ICCJ. Decizia nr. 2124/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2124/2013
Dosar nr. 227/113/2010
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 183 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brăila, pronunţată în Dosarul nr. 227/113/2010, s-a dispus în baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art 76 lit. e) C. pen., condamnarea inculpatei D.M. la o lună închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la 2 (două) luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o lună închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o lună închisoare pentru uz de fals.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor 5 pedepse aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu două luni, în total 1 an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani şi 2 luni şi potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor care atrag suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii.
În baza art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpată la plata prejudiciului cauzat părţii civile U.A. SA (fostă SC U.V.I.G. - Sucursala Piteşti) în sumă de 1333,69 RON cu dobânda legală aferentă de la 14 iunie 2008 şi până la plata achitării efective a sumei.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. -art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.G. la o lună închisoare pentru instigare la comiterea infracţiunii de fals în declaraţii.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 (trei) luni închisoare pentru instigare la comiterea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 11 luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu o lună, în total urmând să execute 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe durata prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani şi potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii.
În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.M. la 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual.
În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o lună închisoare pentru complicitate la comiterea infracţiunii de uz de fals.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea celor trei pedepse, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu o lună, în total va executa 1 an şi o lună închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale şi accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani şi o lună şi potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., a achitat pe inculpatul M.I. pentru comiterea infracţiunilor concurente de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului o singură sancţiune cu caracter administrativ de 100 lei RON.
În baza art 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false, respectiv: declaraţia nr. 233/2008 dată de inculpata D.M., declaraţia nr. 233/2008 dată de inculpatul M.I., procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria PCA nr. 3524135/2008 şi cererea de înştiinţare cu privire la producerea unui accident formulată de inculpata D.M. la societatea de asigurare la 7 mai 2008, precum şi menţiunile false: rubricile aferente poziţiilor nr. 233 din 6 mai 2008 din Registrul de tamponări şi nr. 803328 din 6 mai 2008 din Registrul de evidenţă a proceselor-verbale de contravenţie ale Poliţiei comunale Bascov.
S-a dispus restituirea către Poliţia comunală Bascov a "Registrelor tamponări" şi "Registrelor de evidenţă a proceselor-verbale de contravenţii" după rămânerea definitivă a hotărârii şi anularea actelor false.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii: D.M., S.G. şi G.M. la câte 3.500 RON cheltuieli judiciare statului şi pe inculpatul M.I. la 200 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, înregistrat sub nr. 269 din 20 ianuarie 2010 şi care formează obiectul Dosarului penal nr. 227/113/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a patru inculpaţi pentru comiterea următoarelor infracţiuni:
1. Inculpata D.M. - fost judecător în cadrul Curţii de Apel Piteşti (fiica lui G. şi M., născută în sat Ţuţuleşti com. Suseni, jud. Argeş, domiciliată în comuna Bascov, sat Lăbuşeşti, jud. Argeş, cetăţean român, pensionar, căsătorită, copii majori, fără antecedente penale), pentru comiterea infracţiunilor de: fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen., complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
2. Inculpatul G.M. (fiul lui V. şi M., născut în Slatina, jud. Olt, domiciliat în Piteşti, str. C. jud. Argeş, cetăţean român, pensionar, fost agent de poliţie în cadrul Poliţiei com. Bascov, fără antecedente penale, căsătorit, 1 copil minor) pentru comiterea infracţiunilor de: fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la uz de fals prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
