirea unor cheltuieli comune ori de transport.
Partea vătămată Ţ.A.M. audiată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011 (fila 203 şi urm., dosar fond după casare). în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor, a declarat următoarele:
„Am lucrat ca ospătar la un bar în cartier R. şi acolo am avut ocazia să-i cunosc pe G.C.A. şi G.M. Cei doi veneau aproape în fiecare seara în bar, astfel că ne-am împrietenit în vreun fel.
Eu am fost o singură dată la ei acasă în vizităm însă ei au venit de mai multe ori la mine, am fost chiar şi la bunicii mei, unde am făcut un grătar, bunicii locuind undeva la ţară.
După câteva luni, cei doi m-au întrebat dacă n-aş vrea să lucrez în Italia, sora inculpatului având acolo o pizzărie. M-am hotărât fără ştirea părinţilor mei. Cei doi m-au ajutat să-mi fac paşaportul şi chiar m-au ajutat cu bani, pentru că eu aveam dar nu suficienţi şi am plecat eu cei doi şi cu o cunoştinţă de-a lor cu autoturismul în Italia.
În Italia ne-a aşteptat sora inculpatului, nu ştiu să spun unde, şi am mers cu maşina ei, cu C.A. şi cu M. la ea acasă. Acolo nu mi-au spus nimic în afară de faptul că au o problemă cu pizzeria, că s-a amânat deschiderea şi timp de o săptămână nu mi-au zis nimic nici unul dintre inculpaţi.
După o săptămână, eu am întrebat-o pe A. împreună cu care stăteam (inculpatul C.A. locuia în altă parte cu M.) ce se întâmplă şi atunci A. mi-a spus că nu există nici o pizzerie şi că eu ar trebui să lucrez pe stradă, adică să mă prostituez. A. a încercat să mă convingă spuuându-mi că nu este un lucru rău să mă prostituez, pentru că şi ea şi M. fac acelaşi lucru de mult timp.
A doua zi după această discuţie pe care am avut-o cu A., i-am auzit pe cei trei vorbind în hol. A. spunându-le că nu vreau să ies la stradă. Tot atunci l-am auzit pe inculpatul C.A. înjurând şi spunând că va vorbi el cu mine.
Deşi îmi era foarte frică, am ieşit din camera în care dormisem şi cei trei s-au purtat foarte frumos cu mine, ca şi cum eu nu auzisem nimic din discuţia lor anterioară.
Paşaportul meu era la inculpaţi, eu le-am spus că mai bine mă omor decât să ies stradă şi să-mi dea paşaportul pentru că eu vreau să plec.
După această discuţie am plecat cu maşina condusă de C. undeva pe o stradă, spunându-mi că nu e nici o problemă, aici se prostituează şi A. şi M. şi că nu o să fim departe una de alta ca să se întâmple ceva.
Fac menţiunea că cei trei au refuzat să-mi restituie paşaportul.
Pe M. o lăsaseră mai înainte într-un loc pe stradă, cei doi A. şi C., arătându-mi locul unde lucrează M. Cei doi m-au lăsat pe stradă, nu mi-au zis nimic în afara faptului că trebuie să cer 25 euro de la clienţi. Eu m-am aşezat pe marginea străzii după plecarea inculpaţilor şi am început să plâng, cei doi inculpaţi s-au întors, şi A. chiar mi-a zis: „Ce stai ca vaca acolo, ridică-te în picioare!". Deasupra locului în care mă aflam se afla o cale ferată şi chiar mă gândeam să mă sinucid, însă norocul meu a fost că a venit un italian şi am plecat cu acesta. Italianul mă întreba ceva de paşaport, oricum nu înţelegeam ce vrea de la mine Cei doi inculpaţi m-au văzut că vorbesc cu italianul şi m-au întrebat ce vrea acesta. Eu le-am spus că nu înţeleg ce zice.
Italianul a plecat, iar eu am urcat în maşina inculpaţilor, A. certându-mă mereu, iar la un moment dat chiar lovindu-mă cu palma.
La un moment dat, inculpaţii au plecat, iar am urcat în maşina unui italian care a oprit lângă mine.
Revin şi arăt că inculpaţii au rămas să vadă dacă urc în maşina italianului sau nu, după care au plecat. Menţionez că acest italian a fost singura persoană cu care am avut un fel de relaţie sexuală.
Când acest din urmă italian m-a adus înapoi în locul de unde mă luase, eu mă gândeam dacă primul bărbat care mă întrebase de paşaport o să revină să vadă dacă mai sunt acolo, fiind aproape sigură că înţelesese faptul că eu doream să ajung acasă.
Italianul s-a întors, m-am urcat în maşina lui gândindu-mă fie ce o fi şi am mers împreună eu acesta acasă la el, unde locuia împreună eu mama lui.
Am rămas acolo 2-3 zile până am luat legătura cu sora mamei mele care este stabilită în Italia, după care italianul mi-a luat bilet către Roma şi am plecat fără paşaport la mătuşa mea, care m-a aşteptat la Roma.
