ICCJ. Decizia nr. 2075/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2075/2013

Dosar nr. 13661/63/2012

Şedinţa publică din 13 iunie 2013

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 426 din 17 octombrie 2013, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C.pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi cu aplic.art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.I., cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 14 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei Calafat, rămasă definitivă prin nerecurare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, urmând ca această pedeapsă să fie executată în întregime alături de pedeapsa menţionată anterior, astfel încât inculpatul va executa în total pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 15 iulie 2012 la zi, şi s-a menţinut starea de arest.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.C.I., în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

S-a admis acţiunea civilă, formulată de către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, cu sediul în Craiova, şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.592,14 RON, daune materiale către această parte civilă, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflaţie la data efectivă a plăţii.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.C.F., domiciliat în Comuna D., sat D., jud. Dolj şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON, daune materiale, şi la plata sumei de 5.000 RON, daune morale.

S-a luat act că Spitalul Municipal Calafat nu se constituie parte civilă în procesul penal, întrucât nu i s-a produs niciun prejudiciu.

A fost obligat inculpatul la plata a 300 RON, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 9 august 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia penală, sub nr. 13661/63/2012, Rechizitoriul nr. 484/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S.C.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap la art.174, 175 lit. i) C. pen.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că în noaptea de 14/15 iulie 2012, în jurul orelor 01:30, între partea vătămată C.C.F. şi numiţii P.A. şi P.F. a avut loc un conflict, ce s-a desfăşurat în apropierea discotecii "T." din centrul comunei D., jud. Dolj. Între P.A. şi C.C.F. era o stare conflictuală mai veche, în noaptea respectivă cei doi întâlnindu-se în apropierea discotecii, P.A. şi P.F. lovindu-l cu pumnii pe C.C.F. În urma loviturilor primite C.C.F. (care era într-o stare avansată de ebrietate) a căzut pe sol.

Conflictul dintre cei trei a atras atenţia mai multor tineri din apropiere, în aplanarea acestuia intervenind inculpatul S.C.I., care i-a determinat pe P.A. şi P.F. să înceteze să-l mai agreseze pe C.C.F. şi a încercat să îl ridice de pe sol pe acesta din urmă.

După această intervenţie în aplanarea conflictului inculpatul S.C.I. s-a deplasat la un bar din apropierea discotecii, barul numitului M., unde, în aproximativ 30 minute de la încheierea primului conflict a venit fratele părţii vătămate C.C.F., numitul C.C., care i-a cerut explicaţii inculpatului pentru agresarea fratelui său.

Inculpatul i-a spus numitului C.C. că nu el este cel care l-a agresat pe fratele său ci, dimpotrivă, el a sărit în apărarea fratelui său, aplanând conflictul. C.C. nu a fost convins de această justificare a inculpatului, s-a deplasat la autoturismul pe care îl parcase în apropierea barului şi a revenit în bar având asupra sa o scândură. C.C. a intenţionat să îl lovească pe inculpat cu scândura însă inculpatul a parat lovitura cu un scaun. Cu toate acestea, C.C. a reuşit să-l lovească pe inculpat în zona umerilor.

După terminarea acestui conflict (în aplanarea conflictului a intervenit barmanul care l-a dat afară din local pe numitul C.C.), inculpatul s-a simţit lezat pentru faptul că a fost agresat fizic de către C.C., mai mult, şi că agresiunea fusese total nejustificată deoarece el practic sărise în apărarea fratelui acestuia, astfel că a hotărât să se răzbune.

În acest scop, a sunat pe martorii S.A. şi G.V., cerându-le să-l însoţească la locuinţa familiei C., spre a-i cere explicaţii lui C.C. pentru agresiunea fizică.

L-a sunat pe S.A., care se afla la un alt local din apropiere, cerându-i să vină la barul unde se afla pentru a merge împreună la locuinţa familiei C. S.A. a venit în locul precizat de inculpat având asupra sa o bucată de fier beton striat, în lungime de aproximativ 60 cm şi diametrul de 10 - 12 mm. Inculpatul i-a luat din mână această bucată de fier şi i-a cerut lui S.A. să meargă cu el în căutarea lui C.C. Totodată, inculpatul l-a sunat pe un alt prieten al său, G.V., şi i-a cerut să vină cu autoturismul şi să meargă cu toţii în căutarea lui C.C.