3. Inculpatul S.G. (fiul M. şi I., născut în com Bascov, jud Argeş, domiciliat în com. Bascov, sat Mica jud. Argeş cetăţean român, căsătorit, copii majori, în prezent ocupă funcţia de primar al comunei Bascov fără antecedente penale,) pentru comiterea infracţiunilor de: instigare la fals în declaraţii prevăzută de art. 25 raportat la art. 292 C. pen.; instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
4. Inculpatul M.I. (fiul lui G. şi N., născut la 17 iulie 1949 în Hârşeşti jud. Argeş, domiciliat în com. Hârşeşti, sat Hârşeşti jud Argeş, cetăţean român, fără antecedente penale, căsătorit, copii majori, lucrează ca şofer la P. com. Bascov) pentru comiterea infracţiunilor de: fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Faptele au fost reţinute în sarcina inculpaţilor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: denunţul şi declaraţiile martorului C.C.E., declaraţiile martorilor C.I., C.F., A.I.D., procesele-verbale de verificare încheiate de procurori la data de 13 ianuarie 2009, adresa din 22 ianuarie 2009 a I.P.J. Argeş - Poliţia Municipiului Piteşti, procesul-verbal de verificare încheiat de organele de poliţie judiciară la data de 21 ianuarie 2009, adresa din data de 23 ianuarie 2009 a SC "A." SA Piteşti, înregistrarea audio-video în mediu ambiental pe suport optic DVD în baza autorizaţiei nr. 150/AI/2008 a Tribunalului Bucureşti emisă în Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie la data de 12 martie 2008 şi prelungită la 9 aprilie 2008 - convorbirea fiind redată în procesul-verbal încheiat la data de 15 octombrie 2008 certificată de procuror, autorizaţia de reparaţii din 29 aprilie 2008, poliţia de asigurare RCA încheiată de P. com. Bascov pentru autovehiculul xxx, procesul-verbal prin care s-a stabilit culpa inculpatului M.I. (şofer la acea dată), adresa de constituire de parte civilă a societăţii de asigurare, declaraţiile celor patru inculpaţi, declaraţiile martorilor: I.C.C., I.C.M., M.I.M., declaraţiile martorilor propuşi în apărare: V.I.O., D.F., T.V.M., procesul-verbal de verificare a autospecialei yyy, procesul-verbal de identificare a martorilor C.F., "Registrul tamponări" şi "Registrul pentru evidenţa proceselor-verbale de contravenţii", procesele-verbale de ridicare de acte de la sediul Poliţiei Bascov încheiate la 3 decembrie şi 4 decembrie 2008, adresa din 4 decembrie 2008 a Primăriei Bascov şi anexa dosarul de daune nr. 7002 164983 al SC U.V.I.G. - Sucursala Piteşti, procesele-verbale de verificare a autorizaţiei de reparaţii din 23 ianuarie 2009, o declaraţie pe proprie răspundere din 10 decembrie 2008 şi de verificare a procesului-verbal de contravenţie din 11 decembrie 2008, precum şi de verificarea menţiunilor din cele două registre din 23 februarie 2009 şi anexe.
În baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, coroborat cu reaudierea tuturor martorilor în instanţă, despre care instanţa a arătat că şi-au menţinut în totalitate declaraţiile date cu cca doi ani de zile în urmă şi declaraţiile inculpaţilor, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata D.M. îşi desfăşura activitatea ca judecător la Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, şi îşi avea domiciliul în com. Bascov. Pentru alegerile locale care au avut loc în luna iunie 2008, a fost numită preşedinte al Biroului Electoral de Circumscripţie Bascov, aflat în sediul primăriei. Această calitate impunea prezenţa sa la Biroul de Circumscripţie.
În după-amiaza zilei de 29 aprilie 2008 inculpata D.M. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca P. cu numărul de înmatriculare qqq pe DN 7C, dinspre Piteşti către comuna Bascov.
La intersecţia cu DN 7 autoturismul condus de inculpată a intrat în coliziune cu autoutilitara marca R. cu numărul de înmatriculare yyy, care se deplasa pe drum cu prioritate în direcţia Rm. Vâlcea.
Urmare impactului, autoturismul P. a suferit avarii la aripa dreaptă faţă, celălalt autovehicul implicat în accident, condus de martorul C.I., nu a fost avariat.
Întrucât impactul avea doar consecinţe materiale minore, unul dintre lucrătorii de poliţie aflaţi atunci în intersecţie i-a îndrumat pe conducătorii auto să se deplaseze la sediul Poliţiei comunei Bascov, pentru întocmirea actelor de constatare; cu această ocazie, inculpata a fost atenţionată că ar fi trebuit să respecte semnul de circulaţie "cedează trecerea", amplasat în intersecţie pe direcţia sa de deplasare.
Inculpata şi martorul s-au deplasat cu autovehiculele proprii către sediul postului de poliţie, unde au discutat cu inculpatul G.M., aducându-i la cunoştinţă motivul prezentării.
Acesta a examinat cele două autovehicule constatând avariile suferite de autoturismul marca P.; pe baza celor relatate de conducătorii auto, a concluzionat că evenimentul s-a produs din culpa inculpatei care nu a acordat prioritate, faptă sancţionabilă cu amendă şi suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 zile (art. 101 alin. (3) lit. a) din O.U.G nr. 195/2002).
Pentru a evita aplicarea acestei sancţiuni şi motivat şi de faptul că autocamionul yyy nu prezenta avarii, inculpatul G.M. i-a spus martorului C.I. că poate pleca, cu condiţia să lase date de contact.
În acest sens, martorul a indicat lucrătorului de poliţie numărul de înmatriculare al maşinii, numărul său de telefon şi locul în care obişnuieşte să parcheze maşina (vizavi de unul dintre punctele de lucru aparţinând SC S.I.E. SRL, aparţinând familiei D.) după care a părăsit clădirea fără a întocmi, semna sau primi vreun înscris.
După plecarea martorului, inculpatul G.M. i-a explicat inculpatei D.M. faptul că este vinovată de accident, astfel că declaraţia tip în care aceasta descria evenimentul nu a mai fost finalizată, urmând a găsi de comun acord un alt mod de rezolvare a situaţiei.
Pentru ca autoturismul să poată fi folosit la deplasări ulterioare, inculpatul G.M. a emis autorizaţia de reparaţie din 29 aprilie 2008, în care a consemnat avariile constatate ("aripă dreaptă faţă"). Alte acte de constatare nu au mai fost întocmite, iar inculpata a părăsit sediul postului de poliţie.
Întrucât culpa în producerea accidentului îi revenea inculpatei D.M., iar autoturismul P. nu era asigurat C., aceasta s-a hotărât să facă demersuri pentru a remedia avariile fără a suporta consecinţele juridice şi contravaloarea lucrărilor.
În acest scop, la data de 06 mai 2008, s-a deplasat la sediul Primăriei Bascov, unde a luat legătura cu primarul S.G. şi cu martora D.L. cărora le-a solicitat să o însoţească la poliţie pentru a discuta cu şeful de post, deoarece inculpata le-a relatat celor doi că nu are încheiată asigurare C. pentru autoturismul avariat.
Conform celor convenite şi după anunţarea telefonică a sosirii, în jurul orei 11,00, inculpaţii şi martora s-au deplasat la sediul Poliţiei comunale Bascov, situat în apropiere, unde au intrat în biroul şefului de post; la acel moment, funcţia era deţinută de martorul C.C.E., autorizat ca investigator cu identitate reală în Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În biroul acestuia, inculpaţii au expus martorului C.C.E. împrejurările concrete în care autoturismul a fost avariat; pe parcursul discuţiei, inculpata D.M. a încercat să acrediteze ideea că nu ar fi vinovată de accident, invocând prezenţa unui poliţist care dirija circulaţia în intersecţie.
Prima instanţă a reţinut că întreaga convorbire a fost înregistrată audio-video, în baza autorizaţiei nr. 150/AI/2008 a Tribunalului Bucureşti emisă în Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie la data de 12 martie 2008 şi prelungită la data de 09 aprilie 2008; convorbirea a fost redată în procesul-verbal încheiat la data de 15 octombrie 2008 certificat de procuror, şi conform art. 91 din 2 alin. (5) C. proc. pen., poate fi folosită şi în prezenta cauză. Iniţial, inculpata D.M. a prezentat martorului C.C. un bilet pe care se afla înscris numărul de înmatriculare yyy, afirmând că acesta este autovehiculul care a lovit-o, că este un autovehicul de gabarit mare şi că şoferul ar fi spus că e "de la D.".
Totodată, a precizat că, prin intermediul, lui "D." a verificat numărul de înmatriculare constatând că proprietarul autovehiculului se numeşte C.F. care însă nu figurează ca angajat al SC S.I.E. SRL.
Instanţa a constatat că prin prisma celor discutate şi stabilitate în acelaşi context, inculpaţii au renunţat tacit la demersurile de identificare şi convocare ulterioară a şoferului.