De la Roma am luat legătura din nou cu A. ca să-mi restituie paşaportul ca să pot pleca din Italia. A. a refuzat şi atunci unchiul meu i-a ameninţat că se duce la poliţie După mai multe insistenţe din partea mea, (pentru că inculpaţii spuneau că nu mai au paşaportul şi că i-au dat foc) am primit paşaportul prin poştă, la adresa mătuşii mele.
Am mai rămas la mătuşa mea la Roma până aproape de Crăciun, mătuşa mi-a găsit ceva de lucru, după care am venit în ţară.
După mai mult timp au venit la mine două poliţiste, care mi-au zis să merg la poliţie să dau declaraţie despre cele întâmplate în Italia, spunându-mi că ce mi s-a întâmplat mie li s-au întâmplat şi altor fete.
După ce am dat declaraţia la poliţie, am fost căutată de o persoană din partea M., care mi-a zis să merg până afară că mă aşteaptă M. să stăm de vorbă, lucru pe care eu am refuzat să îl fac.
De atunci nu i-am mai văzut pe inculpaţi decât în instanţă şi nu am vorbit niciodată cu ei
Mă constitui parte civilă împotriva inculpaţilor cu suma de 10.000 lei daune morale, pentru traumele psihice pe care le-am suferit din cauza lor în Italia (fila 148 şi urm., dosar fond după casare).
Audiată la data de 27 noiembrie 2008, de instanţa de fond, aceeaşi parte vătămată a precizat că a plecat în Italia indusă în eroare de inculpaţii ce i-au precizat că va lucra în domeniul publice, ameninţările proferate de inculpaţi pentru a o determina să practice prostituţia, în condiţiile refuzului său expres de a se conforma cererilor inculpaţilor, faptul că a obţinut din activităţi de prostituţie suma de 25 de euro înmânată inculpatei A.
Partea vătămată P.A.M., audiată în şedinţa publică din data de 30 iunie 201 (fila 205 şi urm., dosar fond după casare), în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor, a declarat următoarele: „Locuiam în acelaşi cartier şi eram prietenă cu G.C.A.
La o lună, două după ce am împlinit 18 ani, am fost invitată de G.C.A. să merg împreună cu el în Italia la sora lui. Precizez că acesta nu mi-a promis niciodată un loc de muncă şi nici nu mi-a spus că în Italia urmează să mă prostituez.
Am plecat în Italia numai cu G.C.A. (sora lui se afla deja în Italia cu albanezul ei) şi am ieşit din ţară prin vama Satu Mare. Drumul până în Italia mi l-a plătit G.C.A.
În prima zi când am ajuns în Italia, am mers în locuinţa sorei inculpatului împreună. În cursul serii, sora inculpatului şi concubinul ei au plecat din locuinţă, iar pe inculpat l-au cuprins gânduri de "cucerire". A vrut să profite de mine, eu nu am fost de acord şi ne-am bătut în parte şi eu m-am închis în baie şi am aşteptat acolo să vină sora inculpatului acasă, crezând că numai inculpatul avea asemenea gânduri.
Când a venit acasă sora inculpatului, am auzit-o pe aceasta reproşându-i lui C. "eşti un prost, ţi-am spus să te potoleşti, să nu începi cu ea!". Eu atunci le-am spus să-mi dea paşaportul, pentru că oricum eu am de gând să fug de acolo. Mai arăt că înainte de a pleca din ţară, inculpatul mi-a spus să nu îmi iau nici un ban cu mine, pentru că în Italia îmi va asigura el totul, însă eu îmi luasem o sumă de bani la mine, însă era destul de mică. Cei doi mi-au spus să mă potolesc, că văd ei cum îmi rezolvă problema.
În cea de-a treia zi, inculpatul şi sora lui mi-au cumpărat un bilet de tren şi mi-au dat numărul de telefon al şoferului cu care venisem în Italia, însă când am ajuns în gară mi-am dat seama că biletul de tren era greşit şi mă lăsase greşit la un alt peron, însă mi-am dat seama în timp util şi am ajuns în trenul care trebuia să ajungă la Bolognia, de unde luam microbuzul spre România.
Pentru că nu aveam bani pentru întoarcerea acasă, le-am spus celor cu microbuzul să-mi oprească paşaportul şi o să le plătesc transportul când ajungem în România. Cei de la firma de transport au fost de acord, însă pentru că prezentam urme de lovituri pe faţă, m-au pus să dau o declaraţie în care am povestit ce mi s-a întâmplat în cele două zile cât am stat în Italia.
Când am ajuns în ţară, mi-am plătit transportul, mi-am luat paşaportul şi chiar vroiam să uit ce s-a întâmplat în Italia.
După câtva timp m-am întâlnit cu inculpatul în cartier şi m-a ameninţat să nu spun despre ceea ce s-a întâmplat în Italia. Nu a specificat ceva anume, însă mi-a spus: "Ai grijă ceea ce vorbeşti!".
