ICCJ. Decizia nr. 2061/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2061/2013

Dosar nr. 6952/108/2012

Şedinţa publică din 12 iunie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 491 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6952/108/2012, în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza II rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R.M., la:

- 7 (şapte) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 9 rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 196/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de racolare, determinare şi folosire a unui minor în acte cu caracter obscen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 329 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 320¹ alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism în formă continuată.

S-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului R.M. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care urmează să o execute tară aplicarea vreunui spor şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.M. prin sentinţa penală nr. 63 din 11 septembrie 207 a Judecătoriei Lipova definitivă prin decizia penală nr. 290 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara şi s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta rezultând de executat pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.M. şi s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2012 până la zi.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul R.M. suma de 459.264,42 RON.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa procurorului din 5 septembrie 2012 în Dosarul nr. 46 D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad şi instituită prin procesul verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară din 5 septembrie 2012, asupra imobilului situat în Arad, str. P., jud. Arad, însC.R. în CF nr. F1. Arad, aparţinând ca bun comun inculpatului R.M. şi soţiei R.I.M., în valoare totală de 87.570 euro; asupra autoturismului marca M.B. cu nr. de înmatriculare AA., an de fabricaţie 2006, aparţinând inculpatului R.M., în valoare de 20.000 euro şi asupra sumei de 360 lire sterline identificată asupra acestuia şi depusă la Banca C. - Sucursala Judeţeană Arad la data de 1 august 2012, la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, pe numele inculpatului R.M.

Prin aceeaşi hotărâre au fost condamnaţi inculpaţii G.A. şi R.M.A.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad nr. 46 D/P/2012 au fost trimişi în judecată inculpaţii R.M. şi G.A. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, art. 9 rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 196/2003 şi art. 329 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi inculpata R.M.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 328 C. pen.

Cu privire la situaţia de fapt s-a reţinut că în perioada 2011-2012, în mun. Arad, prin înşelăciune, violenţe, ameninţări, ori alte forme de constrângere, inculpaţii R.M. şi G.A. au recrutat-o pe victima „R.A. (minoră în vârstă de 17 ani), pe care ulterior au exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe plan intern (mun. Arad), activitate ce a avut drept scop obţinerea de importante sume de bani, realizate de către victimă prin întreţinerea de relaţii sexuale cu diverşi clienţi, furnizaţi de către inculpat şi învinuit.

De asemenea, în perioada decembrie 2011 - ianuarie 2012 inculpaţii R.M. şi G.A. au racolat-o, au determinat-o şi au folosit-o pe numita „R.A." (minoră în vârstă de 17 ani) în acte cu caracter obscen.

Totodată, s-a reţinut că în perioada 2007-2012, inculpatul R.M. a îndemnat-o pe numita R.I.M. (fostă N.) să practice prostituţia în străinătate (Grecia, Italia, Germania şi Elveţia), iar consecutiv, a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numita, în sumă totală de 99.500 euro.

În cursul lunii august 2010, inculpatul R.M. le-a recrutat pe numitele M.L.R. şi M.A.D., din Arad, le-a transportat din România în Germania, iar ulterior în Elveţia, la Zurich, unde le-a îndemnat şi le-a înlesnit să practice prostituţia în clubul „G.", iar consecutiv, a tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numitele.

În perioada 2011-2012, inculpaţii R.M. şi G.A. au recrutat-o pe numita R.M.A., au îndemnat-o şi au înlesnit practicarea prostituţiei de către aceasta în Elveţia, România (mun. Arad) şi Anglia (Londra), iar consecutiv, au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

Tot astfel şi în mod corelativ, în perioada 2011-2012, în Elveţia, în România (mun. Arad) şi Anglia (Londra), numita R.M.A. şi-a procurat principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, obţinând foloase materiale, din care o parte au revenit inculpaţilor R.M. şi G.A.

În perioada 2011-2012, inculpaţii R.M. şi G.A. zis T., au îndemnat-o pe L.A.C. să practice prostituţia în România (mun. Arad), precum şi în Ungaria - Gyula, iar consecutiv, au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numita.

În cursul lunii ianuarie 2012, inculpatul R.M. a recrutat-o pe numita V.M., iar ulterior, împreună cu inculpatul G.A., a îndemnat-o pe numita V.M. să practice prostituţia în România, la clubul SC L.N. SRL din Arad, iar consecutiv, au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numita.

În perioada decembrie 2011 - ianuarie 2012, inculpaţii R.M. şi G.A. au îndemnat-o pe martora „C.G." să practice prostituţia în România, la clubul SC L.N. SRL din Arad, iar consecutiv, au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numita.

În perioada 2011-2012, inculpatul R.M. a îndemnat-o pe martora „L.E." şi i-a înlesnit acesteia să practice prostituţia în România-Arad.

În faza de urmărire penală inculpatul R.M. s-a prevalat de dreptul la tăcere şi nu a dorit să dea declaraţii. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, acest inculpat a arătat că recunoaşte învinuirile ce i se aduc.

În cursul urmăririi penale inculpaţii G.A. şi R.M.A. nu au recunoscut comiterea faptelor. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpata R.M.A. a recunoscut fapta comisă.

Cu ocazia ascultării în faţa instanţei inculpaţii R.M., G.A. şi R.M.A. au declarat în temeiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. că recunosc comiterea faptelor reţinute în actul de sesizare şi au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi le însuşesc.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat şi anume - rechizitoriu nr. 1D/P/2012 din data de 11 aprilie 2012; anunţuri angajări; certificat de înregistrare şi act constitutiv, documente de funcţionare ale SC L.N. SRL; proces-verbal de ridicare; contracte individuale de muncă, fişa postului, foi colective de prezenţă; proces-verbal privind tabelul cu persoanele angajate la SC L.N. SRL; planşe fotografice dansatoare SC L.N. SRL; declaraţii martor sub altă identitate „R.A."; proces verbal de constituire a planşei fotografice; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 09 decembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr. 1 din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; declaraţie martor sub altă identitate „K.I."; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 03 februarie 2012 a Tribunalului Arad; situaţie cazări hotel P. Arad luna ianuarie 2012 ; declaraţii martor L.V.; declaraţii martor F.Ş.; declaraţii martor C.L.M.; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; declaraţie martor sub altă identitate „R.L. zisă S."; declaraţie martor sub altă identitate „C.A." ;proces vrebal de căutare; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; declaraţie martor sub altă identitate „R.L. zisă T."; proces-verbal de supraveghere operativă; planşe foto privind supravegherea operativă; formular de transfer sume de bani; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 09 decembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; declaraţii martor R.M.V.; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 03 februarie 2012 a Tribunalului Arad; declaraţii martor D.M.; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; declaraţii martor T.D.; declaraţie martor sub altă identitate „S.O." declaraţii martor V.M.; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; extrase act de căsătorie a numitului „C." şi certificat de naştere; verificări la Banca R. şi Banca R.A. Arad privind pe numitul „C."; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; proces verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 03 februarie 2012 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 03 februarie 2012 a Tribunalului Arad; declaraţii martor B.I.; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; declaraţii martor N.L.; declaraţii martor B.T.; proces-verbal de verificare a sumelor de bani; buletine de schimb valutar, extrase de cont, ordine de plată bănci şi expediţii W.U.; declaraţii martor R.I.M.; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 03 februarie 2012 a Tribunalului Arad; adrese de verificare W.U.; tranzacţii W.U.; declaraţie martor sub altă identitate „S.M."; declaraţii martor D.N.; declaraţii martor P.F.; declaraţii martor O.P.; declaraţii martor D.P.; declaraţie martor sub altă identitate „L.E."; declaraţii martor P.V.A.; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; proces-verbal de depistare proces-verbal de predare-primire; proces-verbal de citire a agendei telefonice; proces verbal de predare bunuri; adresă predare sumă de bani Banca C. şi ordin de încasare; declaraţii inculpata R.M.A.; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 09 decembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 03 februarie 2012 a Tribunalului Arad; adrese de verificare W.U.; tranzacţii W.U.; verificări bunuri; proces-verbal de citire a agendei telefonice; proces-verbal de predare; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 09 decembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; proces verbal de redare integrală în formă sC.R.ă, a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 03 februarie 2012 a Tribunalului Arad; proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare; proces-verbal de depistare; proces-verbal de predare-primire; adresă predare sumă de bani Banca C. şi ordin de încasare; verificări bunuri; dovadă depunere auto; proces-verbal de citire a agendei telefonice; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 09 decembrie 2011 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală informă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 06 ianuarie 2012 a Tribunalului Arad; proces-verbal de redare integrală în formă sC.R.ă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei din 03 februarie 2012 a Tribunalului Arad; adresă Primăria Mun. Arad bunuri + răspuns; verificări bunuri mobile; ordonanţă de luare a unor măsuri asigurătorii; proces-verbal de sechestru şi inscripţie ipotecară; declaraţiile inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut că, în cursul lunii decembrie 2011, inculpatul R.M. a înfiinţat clubul de noapte „L.N.", el fiind trecut în registre ca şi director de societate comercială, iar administrator trecându-l pe inculpatul G.A. aşa cum reiese din procesul verbal întocmit la data de 26 iulie 2012 cu persoanele angajate la SC L.N. SRL Arad, având sediul social în mun. Arad, str. P., date furnizate de către ITM Arad, după cum urmează: R.L. zisă „S." - ospătar; C.G. - ospătar; R.M.A. - dansator; R.L. zisă „T." - dansator; V.M. - dansator; C.A. - ospătar; D.C.D. -agent pază; I.L. -dansator; L.A. - dansator; M.M. - dansator; B.E.M. - dansator; N.L. -dansator.

Conform actului constitutiv al societăţii şi a certificatului de înregistrare la O.R.C. Arad, deşi clubul de noapte al inculpatului a avut drept obiect principal de activitate „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor alcoolice", în subsidiar, activitatea desfăşurată în club a fost de prezentare a programelor erotice, de striptease, inculpaţii R.M. şi G.A. omiţând cu bună-ştiinţă să activeze şi codul CAEN 9001 - „Activităţi de interpretare artistică (spectacole)". Instanţa a arătat că nu trebuie omis faptul că potrivit art. 6 din Legea nr. 196/2003, astfel cum a fost promulgată (actualmente nu mai prezintă importanţă sub aspectul reglementării legale, art. 6 din lege fiind abrogat prin Legea nr. 496/2004), activităţile desfăşurate de persoanele care deţin sau administrează localuri în care se prezintă programe de striptease sau erotice trebuiau să fie autorizate de către o comisie din cadrul Ministerului Culturii, situaţie în care activitatea desfăşurată de inculpat şi învinuit apărea neautorizată, circumscriindu-se în dispoziţiile incriminatorii din art. 281 C. pen.

După deschiderea clubului, prin manipulare, inculpatul R.M. şi G.A. au trecut la atragerea victimelor spre a fi exploatate în vederea obţinerii de venituri ilicite la cote ridicate.

În acest sens, s-a înfiinţat site-ul XX., aici fiind desC.R. cu sens explicit sexual, programul clubului, datele de contact, iar activitatea era prezentată într-o manieră cât mai atrăgătoare atât pentru clienţi cât şi pentru persoanele care doreau să se angajeze, precum şi fotografii în care apar dezbrăcate, în poziţii provocatoare, inculpata R.M.A. şi martora L.A.C. Societatea L.N. a avut chiar şi un regulament intern care trebuia respectat de angajaţi şi au fost întocmite fişe ale posturilor. Spre exemplu, în fişele postului de „dansatoare" inculpatei R.M.A. şi numitei L.A.C., este trecut ca principale obiective de performanţă şi responsabilităţi, între altele: să ofere servicii de cea mai bună calitate, să studieze spectacole de dans şi balet, să participe la repetiţii şi spectacole de dans, să aibă o ţinută vestimentară adecvată programului de dans.

S-a reţinut că, pentru ca activitatea acestui club să „meargă bine" energia şi resursele financiare ale inculpatului R.M. au fost orientate spre găsirea unor fete (chiar minore) care doreau să lucreze în acest club, iar sub paravanul unor meserii ca ospătară sau dansatoare, urmau să practice prostituţia. Astfel, inculpaţii R.M. şi G.A. au făcut deplasări în ţară, la Craiova, Braşov, Rm.Vîlcea, Bucureşti, etc. pentru a aduce fete care să lucreze în clubul de noapte, inculpatul lăsând anunţuri în presă cu telefonul de contact şi fiind pus în legătură cu alţi patroni de cluburi sau agenţii plasatoare.

S-a arătat că elocvente în acest sens sunt site-urile XX2. sau XX3. cu următorul conţinut: „N. Arad - angajez dansatoare în club de noapte nou în Arad, ofer cazare, salariu atractiv plus procente, rog şi ofer seriozitate"; "N.L. Arad angajează: dansatoare, animatoare, hostesse şi ospatare. Asiguram cazare şi transport. Salariu atractiv + procent din consumaţie. Oraş Arad, judeţ Arad. Informaţii suplimentare la telefon T1." precum şi discuţiile telefonice din data de 23 noiembrie 2011 orele 18:57 dintre inculpatul R.M. şi numitul R.C.L.; discuţiile telefonice din data de 24 noiembrie 2011 orele 01:06 dintre inculpatul R.M. şi numitul D.D.; discuţiile telefonice din data de 08 decembrie 2011 ora 17:08:39 dintre inculpatul R.M. şi o persoană de sex feminin care dorea să se angajeze la clubul de noapte al inculpatului, acesta dându-i detalii şi oferindu-se chiar să o ajute să ajungă cât mai repede în Arad; discuţia telefonică din data de 24 noiembrie 2011 orele 18:48 dintre inculpatul R.M. şi numitul B.I. zis Ş.

Activitatea clandestină şi obscură care s-a desfăşurat în clubul de noapte L.N. reiese şi din convorbirea telefonică purtată în data de 30 ianuarie 2012 ora 21:37 între inculpaţii R.M. şi R.M.A.

Este cunoscut de asemenea faptul că între inculpaţii R.M. şi G.A. şi alţi patroni de cluburi de noapte din Arad existau relaţii sociale amicale, colaborând cu repere clare asupra unei convieţuiri comune în zonele de interes, deschiderea clubului de către inculpat fiind tolerată de către aceştia dintr-o veche amiciţie.

În luna decembrie 2011 victima R.A. a aflat de la o cunoştinţă pe nume „C.G." că recent s-a deschis un club de noapte pe strada V. din Arad unde se angajau dansatoare. La acel moment ea avea un prieten din municipiul Oradea pe nume A. care a sfătuit-o să meargă la acel club să se angajeze şi chiar el a condus-o la acel club. A. cunoştea de la G. că la acel club se angajează dansatoare şi l-a sunat pe numitul R.M., proprietarul acelui club de noapte denumit L.N. stabilind o întâlnire cu acesta la club. Ajunsă la acel club, a luat legătura cu inculpatul R.M., acesta spunându-i că are nevoie de cât mai multe dansatoare care să danseze în clubul lui şi îi va plăti pentru fiecare noapte suma de 40 RON pentru ca ea să danseze în clubul lui. Auzind de la inculpatul R. că este vorba doar de dans victima a fost de acord cu acesta. Victima a precizat că inculpatul R. a ştiut de la început faptul că ea este minoră, el fiind de acord ca ea să danseze în aceste condiţii, nu a angajat-o legal, iar ea nu a semnat nici un contract de muncă sau alt tip de angajament cu acesta.

Victima R.A. a început lucrul la acel club unde atunci mai dansau următoarele fete: C.G., R.L. zisă „S.", R.L. zisă „T." şi R.M.A., era ca un fel de prietenă a lui R., dar acesta o obliga să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi ai clubului contra unor sume de bani care ajungeau la el.

De administrarea acelui club de noapte se ocupau în permanenţă inculpaţii R.M. şi G.A. zis „T.". Încă din a doua seară de lucru, inculpaţii R. şi T., în incinta clubului, le-au prelucrat la toate fetele un fel de instructaj cu sarcinile pe care le aveau. În acest sens inculpaţii le-au spus că aveau obligaţia de a dansa la bară, iar în timpul dansului să îşi dea jos sutienul, de a face consumaţie cât mai multă stând cu clientul la masă, să se lase pipăite pe tot corpul de către clienţi, iar dacă clientul doreşte să întreţină relaţii sexuale cu ele, erau obligate să le satisfacă dorinţa contra unor sume de bani. Au fost instruite de către inculpatul R. să le spună clienţilor încă de la început că dacă doresc să întreţină relaţii sexuale cu oricare dintre fetele care dansau în acel club este posibil doar dacă cumpără o şampanie care costă suma de 800 RON, după care va trebui să ia legătura cu el sau cu „T." pentru a se înţelege şi pentru a le plăti o sumă de bani pentru a putea pleca cu fata din club în scopul de a întreţine relaţii sexuale cu ea.

Victima a precizat că inculpaţii R. şi T. consumau în incinta clubului băuturi alcoolice şi se drogau cu cocaină în toaleta clubului unde îşi tăceau liniute cu cartea de identitate.

Comportamentul celor doi inculpaţi faţă de fetele care dansau în acel club era unul foarte agresiv, erau jignite şi ameninţate în permanenţă cu bătaia dacă nu ascultau şi nu ne supuneau la ceea ce spuneau ei.

Intr-o seară, la club au venit doi prieteni de-ai inculpatului R. care au consumat băuturi alcoolice şi droguri împreună cu acesta până când au ajuns într-o stare avansată şi au devenit agresivi. Inculpatul R. a chemat-o la el pe victima R.A. şi i-a spus pe un ton autoritar că va trebui să meargă cu cei doi prieteni ai lui să întreţină relaţii sexuale contra cost cu ei.

Victima i-a spus inculpatului R. că nu este de acord deoarece ea nu a făcut aşa ceva niciodată, adică nu s-a culcat niciodată cu doi bărbaţi în acelaşi timp şi nici nu a întreţinut relaţii sexuale contra unor sume de bani. Inculpatul R. i-a spus că este obligată să facă acest lucru, iar dacă nu este de acord să întreţină doar ea relaţii sexuale cu ambii clienţi, el Ie va da acestora încă o fată, fără ai da altă alternativă în sensul că poate refuza să întreţină relaţii sexuale cu cei doi, obligând-o la aceasta.

În acel moment inculpatul R. a chemat-o pe S. (martora R.L. zisă S. - audiată în condiţiile art. 861 C. proc. pen.) şi i-a spus că împreună, cele două, vor trebui să întreţină relaţii sexuale contra cost cu cei doi clienţi. Victima R.A. de frica inculpatului R. şi ai celor doi prieteni ai săi a fost nevoită împreună cu martora R.L. - „S." să meargă la hotelul P. din municipiul Arad unde sub supravegherea directă a acestui inculpat au fost obligate să întreţină relaţii sexuale cu cei doi clienţi, respectiv C.L.M. şi F.Ş. Au fost luate două camere la acest hotel în care au fost cazaţi AR. cu un client, iar S. cu celălalt client. în timp ce ele întreţineau relaţii sexuale cu clienţii, inculpatul R. intra când într-o cameră când în cealaltă pentru a le supraveghea să nu comenteze ceva clienţilor. După ce victima R.A. a întreţinut relaţii sexuale cu clientul, în cameră a intrat clientul care a întreţinut relaţii sexuale cu S. şi i-a spus că el doreşte să întreţină relaţii sexuale şi cu ea, iar la refuzul acesteia, clientul s-a năpustit asupra ei şi a început să tragă de ea dorind să o ducă în camera lui unde să întreţină relaţii sexuale, toate acestea întâmplându-se în prezenţa inculpatului R. şi a martorei. Inculpatul R. râdea de ea şi îi spunea să se ducă cu acel client, iar victima a scăpat din mâinile acelui client cu ajutorul martorei care a sărit în apărarea ei. Deoarece fetele erau singure cu cei doi clienţi şi inculpatul R. în cameră, datorită stării de frică pe care o aveau, au vorbit cu aceştia foarte frumos, încercând să se înţeleagă cu ei ca să nu le facă rău. Victima era îmbrăcată doar în sutien şi chiloţi şi a început să se îmbrace încet pentru ca inculpatul R. şi clienţii să nu-şi dea seama ce face. După ce a reuşit, a ieşit afară împreună cu martora şi au plecat. În acel moment inculpatul R. şi cei doi clienţi erau drogaţi, victima văzându-i pe aceştia anterior când s-au dus la baie cu cartea de identitate să consume droguri.

În seara următoare victima a fost contactată telefonic de către inculpatul R. care i-a spus să se prezinte la club la lucru. De frică, ea fiind singură, fără vreun sprijin, s-a prezentat la club, deoarece nu avea curaj sau putere să se opună acestuia. A continuat să lucreze în club încă aproximativ o săptămână de zile, fiindu-i frică de inculpatul R. şi de anturajul lui, mai ales după ce i-a făcut şi după ce a văzut cum se drogau aceştia. Victima R.A. a precizat că din anturajul inculpatului R. făceau parte mulţi bărbaţi foarte bine făcuţi, masivi, tunşi zero, purtau lanţuri masive de aur, tatuaţi, astfel încât îi era frică de aceştia şi nu avea curaj nici măcar să-i spună acestuia că nu mai vrea să danseze în bar la el.

Ulterior, la circa o săptămână de zile, victima nu a mai putut suporta situaţia şi tensiunea în care se afla, astfel încât a hotărât cu toate riscurile să-i spună inculpatului R. că nu mai vrea să lucreze la el şi că vrea să plece. În acel moment inculpatul R. nu i-a zis nimic, dar ulterior a primit ameninţări din partea acestuia, transmise prin intermediul numitei C.G., în sensul în care când o va prinde acesta o va bate drept pedeapsă că a plecat de la el.

Inculpatul R. a ameninţat şi alte fete care au plecat de la el, printre care pe C.A. şi C.G.

La acel club veneau frecvent mai mulţi prieteni de ai inculpatului R. dintre care „Ş.", care are un striptease denumit A.F. în municipiul Arad, cu care R. făcea schimb de fete între ei, între cele două cluburi.

Cu ocazia reaudierii, victima R.A., fiind la data de 20 septembrie 2012, în completare, a arătat că a lucrat în clubul lui R.M., ca şi dansatoare, fără contract de muncă, o perioadă de circa 3 săptămâni, în intervalul decembrie 2011 - ianuarie 2012.

Totodată, a arătat faptul că atât ea cât şi celelalte fete care dansau la bară, aveau fiecare câte o melodie pe care dansau, iar mişcările din timpul dansului erau cât mai senzuale, incitante şi provocatoare pentru clienţi, cu mişcări lascive şi poziţii care imitau anumite acte sexuale. I s-a cerut de către inculpaţii R. şi T. ulterior, atât ei, cât şi celorlalte fete, să danseze la bară şi înspre finalul dansului să îşi dea jos sutienul şi chiloţii, victima refuzând sa-şi dea jos chiloţii şi a ajuns doar să-şi arăte sânii clienţilor. Aceste acte le făceau doar în cazul în care erau clienţi în bar. Dintre celelalte fete care au dansat, doar „R.L. zisă T." a dansat goală (fără sutien şi chiloţi), iar celelalte fete au dansat arătându-şi clienţilor doar sânii.

În luna ianuarie 2012, martora C.A. era în căutarea unui loc de muncă, ocazie cu care a găsit într-un ziar local din Arad un anunţ în care se oferea spre angajare un post de barman - ospătar la un club de noapte din Arad, sens în care a stabilit o întâlnire cu persoana care a răspuns la apelul telefonic. Martora s-a întâlnit cu inculpatul G.A. de la care a aflat că trebuia să ia comanda de la clienţi, să le servească consumaţia iar suma urma să fie încasată de către acesta, urmând să fie plătită cu 40 RON pe zi. În prima seară martora a stat câteva ore de probă. În seara următoare a fost chemată de inculpatul R.M. care a întrebat printre altele dacă doreşte să se mute într-un apartament închiriat de către el, unde va trebui să plătească doar cheltuielile fără chirie, propunere cu care a fost de acord. Martora a lucrat în acel bar o săptămână şi jumătate, perioadă în care a fost cuprinsă de un sentiment de teamă, vis a vis de persoanele care frecventau localul şi de manifestările acestora. În acel bar dansau mai multe fete, care erau obligate de către inculpatul R. să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi contra unor sume de bani.

Începând cu a treia seară martora s-a mutat la un apartament închiriat de către inculpatul R. în zona L. din municipiul Arad. Dimineaţa a fost sunată de către acesta, care i-a spus să stea liniştită că în apartamentul în care era ea vor veni să doarmă încă doi băieţi. Ea s-a speriat şi i-a spus inculpatului R. că se duce acasă la mama ei să doarmă, aspect pe care l-a şi făcut.

În următoarea noapte de lucru, inculpatul R. i-a reţinut cartea de identitate pe motiv că ar trebui să facă ceva copii după aceasta pentru angajare (arată că inculpatul R. nu a angajat-o niciodată, ea nesemnând vreun contract de muncă). Scopul real al inculpatului R. a fost însă acela de a nu fugi de la el. Inculpatul G.A. „T." se dădea drept prietenul ei, îi dădea tot timpul sfaturi ce să facă şi cum să facă, însă scopul real al acestuia a fost acela de a o cunoaşte cât mai bine, de a-i cunoaşte gândurile şi părerile despre ce se întâmpla în acel club. Martora a avut încredere în acest inculpat şi i-a spus acestuia încă din a doua zi de muncă că vrea să plece din club deoarece s-a speriat de ce a văzut că se întâmpla acolo. Inculpatul R. i-a reţinut cartea de identitate şi cheile de la apartamentul unde ea avea lucrurile şi hainele pentru a nu putea fugi de la el.

