ICCJ. Decizia nr. 1959/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1959/2013

Dosar nr. 7440/100/2012

Şedinţa publică din 6 iunie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 649 din 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosar nr. 7440/100/2012 s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii, formulată de inculpata M.S., prin apărător ales.

În temeiul art. 20.C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c)) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c C. pen. raportat ia art. 76 alin. (1) Iit. b) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnată inculpata M.S., fără antecedente penale, domiciliată în Borşa, judeţ Maramureş, în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Gherla, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate acesteia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 04 septembrie 2012 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic al acesteia in S.N.D.G.J.

S-a luat act că partea vătămată M.Ş. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat Ia art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligată inculpata Ia plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare a sumei de 1.040,14 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate, precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şl până la achitarea efectivă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a bunului folosit la săvârşirea infracţiunii, respectiv un cuţit în lungime totală de 21 cm şi lama de 11 cm, corp delict înregistrat la poziţia nr. 49/2012 din Registrul corpurilor delicte al instanţei.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a refinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 418/ P din 27 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul. Maramureş a fost trimisă în judecată inculpata M.S. fără antecedente penale, domiciliată în Borşa, judeţul Maramureş, arestată preventiv, aflată în Penitenciarul Gherla, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat Ia rt.174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c)) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 21 august 2012, în timp ce se afla la domiciliul său, inculpata M.S. a încercat să suprime viaţa soţului său, partea vătămată M.Ş., aplicându-i acestuia o lovitură în zona hemitoracică stângă cu un cuţit cu Iama în lungime de 11 cm, cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă care a necesitat pentru vindecare un număr de 18-19 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în primejdie.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu (fila 2); procesul-verbal de consemnare a denunţului (fila 4); procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă (filele 8-20); procesul-verbal de examinare a îmbrăcămintei purtată de inculpată şi partea vătămată în care a fost agresată precum şi planşa foto aferentă (filele 21-33); concluziile preliminarii şi raportul de expertiză medico-legală nr. 774 din 28 august 2012 ale S.M.L. Baia Mare (filele 37.39); raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 226 din 03 septembrie 2012 al S.M.L. Baia Mare (fila 64), declaraţia părţii vătămate M.Ş. (filele 40-42); declaraţiile martorelor T.S. şi T.E. (filele 45.46 şi 51); declaraţiile inculpatei (filele 82-84, 88-92).

Prin încheierea penală nr. 429 din 05 septembrie 2012 Tribunalului Maramureş s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o durată de 29 de zile, măsura fiind ulterior menţinută în condiţiile art. 3001şi art. 3002 C. proc. pen.

În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpatei M.S., a părţii vătămate M.Ş., precum şi a martorilor T.E. şi M.M., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate Ia dosar.

La termenul din data de 11 decembrie 2012, inculpata M.S., prin apărător ales a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinută în sarcina sa, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la rt.174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2)2C. pen. în motivarea cererii formulate s-a arătat că inculpata nu a avut intenţia de a îl ucide pe M.Ş., iar pe de altă parte, leziunile cauzate nu i-au pus viaţa în primejdie acestuia, necesitând pentru vindecare doar 18-19 zile de îngrijiri medicale.

Inculpata M.S. a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârşirea infracţiunii de care este acuzată, însă a arătat că nu a intenţionat să o ucidă pe partea vătămată, ci doar a reacţionat la provocările acesteia, întrucât obişnuia să o bată şi să se poarte urât cu ea. în cadrul cercetării judecătoreşti, inculpata s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., arătând că nu doreşte să dea declaraţii în cauză.

Partea vătămată M.Ş. nu s-a constituit parte civilă în cauză, arătând că nu are pretenţii de la inculpata.

În-cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.040,14 lei şi a dobânzii legale aferente, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate M.Ş..