La mult timp după aceasta, au venit poliţiştii la mine acasă şi mi-au spus să dau o declaraţie despre ceea ce s-a întâmplat în Italia, iar la poliţie am aflat de la poliţişti că între timp inculpatul luase şi alte fete pe care le dusese în Italia, însă ce s-a întâmplat cu acele fete, eu nu ştiu, iar poliţiştii mi-au spus că ar fi bine să dau şi eu o declaraţie cu cele întâmplate.
Precizez încă odată că inculpatul nu mi-a cerut să ies la stradă să mă prostituez, totul s-a rezumat la faptul că nu am vrut să cedez insistenţelor lui de natură sexuală.
Aceeaşi parte vătămată a fost audiată şi în primul ciclu procesual, (fila 19, declaraţie 29 martie 2006).
Partea vătămată B.G. audiată în şedinţa din data de 19 martie 2009 a arătat că inculpata Hermina Ie-a explicat şi numitei M. că nu vor lucera la un restaurant ci urmează să desfăşoare activităţi de prostituţie. Victima a precizat expres că nu este de acord, însă G.C. i-a explicat că astfel vor câştiga bani şi va fi bine pentru toată lumea. Victima a precizat că din activităţile de prostituţie a obţinut totuşi 800-1.000 euro înmânaţi inculpatei H. Aceasta a mai susţinut că înculpatul G.C. strângea banii obţinutţi de M. Aceeaşi parte vătămată a fost audiată şi în primul ciclu procesual, (fila 20, declaraţie 29 martie 2006).
Partea vătămată D.A., audiată în şedinţa din 19 martie 2009, în primul ciclu procesual, de către instanţa de fond, a declarat că a plecat în Italia împreună cu soţii G. şi cu victima S.A.F., pentru a lucra la o pizzerie, însă la destinaţie au fost cazate în apartamentul inculpaţiilor şi constrânse să se prostitueze, datorită lipsei totale a mijloacelor de subzistenţă, in această perioadă fiind strict supravegheate. Inculpaţii i-au reţinut paşaportul şi au împiedicat-o să se deplaseze liber, i-au controlat telefonul şi au proferat ameninţări la adresa sa şi a familiei. Această activitate a fost desfăşurată pe o perioadaă de 2 luni, ce a încetat la momentul descinderii în apartamentului inculpaţilor a autorităţilor judiciare italiene.
În acelaşi sens victima B.V.D., audiată în şedinţa din 19 martie 2009, a precizat că soţii G. i-au spus că în Italia va lucra în cadrul unui restaurant, însă la destinaţie a fost constrânsă să se prostitueze. Victima a susţinut că acea constrângere a fost determinată de faptul că nu avea mijloace de subzistenţă, iar paşaportul fusese reţinut de încuiaţi, cu 2 zile înaintea plecării în Italia pe motiv că este necesar pentru rezervarea biletului la autocar.
Se constată din aceste declaraţii presiunile exercitate asupra persoanelor vătămate sau constrângerea prin luarea paşaportului, lipsirea de bani, exercitarea de violenţe, transportarea în locul public destinat racolării clienţilor pentru activităţile de prostituţie şi supravegherea victimelor. Multitudinea detaliilor furnizate de părţi în primele declaraţii se justifică prin apropierea în timp de momentul săvârşirii faptelor, când memoria nu era alterată de trecerea timpului sau de nevoia de a uita.
Aceeaşi parte vătămată a fost audiată în primul ciclu procesual şi în şedinţa din 29 martie 2006 (fila 21).
Partea vătămată S.A.F. a fost audiată în primul ciclu procesual, (fila 22, declaraţie 29 martie 2006), în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor cazie cu care a relatat aspectele susţinute şi în faza urmăririi penale referitoare la constrângerea sa la susţinerea unor activităţi de prostituţie de către inculpaţii.
Partea vătămată B.V.D. fost reaudiată în apel, în al doilea ciclu procesual, (fila 27, declaraţie 07 iunie 20012), în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor, aceasta precizând că a practicat prostituţia pe stradă cea. 2 luni obţinând sume cuprinse între 300-500 euro zilnic, banii fiind luaţi integral de inculpaţi. Inculpaţii G.A. şi G.A.H. o transportau cu autoturismul în zona în care îşi desfăşura activitatea, iar ulterior "asigurau activitatea trecând cu autoturismul prin zonă". Partea vătămată a susţinut că urmare a activităţii poliţiei a avut "ocazia" să se întoarcă acasă.
Martorul B.M. audiat în şedinţa din data de 04 octombrie 2011 (fila 272, 275 vol. II, apel). în prezenţa apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, a declarat următoarele:
„Menţin declaraţia dată la urmărirea penală, dar cu unele completări în sensul că, în autoturism am auzit când G.I. şi M. i-au spus G. că în Italia va avea două opţiuni, fie să lucreze la piţerie, ile să se prostitueze. G. a acceptat cea de a doua variantă, motivat de faptul că munca de la piţerie este o muncă grea.