Martorul G.V. a venit cu autoturismul proprietate în locul solicitat de inculpat, în autoturismul acestuia urcând inculpatul S.C.I., precum şi martorii S.A., B.L., G.I., C.A.G. şi G.C. Cu toţii s-au deplasat cu autoturismul condus de G.V. la locuinţa familiei C. Când au ajuns în faţa curţii familiei C. au constatat că maşina familiei era deja în interior, motiv pentru care au hotărât să se întoarcă. Când G.V. a întors autoturismul, în lumina farurilor a văzut la o distanţă de aproximativ 50 metri, pe partea stângă, o căruţă lângă care se ascundea partea vătămată C.C.F. Inculpatul S.C.I. zis "L." i-a cerut conducătorului auto G.V. să oprească autoturismul în apropierea căruţei, lucru pe care acesta din urmă l-a şi făcut.

Când autoturismul a fost oprit, din interior au coborât toate cele 7 persoane. Partea vătămată a venit de lângă căruţă având în mână un cuţit însă, văzând că cei din autoturism sunt mulţi, a încercat să fugă fiindu-i teamă de agresiune. În urmărirea părţii vătămate au alergat inculpatul şi martorul S.A.

Martorul S.A. l-a prins din urmă pe C.C.F. şi i-a pus piedică, acesta căzând pe sol, sărindu-i cuţitul din mână. Imediat ce a doborât-o pe sol pe partea vătămată, martorul S.A. s-a întors la autoturismul lângă care rămăseseră celelalte 5 persoane, însă inculpatul s-a deplasat în locul în care căzuse partea vătămată având asupra sa bucata de fier beton. A început să o lovească pe partea vătămată, iar în momentul în care aceasta s-a ridicat de pe sol inculpatul a azvârlit fierul beton în direcţia sa, fierul beton înfigându-se în abdomenul părţii vătămate (în acel moment părţile se aflau faţă în faţă la o distanţă de 2 - 3 metri una de cealaltă).

Partea vătămată a smuls fierul din abdomen după care a căzut pe sol, intrând în stare de inconştienţă.

La insistenţele martorilor care îl însoţeau, inculpatul a revenit la autoturism, cu toţii întorcându-se din nou în centrul comunei, la barul lui M.

În aproximativ 5 - 10 minute de când se întorseseră la bar, în acel loc au venit cu autoturismul tatălui părţii vătămate, numitul C.D. însoţit de fiul său, C.C. Aceştia au venit cu autoturismul proprietate, pe bancheta din spate a autoturismului aflându-se şi C.C.F. Din autoturism au coborât C.D. şi C.C., primul rămânând lângă autoturism. C.C. a luat din autoturism o şurubelniţă şi s-a deplasat spre terasa din faţa barului cu intenţia de a-l agresa pe inculpat pentru faptul că îl bătuse pe fratele său. Inculpatul a reuşit să intre în bar, să închidă şi să blocheze uşa barului. În această situaţie, C.C. s-a îndreptat cu şurubelniţa în direcţia persoanelor care îl însoţeau pe inculpat pe terasa barului. L-a lovit pe martorul C.A.G. cu şurubelniţa producându-i o leziune abdominală superficială. C.A.G. l-a împins pe C.C., în apărarea primului intervenind şi numitul G.C., care l-a lovit pe C.C. cu o bâtă de base-ball, o dată în spate şi a doua oară în zona feţei. C.C. a încercat să scape de agresiunea celor doi intenţionând să se deplaseze spre autoturismul lângă care se afla tatăl său, însă, din bar a ieşit inculpatul S.C.I., care l-a lovit cu un scaun metalic în spate, de 2 - 3 ori.

În urma agresiunii suferite partea vătămată C.C.F. a suferit leziuni traumatice care necesită pentru vindecare 25 - 30 zile îngrijiri medicale, leziuni ce au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa (aşa după cum rezultă din concluziile medico-legale preliminare).

