ICCJ. Decizia nr. 1961/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1961/2013
Dosar nr. 14222/99/2011
Şedinţa publică din 6 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 19 aprilie 2012 a Tribunalului laşi s-au hotărât următoarele:
Condamnă inculpaţii:
1. B.F., domiciliat în comuna Prăjeşti, jud. Bacău, fără antecedente penale şi,
2. D.M.l., domiciliat fără forme legale în mun. Moineşti, jud. Bacău, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 4 (patru) ani închisoare şi interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru o perioadă de câte 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de droguri" prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare şi cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Interzice inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art, 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 861C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpaţilor pe o durată de câte 6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. obligă inculpaţii ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău conform programului stabilit de această instituţie.
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbare locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.
Datele prevăzute la lit. b) - d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău.
Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art, 350 C. proc. pen. menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara aplicată inculpatului D.M.l. prin încheierea de şedinţă din 03 iunie 20.11 a Tribunalului iaşi.
Constată că inculpatul D.M.l. a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 10 aprilie 2011 până la 06 iunie 2011, iar inculpatul B.F. în perioada 10 aprilie 2011 - 18 iulie 2011. în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea cantităţii de 930,3 g rezină de cannabis.
Dispune ridicarea măsurii asigurătorii instituite asupra autoturismului înmatriculat în Bulgaria, deţinut de inculpatul D.M.l. şi, în consecinţă dispune restituirea acestuia.
În baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpaţii să achite suma de câte 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa sentinţa penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:
„Prin rechizitoriul D.l.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial laşi au fost trimişi în judecată la data de 02 iunie 2011, în stare de arest preventiv, inculpaţii A.A.A., B.F. şi D.M.l., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. :2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. constând în aceea că, în data de 09 aprilie 2011 au fost prinşi în flagrant în timp ce încercau să vândă cantitatea de 930 g rezină de cannabis pentru suma de 4.500 de euro.
Prin încheierea, de şedinţă din data de 14 noiembrie 2011 instanţa a admis cererea inculpatului A.A.A. de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C.pr.pen. privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Totodată, prin aceeaşi încheiere instanţa a dispus disjungerea judecării cauzei cu privire la ceilalţi doi inculpaţi, respectiv B.F. şi D.M.l., care au solicitat administrarea nemijlocită a probatoriului testimonial, respectiv audierea martorilor V.C., B.C., M.M., G.C.A. şi G.G.M.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, constată ca fiind corespunzătoare adevărului aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea reţinută prin actul de sesizare a instanţei, respectiv următoarele împrejurări:
Inculpaţii B.F. şi D.M.l. sunt locuitori ai judeţului Bacău, se cunosc de circa 10 ani din oraşul Arrezo din Italia unde au locuit o perioadă lungă de timp.
La începutul lunii aprilie 2011 inculpatul B.F., persoană fără ocupaţie din municipiul Bacău a, purtat discuţii cu inculpatul D.M.l. şi i-a spus acestuia că ar avea o cantitate de un kilogram rezină de cannabis-haşiş pe care doreşte să obţină un preţ de 3.000 de euro, i-a spus să-i găsească cumpărător şi vor împărţi profitul.
Inculpatul D.M.l. I-a contactat pe inculpatul A.A.A.; i-a spus acestuia, că ar deţine cantitatea de 1 kilogram de haşiş şi i-a spus să caute cumpărători pentru tranzacţia cu droguri.
După discuţie, inculpatul A.A.A., prin intermediul unui prieten de-al său din laşi i-a găsit pe învinuiţii V.C., G.C.A., B.C. şi M.M. care au început să caute un cumpărător pe raza municipiului laşi.
În urma informaţiilor primite, la nivelul D.I.I.C.O.T. - S.T. Iaşi, în.cauză s-a dispus autorizarea investigatorului sub acoperire „Costică" care a fost contactat de învinuiţi.
Aceştia i-au propus să îi vândă cantitatea de un kilogram haşiş cu preţul de 27.500 lei. După ce au găsit potenţialul cumpărător învinuiţii au luat legătura cu inculpatul A.A., i-au spus acestuia că ar avea un cumpărător pe raza municipiului laşi şi pot aduce marfă.
Inculpatul A.A. s-a întâlnit cu coinculpaţii D.M.l. şi B.F., au discutat cu privire la livrarea drogurilor şi s-au hotărât să vină în municipiul laşi pentru a se convinge cu privire la cumpărători.
În data de 09 aprilie 2011, în jurul orelor 15,30-16,00 inculpaţii A., D. şi B. s-au deplasat în municipiul laşi unde, învinuitul V.C. i-a pus în legătură cu investigatorul sub acoperire „C.". Ulterior, inculpaţii l-au înlăturat din „afacere" pe V.C. şi au stabilit o întâlnire separată cu potenţialul cumpărător respectiv investigatorul sub acoperire.
Astfel, cei trei inculpaţi s-au întâlnit cu. investigatorul sub acoperire şi cu colaboratorul acestuia în staţia Peco P. unde le-au spus că de fapt ei sunt cei care „au marfa", respectiv un kilogram de haşiş, le-au.propus să Ie-o vândă cu suma de 4.500 euro, însă tranzacţia să aibă loc în municipiul Bacău şi nu în laşi.
Este de precizat faptul că, pe piaţa neagră gramul de haşiş se vinde cu sume cuprinse între 70 şi 100 lei astfel încât valoarea acestei cantităţi (930 grame) la vânzarea „en detail" este între 65.100 lei şi 93.000 lei.
În urma discuţiilor purtate, inculpaţii au plecat cu autoturismul condus de inculpatul Dieac spre municipiul Bacău fiind însoţiţi de către „cumpărători" cares-au deplasat cu autoturismul lor. .
În municipiul Bacău inculpatul A. a rămas cu cumpărătorii la Mc D., iar inculpaţii B.F. şi D.M.l. s-au deplasat la Staţia Peco Şerbăneşti unde s-ar fi întâlnit cu un bărbat pe nume „V.", rămas neidentificat care, din iarbă, de lângă bordură Ie-a dat o plasă în care se afla kilogramul de haşiş.
Inculpaţii B.F. şi D.M.l. au luat haşişul, au mers la Mc D. unde au solicitat suma de 4.500 de euro pentru kilogramul de haşiş.
În momentul în care investigatorul sub acoperire i-a oferit inculpatului B. suma de 4.500 euro de euro, au intervenit organele de poliţie care i-au imobilizat pe cei trei inculpaţi, au ridicat drogurile aflate asupra inculpaţilor, precum şi suma de 4.500 de euro, bancnote de 100 euro (înseriate conf. procesului-verbal întocmit în data de 09 aprilie 2011, orele 13:45).
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 562464 din 10 aprilie 2011 rezultă că inculpaţii au traficat cantitatea de 930,3 grame rezină de cannabis (haşiş), instanţă psihotropă care face parte din Tabelul-anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.
Atât sub aspectul laturii obiective cât şi cu privire la vinovăţia făptuitorilor, fapta de trafic de droguri de risc astfel cum a fost reţinută şi descrisă mai sus, este dovedită, fără echivoc, cu mijloacele de probă administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal, respectiv cu procesul verbal de sesizare din oficiu; procesele verbale de transcriere a înregistrării convorbirilor şi comunicărilor telefonice, procesul verbal de prindere în flagrant a inculpaţilor, împrejurare în care au fost ridicate drogurile găsite asupra inculpaţilor, respectiv cantitatea de 930 g rezină de cannabis, precum şi suma de 4.500 euro oferită de investigatorul sub acoperire acestora pentru cumpărarea drogurilor, procesele verbale întocmite de ofiţerul de poliţie judiciară investigatorul sub acoperire -cunoscut sub numele de cod „C." - şi colaboratorul acestuia cu ocazia activităţilor de cumpărare a drogurilor de la inculpaţi din care rezultă, cu suficienţă, date şi informaţii privind preocupările inculpaţilor în activitatea ilicită de trafic de substanţe psihotrope.
Prezenţi în instanţă, inculpaţii nu au dorit să dea declaraţie în prezenta cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere şi sugerând prin intermediul apărătorilor ce le asigurau asistenţa juridică că au fost provocaţi în comiterea faptelor de organele de cercetare penală care au folosit drept cumpărători investigatori sub acoperire.
Susţinerile inculpaţilor privind obţinerea probelor în mod nelegal apar ca fiind nefondate urmând a fi respinse, ca atare, pentru următoarele considerente:
Chiar dacă aparent infracţiunile de trafic de droguri sunt susceptibile a fi săvârşite în stare de provocare instanţa nu poate ignora situaţia factuală relevată de probele administrate în cauză care exclude existenţa unei asemenea împrejurări de natură a atenua sau a exonera pe inculpaţi de răspundere penală.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte în scopul obţinerii de probe.
Aceste dispoziţii imperative nu trebuie privite izolat, rupte din context, ci analizate unitar în titlul din care fac parte, respectiv interzicerea mijloacelor de constrângere.
Cu toate că legiuitorul nu a indicat expres în ce constă acţiunea de determinare este evident că aceasta nu poate avea loc decât prin modalităţile alternative prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi art. 68 C. proc. pen., respectiv prin violenţe, ameninţări, ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri.
în lipsa unor asemenea acţiuni insidioase nu se poate reţine că există o determinare, întrucât numai prin modalităţile enumerate se poate influenţa voinţa persoanei asupra căreia aceasta se exercită, aceasta ajungând în situaţia în care nu mai gândeşte şi acţionează liber.
A considera că dincolo de exigenţele textului de lege, orice acţiune din partea unei persoane se poate circumscrie noţiunii de determinare înseamnă pe de o parte a ignora împrejurarea că inculpaţii sunt persoane mature, cu deplină capacitate de exerciţiu, cu un nivel ridicat de instrucţie, iar pe de altă parte a adăuga la lege, dând noţiunii şi alte semnificaţii decât cele pe care legiuitorul însuşi Ie-a dat.
Aceeaşi concluzie se impune şi din analiza întregului material probator existent în cauză, cu deosebire a celui testimonial, din care rezultă că inculpaţii se preocupau de găsirea unei persoane care să deţină o sumă mare de bani şi să fie dispusă să cumpere o cantitate mare de droguri anterior folosirii investigatorilor acoperiţi, aceştia apelând la ajutorul martorilor V.C., B.C., M.M., G.C.A. şi G.G.M., studenţi în mun. laşi, pentru a facilita găsirea unui cumpărător pe raza acestui oraş.
Pe de altă parte, folosirea investigatorilor acoperiţi şi a colaboratorilor acestora în cazul investigării infracţiunilor de trafic de stupefiante este o modalitate . admisă de lege pentru administrarea probatoriului determinată de împrejurarea că săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 este greu de probat, dat fiind caracterul accentuat de clandestinitate în care se desfăşoară.
În considerarea naturii infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor şi a faptului că săvârşirea unui asemenea tip de fapte nu se realizează la vedere sarcina administrării probatoriului devine foartedificilă şi impune folosirea investigatorilor acoperiţi, cadrul normativ al acestei instituţii fiind reprezentat de dispoziţiile art. 2241 şi art. 2242 C. proc. pen., şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Valorificarea activităţii investigatorului acoperit este reglementată în art. 22alin. (2) din Legea nr. 143/2000 „Actele încheiate de poliţişti şi colaboratorii acestora constituie mijloace de probă".
Privind aceste aspecte în raport cu exigenţele art. 90 C. proc. pen., procesele verbale încheiate de ofiţerul de poliţie judiciară investigator sub acoperire cunoscut sub numele de cod „Costică" relevă împrejurări esenţiale în dovedirea vinovăţiei inculpaţilor, dar nu reprezintă un mijloc de probă singular în economia probatoriului administrat în cauză.
Cu aspectele relevate de declaraţiile martorilor V.C., B.C., M.M., G.C.A. şi G.G.M., audiaţi nemijlocit de instanţă coroborate cu depoziţiile inculpaţilor din cursul urmăririi penale şi concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, instanţa constată că infracţiunea de trafic de droguri de risc în modalitatea alternativă de realizare a elementului material al laturii obiective, respectiv cea de vânzare şi de intermediere în vederea vânzării drogurilor de risc este dovedită fără dubiu.
Din această perspectivă apărările inculpaţilor şi susţinerile ce vizează împrejurarea că aceştia nu au interacţionat cu drogurile ce fac obiectul infracţiunii în cauza de faţă, fiind doar simplii intermediari în derularea tranzacţiei de vânzare a drogurilor ce nu le aparţineau acestora, apar ca total neverosimile fiind formulate în mod evident. „pro causa" şi fără a fi susţinute de vreun mijloc de probă, ceea ce le face (relevante din punct de vedere juridic.
Această concluzie se impune, cu necesitate, atât din procesele verbale întocmite cu ocazia interceptării şi înregistrării convorbirilor şi imaginilor în mediul ambiental, dar şi din procesul verbal de prindere în flagrant, din care rezultă că inculpaţii s-au deplasat la Staţia Peco Şerbăneşti de unde au preluat drogurile, după care s-au întors în mun. Bacău, la Mc D., loc în care au pretins suma de 4.500 de euro pentru vânzarea celor 930 g rezină de cannabis şi unde au şi fost prinşi în flagrant de organele de poliţie, ceea ce exclude varianta susţinută de inculpaţi şi dovedeşte că obiectele deţinute erau destinate vânzării.
Faţă de cele ce preced, instanţa apreciază că activitatea ilicită desfăşurată de inculpaţi se circumscrie pe deplin dispoziţiilor art, 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea.art. 75 lit. a) C. pen., în temeiul cărora se va dispune tragerea la răspundere penală a inculpaţilor.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpaţilor instanţa va avea în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la regimul substanţelor şi obiectelor aflate sub control naţional, concretizat şi în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, cantitatea mare de droguri găsită asupra inculpaţilor, dar şi împrejurarea că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, sunt persoane tinere, cunoscute ca având un comportament civilizat în familie şi societate.
Astfel fiind, instanţa apreciază că scopul pedepsei de prevenţie generală şi readucere a făptuitorilor poate fi atins doar prin aplicarea sancţiunii penale a închisorii într-un cuantum mediu şi fără a fi executată în regim privativ de libertate.
în consecinţă, instanţa constată că datele şi elementele, personale reţinute în cauză pot constitui suficiente temeiuri pentru a concluziona că scopul pedepsei cu închisoarea poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale inculpaţilor pe perioada termenului de încercare, în cauză urmând a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă ce va constitui termen de încercare şi va fi stabilită conform art. 862 C. pen.
Totodată, instanţa va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864C. pen., care prevăd revocarea beneficiului suspendării în cazul încălcării cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite, conform art. 863C. pen.
În baza art. 71 C. pen. instanţa va interzice inculpaţilor exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe întreaga perioadă a executării pedepsei cu închisoarea ca şi pedeapsă accesorie şi ulterior executării pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce se impune a fi aplicată „ope legis".
Din acest motiv, în acord cu jurisprudenţa C.E.D.O., în cauza de faţă având în vedere natura infracţiunii reţinută în sarcina inculpaţilor instanţa apreciază că interdicţia exercitării drepturilor subiective de natură electorală respectă atât principiul legitimităţii cât şi pe cel al proporţionalităţii cu învinuirea ce face obiectul prezentei cauze.
Este adevărat că într-o societate democratică şi dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală însă, din moment ce inculpaţii nu au maturitatea de a respecta dreptu) )a sănătate al altor persoane se impune în mod rezonabil concluzia că inculpaţii nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale ca pedeapsă accesorie, dar a cărei executare va fi suspendată ca şi executarea pedepsei, principale.
Se va constata că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv, respectiv inculpatul D.M.l. în perioada 10 aprilie 2011 - 06 iunie 2011, iar inculpatul B.F.în perioada 10 aprilie 2011 - 18 iulie 2011.
Faţă de împrejurarea că inculpatul D.M.l. a locuit o perioadă mare de timp în Italia, unde de altfel se află în prezent şi mama acestuia, instanţa apreciază că există riscul ca acesta să părăsească teritoriul României până la soluţionarea definitivă a cauzei, motiv pentru care instanţa va menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara aplicată acestui inculpat prin încheierea de şedinţă din 03 iunie 2011 a Tribunalului laşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 17 din Legea nr. 143/2000 instanţa va dispune confiscarea specială a cantităţii de 930 grame rezină de cannabis,. găsite asupra inculpaţilor şi care au fost deţinute ilegal.
Totodată, instanţa va dispune şi ridicarea măsurii asigurătorii de indisponibilizare a autoturismului, deţinut de inculpatul D.M.l., întrucât aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută. în cauză, stabilită pe baza probatoriului testimonial, cu declaraţiile inculpaţilor din cursul urmăririi penale şi conţinutul proceselor verbale întocmite de organele poliţiei judiciare, autoturismul a servit doar la transportul inculpaţilor, nefiind fabricat, adaptat sau pregătit special pentru a transporta drogurile găsite asupra lor,
În acest sens, urmează a se vedea şi Decizia nr. 18 din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, de admitere a recursului în interesul legii promovat în această materie de procurorul general al României, care a statuat că pentru a fi supus confiscării speciale mijlocul.de transport trebuie să fi servit efectiv la comiterea infracţiunii de trafic de droguri, în oricare din modalităţile alternative de realizare a elementului material al laturii obiective, respectiv deţinere, transport, vânzare.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 C. proc. pen.,
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi şi inculpaţii B.F. şi D.M.l., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul procurorului se motivează că soluţia instanţei de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi al aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.
În motivarea apelului, inculpatul B.F. arată că apelul său vizează reducerea pedepsei şi a modalităţii de executare a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen.
În apelul său inculpatul D.M.l. a soliciat achitarea în temeiul art. 10 lit. b)1C. proc. pen. şi aplicarea art, 181 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 161 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial laşi şi de inculpaţii B.F. şi D.M.l. împotriva sentinţei penale nr. 156 din 19 aprilie 2012 a Tribunalului laşi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului care au fost complet şi just apreciate, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărul.
Faptele şi vinovăţia inculpaţilor sunt dovedite în cauză dincolo de orice dubiu. încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi este legală şi temeinică.
Faptele inculpaţilor aşa cum sunt descrise în rechizitoriu şi în sentinţa de condamnare apelată săvârşite de inculpaţii B.F. şi D.M.l. împreună cu inculpatul A.A.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi sunt dovedite de procesele verbale de prindere în flagrant, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, procese-verbale de. transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, procese-verbale întocmite de investigatori acoperiţi, declaraţiile inculpaţilor şi învinuiţilor în cauză prin care aceştia au recunoscut săvârşirea faptei şi a inculpatului A.A. care a fost judecat în procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Situaţia de fapt expusă în sentinţa penală de condamnare corespunde probelor şi reprezintă adevărul.
Inculpaţii B.F. şi D.M.l. au procedat la căutarea unor potenţiali cumpărători de haşiş-cannabis, inculpatul D.M.l. contactându-l pe inculpatul A.A., care la rândul, său i-a găsit prin intermediul unui prieten de-al său pe numiţii V.C., G.C.A., B.C. şi M.M. care au început să caute un cumpărător pe raza municipiului laşi. Inculpaţii B.F. şi D.M.l. au desfăşurat activităţi de căutare şi identificare a cumpărătorilor, au discutat direct cu cumpărătorii după ce aceştia au fost găsiţi prin intermediul inculpatului A. şi a numitului V.C., s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire, cărora i-au propus să-i vândă cantitatea de 1. kg. de cannabis, au procurat cantitatea de drog şi au efectuat tranzacţia de vânzare a drogurilor în Bacău la Mc D. când au fost prinşi în flagrant delict, vânzarea urmând să aibă loc, conform înţelegerii pentru suma de.4.500 euro.
Nu a existat nicio provocare în comiterea infracţiunii din partea investigatorului sub acoperire, întâlnirea inculpaţilor cu acesta având loc după ce inculpaţii au acţionat pentru identificarea unor cumpărători aşa cum s-a reţinut, apelând la ajutorul inculpatului A. şi a martorilor V.C., B.C., M.M., G.C.A., G.G.M., studenţi în laşi, acţiuni care s-au desfăşurat anterior folosirii investigatorilor acoperiţi.
În cursul cercetării judecătoreşti şi în apel inculpaţii au ales să beneficieze de dreptul ia tăcere. Totodată a fost audiat martorul C.R., Ia cererea inculpatului D., martor care nu a relevat împrejurări noi de fapt care să modifice situaţia de fapt infracţională imputată inculpatului D.
În ultimul cuvânt acordat inculpaţilor şi în declaraţiile de la urmărirea penală aceştia au recunoscut faptele aşa cum au fost reţinut prin sentinţa de condamnare, inculpatul D. încercând sa-şi diminueze contribuţia infracţională la acţiunea de transport a prietenului său în vederea tranzacţiei cu droguri ce avea să aibă loc, aceşti inculpaţi criticând faptul că numitul „V." de la care s-au procurat drogurile nu a fost identificat, aspect ce nu are relevanţă sub aspectul activităţii materiale infracţionale concrete comisă de inculpaţi şi nici un impact asupra vinovăţiei, respectiv intenţiei cu care au săvârşit faptele.
Instanţa de apel a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate atât în cuantum cât şi ca modalitate de executare pentru ambii inculpaţi având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi scopul şi funcţiile pedepsei.
Instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise rezultat din relaţiile sociale lezate prin săvârşirea faptelor şi protejate prin incriminare şi cantitatea mare de drog găsită asupra acestora 930 gr. rezină de cannabis.
Limitele legale de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare dau gradul de pericol social important al infracţiunilor de trafic de droguri.
Inculpaţii însă nu au antecedente penale, sunt tineri, cu o conduită bună anterior comiterii infracţiunii, au comis un singur act de trafic de droguri constând în procurarea şi vânzarea cantităţii respective de droguri.
Inculpatul D.M.l., prin actele depuse la dosar, dovedeşte că a absolvit o facultate de drept, se implică în activităţi privind o şcoală de fotbal, existând inditii suficiente că este integrat social cu disponibilităţi de integrare şi pe viitor.
Inculpatul B.F., este angajat în muncă la o societate comercială ca şofer şi este căutat de organele judiciare italiene prin mandat european de arestare pentru săvârşirea unor infracţiuni pe teritoriul italian (fila 52 dosar apel), dispunându-se executarea mandatului şi amânarea predării, această realitate având semnificaţia existenţei unor acuzaţii penale formulate împotriva inculpatului în Italia.
Pedepsele pronunţate raportat la infracţiunea comisă de inculpaţi la contribuţia materială infracţională a acestora şi la datele ce ţin de persoana inculpaţilor care îi caracterizează cu potenţial de reeducare şi integrare socială, sunt proporţionale şi just individualizate, atât în cuantum cât şi ca modalitate de executare, a suspendării sub supraveghere a executării; această modalitate constituind un avertisment pentru prevenirea repetării comportamentului infracţional în ce îi priveşte. Pedepsele pronunţate sunt de natură să asigure reeducarea inculpaţilor dar şi prevenţia generală.
Criticile formulate de inculpaţi au fost şi ele apreciate ca nefondate. Pentru aceleaşi considerente expuse nu vor fi reduse pedepsele. Acestea sunt deja orientate spre minimul special prevăzut de lege şi nu se vor aplica dispoziţiile art. 81 C. pen., cuantumul pedepselor aplicate nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 81 lit. a) C. pen.
Situaţia de fapt este cea reţinută de instanţa de fond şi este dovedită de probele cauzei.
Faptele comise de inculpaţi întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri şi prin modalităţi de comitere, urmări produse, scop urmărit de inculpaţi, valori sociale lezate, acestea au gradul de pericol a infracţiunii de trafic de droguri, astfel încât toate acestea exclud aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen. şi achitarea inculpatului Dieac care a invocat acest motiv de apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii B.F.şi D.M.l.
Recurentul inculpat B.F., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reducerea cuantumului pedepei aplicate, invocînd temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat D.M.l. a depus la dosar la data de 22 februarie un înscris precizând că îşi retrage recursul declarat.
I. În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul D.M.l.
Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voinţă a recurentului inculpat, chiar dacă aceasta este consemnată într-un înscris olograf, procedându-se la compararea semnăturii recurentului inculpat de. pe înscrisul depus la dosar cu semnăturile acestuia din cursul procesului penal : la urmărirea penală, la judecarea cauzei în primă instanţă; la judecarea cauzei în apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2), teza a ll-a C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.M.l.
II. în ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul B.F.:
Recursul declarat de inculpatul B.F. nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat.după anumite reguli şi criterii precis determinate.
înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru, a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării Ia condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului în speţă de faţă, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire ale acesteia.
Infracţiunea de trafic de droguri de risc se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvenţa pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracţiune, cu consecinţe tragice asupra sănătăţii şi chiar a vieţii omeneşti, însă pericolul social generici reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social., concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.
Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită, ci şi cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul cantităţii mari de droguri găsită asupra inculpaţilor, dar şi împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană tânără, cunoscut ca având un comportament civilizat în familie şi societate.
Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat o pedepsă just şi corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârşită de inculpat, faţă de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracţiuni şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute esenţiale ale fiinţei umane.
Înalta. Curte apreciază că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejate de legea penală - dreptul la viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.
Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.
În cauză, pedepsa a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului B.F. şi a lua act de retragerea recursului inculpatului D.M.l.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat D.M.l. va fi obligat la plata sumei de 200 Iei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei/reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurentul inculpat B.F. va fi obligat la plata sumei de 400 Iei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 Iei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
la act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.M.l. împotriva Deciziei penale nr. 161 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat D.M.l. ia plata sumei, de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă-recurentul inculpat B.F. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1959/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1965/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