Deplasarea în Italia s-a făcut cu autoturismul inculpatului G.A.C. iar discuţiile la care am făcut referire mai sus, au avut loc în autoturism după ce plecasem din Craiova cu intenţia să ne deplasam în Italia. Ceea ce am vrut să precizez este faptul că G. a ştiut că merge în Italia să se prostitueze şi a fost de acord cu acest lucru.
În localitatea Termi, am plecat împreună cu I. cu G. şi cu M. şi cunosc faptul că Iustin le ducea pe cele două la stradă pentru a se prostitua.
Faptul că în declaraţia dată la urmărirea penală am arătat că G. i-a spus M. care se arătase dispusă să practice prostituţia că este nebună cum sa facă aşa ceva"?, o explic prin aceea că la un moment dat în Austria, I. se certase cu partea vătămata şi îi dădu-se şi o palmă, motiv pentru care aceasta a făcut respectiv această afirmaţie. Ulterior s-au împăcat şi a fost de acord să practice prostituţia în Italia. Faptul că la urmărirea penală nu arătat că părţii vătămate i se spuse încă din ţară că în Italia există posibilitatea de a se prostitua, o justific prin aceea că am fost speriat ca urmare a modului în care s-a procedat la audierea mea, am fost luat de poliţie de la muncă.
Revin şi arăt că numele părţii vătămate este G. şi nu G."
Martorul V.M.F., mama victimei S.A.F. a precizat în audierea din data de 27 noiembrie 2008, în faţa instanţei de fond, în primul ciclu procesual, că fiica sa i-a precizat că deşi ambele fuseseră de acord ca cea din urmă să se deplaseze în Italia pentru a lucra în domeniul alimentaţiei publice, ajunsă în Italia a fost constrânsă, prin ameninţări, reţinerea paşaportului, şi implicit prin lipsirea de posibilitatea de a se întoarce în ţară. la realizarea activităţilor de prostituţie. Martora a susţinut şi exercitarea de ameninţări după epuizrea activităţii infracţionale pentru a nu dat declaraţii împotriva inculpaţilor.
Martora S.C.M., sora părţii vătămate S.M., fiind audiată în apel, în al doilea ciclu procesual, (fila 28. declaraţie 07 iunie 20012), în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor, a precizat numai faptul că cele relatatea anterior au corespuns adevărului, însă timpul ce a trecut a generat uitarea şi imposibilitatea reluării relatărilor.
Martorul M.M.P., în prezenţa celor doi apărători aleşi, dar în lipsa inculpaţilor (fila 273, vol. II, dos. apel), care a susţinut că menţine declaraţiile date anterior, precizând că a însoţit partea vătămată minoră N.M.M. pentru a-şi obţine paşaportul, la acel moment minora fiind însoţită şi de mama sa, iar deplasarea cu autoturismul s-a făcut pe cheltuiala inculpatului G.A.
Au mai fost audiaţi, în apel, în prezenţa celor doi apărători aleşi, martorii: B.L.F. (fila 106, vol. II), care a declarat că îşi menţine declaraţiile date anterior, precizând că la urcarea sa în autoturismul cu care s-a deplasat în Italia a înmânat paşaportul numitului A.A În semn de garanţie că plata transportului se va face la destinaţie; R.M. (fila 107. vol. II). care a susţinut că menţine declaraţiile date anterior; A.A. în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor (fila. 200. vol. II). care a arătat că menţine declaraţiile date anterior însă dată fiind curgerea timpului nu îşi mai aminteşte cele petrecute. Se constată că aceşti martori au omis aspecte relatate anterior sau au precizat că au uitat ori nu cunosc aspecte relevante cauzei.
Părţile vătămate S.A.F., R.A.R., N.M.M., B.G.. P.L., R.A.R., V.M.I. s-a constatat inclusiv în faza apelului, că sunt plecate din ţară sau sunt mutate fără a se putea determina noile adrese de domiciliu, (fila 124 şi urm. vol. I, filele 46, 95. 97. 99, 216, 270, vol II, dos. apel). Pentru martorii O.L., V.M.F., V.N., R.M.A., D.C., s-a constatat, inclusiv în faza apelului, că sunt plecaţi din ţară sau sunt mutaţi fără a se putea determina noile adrese de domiciliu, (fila 124 şi urm. 192, vol. I, filale 93, 99. 101, 218 şi urm. vol. II, dos. apel).
Potrivit art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente, iar în conformitate cu exigenţele impuse de normele procesual penale, nu au o valoare probatorie deosebită, superioară altor probe şi nici o valoare dinainte stabilită, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu datele furnizate de declaraţiile martorilor menţionaţi şi cu înscrisurile depuse la dosar în cursul urmăririi penale şi sunt apte, astfel cum au reţinut şi instanţele anterioare, să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, făcând dovada deplină a celor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare.