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpata M.S. locuieşte împreună cu soţul său, partea vătămată M.Ş. în Borşa, judeţ Maramureş, iar între aceştia au existat în ultima perioadă conflicte cauzate de consumul de băuturi alcoolice.

Din declaraţiile martorilor T.E. şi M.M., coroborate cu menţiunile proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor depuse la dosar, a rezultat că partea vătămată M.Ş. obişnuia să o agreseze relativ des pe inculpata M.S. (filele 52-57 dosar urmărire penală şi filele 52, 53 dosar.instanţă). De altfel chiar partea vătămată M.Ş. a arătat prin declaraţia dată în faţa instanţei că „obişnuiam să o mai bat pe soţia mea întrucât era rea de gură şi se certa cu mine" şi că „este adevărat că i-am şi spart capul odată şi că inculpata se temea de mine"(fila 32).

La data de 21 august 2012, după ce anterior, în timp ce se aflau pe câmp la lucrări agricole părţile s-au certat, partea vătămată M.Ş. a revenit la locuinţa sa, unde a constatat că inculpata se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Din declaraţia părţii vătămate a rezultat.că a întrebat-o pe inculpată dacă i-a făcut de mâncare, acesta spunându-i să îşi facă singur şi s-au certat din cauza ginerelui lor (fila 41 dosar urmărire penală şi fila 32 dosar instanţă).

La un moment dat, în timp ce se afla cu spatele la.inculpată, partea vătămată a simţit că a fost lovit în spate de aceasta, fără să îşi dea seama cu ce. Inculpata M.S. a arătat prin declaraţiile date că ia momentul când partea vătămată s-a întors cu spatele la ea, a luat un cuţit cu mâner de lemn şi i-a aplicat soţului său o lovitură în zona spatelui, după care a ieşit din locuinţă şi a aşezat cuţitul pe un gard ornamental din curte(fila 82 dosar urmărire penală).

Partea vătămată şi-a dat seama că inculpata I-a lovit cu un cuţit, astfel încât a ieşit din casă şi în timp ce se îndrepta spre centrul oraşului Borşa a sunat-o pe fiica sa, martorul T.S. căreia i-a cerut să îl transporte la spital (fila 45 dosar urmărire penală).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 774 din 28 august 2012 întocmit de S.M.L. Judeţean Marafnureş, partea vătămată M.Ş. a prezentat leziuni traumatice, respectiv plagă înjunghiată penetranta toracică stângă posterioară, care s-a putut produce prin.lovire cu un corp tăietor - înţepător şi necesită pentru vindecare un număr de 18-19 zile de îngrijiri medicale, fără să-i fi pus viaţa în primejdie (flla38 dosar urmărire penală).

Inculpata M.S. a precizat prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale că recunoaşte că a lovit partea vătămată cu cuţitul, însă a susţinut că aceasta a insultat-o, spunându-i „vorbe de ocară - melinţă, leordeancă, lazar", fapt care.a enervat-o şi astfel a l-a agresat pe soţul său (fila 91 dosar urmărire penală).

În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatei M.S., constând în aceea că la data de 21 august 2012, în timp ce se afla în locuinţa sa, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unor conflicte anterioare, i-a aplicat soţului său, partea vătămată M.Ş. o lovitură în zona spatelui cu un cuţit cu lama în lungime de 11 cm întruneşte elementele constitutive ale tentativei Ia infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatei, cu referire şi la cererea de schimbare a acesteia formulată la termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit unei jurisprudenţe constante, la aprecierea existenţei tentativei ia infracţiunea de omor este necesară lămurirea poziţiei subiective avută de făptuitor la momentul, săvârşirii faptei, dacă acesta a prevăzut rezultatul acţiunii sale, respectiv decesul victimei şi a urmărit producerea lui sau doar a acceptat posibilitatea ca acesta să se producă. în concret, este necesar ca în baza probelor administrate să se stabilească dacă făptuitorul a acţionat cu intenţie, directă sau indirectă, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) C. pen., oricare dintre acestea fiind susceptibile de a completa sub aspectul laturii subiective conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor.