Leziunile traumatice cele mai grave sunt traumatismul abdominal deschis, hemiperitoneu prin plagă înjunghiată epigastrică, steatoză hepatică, şoc hemoragic.

Astfel, în urma agresiunii fizice exercitate de inculpatul S.C.I., partea vătămată C.C.F. a suferit leziuni traumatice, cea mai severă fiind leziunea ficatului, urmare a plăgii înjunghiate, aceasta fiind de natură a-i pune în primejdie viaţa.

În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de şedinţă din data de 19 septembrie 2012, inculpatul a declarat în faţa instanţei că se prevalează de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., conform cărora "până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest caz judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată".

La acelaşi termen de judecată partea vătămată C.C.F., prin declaraţia dată în faţa instanţei, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, daune materiale, şi cu suma de 12.000 RON, daune morale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşe foto, actele medico-legale, declaraţiile părţii vătămate C.C.F., declaraţiile martorilor P.G.F., P.A.G., B.L., G.V., G.E., S.A., C.A.G., G.I. şi P.F. şi declaraţiile inculpatului, pe parcursul întregului proces penal, instanţa a confirmat că starea de fapt reţinută prin actul de sesizare este corectă şi dovedită şi constă în aceea că în noaptea de 14/15 iulie 2012, pe fondul unui conflict derulat pe drumul public din Comuna D., jud. Dolj, inculpatul a aruncat cu o bucată de fier beton striat în abdomenul părţii vătămate C.C.F., producându-i traumatisme care au necesitat spre vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acestuia.

În drept, fapta inculpatului S.C.I., care în noaptea de 14/15 iulie 2012, pe fondul unui conflict derulat pe drumul public din Comuna D., jud. Dolj, a aruncat cu o bucată de fier beton striat în abdomenul părţii vătămate C.C.F., producându-i traumatisme care au necesitat spre vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, dar şi persoana inculpatului, care este tânăr, integrat social, este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă, instanţa, având în vedere şi reducerea limitelor pedepsei cu o treime, conform art. 320¹ C. proc. pen., s-a orientat la aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare.

Având în vedere că din fişa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 14 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei Calafat, rămasă definitivă prin nerecurare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar prezenta faptă a fost săvârşită în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei menţionate anterior, în temeiul art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei menţionate anterior, urmând ca această pedeapsă să fie executată în întregime alături de pedeapsa menţionată anterior, astfel încât inculpatul a executat în total pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare.

Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului, instanţa a dispus ca executarea pedepsei aplicate să se realizeze în stare de detenţie.

Având în vedere că inculpatul S.C.I. a fost reţinut şi arestat pe durata urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, instanţa, în baza art. 88 C. pen. şi art 350 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 15 iulie 2012 la zi, şi a menţinut starea de arest.

Constatând că inculpatul a comis o infracţiune de violenţă din cele prevăzute în anexa 1 a Legii nr. 76/2008, infracţiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, conform accepţiunii date termenului de art. 4 lit. b) din lege, instanţa, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.C.I., în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare - S.N.D.G.J.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă nr. 1 Craiova, cu Adresa din 27 septembrie 2012, s-a constituit parte civilă cu suma de 4.592,17 RON, reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu acordarea îngrijirilor medicale părţii civile C.C.F. la Secţia Chirurgie I, în perioada 15 iulie 2012 - 26 iulie 2012.

În consecinţă, instanţa constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 - 999 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei menţionate anterior, sumă ce va fi reactualizată conform indicelui de inflaţie de la data efectivă a plăţii.

Instanţa a mai reţinut că, deşi iniţial a fost conceptat în cauză ca parte civilă şi Spitalul Municipal Calafat, având în vedere că prin Adresa din data de 12 septembrie 2012, această unitate spitalicească a comunicat că nu s-au acordat servicii medicale părţii civile C.C.F., căci datorită stării grave a acesteia, a fost transferată de urgenţă la Spitalul de Urgenţă Craiova, instanţa a luat act de manifestarea de voinţă a acestei părţi.