În concluzie, din ansamblul declaraţiilor menţinute rezultă că părţile vătămate, majore ori minore, recrutate prin înşelăciune, ori în contextul unei insuficienţe a mijloacelor de subzistenţă ori de instrucţie, erau transportate în Italia, pe banii inculpaţilor, erau cazate în domiciliile inculpaţilor, erau constrânse să desfăşoare activităţi de prostituţie, în locuri publice, sub supravergherea inculpaţilor, banii obţinuţi fiind remişi integral acestora din urmă. Nu sunt de neglijat nici violenţele fizice sau ameninţările exercitate de inculpaţi asupra victimelor traficului de persoane pentru a le constrânge la practicarea prostituţiei.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor aceasta este corect reţinută în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) cu aplicarea art 41 alin. (2) şi infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1). (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 673/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Activitatea infracţională desfăşurată de cei trei inculpaţi (patru participanţi) se circumscrie atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv infracţiunii de trafic de persoane sau de minori, infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de către instanţele de fond şi apel.
Apărarea a invocat în susţinerea motivelor scrise de recurs Decizia nr. 16/2007, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în secţii unite, în aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 C. pen. şi ale art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, a stabilit:
I. Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
2. Drept urmare. în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri. îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.
3. În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen.
4. În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
5. În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.
Probele cauzei dovedesc fără echivoc faptul că inculpaţii au desfăşurat ample activităţi infracţionale în domeniul traficului de persoane şi de minori, în scopul determinării acestor persoane să practice prostituţia în Italia, că activitatea infracţională s-a desfăşurat conform unei strategii menite să aducă venituri importante acestora şi familiei lor.
Acţiunea ilicită a inculpaţilor nu s-a rezumat doar la simpla recrutare şi constrângere a părţilor vătămate să practice prostituţia, ci recrutarea, transportul, cazarea acestora s-a făcut în scopul exploatării lor, activitate infracţională ce face parte din latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane sau minori, prevăzută de art. art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 673/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte reţine că inculpaţii nu numai că au recrutat şi obligat victimele să se prostitueze în folosul lor, dar i-au lăsat tară bani, le supravegheau în locurile unde erau obligate să se prostitueze, le-au luat actele de indentitate pentru a nu putea părăsi locul în care fuseseră conduse, activitate ilicită prin care nu numai că Ie-a aservit pe victime, dar le-au încălcat şi drepturile şi libertăţile fundamentale.
Intenţia ca element subiectiv al infracţiunii de trafic de persoane presupune atitudinea subiectivă în raport de care se poate reproşa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. Criteriile de evaluare a vinovăţiei decurg din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul şi scopul acţiunilor întreprinse de aceasta. Motivaţia actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acţionat. în acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs consideră că infracţiunea de trafic există pentru că s-au întrebuinţat mijloace frauduloase pentru a fi recrutate victimele şi menţinute în sfera de forţă a inculpaţilor, eforturile acestora din urmă fiind conjugate pentru atingerea scopului comun obţinerea de venituri din obligarea victimelor la practicarea prostituţiei. Criteriile pentru evaluarea intenţiei în cazul infracţiunii de trafic de persoane au fost observate în mod just de către instanţele de fond şi cea de apel, care au reţinut corect forma de vinovăţie în sarcina fiecărui participant.
În ceea ce o priveşte pe victima N.M.M. se reţine că aceasta este născută în 17 octombrie 1989, iar la data săvârşirii faptelor respectiv în decembrie 2005, la momentul iniţial al racolării sale avea 16 ani împliniţi. Inculpaţii au cunoscut cu certitudine vârsta acesteia, respectiv faptul că este minoră, întrucât au şi procedat la efectuarea de demersuri pentru obţinerea paşaportului şi procurii notariale necesare trecerii frontierei, acte în care sunt trecute datele de stare civilă. Faţă de activitatea infracţională desfăşurată în raport cu aceasta s-a reţinut corect încadrarea juridică în art 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001. în privinţa părţii vătămate minore N.M.M., Înalta Curte reţine că atât participantul Z.F. cât şi inculpatul G.A. au racolat-o pe aceasta, şi au convins-o să meargă în Italia sub pretextul că va lucra la o pizzerie. Taxele necesare pentru întocmirea actelor notariale şi eliberarea paşaportului au fost achitate cu sume de bani puse la dispoziţie de inculpatul G.A. care s-a ocupat şi de transportul minorei în Italia unde aceasta a fost aşteptată de inculpata G.A.H. care i-a asigurat cazarea şi a constrâns-o să practice prostituţia, ocupându-se şi de supravegherea minorei în activitatea desfăşurată.
Martorul M.M.P., a menţinut, cu ocazia audierii de către instanţa de apel, declaraţia dată la urmărire penală în sensul că inculpatul G.A. i-a solicitat să facă demersurile necesare pentru ca partea vătămată minoră N.M.M. să plece în străinătate, remiţându-i şi bani în acest scop. Aceeaşi poziţie procesuală au avut-o şi martorii A.A. (persoana care transportat-o pe minoră în străinătate, fila nr. 200 dosar apel) şi B.L.F. (persoana care a însoţit-o pe partea vătămată atunci când a trecut frontiera - fila nr. 106 dosar urmărire penală). Martorul B.L.F.in a recunoscut că, atunci când au trecut frontiera el şi partea vătămată s-au mutat într-un microbuz pentru ca imediat după trecerea frontierei să-şi continue deplasarea în autovehiculul condus de martorul A.A.