Pentru determinarea poziţiei psihice a făptuitorului s-a apreciat atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă că elementele relevante ce ţin de materialitatea actului sunt instrumentul vulnerant folosit, dacă era sau nu susceptibil să provoace decesul, intensitatea şi numărul loviturilor aplicate şi respectiv, zona lezată a corpului victimei, cu luarea în considerare şi a împrejurărilor în care s-a produs agresiunea.

În cauza de faţă, instanţa a reţinut că din probele administrate a rezultat că agresiunea a fost săvârşită pe fondul unor conflicte anterioare dintre părţi.iar inculpata a lovit partea vătămată din spate, în poziţie de ortostatism, victima fiind lipsită de posibilitatea de a se apăra în faţa atacului. De asemenea, inculpata a lovit partea vătămată cu un cuţit în lungime totala de 22 cm şi cu lama în lungime de 11 cm, iar din actele medico -legale depuse la dosar a rezultat că aceasta a aplicat o singură lovitură, cu intensitate, în partea toracică stângă, provocând o plagă înjunghiată penetrantă care din cauza faptului că nu a intersectat nici un.organ vital nu a pus în primejdie viaţa victimei.

Or, având în vedere că inculpata a aplicat lovitura într-o zonă cu potenţial vital, respectiv torâce, cu un cuţit cu Iama în lungime de 11 cm, instanţa a constatat că aceasta a acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând posibilitatea de a provoca decesul victimei şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. Instanţa a reţinut că apare ca fiind evident pentru orice persoană, indiferent de gradul de instruire sau de experienţa de viaţă, că aplicarea unei lovituri cu un cuţit cu lama în lungime de 11 cm în partea superioară a toracelui, din cauza organelor vitale existente în zonă poate să conducă Ia decesul victimei. împrejurarea că din motive independente de voinţa făptuitorului, cum este şi cazul de faţă, decesul, victimei nu se produce, fie din cauza faptului că nu a fost lezat nici un organ vital, fie a intervenţiei medicale, nu are nici o influenţă asupra formei de vinovăţie cu care infracţiunea a fost săvârşită, legea penală sancţionând punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea prin incriminarea tentativei.

În acest context, de vreme ce prin raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 226 din 03 septembrie 2012 întocmit de S.M.L. Maramureş s-a stabilit că inculpata are un nivel intelectual în limitele normalului şi că are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale,având discernământ, instanţa a reţinut că inculpata a prevăzut posibilitatea dea provoca decesul victimei M.Ş. şi a acceptat producerea acestui rezultat.

Având în vedere aspectele expuse, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii, formulată de inculpată prin apărător ales. Pentru considerentele expuse anterior, în cauză nu pot fi reţinute ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2)2 C. pen., împrejurarea că viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în primejdie neavând relevanţă sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpată.

Instanţa însă a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având în vedere că acesta nu este cunoscută cu antecedente penale şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului.

În consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., instanţa.a condamnat-o pe inculpata M.S. Ia o pedeapsă de 3 ani închisoare, fără a aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, apreciind că aceasta corespunde scopului şi funcţiilor prevăzute de art. 52 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanţa a. avut în vedere pe de-o parte gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite şi rezultatul socialmente periculos produs, iar pe de altă parte contextul şi modalitatea în care fapta a fost comisă şi circumstanţele personale ale inculpatei.

Sub un. prim aspect, instanţa a reţinut că inculpata a comis o infracţiune gravă, îndreptată împotriva unei valori sociale fundamentale, dar care nu şi-a produs rezultatul din motive independente de voinţa acesteia.

Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere că din declaraţiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că partea vătămată obişnuia să o bată pe inculpată, în unele cazuri fiind necesară intervenţia organelor de poliţie pentru aplanarea conflictelor. De asemenea, martorii audiaţi au arătat că în ultima perioadă de timp între părţi au existat numeroase scandaluri, cauzate în principal de faptul că inculpata consuma alcool în exces şi chiar în ziua incidentului părţile au avut un conflict, inculpata aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. în acest context, instanţa a avut în vedere că actul de agresiune exercitat de inculpată asupra soţului ei a fost determinat, cel puţin în parte, de starea de tensiune existentă între aceştia, iar caracterul spontan al atacului este subliniat atât de instrumentul vulnerant ad-hoc folosit, cât şi de faptul că aceasta a aplicat o singură lovitură, împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatei. De asemenea, instanţa a avut în vedere că inculpata este în vârstă de.59 de ani şi că a avut anterior o conduită relativ corespunzătoare, nefiind cunoscută cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a manifestat regret faţă de comiterea acesteia.

Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpată, precum şi caracterul extrem de violent în mod spontan al actului de agresiune exercitat, instanţa a apreciat că scopul preventiv al pedepsei aplicate nu ar putea fi realizat decât prin executarea acesteia în regim privativ de libertate, existând şi premisele realizării funcţiei de reeducare prevăzută de art. 52 C. pen. De asemenea, instanţa a reţinut că starea de tensiune şi numeroasele conflicte dintre inculpată şi partea vătămată, dar şi faptul că potrivit raportului de expertiză medico-legală depus la dosar inculpata prezintă dependenţă alcoolică, fiind necesară luarea unor măsuri cu caracter medicalriar nu a unor măsuri de siguranţă), conduc la concluzia că reintegrarea acesteia în familie, prin individualizarea modului de executare a pedepsei într-un regim care să nu presupună privarea de libertate prezintă riscul plauzibil ca incidente de tipul celui care formează obiectul prezentei cauze să se repete cu consecinţe mai grave.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., având în vedere pedeapsa aplicată inculpatei, dar şi faptul că temeiurile care au determinat iniţial privarea de libertate a acesteia sunt în continuare actuale, instanţa a menţinut măsura arestării preventive a acesteia, iar în baza art. 88 C. pen., a dispus scăderea din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 04 septembrie 2012 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanţa a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, prelevarea de probe biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic al acesteia in S.N.D.G.J.

De asemenea, instanţa a luat act că partea vătămată M.Ş. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanţa a obligat inculpata la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare a sumei de.1040,14 lei, reprezentând contravaloare serviciilor medicale acordate părţii vătămate, precum şi a dobânzii legale aferente acestei sume, în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea efectivă(fila 25).

În temeiul art. 118 lit. b) şi c). Pen., instanţa a dispus confiscarea de la inculpată a bunului folosit la săvârşirea infracţiunii, respectiv un cuţit în lungime totală de 21 cm şi lama de 11 cm, corp delict înregistrat Ia poziţia nr. 49/2012 din registrul corpurilor delicte al instanţei.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a obligat inculpata la plata către stat a sumei de 1000 Iei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata M.S. solicitând, admiterea acestuia şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea pedepsei aplicate.

Prezent la judecarea apelului partea vătămată M.Ş. a arătat că este de acord cu admiterea acestuia şi că se consideră exclusiv vinovat de producerea acestui incident, care a fost consecinţa unui comportament agresiv pe care l-a avut ani de zile faţă de soţia sa.

Prin Decizia penală nr. 23/ A din 31 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpata M.S., domiciliată în Borşa, judeţul Maramureş, fără antecedente penale, împotriva sentinţei penale nr. 649 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Maramureş pe care o desfiinţează doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei.

Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite în baza art. 861C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei M.S. şi încredinţează supravegherea acesteia Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş pe durata termenului de încercare de 6 ani prev. de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se. prezinte la datele fixate conform programului stabilit la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuinţă sau reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile,.precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă S-a atras atenpa inculpatei asupra prevederilor art. 864 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare nr. 32/ U din 05 septembrie 2012 al Tribunalului Maramureş.

În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive din data de 04 septembrie 2012 la zi şl au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, analizând apelul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a dispoziţiilor legale în materie şi a motivelor invocate, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, din care a reieşit fără îndoială vinovăţia inculpatei în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

Instanţa de apel nu a reiterat starea de fapt pe larg expusă în hotărârea atacată, însuşindu-şi în totalitate raţionamentele primei instanţe care au condus la condamnarea inculpatei, inculpată care dealtfel şi-a recunoscut vinovăţia.

De asemenea, în acord cu cele reţinute şi de instanţa de fond, instanţa de apel a apreciat din aceleaşi motive că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., şi nu cea de lovire, prev de art, 180 alin. 22 C. pen.

Astfel, este cert că la aprecierea existenţei tentativei la infracţiunea de omor este necesară lămurirea poziţiei subiective avută de făptuitor la momentul săvârşirii faptei, dacă acesta a prevăzut rezultatul acţiunii sale, respectiv decesul victimei şi a urmărit producerea lui sau doar a acceptat posibilitatea ca acesta să se producă. în concret, este necesar ca în baza probelor administrate să se stabilească dacă făptuitorul a acţionat cu intenţie, directă sau indirectă, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi b) C. pen., oricare dintre acestea fiind susceptibile de a realiza sub aspectul laturii subiective conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor.

În cauza de faţă, din probele administrate a rezultat că agresiunea a fost săvârşită pe fondul unor conflicte anterioare dintre părţi, inculpata a lovit-o pe partea vătămată din spate, în poziţie de ortosfatism, victima fiind lipsită de posibilitatea de a se apăra în faţa atacului. De asemenea, inculpata a lovit partea vătămată cu un cuţit în lungime totala de 22 cm şi cu lama în lungime de 11 cm, instrument apt de a cauza decesul iar din actele medico - legale depuse la dosar a rezultat că aceasta a aplicat o singură lovitură, cu intensitate, în partea toracică stângă, provocând o plagă înjunghiată penetrantă care din cauza faptului că nu a intersectat nici un organ vital nu a pus în primejdie viaţa victimei.

Este limpede în aceste condiţii că aceasta a acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând posibilitatea de a provoca decesul victimei şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. împrejurarea că din motive independente de voinţa făptuitorului, cum este şi cazul de faţă, decesul victimei nu se produce, fie din cauza faptului că nu a fost lezat nici un organ vital, fie a intervenţiei medicale, nu are nici o influenţă asupra formei de vinovăţie cu care infracţiunea a fost săvârşită, legea penală sancţionând punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea prin incriminarea tentativei.

Procedând însă la individualizarea judiciară a pedepsei, după reţinerea circumstanţelor atenuante şi dozarea pedepsei, instanţa de fond a apreciat că reeducarea inculpatei nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a acesteia, în regim de detenţie.

Sub acest aspect, instanţa de apel a avut o altă opinie, ţinând seama de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. cât şi de circumstanţele concrete ale cauzei.

Astfel, inculpata este în vârstă de 60 de ani, starea sa de sănătate nu este foarte bună, nu are antecedente penale iar fapta s-a produs pe fondul existenţei unei situaţii extrem de tensionate între soţi, situaţie care dura de ani de zile.

Din declaraţiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că partea vătămată obişnuia în mod frecvent să o bată pe inculpată, în unele cazuri fiind necesară intervenţia organelor de poliţie pentru aplanarea conflictelor. De asemenea, martorii audiaţi au arătat că în ultima perioadă de timp.între părţi au existat, numeroase scandaluri, cauzate în principal de faptul că atât inculpata cât şi partea vătămată consumau alcool în exces şi chiar în. ziua incidentului părţile au avut un conflict, inculpata aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. în acest context, este evident că actul de agresiune exercitat de inculpată asupra soţului ei a fost unul izolat şi a fost determinat de starea de tensiune existentă între aceştia, Caracterul spontan al atacului este subliniat atât de instrumentul vulnerant ad-hoc folosit, cât şi de faptul că aceasta a aplicat o singură lovitură. De altfel şi partea vătămată prezentă în sală a solicitat în mod expres aplicarea unei alte pedepse decât cu detenţie, apreciind că-este singurul vinovat de situaţia creată şi recunoscând că au fost situaţii în care i-a spart victimei capul sau a alungat-o din casă în frig, bătând-o cu o mătură. Dovadă în acest sens stau şi procesele-verbale de la dosarul cauzei (filele 52-57 n.u.p.).

În acest context, având în vedere şi regretul sincer manifestat de către inculpată, ţinând cont de perioada deja petrecută în arest, de împrejurarea că lovitura aplicată nu a fost extrem de puternică, viaţa victimei nefiind pusă în primejdie, instanţa de apel a apreciat că reeducarea inculpatei a început deja, aceasta realizând pe deplin posibilele consecinţe ale reiterării acestui comportament (la fel cum se pare că a înţeles şi partea vătămată) iar pentru realizarea scopului educativ al pedepsei este suficientă suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. în plus, măsurile de supraveghere cărora va trebui să se supună inculpata sunt de natură să o facă pe aceasta să conştientizeze conduita care va trebui să o adopte în viitor.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând, potrivit motiveleor de recurs depuse la dosar şi susţinerilor orale ale reprezentantului Ministerului Public cu ocazia dezbaterilor, admiterea recursului, casarea deciziei atacate si menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată se constată că acesta a fost just şi corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, atât gradul de pericol generic, cât şi cel concret, dar şi persoanajnculpatei, aflată Ia prima abatere de natură penală.

Înalta Curte constată că în cauză, în. mod corect, ambele instanţe au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei,, faţă de circumstanţele personale ale acesteia, faţă de faptul că este în vârstă de 60 de ani, starea.sa.de sănătate nu este foarte bună, nu are antecedente penale iar fapta s-a produs pe fondul existenţei unei situaţii extrem de tensionate între soţi, situaţie care dura de ani de zile, de împrejurarea că lovitura aplicată nu a fost. extrem de puternică, viaţa victimei nefiind pusă în primejdie, că inculpata nu a avut antecedente penale, că .a avut o atitudine sinceră şi de regret a comiterii faptei, raportat şi la perioada detenţiei preventive, care a fost de natură a o.face să conştientizeze gravitatea faptei comise, astfel încât nu se impune înlăturarea acestora.

Înalta Curte apreciază că au. fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa aplicată a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea cuantumului acesteia.

Cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că scopul acesteia poate fi atins şi fără privare de libertate, însă prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, aşa cum, în mod corect, s-a apreciat şi de către instanţa de apel, întrucât inculpata trebuie să conştientizeze, pe durata termenului de încercare, necesitatea de a respecta strict condiţiile impuse de instanţă, iar prin acestea să se obţină o reeducare concretă şi. viabilă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut faptul că din declaraţiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că partea vătămată obişnuia în mod frecvent să o bată pe inculpată, în unele cazuri fiind necesară intervenţia organelor de poliţie pentru aplanarea conflictelor. De asemenea, martorii audiaţi au arătat că în ultima perioadă de timp între părţi au existat numeroase scandaluri, cauzate în principal de faptul că atât inculpata cât şi partea vătămată consumau alcool în exces şi chiar în ziua incidentului părţile au avut un conflict, inculpata aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, context în care, este evident că actul de agresiune exercitat de inculpată asupra soţului ei a fost unul izolat şi a fost determinat de starea de tensiune existentă. între aceştia în consecinţă, criticile formulate de parchet, analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., nu pot fi primite.

Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondat.e motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de parchet.

Totodată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 23/ A din 31 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpata M.S.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1949/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1961/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1959/2013. Penal