De asemenea, s-a mai constatat că partea vătămată C.C.F., prin declaraţia dată în faţa instanţei, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON, daune materiale, şi cu suma de 12.000 RON, daune morale.

În dovedirea laturii civile, acesta a solicitat şi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, motiv pentru care în cauză au fost depuse înscrisuri şi au fost audiaţi martorii L.I.M. şi C.M.I.

Instanţa a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ., cel care a cauzat prin fapta sa culpabilă un prejudiciu este ţinut să-l repare.

În speţă, instanţa a constatat că prin fapta culpabilă exclusivă a inculpatului, ce a condus la vătămarea sănătăţii părţii civile C.C.F., s-a cauzat acestuia un cert prejudiciu material şi moral.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de către această parte civilă, instanţa a apreciat că aceasta a făcut, în parte, dovada încercării unui prejudiciu efectiv, constând în suportarea cheltuielilor cu medicaţia şi hrana specială pe care a necesitat-o acesta pe durata a 2 săptămâni de spitalizare. Pentru stabilirea cuantumului acestuia, instanţa a avut în vedere, pe de o parte, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, iar pe de altă parte, înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, martorii L.I.M. şi C.M.I., consăteni cu familia părţii civile, au menţionat că acesta şi familia sa au fost obligaţi să suporte pe perioada spitalizării cheltuielile menţionate anterior, dar şi transportul familiei la spital, motiv pentru care au aflat că au contractat şi un împrumut bancar, la dosar fiind ataşată, de altfel, copia Contractului de credit din 16 august 2012, încheiat între P.B. SA şi părinţii părţii civile - C.D. şi C.S., în valoare de 8.000 RON. În consecinţă, instanţa a admis în parte pretenţiile civile solicitate de partea civilă şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.000 RON, daune materiale.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa a mai constatat că partea civilă a suferit şi un prejudiciu moral, nepatrimonial prin suferinţele nu numai fizice, dar şi psihice suferite de aceasta, asociate spitalizării sale îndelungate şi chiar traumei asociate cu decesul său iminent, faţă de gravitatea leziunilor suferite, ce iniţial au condus şi la instalarea unei stări comatoase şi a unui pronostic medical rezervat. În ceea ce priveşte cuantumul, evaluând prejudiciul moral cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului, instanţa a apreciat că în raport de gravitatea atingerii aduse părţilor civile, despăgubiri în cuantum de 5.000 RON, daune morale, sunt în măsură să asigure o reparaţie suficientă şi proporţională a acestui prejudiciu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul S.C.I.

În motivare, parchetul a arătat că instanţa de fond a omis să-i aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., deşi aceasta era obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 175 C. pen.

Totodată, hotărârea a fost netemeinică, deoarece pedeapsa era prea blândă faţă de activitatea infracţională a inculpatului şi antecedentele penale ale acestuia. Astfel, inculpatul, după conflictul avut cu fratele părţii vătămate în scop de răzbunare, a lovit-o pe partea vătămată C.C.F. cu un fier beton în timp ce aceasta era căzută la sol cu faţa în sus, la final înfigându-i fierul beton în cavitatea abdominală.

Inculpatul a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 14 din 31 ianuarie 2012 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin nerecurare, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a mai arătat că în mod greşit instanţa de fond nu l-a obligat pe inculpat către partea civilă Spitalul de Urgenţă Craiova, la plata integrală a sumei de 4.592,17 RON, obligându-l doar la 4.592,14 RON.

În privinţa motivului trei de apel, în sensul că instanţa de fond nu l-a obligat pe inculpat către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, la plata integrală a sumei de 4.592,17 RON, procurorul de şedinţă a arătat că aceasta este o eroare materială care poate fi îndreptată de instanţa de fond, în condiţiile în care inculpatul a fost obligat doar la suma de 4.592,14 RON.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că el a recunoscut doar săvârşirea faptei, nu şi încadrarea juridică.

Încadrarea juridică este greşită, el producând doar leziunile ca urmare a aruncării barei metalice, celelalte leziuni fiind produse de o altă persoană care era cercetată într-un alt dosar pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 182 C. pen.