Încă de la prima discuţie purtată cu inculpatul R. acesta i-a cerut să-şi pună unghii cu gel, iar în următoarele zile a obligat-o să poarte boxeri cât mai intimi şi maieu pe corp foarte decoltat, cu sânii la vedere. Datorită sentimentului de frică care pusese stăpânire pe ea a făcut tot ce i-a impus acest inculpat.

La câteva zile de la începerea lucrului în clubul inculpatului R., acesta a chemat-o în biroul lui într-o noapte. Acolo se mai afla încă un bărbat. Inculpatul R. i-a spus că acelui bărbat îi place de ea şi i-a spus să plece cu el pentru a întreţine relaţii sexuale contra unei sume de bani. Martora i-a spus inculpatului R. că nu este de acord să facă aşa ceva deoarece de la început îi spusese că nu doreşte să întreţină relaţii sexuale cu clienţii. Clientul i-a spus că nu este obligată să meargă cu el, ea a ieşit din birou, iar inculpatul R. a ieşit după ea şi i-a reproşat faptul că a refuzat să meargă cu acel client, facând-o proastă.

Martora a precizat faptul că toate fetele care lucrau în acel club erau terorizate psihic de inculpatul R. şi le era foarte frică de el şi de prietenii lui. În aceste condiţii, dacă inculpatul R. le spunea să meargă cu clienţii şi să întreţină relaţii sexuale cu ei contra unor sume de bani, nici una dintre fete nu ar fi avut curajul să refuze acest aspect sau să se opună în vreun fel.

Martora şi-a propus încă din a doua zi să scape de la cei doi inculpaţi, dar nu a reuşit timp de o săptămână şi jumătate datorită faptului că inculpatul R. i-a reţinut când cartea de identitate, când cheile de la apartament unde ea avea toate lucrurile şi hainele.

Văzând că inculpatul R. nu îi înapoiază cartea de identitate i-a spus că are nevoie de ea doar pentru o oră sau două, deoarece ea şi părinţii ei locuiesc într-o locuinţă socială şi avea nevoie de aceasta pentru a întocmi nişte documente. Foarte greu a primit cartea de identitate şi dimineaţa a primit şi cheile de la apartamentul în care era cazată, moment de care a profitat, şi-a adunat toate hainele şi a fugit la mama ei.

În jurul orelor 12:00 a fost sunată de către inculpatul R. care a început să o ameninţe pe ea şi familia ei (zdreanţă, curvă etc.) şi i-a cerut să se întoarcă înapoi la el. Cei doi inculpaţi au ameninţat-o la telefon cu bătaia şi moartea atât pe ea cât şi familia ei dacă refuză să se întoarcă la ei.

Martora a arătat că are cunoştinţă despre faptul că foarte multe fete care au plecat din acel club au fost ameninţate cu moartea şi cu bătaia de către inculpaţi. Dintre acestea le poate menţiona pe nume pe C.G. şi R.A. (despre care ştia că este minoră, aspect pe care îl cunoşteau şi inculpaţii, întrucât îi luaseră şi ei cartea de identitate).

Martora S.O., în urmă cu 4 ani, a venit în Arad pentru a face studii universitare la Universitatea A.V. - marketing. Pe inculpatul R.M. l-a cunoscut în vara anului 2011, într-un club din Arad, ocazie cu care i-a povestit că intenţionează să-şi deschidă un club de noapte. De principiu, i-a propus să lucreze la acel club de noapte având în vedere că o aprecia drept foarte frumoasă şi că ar putea astfel să-şi completeze veniturile. I-a spus că, de principiu, este de acord, urmând să o contacteze ulterior.

Prin luna decembrie 2011, inculpatul R.M. a contactat-o pe această martoră şi s-a dus la clubul lui de noapte, „L.N.", deschis atunci de curând. Inculpatul R.M. i-a propus să lucreze ca şi ospătar acolo, respectiv că o va angaja cu contract de muncă şi că va câştiga bine. În cele din urmă, nu s-a mai angajat la acest inculpat şi au devenit prieteni intimi, deşi a aflat că acesta este căsătorit şi mai avea şi o iubită pe nume A. Astfel, în perioada decembrie 2011 - martie 2012, a fost în mai multe rânduri la clubul inculpatului R.M., unde le-a cunoscut pe fetele care lucrau acolo, respectiv: A. (Blonda lui R.), L.A., „AR.", „R.L. zisă S.", „C.G." şi „R.L. zisă T.".

De asemenea, a cunoscut anturajul acestui inculpat, pe tovarăşii acestuia, respectiv: B.I. zis Ş., D.D., B.P. zis T.I., C.L. şi un cetăţean suedez cu numele de C.R. zis S.U. Acesta din urmă a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu majoritatea fetelor din clubul respectiv.

Inculpatul R.M. era patronul clubului, iar inculpatul G.A. zis „T.", avea calitatea de administrator al acelui club.

„Regula casei" în club, era aceea că, clienţii trebuiau să facă consumaţie de o anumită sumă de bani, după care, cu acordul inculpatului R. sau a lui „T." (dacă inculpatul R. nu era prezent) îşi alegeau o fată şi plecau cu ea pentru a întreţine relaţii sexuale pe bani, care erau încasaţi de către fete şi o parte reveneau inculpatului R.

Inculpatul G.A. lua 20% din încasările care se făceau la bar, iar din banii care erau câştigaţi de fete, prin întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii nu a primit şi nici nu a luat nici un ban, aceasta era doar problema inculpatului R.M.

S-a mai reţinut că martora R.I.M. l-a cunoscut pe inculpatul R.M. în anul 2005, când ea lucra ca şi stripteuză la un bar de noapte din Arad, după circa o lună şi jumătate devenind iubiţi.

Prin luna octombrie 2007 martora a hotărât să plece în Grecia să lucreze, unde a stat circa două luni şi jumătate, apoi a venit în România şi a stat circa 8 luni, iar din anul 2008 până în prezent, a mai lucrat în Italia, Germania şi Elveţia.

În prezent, lucrează în Elveţia în calitate de secretară la o firmă privată şi locuieşte în oraşul Zurich, în localitatea Saland, O. Cu inculpatul R.M. s-a căsătorit în luna iunie 2010.

Martora, în perioada cât a lucrat în străinătate (ideea i-a aparţinut, iar inculpatul R. a fost de acord), întrucât veniturile realizate nu erau suficiente, a hotărât să practice şi prostituţia. În toată această perioadă, practic martora a câştigat banii, inculpatul R.M. necontribuind cu nimic la dobândirea lucrurilor comune.

Banii erau trimişi prin W.U. sau îi dădea inculpatului R. când venea acasă şi din banii câştigaţi de ea i-a dat inculpatului R.M. următoarele sume de bani: în anul 2010, avansul de 18.000 de euro pentru achiziţionarea apartamentului din Arad unde cei doi au domiciliul; 16.000 euro, ratele la apartament (câte 800 euro lunar, din iulie 2010 până în martie 2012); 20.500 euro bani pentru achiziţionarea autoturismului Mercedes cu nr. de înmatriculare AA., în luna octombrie 2011; în luna noiembrie 2011, suma de 15.000 euro pentru deschiderea clubului de noapte L.N. din Arad; 20.000 euro pentru amenajarea apartamentului mai sus-arătat; 10.000 euro pentru dantura inculpatului R.M., în total suma de 99.500 euro.

În afară de aceşti bani, martora, săptămânal, îi dădea bani de buzunar soţului său, sume cuprinse între 500 şi 1.000 euro, fără a putea face un calcul exact, dar a apreciat suma la ordinul sutelor de mii de euro. De la prietenii inculpatului R.M. (G.A. zis „T.", B.I. zis „Ş." şi alţii) martora a aflat că soţul său avea fete „la produs" în Germania.

Martora R.I.M. nu se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 99.500 euro, reprezentând bani dobândiţi de către inculpat din comiterea infracţiunii de proxenetism.

În cursul lunii mai 2010, martora M.L.R. a început să aibă o relaţie de prietenie intimă cu inculpatul R.M.

Prin luna august 2010, inculpatul R.M. i-a propus acesteia şi surorii sale M.A.D. să plece în Germania să lucreze la un club unde să practice prostituţia. Condiţiile prezentate erau foarte bune şi având în vedere că sunt trei surori şi au crescut fără tată, iar situaţia lor materială era foarte grea, acestea au acceptat propunerea inculpatului R.

Cele două surori, au stat la clubul „G." din Germania doar 3-4 zile de unde inculpatul R.M. le-a transferat în Elveţia la Zurich, la un alt club.

Inculpatul R. a cheltuit cu ele doar 600 de franci elveţieni, respectiv cheltuielile de drum, bani pe care M.A.D. i-a restituit acestuia în luna decembrie 2010, însă inculpatul R. avea pretenţia ca fiecare fată să-i trimită lunar câte 4.000 de franci. La scurt timp M.A.D. a plecat din acel club având o relaţie cu un cetăţean elveţian, însă M.L.R. a rămas şi în două rânduri, în septembrie, respectiv noiembrie 2010, i-a trimis inculpatului R. 681,50 euro, respectiv 669,50 euro prin serviciul W.U.

Ulterior, M.L.R. a refuzat să-i mai trimită bani inculpatului R. însă a avut probleme din acest punct de vedere, în sensul că în cursul lunii decembrie 2010, un prieten de-al inculpatului R. zis Ş., s-a luat de cele două surori, situaţie repetată şi cu ocazia revelionului 2010-2011, iar inculpatul R.M., pe acelaşi motiv şi în aceeaşi ultimă situaţie arătată mai sus, i-a făcut scandal lui M.L.R., lovind-o cu o sticlă în zona abdomenului.

Numitele M.L.R. şi M.A.D. nu au putut fi audiate în cauză, întrucât susnumitele se află plecate în străinătate, neputându-se stabili o dată certă de întoarcere a lor în România, pentru a se afla poziţia lor cu privire la suma de 1.351 euro reprezentând bani dobândiţi de către inculpatul R. din comiterea infracţiunii de proxenetism.

Inculpata R.M.A. l-a cunoscut pe inculpatul R.M. în vara anului 2011 şi, deoarece în România nu reuşea să facă bani, ea dorind să se prostitueze, a întrebat mai multe persoane, printre care şi pe inculpat, dacă nu cunosc cluburi de noapte, în străinătate, care practică prostituţia. Ulterior, în toamna anului 2011, inculpatul R.M. i-a găsit un loc de muncă la un club de noapte din Elveţia, în apropierea localităţii Basel, fiind dusă în străinătate de către inculpatul G.A. Inculpata R. a arătat că nu a trimis nici o sumă de bani inculpatului R.M.

În cursul lunii ianuarie 2012, după deschiderea clubului L.N., inculpata R.M.A. s-a întors în România, inculpatul R.M. angajând-o la club în calitate de ospătară mai întâi, apoi dansatoare. În club erau angajate şi alte fete printre care minora „R.A.", iar aici veneau diferiţi clienţi cu care inculpata mergea şi întreţinea relaţii sexuale contra unor sume de bani, bani care îi reveneau acesteia. Pentru un client se percepea suma de 100 euro, iar condiţia ca inculpata să poată pleca din bar cu clientul era ca acesta să aibe consumaţie de minim 500 RON, acest lucru fiindu-i explicat inculpatei R.M.A., de către inculpatul G.A. Pe perioada cât a lucrat la clubul inculpatului, inculpata a locuit în chirie într-un apartament din blocul W. din mun. Arad, unde chiria a fost găsită de inculpatul R.M., ea şi alte fete plătind doar cheltuielile, inculpata locuind împreună cu L.A.

În cursul lunii mai 2012, inculpata R.M.A., împreună cu inculpatul R.M., au plecat la Londra unde a practicat prostituţia până în data de 28 iulie 2012. La Londra, inculpatul R.M. a fost internat o perioadă de timp în spital, astfel că au trăit din banii pe care îi producea aceasta.

La întoarcerea în ţară la data de 28 iulie 2012, asupra inculpatului R.M. a fost identificată suma de 360 lire sterline, sumă care a fost indisponibilizată şi depusă la Banca C. - Sucursala Judeţeană Arad la data de 01 august 2012, la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, pe numele inculpatului R.M., în contul R.O.

În aceeaşi împrejurare asupra inculpatei R.M.A. a fost identificată suma de 1.750 lire sterline şi a fost depusă la Banca C. - Sucursala Judeţeană Arad la data de 01 august 2012, la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, pe numele învinuitei, în contul R.O.

În perioada 2011-2012, inculpaţii R.M. şi G.A. zis „T.", au îndemnat-o pe L.A.C. să practice prostituţia în România (mun. Arad), precum şi în Ungaria - Gyula, iar consecutiv, au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numita.

Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză dintre inculpatul R.M. şi L.A.C. reiese că atitudinea inculpatului R.M. faţă de L.A.C. era una mai rezervată, uşor tolerantă faţă de acţiunile ei, aceasta, atât pe fondul prieteniei mai vechi dintre cei doi, cât şi datorită faptului că susnumita avea potenţial în a face bani din practicarea prostituţiei. Activitatea de proxenetism a inculpatului R.M., respectiv cea de prostituţie practicată de L.A.C., este întărită şi de mesajele transmise/primite de inculpat de la clientul „O.".

Această activitate infracţională de proxenetism/prostituţie a inculpatului R.M. şi a numitelor L.A.C. şi R.M.A. a continuat şi în data de 04 martie 2012, inculpatul R.M. fiind sunat de martorul B.T., acesta aşteptând doi directori de la Budapesta care veneau în Gyula pentru deschiderea unui magazin şi avea nevoie de două fete, tranzacţia telefonică fiind perfectată cu 300/100 (în sensul real - 100 euro/100 euro). Pe fondul primirii unui procent din sumele câştigate din activitatea de prostituţie practicată de L.A.C., inculpatul R.M. îi şi tolera susnumitei plecările intempenstive, neanunţate, de la clubul L.N., fapt care a stârnit la un moment dat, nemulţumirea inculpatului G.A.

Numita L.A.C. nu a putut fi audiată în cauză, întrucât deşi citată legal, aceasta nu s-a prezentat, iar mandatul de aducere întocmit în cauză nu a putut fi executat, susnumita nefiind găsită la domiciliu.

În perioada 2011-2012, inculpaţii R.M. şi G.A. au îndemnat-o pe martora „R.L. zisă S." să practice prostituţia în România, iar consecutiv, au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numita. Martora a precizat că în prima seară a ei de lucru la localul L.N., s-a dus îmbrăcată cum a crezut ea de cuviinţă, respectiv în pantaloni scurţi, decent, însă inculpatul R. i-a cerut să vină îmbrăcată mai sumar pentru a atrage clienţi şi că, ulterior, în mai multe rânduri, acest inculpat i-a cerut să şi danseze la bară, însă de fiecare dată a refuzat.

Proprietarul de drept al clubului de noapte era inculpatul R.M., iar în acte ca şi administrator era trecut inculpatul G.A. zis „T.", cei doi se ocupându-se de administrarea clubului de noapte şi de fetele care lucrau în acel club inculpaţii R. şi G. erau prezenţi permanent în club în timpul programului. Inculpatul R. stătea într-un birou de unde supraveghea ce se întâmpla în club, iar inculpatul G. stătea cu fetele în club şi făcea încasările.

De asemenea, regula în club era ca fetele care dansau să meargă la masa clientului şi să facă consumaţie, iar dacă clientul dorea să întreţină relaţii sexuale cu dansatoarele contra unor sume de bani, fetele trebuiau să plece cu clienţii şi să întreţină relaţii sexuale cu aceştia. Înainte de a pleca din club clienţii achitau consumaţia (minim 800 RON) şi un comision pentru a întreţine relaţii sexuale cu fetele care dansau în club. Clienţii discutau iniţial cu inculpatul G., care era la bar, pentru a putea pleca cu fetele, iar acesta mergea şi cerea acordul inculpatului R. în acest scop.

În dimineaţa de 9 ianuarie 2012, inculpatul R.M. a venit cu propunerea ca martora R.L. zisă „S." şi martora „R.A." să meargă, împreună cu martorii F.Ş. şi C.L., la hotelul P. din mun. Arad, pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost, cele două camere fiind achitate de către martorul F.Ş. De frica inculpatului R. şi ai celor doi prieteni ai săi au fost nevoite amândouă să meargă la hotelul P. din municipiul Arad unde sub supravegherea directă a lui R. au fost obligate să întreţină relaţii sexuale cu cei doi clienţi.

În perioada 2011-2012, inculpaţii R.M. şi G.A. au îndemnat-o pe martora „R.L. zisă T." să practice prostituţia în România, iar consecutiv, au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numita. în cursul lunii decembrie 2011, printr-o prietenă de-a ei, martora R.L. zisă „T." l-a cunoscut pe numitul „T.I.", cu care, ulterior a început să aibă o relaţie de prieteni intimă, timp în care acesta a scos-o la diferite restaurante, până într-o seară când a venit cu propunerea să iasă la un local al unui prieten de-al lui, unde, după spusele lui „T.I.", martora o să aibă ocazia să cunoască nişte fete. Astfel, „T.I." a dus-o la un local pe Calea V. din Arad, deasupra localului „D.V.". Aici, martora şi-a dat seama că de fapt este un local de striptease, a consumat un suc şi l-a cunoscut pe prietenul lui „T.I.", pe nume R.M., precum şi pe „T.".

A mai fost de câteva opri cu „T.I." la acei local, până când, într-o seară, inculpatul R. i-a propus să lucreze în localul lui, în calitate de dansatoare la bară. În acea seară, nu i-a dat nici un răspuns inculpatului R.

Ulterior, s-a dus din nou cu „T.I." la acel local, ocazie cu care inculpatul R. a insistat să vină să lucreze ca şi dansatoare, spunându-i că nu trebuie să facă mare lucru, doar să danseze la bară, circa 2 ore pe seară şi că se câştigă bine. În următoarea seară, „T.I." a dus-o din nou la acel local, unde a dat o probă de lucru şi anume a dansat la bară, dar îmbrăcată. Inculpaţii R. şi G. au fost mulţumiţi de ea, astfel că i-au spus că din seara următoare poate să înceapă să lucreze.

În următoarea seară, martora R.L. zisă „T." s-a dus la lucru la respectivul local, unde „T." i-a spus că trebuie să danseze la bară pe o anumită melodie, la început într-o rochiţă, iar pe parcurs să se dezbrace până rămâne în lenjerie intimă, lucru pe care l-a şi făcut.

După câteva seri, inculpatul G. i-a cerut cartea de identitate, spunând că are nevoie pentru angajare, iar după circa o săptămână a pus-o să semneze un contract de muncă.

Martora R.L. a precizat faptul că a lucrat în acel local al inculpatului R. circa 3 săptămâni, respectiv până la sfârşitul lunii ianuarie 2012, când i-a spus inculpatului G. că nu mai poate să meargă la lucru deoarece are probleme în familie şi că nu ştie dacă se mai întoarce la lucru.

Fiecare dintre fetele care au lucrat în acel local respectiv L.A., (Blonda lui R.), „C.G.", „R.A.", „R.L. zisă S." şi V.M., aveau fiecare câte o melodie pe care dansau, iar mişcările din timpul dansului erau cât mai incitante şi provocatoare pentru clienţi, cu mişcări lascive şi poziţii care imitau anumite acte sexuale.

În cursul lunii ianuarie 2012, inculpatul R.M. a recrutat-o pe numita V.M., iar ulterior, împreună cu inculpatul G.A., au îndemnat-o pe aceasta să practice prostituţia în România, la clubul SC L.N. SRL din Arad, iar consecutiv, au tras foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei de către sus-numita.

Activitatea de proxenetism a inculpatului R.M. a început cu recrutarea numitei V.M., la începutul lunii ianuarie 2012, când, în urma anunţurilor postate în mai multe ziare, acesta a fost sunat de numitul M.I.E., din Iaşi, care i-a cerut detalii despre condiţiile de angajare la club, (cazare, masă, procent de consumaţie) urmând ca ulterior, pe internet (web cam), inculpatul R.M. să vadă mai multe fete puse la dispoziţie de numitul M.I.E. În final, la data de 12 ianuarie 2012, în Arad a venit numita V.M., pentru a lucra la clubul de noapte al inculpatului, activitatea de recrutare a acesteia fiind plătită cu suma de 700 RON, trimişi de inculpatul R.M., de pe numele inculpatului G.A. către numitul I.C.A.

Conform contractului individual de muncă şi a fişei postului, numita V.M. a fost angajată la SC L.N. SRL Arad, la data de 13 ianuarie 2012, ca şi dansatoare, iar în perioada cât a lucrat la club, până în data de 15 februarie 2012, atât inculpatul R.M. cât şi inculpatul G.A. au îndemnat-o să practice prostituţia.

Numita V.M. nu a putut fi audiată în cauză, întrucât deşi citat legal, aceasta nu s-a prezentat, iar mandatul de aducere întocmit în cauză nu a putut fi executat, susnumita nefiind găsită la domiciliu.

Conform procesului verbal întocmit urmare a adresei primite de la ITM Arad martora „C.G." a fost angajată la SC L.N. SRL Arad, în calitate de ospătar, dar ulterior angajării a fost obligată de inculpaţii R.M. şi G.A. să stea şi cu clienţii la masă, să danseze la bară şi să întreţină relaţii sexuale cu aceştia, contra unor sume de bani, din care o parte au revenit celor doi inculpaţi. Martora a întreţinut relaţii sexuale pe bani, printre alte persoane şi cu numitul C. - cetăţean suedez care frecventa des clubul inculpatului. Acest inculpat a ameninţat fetele care au plecat de la el, printre care şi numita C.G.

Numita „C.G." nu a putut fi audiată în cauză, întrucât aceasta este plecată de mai mult timp în străinătate, fără a se putea stabili o dată certă la care va reveni în România.

De menţionat este faptul că activitatea de prostituţie desfăşurată semiclandestin sub paravanul clubului de noapte L.N. şi patronată de inculpaţii R.M. şi G.A. era cunoscută în cercul de prieteni sau cunoştinţe ale acestora, iar cei care doreau să întreţină relaţii sexuale cu fetele din club trebuiau să ia legătura cu cei doi inculpaţi. Toate aceste aspecte rezultă din declaraţia martorului R.M.V., din convorbirea telefonică din data de 03 martie 2012 ora 23:20 dintre inculpaţii R.M. şi G.A., declaraţia martorului D.M., din convorbirea telefonică din data de 04 martie 2012 ora 15:47 dintre inculpaţii R.M. şi R.M.A.

În perioada 2011-2012, inculpatul R.M. a îndemnat-o pe martora „L.E." şi i-a înlesnit acesteia să practice prostituţia în România-Arad. Astfel, martora L.E. a fost căutată telefonic de martorul P.V.A., propunându-i-se să întreţină relaţii sexuale contra unei sume de bani, propunere acceptată de către aceasta. De reţinut este faptul că martorul P. a ajuns la martora L. prin intermediul inculpatului R., care i-a dat numărul de telefon al acesteia. După o perioadă de timp de la evenimentul susmenţionat, martora a vorbit cu inculpatul R.M. la telefon, care i-a cerut să se ducă să se întâlnească cu el la clubul lui. Ajungând acolo a observat că pe lângă inculpatul R. se mai aflau C.G. şi „S.", acestea două lucrând la club, precum şi un bărbat pe care inculpatul R. i l-a prezentat ca fiind C.R.

Despre acesta, martora a aflat de la inculpatul R. că este din Suedia şi că ar avea foarte mulţi bani. Inculpatul R. i-a cerut martorei L.E. „să încerce să-l facă pe C.R. de bani", respectiv să stea cu C.R., să întreţină relaţii sexuale cu el pentru sume cât mai mari de bani, iar din aceşti bani să-i dea şi lui o parte. A refuzat să facă aceasta şi i-a comunicat refuzul şi inculpatului R. La bar a stat puţin timp după care a plecat.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, instanţa de fond a reţinut, in esenţă, că prin Legea nr. 678/2001 adoptată la data de 21 noiembrie 2001, s-a incriminat traficul de persoane, iar în ceea ce priveşte traficul de minori acesta este sancţionat prin dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2) şi (3) modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005, legiuitorul menţinând aceleaşi dispoziţii ca în art. 12, cu referire la o anumită categorie de persoane şi anume „minori", stabilind insă, limite de pedeapsă mai mari, având in vedere pericolul social crescut al unor asemenea fapte penale.

Legea susmenţionată defineşte, în art. 2, expresia „trafic de persoane" („prin trafic de persoane se înţelege faptele prevăzute la art. 12 şi 13") şi termenul „exploatare" („prin exploatarea unei persoane se înţelege:

a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;

b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d) prelevarea de organe;

e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Traficul de minori este incriminat în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ca infracţiune, chiar dacă acţiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se astfel de către legiuitor că în aceste situaţii, victima traficului, respectiv o persoană cu vârsta de până la 18 ani, nu are capacitatea de a exprima un consimţământ valabil.

S-a menţionat că aprecierea ca inexistentă a unui consimţământ valabil trebuie privită într-o strânsă corelaţie cu situaţia specială în care se află o astfel de victimă: izolarea sa culturală, situaţia ei economică precară, împiedicarea accesului la justiţie ori chiar poziţia dominantă a celor care exploatează persoana care face obiectul traficului. În toate cazurile de trafic de persoane, vulnerabilitatea victimei, datorată în primul rând vârstei, lipsei de experienţă de viaţă, gradului ridicat de sugestibilitate şi posibilităţilor reduse de a se apăra, în cazul minorilor, precum şi altor factori în cazul persoanelor adulte (situaţia familială, lipsa oportunităţilor de angajare, poveştile de succes din partea celor care au plecat la muncă în străinătate, lipsa educaţiei sau a oricărei alte forme de instruire, sărăcia extremă, lipsa unei culturi a migraţiei, etc.) o plasează într-o situaţie de inferioritate care este exploatată de către traficant, context în care este exclusă exprimarea unui consimţământ liber şi în cunoştinţă de cauză de către victimă.

În sensul Legii nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, prin pornografie se înţelege actele cu caracter obscen precum şi materialele care reproduce sau difuzează asemenea acte.

Prin acte cu caracter obscen potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 196/2003 - se înţelege gesturi sau comportamente sexuale explicite săvârşite individual sau în grup, imagini, sunete ori cuvinte care prin semnificaţia lor aduc ofensă la pudoare, precum şi orice alte forme de manifestare indecentă privind viaţa sexuală, dacă se săvârşesc în public, confonn art. 152 C. pen.

Instanţa a arătat că, prin materiale cu caracter obscen se înţelege obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicaţii, filme, înregistrări video şi audio, sporturi publicitare, programe şi aplicaţii informative, piese muzicale, precum şi orice forme de exprimare care prezintă explicit sau sugerat o activitate sexuală [art. 2 alin. (3)].

Art. 9 din Legea nr. 196/2003 incriminează ca infracţiune „racolarea, obligarea, determinarea sau folosirea minorilor ori a persoanelor cu deficienţe psihofizice în acte cu caracter obscen" şi o sancţionează cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii incriminate constă în acţiunea de racolare, obligare, determinare sau folosire a minorilor ori a persoanelor cu deficienţe psihofizice, în actele cu caracter obscen, organizarea de reuniuni la care participă sau asistă minori şi în cadrul cărora se comit acte cu caracter obscen. Oricare dintre aceste acţiuni poate constitui singură elementul material al unei infracţiuni, reprezentând tot atâtea modalităţi în care aceste infracţiuni se pot săvârşi. Când elementul material se realizează prin racolare, obligare, determinare sau folosire a minorilor ori a persoanelor cu deficienţe psihofizice, este indiferent dacă aceste acţiuni se fac pe faţă sau în mod clandestin şi dacă actele cu caracter obscen sau materialele rezultate se vând sau se păstrează de către autori. Racolarea minorilor ori a persoanelor cu deficienţe psihofizice în acte cu caracter obscen înseamnă acţiunea de a recruta, a ademeni ori a angaja prin promisiuni şi presiuni la asemenea acte.

Obligarea presupune o acţiune de constrângere, silire, impunere a unor minori sau persoane cu deficienţe psihofizice la acte cu caracter obscen, iar determinarea presupune ca subiectul pasiv să fie mânat a participa la asemenea acte fără voinţa sa. Folosirea minorilor sau a persoanelor cu deficienţe psihofizice la acte cu caracter obscen înseamnă a-i utiliza, a-i întrebuinţa pe aceştia la efectuarea unor asemenea acte.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială a căror normală desfăşurare este legată de moralitatea publică.

În privinţa infracţiunii de proxenetism, reţeaua organizată de inculpatul R.M. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, precum şi cea de îndemn, înlesnire şi tragerea de foloase materiale de pe una practicării prostituţiei, avea următoarea structură: - recrutare şi transportare -inculpaţii R.M. şi G.A.; transferarea şi cazarea - inculpatul R.M.; beneficiari - inculpaţii R.M. şi G.A.

Deşi nu exista o structură ierarhică între inculpaţii R.M. şi G.A., aşa cum este ea prevăzută în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, care presupunea continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite, exista un raport de subordonare între inculpatul R.M. şi inculpatul G.A., acesta din urmă preluând rolul de „şef când inculpatul R.M. lipsea şi raportându-i desfăşurarea activităţilor”.

Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu că inculpaţii R.M. şi G.A., prin înşelăciune, ameninţări şi violente, au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor, respectiv cea de trafic de minori prin exploatarea victimei minore R.A. prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza II-a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, racolare, determinare şi folosirea unui minor în acte cu caracter obscen prevăzută de art. 9 rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 196/2003, precum şi cea de proxenetism în formă continuată prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înlesnind practicarea prostituţiei (atât în ţară cât şi în străinătate) de către martora R.I.M., numitele M.L.R., M.A.D., inculpata R.M.A., numita L.A.C., martorele R.L. zisă „S.", R.L. zisă „T.", C.G. şi L.E. şi obţinând foloase materiale de pe unna acestor activităţi.

Solicitarea apărătorului inculpatului R.M. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza II-a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 în art. 18¹ din Legea nr. 678/2001 a fost apreciată ca nefiind neîntemeiată şi a fost respinsă, având în vedere că activitatea infracţională a fost realizată de inculpatul R.M. în nume propriu, în calitate de persoană fizică, exploatarea victimei minore R.A., prin obligarea la practicarea prostituţiei s-a realizat în hotelul „P." din Arad, sumele de bani obţinute în acest mod fiind încasate de acest inculpat, cu atât mai mult cu cât victima minoră nu a fost angajată a societăţii.

Fapta inculpatei R.M.A., care în perioada 2011-2012, în Elveţia şi în România, şi-a procurat principalele mijloace de existenţă, prin practicarea de raporturi sexuale cu diferite persoane contra unor sume de bani, constituie infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen.

În privinţa gradului de pericol social al faptelor comise instanţa a reţinut că traficul de persoane reprezintă o violare gravă a drepturilor omului, a demnităţii şi libertăţii acestuia, fiind capabil să producă traume incomensurabile, atât fizice cât şi psihice persoanelor care i-au căzut pradă. Consecinţele sale afectează însă nu doar individul luat „ut singuli" ci şi o multitudine de arii din spaţiul geo-politic de provenienţă, provocând destabilizări profunde în sfera socială, economică, a migraţiei demografice, a pieţei forţei de muncă, a sănătăţii, al nivelului de educaţie şi al securităţii publice. De asemenea, traficul de persoane este un catalizator în vederea dezvoltării şi diversificării crimei organizate, al corupţiei şi al infracţiunii de spălare de bani.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În procesul individualizării pedepselor nu trebuie să se scape nici un moment din vedere făptuitorul cu toate datele ce caracterizează personalitatea lui, orice supralicitare a elementelor obiective cu neglijarea celor subiective, punând în pericol corectitudinea adaptării tratamentului penal la cazul şi persoana în cauză.

O anumită severitate ce trebuie să se manifeste faţă de infracţiunile grave, nu trebuie să aşeze tratamentul penal în afara imperativelor definite de echilibru şi raţiune. Intr-un stat de drept caracterul echilibrat şi raţional al represiunii penale trebuie să domine peisajul practicii judiciare.

În privinţa inculpatului R.M. instanţa a reţinut vârsta acestuia -având 25 ani la data comiterii infracţiunilor, nivelul de instruire şcolară, atitudinea sinceră a acestuia şi faptul că este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare condiţionată, pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen., prin sent. pen. nr. 63 din 11 septembrie 2007 a Judecătoriei Lipova, definitivă prin dec. pen. nr. 290 din 13 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.

În privinţa inculpatului G.A. instanţa a reţinut că acesta avea la data comiterii faptei 34 ani, este căsătorit, nu are antecedente penale, s-a prezentat cu regularitate în faţa instanţei, prezenţă care denotă interesul pe care-l manifestă pentru situaţia sa. De asemenea, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor, ceea ce dovedeşte acceptul de a suporta consecinţele propriei fapte, regretul pentru cele întâmplate, împrejurări care au micşorat potenţialul de periculozitate individuală a acestuia şi au mărit corespunzător şansele de reintegrare socială. Tribunalul a apreciat că toate aceste împrejurări constituie circumstanţe atenuante de natură a coborî pedeapsa proporţional acestora, prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Referitor la inculpata R.M.A. tribunalul a avut în vedere vârsta acesteia - 22 ani la data comiterii faptei, lipsa instruirii şcolare, lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră avută în faţa instanţei.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termenul legal, inculpatul R.M. prin care a solicitat tragerea la răspundere penală şi a societăţii comerciale SC L.N. SRL, invocând textul incriminator prevăzut de art. 18¹ din Legea nr. 678/2001 (introdus prin Legea nr. 230/2010). A apreciat că angajarea răspunderii penale a persoanei juridice se poate face prin schimbarea încadrării juridice; greşita individualizare a pedepsei in raport de art. 72 C. pen. precum şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 118, lit. e), C. pen. Prin decizia penală nr. 34/A din data de 11 februarie 20013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.M. împotriva sentinţei penale nr. 491 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală, în Dosarul nr. 6952/108/2012. A fost menţinută sentinţa atacată.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus arestul preventiv, începând cu data de 19 decembrie 2012 până în data de 11 februarie 2013 inclusiv.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 RON, reprezentând cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că apelul inculpatului nu este fondat, in raport de motivele invocate.

Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 334, C. proc. pen., privind tragerea la răspundere penală şi a societăţii comerciale SC L.N. SRL, invocând textul incriminator prevăzut de art. 18¹ din Legea nr. 678/2001 (introdus prin Legea nr. 230/2010), instanţa a reţinut că această solicitare a inculpatului nu poate fi primită întrucât procurorul a înţeles să dispună trimiterea în judecată a unor inculpaţi persoane fizice iar extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (inclusiv în privinţa unor persoane juridice) se poate face numai la sesizarea procurorului (conform art. 337 alin. (1) C. proc. pen.), instanţa neputându-se învesti din oficiu.

În speţă procurorul nu a solicitat primei instanţe extinderea procesului penal cu privire la societatea comercială SC L.N. SRL, astfel încât prima instanţă nu putea să se pronunţe şi în privinţa acestei persoane juridice. Acest aspect invocat de inculpat nu îşi găseşte rezolvarea prin aplicarea art. 334 C. proc. pen., text de lege care reglementează o altă instituţie procesuală. Pe de altă parte criticile formulate de inculpat cu ocazia declarării unei căi de atac trebuie să aibă legătură cu propria situaţie juridică rezultată din hotărârea atacată şi nu cu situaţia altor părţi (sau potenţiale părţi în proces), întrucât numai astfel titularul căii de atac poate justifica un interes în declanşarea controlului judiciar. În speţă, în raport de această critică formulată de inculpat acesta nu justifică nici un interes în promovarea căii de atac.

Privitor la cel de al doilea motiv de apel, respectiv greşita individualizare juridică a pedepselor aplicate, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă, in mod corect a stabilit pedepse orientate spre minimul special redus (7 ani închisoare în cazul infracţiunii de trafic de minori, minimul redus fiind de 6 ani şi 8 luni) şi la nivelul minimului special redus (2 ani închisoare, în cazul infracţiunii de proxenetism şi a celei prevăzute de art. 9 din Legea nr. 196/2003)

Curtea a considerat că, în speţă, această reducere nu se impune, în principal pentru următoarele motive: rolul determinant al inculpatului R.M. în coordonarea întregii activităţi infracţionale reţinută în sarcina acestuia; împrejurarea că acesta a fost principalul beneficiar al veniturilor ilicite; calitatea victimelor (persoane minore); calitatea de recidivist a inculpatului; modul organizat în care s-a desfăşurat activitatea inculpatului; numărul persoanelor racolate; perioada relativ mare de timp în care a acţionat inculpatul.

S-a arătat că toate aceste împrejurări reliefează gravitatea faptelor şi periculozitatea inculpatului, astfel încât datele personale invocate de acesta (vârsta - 25 de ani, nivelul de instruire şcolară, atitudinea sinceră) nu pot determina o reducere mai accentuată a pedepselor stabilite.

De asemenea, cu privire şi la ultimul motiv de apel invocat in cauză, respectiv greşita aplicare a dispoziţiilor art. 118, lit. e), C. pen., prin care inculpatul a susţinut că trebuia confiscată doar cota de 1/2 din suma de 459.264,42 RON întrucât, fiind căsătorit, art. 30 alin. (1) şi 2 C. fam. prezumă absolut că bunurile dobândite în cursul căsătoriei sunt bunuri comune, instanţa de control judiciar l-a considerat nefondat intrucât, in raport de situaţia de fapt stabilită de prima instanţă, în mod corect s-a dispus ca suma de bani obţinută de inculpat în urma activităţii ilicite (459.264,42 RON) să fie confiscată (prin echivalent), fiind aplicabile prevederile art. 329 alin. (4) C. pen. raportat la art. 118 lit. e) C. pen. Confiscarea (prin echivalent) se va realiza efectiv fie prin plata voluntară de către inculpat, fie prin valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestuia. În ipoteza unei executări silite se poate pune problema proprietăţii codevălmaşe a soţilor (în temeiul textului de lege invocat de inculpat), însă acest aspect s-a arătat că este irelevant în ce priveşte dispoziţia de confiscare specială.

Cu ocazia dezbaterilor inculpatul a solicitat, prin avocatul ales, achitarea, pe motiv că în speţă trebuia angajată răspunderea penală a persoanei juridice SC L.N. SRL.

Această solicitare nu a putut fi primită deoarece, pe de o parte, inculpatul a beneficiat, la cererea sa expresă, de procedura simplificată de judecată, iar art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. exclude pronunţarea unei soluţii de achitare (cu excepţia celei întemeiată pe art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., care însă, raportat la datele speţei, nu poate fi aplicată), iar pe de altă parte chiar şi în ipoteza în care s-ar fi pus problema condamnării persoanei juridice o atare soluţie nu ar fi înlăturat răspunderea penală a inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul R.M. prin care a solicitat instanţei de judecată admiterea recursului formulat in cauză, in baza art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizare a pedepsei, in raport de faptul că s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând in totalitate faptele descrise in rechizitoriu.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de recurentul inculpat R.M. este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Ambele instanţe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluţionare a cauzei, atât în planul acţiunii penale, cât şi a celei civile adiacente, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii şi pedepse just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.

În acest context, se constată că unica critică formulată de inculpat în recurs, privind greşita individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prin raportare la conduita procesuală sinceră a inculpatului, este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., instanţele având în vedere gradul de pericol social concret foarte ridicat al infracţiunii comise, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum şi elementele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului.

În acest context, raportat la valorile sociale fundamentale încălcate prin infracţiunea săvârşită de inculpat -infracţiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, art. 9 rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 196/2003 şi art. 329 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. - existând date că atât în antecedenţa respectivei fapte, cât şi ulterior liberării condiţionate, inculpatul a manifestat perseverenţă infracţională în comiterea unor fapte penale, se constată că pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpat, menţinute de instanţa de control judiciar, sunt menite, prin natură, cuantum şi modalitate de executare, să asigure îndeplinirea funcţiilor pedepsei aşa cum sunt circumstanţiate prin dispoziţiile art. 52 C. pen., fiecare dintre pedepsele stabilite răspunzând adecvat principiului proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite.

În aceeaşi sferă de argumentare, recunoscând valabilitatea argumentelor instanţei de fond şi ale instanţei de apel privind comportamentul inculpatului care nu poate fi sancţionat decât printr-o privare de liberatate, Înalta Curte constată că, raportat la tipui de comportament uman ajuns în balanţa justiţiei, dar şi la modalitatea şi mijloacele de săvârşire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al faptelor, atitudinea ante şi postinfracţională a inculpatului şi limitele de pedeapsă prevăzute în C. pen. - partea specială, pedepsele aplicate inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă faptele şi persoana acestuia.

Instanţa de recurs constată, aşadar, că prima instanţă a dat o corectă aplicare prevederilor art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, art. 9 rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 196/2003 şi art. 329 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., art. 320 alin. (2) şi (7) C. proc. pen. şi art. 52 şi 72 C. pen., soluţia dispusă fiind întemeiat şi argumentat menţinută prin hotărârea instanţei de apel.

Pedepsele aplicate recurentuluiinculpat reflectă, prin cuantumul stabilit, atât poziţia procesuală a inculpatului, cât şi forma infracţiunii, fiind apte, inclusiv prin modalitatea de executare stabilită, să conducă la realizarea scopurilor pedepsei reglementate de art. 52 C. pen., ca măsură de constrângere, mijloc de reeducare şi de prevenire a comiterii de noi infracţiuni.

Rezultă, aşadar, că nu poate fi primită critica invocată în recurs referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate, apărare invocată şi în faţa instanţei de apel şi cu privire la care aceasta s-a pronunţat motivat, hotărârea recurată fiind legală şi temeinică.

Faţă de aspectele mai sus relatate, in temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat R.M. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Va deduce din pedapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2012 la 12 iunie 2013.

În temeiul art. 192, alin. (2), C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial, in sumă de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 iulie 2012 la 12 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2056/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 2062/2013. Penal. Nerespectarea regimului... →

ICCJ. Decizia nr. 2061/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2061/2013. Penal