Aşa fiind, Înalta Curte va aprecia ca nefondate criticile referitoare la reţinerea în sarcina inculpaţilor a infracţiunii de trafic de persoane sau minori.
În ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere, constituire şi coordonare a unui grup infracţional organizat, reţinuă în sarcina inculpaţilor G.A.C. şi G.A.H., în Dosarul nr. 43/D/P/2007, potrivit art 7 din Legea nr. 39/2003, alin. (1) iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni grave, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
În actul de sesizare s-a reţinut că la crearea şi constituirea grupului au participat inculpaţii din prezenta cauză, inclusiv participantul Z.F. trimis în judecată separat, printr-un rechizitoriu distinct (nr. 29/D/P/2006), acesta din urmă fiind condamnat definitiv pentru infracţiunile de trafic de persoane (4, respectiv 6 ani închisoare) sau aderare la grupul infracţional organizat (4 ani închisoare).
Prin grup infracţional organizat, în accepţiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, cum sunt infracţiunile privind traficul de persoane la care se referă art. 2 lit. b) pct. 12 din aceeaşi Lege, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, pentru a obţine un beneficiu financiar ori alt beneficiu material, iar iniţierea şi constituirea unui astfel de grup se încadrează în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţii constituite caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni prin care se urmăreşte obţinerea direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material prin săvârşirea unei infracţiuni grave. Diferenţa dintre formele pluralităţii constituite, complot, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi grup infracţional organizat, decurge din două elemente: natura infracţiunilor pentru a căror săvârşire se organizează grupul şi scopul comiterii infracţiunilor. Grupul infracţional organizat are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave şi scopul obţinerii unui beneficiu financiar ori alt beneficiu material. Cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ. Lipsa oricăreia dintre condiţiile enumerate anterior face ca în cauză să fie întrunite elementele constitutive ale asocierii în vederea săvârşirii de infracţiuni sau complotului, diferenţa între cele două fiind de această dată doar natura infracţiunilor planificate, infracţiuni contra siguranţei statului, în cazul complotului, orice fel de alte infracţiuni în cazul asocierii.
Apărarea a afirmat că grupul nu poate fi format din persoane ce aparţin aceleiaşi familii. Contrar susţinerilor apărării, se constată că legea are în vedere doar condiţia referitoare la numărul membrilor grupării, trei sau mai multe persoane, precum şi condiţia referitoare la existenţa unei structuri, împărţirea sarcinilor cu privire la fapta comisă sau care urmează a fi comisă.
Legea nu face nicio distincţie referitoare la legăturile de familie. Infracţiunea există atunci când sunt îndeplinite condiţiile de referitoare la conţinutul constitutiv, latura subiectivă şi cea obiectivă, fără ca subiecţii activi să fie circumstanţiaţi. In ceea ce priveşte faptul că legăturile de familie exclud grupul infracţional organizat, instanţa reţine că existenţa legăturilor de familie este un element de fapt care nu afectează condiţiile prevăzute de lege. împărţirea rolurilor între inculpaţii din prezenta cauză excede modului în care se manifestă legăturile de familie. în speţă activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane ci s-a desfăşurat în timp, în mod repetat, respectându-se în principiu aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor, iar inculpaţii au avut în mod constant acelaşi rol şi aceeaşi contribuţie la executarea planului infracţional, fiind îndeplinite astfel cerinţele „grupului infracţional organizat", aşa cum este acesta definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.
În concret, inculpata G.A.H. a avut. în cadrul grupului rolul de lider, de coordonator, ocupându-se în principal de asigurarea cazării părţilor vătămate în Italia şi de supravegherea activităţii de prostituţie pe care acestea au fost determinate să o efectueze.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.A. acesta, ca şi inculpata G.M. şi Z.F., au avut rolul de a racola părţile vătămate, de a se preocupa de obţinerea paşapoartelor turistice şi de a le asigura transportul.
4. Cu privire Ia cazul de casare prevăzut de art 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor Ia individualizarea judiciară a pedepselor se constată că au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte reţine următoarele aspecte relevante pentru individualizarea judiciară a pedepselor:
- gradul de pericol social al faptelor cercetate este relativ ridicat, aspect dedus din modalitatea concretă de săvârşire, respectiv în participaţia penală, şi din urmarea produsă constând, numărul, vârsta şi efectele actului infracţional asupra părţilor vătămate. Inculpaţii relevă un grad sporit de pericol social dedus şi din faptul că supuneau părţile vătămate unor condiţiile inumane, lipsindu-le de minimul necesar subzistenţei, profitând de starea de nevoie sau lipsa de instrucţie a acestora.
- perseverenţa infracţională dedusă din durata activităţii ilicite şi din pluralitatea actelor de executare relevă şi un grad sporit de periculozitate a faptelor şi făptuitorilor;
- contribuţia fiecărui inculpat în cadrul activităţii ilicit penale;
- circumstanţele personale cu accent pe lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, ori pregătirea profesională, nu sunt suficiente şi eficiente pe aspectul individualizării judiciare şi nu pot conduce la necesitatea reducerii suplimentare a cuantumului pedepselor, deoarece acestea nu subliniază decât elemente de normalitate şi în plus nici nu pot fi privite izolat ci vor fi evaluate numai împreună cu celelalte criterii amintite.
- conduita în cursul procesului penal este concretizată într-o atitudine de negare a săvârşirii faptelor sau a unor împrejurări esenţiale de natură a denatura sau diminua contribuţia infracţională.
În acest context, pedepsele principale, astfel cum au fost reduse în apel, sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi 192 C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate şi va obliga inculpaţii la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat, incluzând şi onorariile parţiale ori integrale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la soluţionarea cauzei în lipsa inculpatei G.A.H. când prezenţa acestuia era obligatorie, ca urmare a lipsei de procedură, în fond şi apel cu inculpata aflată în Italia, Înalta Curte apreciază că acesta poate fi cenzurat în contextual cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 5 şi pct. 21 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi în faţa celor trei instanţe, fond, apel. recurs. In mod repetat în faţa instanţei de fond şi de apel s-a invocat lipsa de procedură cu această inculpată ce ar fi fost citată la ultimul domiciliu cunoscut din ţară, iar nu la reşedinţa din Italia.
Este de subliniat faptul că inclusiv în declaraţia de recurs a fost precizat pentru toţi inculpaţii un unic domiciliu, respective acela din Municipiul Craiova. (fila 3). In şedinţa publică din data de 22 mai 2013. apărătorul ales a precizat că inculpatea G.A.H. are cunoştinţă de termenul de judecată, apărătorul luând legătura telefonic cu aceasta.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de libertate, iar inculpata G.A.H.. în lipsă. în actul de sesisizare (rechizitoriul din 15 oct. 2008. Dosar nr. 43/D/P/2007) s-au precizat următoarele: prin referatul nr. 43D/P/2007 din 13 mai 2008. s-a propus. în temeiul dispoziţiilor art. 136, 146 şi 148 alin. (1) lit. a). b) e) şi f). art. 150 alin. (1) C. proc. pen. arestarea preventivă, în lipsă. pe o perioadă de 30 de zile, a inculpatei G.A.H., pentru infracţiunile de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) lit. a). alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. modificate şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr 678/2001. modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr 79/2005 şi iniţiere, constituire şi coordonare a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
Prin încheierea nr. 5 din 13 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8805/63/2008 al Tribunalului Dolj, secţia pentru minori şi familie, s-a admis propunerea formulată de D.l.I.C.O.T. -Biroul Teritorial Dolj şi s-a dispus arestarea preventivă. în lipsă, a inculpatei G.A.H., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 13 mai 2008.
Investigaţiile efectuate de l.P.J. Dolj - Serviciul de Investigaţii Criminale pentru executarea mandatului de arestare preventivă nr. 1 din 13 mai 2008, emis în lipsă pentru inculpata G.A.H. au concluzionat că inculpata nu se află în România, aspect confirmat şi de Procuratura Generală de pe lângă Curtea de Apel Torino, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul superior din Torino-comisia rogatorie nr. 033 mai 05-1534/CD Roma, precum şi din, prin care s-a comunicat că,,evaluările făcute de Chestura din Torino - Brigada Mobilă la solicitarea Poliţiei Municipale din Carmagnola - Torino, au stabilit că G.A.H., născută la Craiova (România), 1983 este rezidentă şi este efectiv prezentă la adresa din strada Valobra nr. 34 şi lucrează în calitate de barman la Queen Caffe aflat de asemenea în Carmagnola, Bulevardul Sacchirone nr. 17".
În vederea executării mandatului de arestare preventivă şi pentru aducerea inculpatei G.A.H. în faţa autorităţilor judiciare române, în scopul efectuării urmăririi penale, în temeiul art. 661, art. 81 alin. (1) lit. a), art. 82 alin. (1) şi art. 83 alin. (1), toate din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006, s-a propus emiterea unui mandat european de arestare de către Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, instanţă care a emis în cursul urmăririi penale mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 13 mai 2008 pentru inculpata G.A.H.
Prin încheierea din 23 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 9648/63/2008, s-a admis propunerea formulată şi s-a dispus emiterea mandatului european de arestare, privind pe inculpata G.A.H. şi a fost emis mandatul european de arestare nr. 2 din 23 mai 2008. care a fost trimis spre executare autorităţii judiciare competente din Italia.
Prin adresa Centrului de Cooperare Penală Internaţională s-a comunicat către Interpol Bucureşti, precum şi de către reprezentantul României la Eurojust, că pe 10 iulie 2008, Curtea de Apel din Torino a respins predarea inculpatei G.A.H. în baza mandatului european de arestare, pentru faptul motivat că mare parte din activitatea infracţională sa desfăşurat în Italia (f 46. dos recurs).
Rechizitoriul nr. 43D/P/2007 a fost emis în această cauză la 15 octombrie 2008 astfel încât inculpata a avut astfel cunoştinţă despre desfăşurarea cercetării împotriva sa, insă a ales să nu se prezinte datorită mandatului de arestare emis pe numele său ce ar fi putut fi pus în executare. în faza judecăţii în fond, apel, recurs a beneficiat de apărător ales.
În faţa instanţei italiene persoana solicitată a compărut arestată din data de 4 iunie 2008.
Se constată că pentru această inculpată lipsa de la judecată este exclusiv consecinţa sustragerii de la soluţionarea acţiunilor penale ce fac obiectul prezentei cauze, pentru ca ulterior să valorifice această conduita ca o cauză de tergiversare a judecăţii sau de casare. Exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu poate constitui premisa constatării unor nulităţi ce afectează actele procesuale ori procedurale. Ca urmare lipsa de la judecată a inculpatei în contextul în care se sustrăgea judecăţii prezentei cauze nu poate constitui un beneficiu tocmai pentru aceasta, exerciţiul abuziv al dreptului procesual conducând la neproteguirea dreptului invocat. în acest context trebuie precizat pe toată perioada cercetării judecătoreşti, în fond şi în căile de atac, în ambele stadii procesuale au beneficiat de asistenţă juridică prin apărători aleşi. Conform art. 291 C. proc. pen., în vigoare începând cu 25 noiembrie 2010, înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin avocat ales acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare. Totodată, contrar celor afirmate de apărare, art. 291 alin. (2) C. proc. pen. prevede că neprezentarea părţilor legal citate, cum este şi cazul în speţă, nu împiedică judecarea cauzei.
În ceea ce priveşte exercitarea dreptului la apărare datele înserate anterior în secţiunea referitoare la probatoriile administrate au relevant faptul că inculpaţii au beneficiat, în tot cursul judecăţii, de apărare prin apărători aleşi, care, au valorificat, în cadrul propriei strategii, drepturile şi interesele părţilor. Părţile au beneficiat de timpul necesar şi înlesnirile pregătirii apărării. Avocaţii aleşi sau din oficiu ce au fost desemnaţi în cauză, dar şi inculpaţii prezenţi la administrarea probelor şi-au putut organiza judicios apărarea putând combate, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, datele ce susţineau acuzarea.
S-a constatat de-a lungul judecăţii şi situaţia în care exerciţiul drepturilor procesuale ale avocaţilor sau inculpaţilor a tins la tergiversarea soluţionării cauzei. Prin încheierile din 7 iunie 2012, s-a constatat lipsa apărătorului ales al inculpaţilor, în apel. Prin încheierea din 5 iulie 2012 s-a constatat lipsa nejustificată a apărătorilor aleşi şi inculpaţilor în condiţiile prezentării a 2 martori (fila 108, vol. II, dosar apel). La acest termen instanţa a procedat la audierea martorilor în prezenţa apărătorilor desemnaţi din oficiu (filele 106, 107). Prin încheierea din data de 26 aprilie 2012 s-a constatat lipsa celor doi avocaţi aleşi, dar şi lipsa inculpaţilor (fila 120, vol. 1, dos apel), fără asigurarea substituirii, cu consecinţa amânării cauzei, apărătorii aleşi au mai lipsit şi în şedinţa din 7 aprilie 201 1, din 19 mai 2011, 30 iunie 2011, 8 sept. 2011.
Apărarea a solicitat în cursul judecăţii în fond sau apel multiple amânări pentru prezentarea inculpaţilor în vederea audierii (apel - încheierea din 15 noiembrie 2012, 6 decembrie 2012, filele 15, 63, vol. III).
În fond apărarea a fost asigurată de apărătorii aleşi N.A. şi F.L.
În apel. cauza a fost înregistrată la data de 20 noiembrie 2011, la termenul de judecată din data de 9 februarie 20012, a solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării apărătorul ales N.A., pentru ca la următorul termen să depună delegaţia şi apărătorul ales F.L. şi ambii apărători să solicite o nouă amânare pentru pregătirea apărării.
În faza recursului, dosarul a fost înregistrat la data de 17 ianuarie 2013 şi a avut termene la datele de 22 mai 2013, 5 iunie 2013. Ca urmare, inculpaţii şi avocaţii acestora au beneficiat de un interval suficient pentru organizarea eficientă a apărării şi susţinerea concluziilor în dezbateri, inclusiv în calea de atac a recursului.
Reţinând aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.C.A., G.M. şi G.A.H. împotriva Deciziei penale nr. 385 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 440 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei. reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales şi sumele de câte 90 lei reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate S.A.F., D.A., B.G., P.A.M., G.M.M., P.L.E., S.A.F., N.M.M., R.A.R. şi B.V.D., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.C.A., G.M. şi G.A.H. împotriva Deciziei penale nr. 385 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţi inculpaţi la plata sumei de câte 440 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales şi sumele de câte 90 lei reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate S.A.F., D.A., B.G., P.A.M., G.M.M., P.L.E., S.A.F., N.M.M., R.A.R. şi B.V.D., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1899/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1959/2013. Penal → |
|---|