Partea vătămată a recunoscut că inculpatul a aruncat bara metalică, astfel încât, în mod greşit instanţa de fond a reţinut varianta descrisă de procuror în rechizitoriu.

A existat un martor care a declarat că partea vătămată avea în mână un cuţit, dar procurorul nu a arătat nimic despre acel cuţit. În aceste împrejurări, el s-a apărat de atacul părţii vătămate, fiind provocat de aceasta.

Prin urmare, nu a existat tentativă la omor, ci infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

În a doua teză, a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere referatul de evaluare, actele în circumstanţiere, atitudinea sinceră.

Prin Decizia penală nr. 85 din 13 martie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva Sentinţei penale nr. 426 din 17 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 13661/63/2012.

A desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.C.I.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., a dedus detenţia preventivă de la 17 octombrie 2012 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A obligat pe apelantul-inculpat la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a virat din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dolj.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de prim control judiciar, în urma analizei actelor şi lucrărilor dosarului a stabilit că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat.

Deşi inculpatul s-a prevalat de disp. art. 320¹ C. proc. pen., în faza apelului a negat situaţia de fapt reţinută, instanţa constatând însă că acesta nu mai poate reveni asupra cererii de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, voinţa acestuia nefiind viciată în vreun fel în momentele în care a dat declaraţii.

Nefondată a fot apreciată şi critica inculpatului privind încadrarea juridică a faptelor, în mod corect instanţa de fond apreciind că sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., având în vedere obiectul folosit, zona vizată, intensitatea loviturii, precum şi rezultatul loviturii, aspecte ce demonstrează faptul că inculpatul a prevăzut şi a acceptat posibilitatea uciderii victimei în urma loviturii aplicate.

S-a considerat că, deşi celălalt agresor, C.A.G., este cercetat în altă cauză pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., acest aspect nu are relevanţă asupra încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul S.C.I.

Pedeapsa s-a apreciat just individualizată, în raport de disp. art. 72 C. pen., neimpunându-se reindividualizarea acesteia.

Întrucât aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.C.I., criticând-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10, 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 182 C. pen. şi reindividualizarea pedepsei aplicate.

Concluziile apărătorului inculpatului, ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte, examinând recursul inculpatului S.C.I., îl consideră nefondat, pentru următoarele considerente.

Conform dispoziţiilor Codului de procedură penală, referitoare la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2011, intrată în vigoare la 15 februarie 2013, Înalta Curte constată că raportat la data la care a fost pronunţată Decizia penală nr. 85/2013 a Curţii de Apel Craiova, respectiv 13 martie 2013, cazurile de casare invocate de către recurent au fost abrogate.

Deşi la termenul de judecată din 13 iunie 2013, instanţa i-a pus în vedere apărătorului inculpatului acest aspect, acesta a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., apreciind că se subsumează acestui caz de reformare criticile sale.

Deşi cele două cazuri de casare de la pct. 10 şi 17 ale art. 385⁹ C. proc. pen., aşa cum erau înainte de abrogare intră în principal sub incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., conform art. 385¹⁰ alin. (1), (2) şi (2¹) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate aceste condiţii, instanţa urmează să ia în considerare numai cazurile care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Or, aşa cum se poate constata, inculpatul, prin cererea de recurs, nu şi-a motivat recursul, iar cererea separată, prin care acesta a învederat criticile formulate împotriva deciziei penale atacate, a fost depusă la 13 iunie 2013, cu nerespectarea termenului prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care Înalta Curte va supune analizei numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, respectiv pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 ale art. 385⁹ C. proc. pen.

Analizând din oficiu cauza, prin prisma cazurilor de casare enumerate mai sus, instanţa constată a nu fi incident niciunul, neexistând motiv de reformare a hotărârilor judecătoreşti din această perspectivă.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., "când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", constată că din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului S.C.I., de 5 ani închisoare, încadrându-se în limitele legale prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 13 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei, de la 15 iulie 2012 la 13 iunie 2013.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 13 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei, de la 15 iulie 2012 la 13 iunie 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2063/2013. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2094/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2061/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2062/2013. Penal. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2063/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2094/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2124/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2127/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2140/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs