ICCJ. Decizia nr. 1967/2013. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1967/2013
Dosar nr. 1820/116/2012
Şedinţa publică din 6 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 144 din 04 octombrie 2012, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a admis cererile formulate de inculpaţi, prin apărători, privind judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 141 din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 3201C. proc. pen a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii D.N. şi inculpatul R.C.V., la câte 2 ani închisoare.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 3201 C. proc. pen a condamnat pe inculpatul Ş.A.C. la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 3201C. proc. pen a condamnat pe inculpatul D.A.C., la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen.
În baza art. 14 din Legea nr. 295/2004 a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev, de art. 64 lit. a) Teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 81-82 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării.pedepselor pronunţate inclusiv a pedepselor accesorii pentru inculpaţii D.A.C. şi Ş.A.C., pe o perioadă de 4 ani calculată de la data rămânerii definitive a prezentei, perioadă ce constituie termen de încercare.
A pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepselor pronunţate împotriva acestora.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului a două pistoale, arme aflate la I.P.J. Călăraşi - Serviciul Arme Explozivi şi Substanţe Periculoase.
A obligat pe inculpatul R.C.V. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 Iei reprezintă onorariu apărător oficiu, avocat M.M., pe inculpatul D.N. la 175 Iei cheltuieli judiciare către stat din care 75 lei reprezintă cotă procent apărător oficiu, avocat M.M., pe fiecare dintre inculpaţii D.A.C. şi Ş.A.C. la câte 175 lei cheltuieli judiciare către stat din care 75 Iei, pentru fiecare reprezintă cotă procentuală din onorariu apărător oficiu, avocat M.T.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din data de 02 iulie 2012 au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii D.A.C., domiciliat în com. Alexandru Odobescu, jud. Călăraşi, pentru săvârşirea a două infracţiuni aflate în concurs real, una prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi una prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004, inculpatul Ş.A.C.,cu domiciliul în Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, incuIpatul D.N. domiciliat în sat Nicolae Bălcescu com Alexandru Odobescu, jud. Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004 şi inculpatul R.C.V. domiciliat în sat Nicolae Bălcescu, com, Alexandru Odobescu, jud. Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 141 din Legea nr. 295/2004.
În sarcina inculpaţilor s-a reţinut că în anul 2010, inculpaţii Ş.A.C. şi D.A.C. au trecut frontiera de stat a României în oraşul Silistra din Bulgaria şi au cumpărat dintr-un magazin un pistol de autoapărare (armă neletală) pentru împrăştiat gaze iritant lacrimogene şi câteva cartuşe.
Deşi cumpărarea pistolului s-a făcut pe baza cărţii de identitate a inculpatului D.A.C. arma a intrat imediat în posesia lui Ş.A.C. ce nu avea autorizaţie de procurare şi deţinere arme neletale.
Având pistolul asupra sa, inculpatul Ş.A.C. a trecut frontiera de stat înapoi în România prin acelaşi punctvamal, fără a declara vameşilor că are arma asupra sa, ducând arma la domiciliu şi deţinând-o ilegal o perioadă de timp.
La scurt timp, după câteva zile, D.A.C. a mers din nou în oraşul Silistra din Bulgaria şi a cumpărat din acelaşi magazin alte două pistoale neletale de autoapărare pentru împrăştiat gaze iritant lacrimogene, pe care Ie-a introdus în România prin acelaşi punct vamal, fără a le declara vameşilor, ducându-le la domiciliu şi vânzându-Ie numiţilor R.C.V. şi D.N., care îl rugaseră anterior pe D.A.C. să le procure câte o armă de tipul respectiv, deşi nici unui nu era autorizat să procure sau să deţină astfel de arme.
În data de 20 august 2010, organele de poliţie au ridicat de la R.C.V. şi D.N. cele două pistoale neletale.
Audiaţi inculpaţii, în faza primelor cercetări, au recunoscut săvârşirea faptelor în maniera descrisă mai sus.
În faţa instanţei de judecată toţi inculpaţii au declarat că recunosc faptele în totalitate, că sunt de acord cu situaţia de fapt şi de drept descrisă în actul de inculpare şi că înţeleg să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. privind judecarea cauzei în procedura prescurtată.
Inculpaţii au precizat că-şi însuşesc probatoriile administrate în faza de urmărire penală fără obiecţiuni şi nu au solicitat noi probatorii decât înscrisuri în circumstanţiere.
Împotriva acestei sentinţe, inculpaţii au declarat apel aducând critici referitoare la individualizarea pedepselor, solicitând aplicarea unor pedepse situate sub minimul special prin efectul circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 2 din 1 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarat de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 144 din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Călăraşi.
Pentru a decise astfel, instanţa de apel a reţinut că la individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere faptul că inculpaţii, deşi tineri şi fără o ocupaţie importantă care să impună risc privind securitatea personală şi-au procurat arme din Bulgaria, făcând deci un drum special pentru a le cumpăra. Instanţa consideră că posesia armelor Ie dădea inculpaţilor siguranţa autoapărării în orice situaţie astfel că.inculpaţii oricând ar fi putut crea său implica într-un conflict spontan. Realitatea zilnică a violenţei stradale susţine opinia instanţei arătată mai sus.
De menţionat că inculpatul D.N. are antecedente penale pentru vătămare corporală gravă şi chiar dacă nu se află în situaţia recidivei condamnarea sa anterioară arată că inculpatul e predispus la agresivitate,
Pentru acesteconsiderente instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen. pentru nici unul dintre inculpaţi, dar a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pentru toţi inculpaţii, iar pentru inculpaţii D.A.C. şi Ş.A.C. a dispus suspendarea şi pentru pedepsele accesorîi.
în raport cu circumstanţele reale de comitere a faptelor, modalitatea concretă în care inculpaţii au acţionat, urmările pe care faptele. le-au avut şi le-ar fi putut avea, nu se impune reducerea pedepselor prin aplicarea circumstanţei atenuate prev,.de art. 74 lit. a) C. pen. şi nici a unei alte circumstanţe, pentru asigurarea finalităţii prev. de art. 52 C. pen.
în ceea ce priveşte solicitarea parchetului de a se dispune asupra suspendării pedepselor accesorii şi pentru inculpaţii D.N. şi R.C.V., instanţa de apel a constatat că din considerentele sentinţei, rezultă că s-a dispus ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiţionată prev. de art. 81 C. pen., pentru toţi inculpaţii, însă pedepsele accesorii au fost suspendate doar pentru inculpaţii D.A.C.şi Ş.A.C.
Instanţa de apel a apreciat că solicitarea parchetului încalcă principiul non. reformatio in pejus şi oricum suspendarea pedepselor accesorii este ope iegis conform prevederilor ari. 71 alin. (5) C. pen.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii D.A.C., D.N. şi R.C.V., solicitând, prin apărătorii lor, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi reindividualizarea pedepselor aplicate, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de.constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor în speţă de faţă, Înalta Curte constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire ale acesteia.
Pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.
Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită, ci şi cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul în care inculpaţii, deşi tineri şi fără o ocupaţie importantă care să impună risc privind securitatea personală şi-au procurat arme din Bulgaria, făcând deci un drum special pentru a le cumpăra ceea ce evidenţiază periculozitatea pentru ordinea de drept.
Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante pentru inculpaţi, nefiind conturate premisele în acest sens, faţă de modalitatea în care au acţionat inculpaţii, iar împrejurarea că inculpaţii au avut o poziţie sinceră recunoscând şi regretând fapta comisă a fost valorificată corect de instanţa de fond prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat o pedepsă just şi corect individualizată, raportat la pericolul social extrem de ridicat al faptei săvârşite de inculpaţi, faţă de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracţiuni.
Înalta Curte apreciază că inculpaţii au manifestat o vădită lipsă de respect faţă de valori sociale fundamentale protejate de legea penală-motiv pentru care aplicarea unei pedepse mai blânde, nu se justifică.
Aplicarea unei pedepse privative de libertate este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea, astfel stabilită de instanţa de fond, având caracterul atât ai unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.
În cauză, pedepsa a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2)- C. proc. pen., recurentul inculpat D.A.C. va fi.obligat Ia plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar recurenţii inculpaţi D.N. şi R.C.V., Ia plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma. de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului. Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.A.C., D.N. şi R.C.V. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 8 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat D.A.C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii, inculpaţi. D.N. şi R.C.V. la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei,
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1965/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1968/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