Inculpata D.M. a prezentat martorului C.C.E. autorizaţia de reparaţii emisă la data de 29 aprilie 2008 de inculpatul G.M., arătând că acesta este singurul act întocmit.
Fiind convocat în biroul martorului, inculpatul G.M. a confirmat că procedura de constatare a evenimentului de trafic a fost stopată deoarece rezultă culpa inculpatei, astfel că declaraţiei tip începută de D.M. nu i s-a mai dat curs, iar celuilalt şofer nu i s-a mai solicitat să dea declaraţie.
Inculpatul G.M. a afirmat că problema culpei s-ar fi putut rezolva încă de la data de 29 aprilie 2008, prin susţinerea că autoturismul a fost găsit lovit ("(...) eu i-am spus poate că a găsit-o lovită, dacă era atunci, mergea (...) era simplu"), dar această situaţie o obliga pe inculpată să plătească reparaţiile, împrejurare pe care aceasta dorea să o evite ("Păi dacă aveam C. nu mă interesa. N-am C.").
În acest context, inculpatul S.G. a propus găsirea unei persoane care să-şi asume culpa ("treaba e cum (...) pe cine, cum facem cu maşina, pe cine băgăm să (...) asta e treaba"), după care a contactat telefonic pe un angajat al primăriei întrebând dacă maşina A. pe care o conduce acesta este sau nu asigurată ("alo, S., ia zii. Tu ai asigurare la A. ?").
Urmare convorbirii telefonice şi a discuţiei din birou cu privire la efectele contractelor de asigurare, inculpatul S.G. a acreditat ideea că fapta ar putea fi asumată de un angajat al primăriei şi descrisă ca având loc în parcarea acestei instituţii ("ia auziţi că în parcare la primărie dând cu spatele, am lovit aripa", "ăsta care zice că face fapta care loveşte, trebuie să aibă plătit pe anul acesta, sau?").
Pentru a verifica în concret dacă autoutilitarele primăriei beneficiază sau nu de poliţe de asigurare, inculpatul S.G. l-a contactat telefonic pe martorul I.A. (viceprimar al comunei), solicitându-i relaţii în acest sens, după care a comunicat celor prezenţi modul în care problema s-ar putea rezolva ("haideţi că vorbii cu domnul vice. Deci noi avem şi maşina aia şi tractorul cu remorcă. A fost maşina aia de cărat containere", "dând cu spatele, în oglindă, n-a văzut şi a acroşat, o chestie d-asta").
După ce au stabilit împrejurările în care evenimentul rutier trebuia descris, tot la iniţiativa inculpatului S.G., inculpaţii au convenit ca şi actele de constatare să fie datate cu 29 aprilie 2008, data emiterii autorizaţiei de reparaţii; în acest sens, S.G. s-a oferit să se ocupe de modul în care va da declaraţia şoferul său ("îi facem pe 29 aprilie şi declaraţie, şi la ăla al meu (...)") şi să se asigure prezenţa acestuia la sediul postului de poliţie, având asupra sa actele necesare întocmirii constatării.
În aceste condiţii, inculpatul S.G. a părăsit sediul poliţiei pentru a concretiza cele discutate; în acelaşi moment a plecat şi martora D.L.
În cursul aceleiaşi zile (06 mai 2008), inculpatul M.I., angajat ca şofer la P. Bascov, s-a prezentat la sediul Poliţiei comunale şi a dat declaraţie pe proprie răspundere în sensul că la data de 29 aprilie 2008, în timp ce efectua o manevră de mers înapoi cu autospeciala din dotare, în parcarea primăriei a lovit cu bara spate autoturismul yyy, care a fost avariat la aripa dreaptă faţă.
Declaraţia întocmită de inculpata D.M. descrie acelaşi mod de producere a evenimentului rutier în care autoturismul său a fost avariat.
Ambele declaraţii au fost datate de inculpatul G.M. cu "29 aprilie 2008", primind numărul 233; pe formularul completat de inculpata D.M., la rubrica "avarii existente", G.M. a făcut menţiunea "aripa dreaptă faţă", iar pe cel aparţinând lui M.I., la aceeaşi rubrică, a înscris "bară spate".
În baza acestor declaraţii, conform procedurii, inculpatul G.M. a întocmit procesul-verbal seria PCA nr. 3524135, datat tot cu 29 aprilie 2008, prin care a stabilit culpa exclusivă a lui M.I. şi a aplicat acestuia avertisment şi puncte de penalizare.
Pe actul astfel întocmit, inculpatul M.I. a semnat atât în dreptul menţiunii olografe "recunosc şi regret" făcută de inculpatul G.M., cât şi la rubrica de luare la cunoştinţă.
Tot la data de 06 mai 2008, inculpatul G.M. a completat datele evenimentului (aşa cum au fost acestea consemnate în actele de constatare menţionate mai sus), în registrele specifice, respectiv "registrul tamponări" şi "registrul pentru evidenţa proceselor-verbale de contravenţie", după care a comunicat telefonic la IPJ Argeş - Serviciul Poliţiei Rutiere sancţiunea aplicată pentru ca punctele de penalizare să fie implementate în baza informatizată de date.
La 7 mai 2008, inculpata D.M. s-a prezentat la sediul SC "U.V.I.G. - Sucursala Piteşti, unde a completat o declaraţie-tip în care a arătat că la data de 29 aprilie 2008, autoturismul său yyy a fost avariat la aripa dreaptă faţă de autospeciala, condusă de M.I.; la aceeaşi dată a formulat şi o cerere de plată a despăgubirii.
Pentru constituirea dosarului de daune (nr. 7002 164 983 din 07 mai 2008), inculpata a prezentat în copie autorizaţia de reparaţie seria CR nr. 0022703 din 29 aprilie 2008, poliţa de asigurare RCA încheiată de P. Bascov pentru autovehiculul qqq şi procesul-verbal prin care s-a stabilit culpa inculpatului M.I.
Autoturismul inculpatei a fost reparat, iar pentru contravaloarea lucrării, în cuantum de 1333,69 RON a fost emisă factura din 23 mai 2008. Suma a fost achitată de societatea de asigurare la data de 16 iunie 2008.
Instanţa de fond a arătat că situaţia de fapt descrisă rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor C.F., C.I. şi A.I.D., cu procesele-verbale de verificare încheiate de procurori la data de 13 ianuarie 2009, cu adresa din 22 ianuarie 2009 a IPJ Argeş - Poliţia Municipiului Piteşti, cu procesul-verbal de verificare încheiat de organele de poliţie judiciară la data de 21 ianuarie 2009 şi cu adresa din data de 23 ianuarie 2009 a SC "A." SA Piteşti.
Astfel a rezultat necesitatea identificării persoanei care la data de 29 aprilie 2008 a condus autovehiculul yyy. Urmare verificărilor efectuate în evidenţele D.G.P.M Bucureşti - S.P.R la data de 13 ianuarie 2009 s-a stabilit că, din anul 2002, proprietarul acestuia este martorul C.F. Audiat în cauză la data de 20 ianuarie 2009 şi în instanţă, acesta a învederat faptul că de aproximativ 5 ani autovehiculul proprietatea sa este folosit în mod exclusiv de tatăl său C.I.
Martorul C.I. a confirmat aspectele privind folosirea autocamionului, precizând că în cursul lunilor aprilie - mai 2008, în timp ce se deplasa cu autovehiculul yyy pe DN 7 către Rm. Vâlcea, a intrat în coliziune uşoară cu un autoturism marca P. de culoare albastră, care circulă pe DN 7 C în direcţia Bascov, condus de "o doamnă de aproximativ 50 ani". Martorul a mai arătat că, urmare impactului, numai autoturismul P. a prezentat avarii localizate la aripa dreaptă faţă şi că deplasându-se la sediul Poliţiei comunale Bascov i s-a solicitat să lase date de contact şi i s-a permis să plece.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că la data de 29 aprilie 2008, sectorul de drum situat la intersecţia DN 7 cu DN 7 C se afla în administrarea SC "A. " SA - Sucursala Bucureşti, unitate care s-a ocupat, şi de amplasarea mijloacelor de semnalizare rutieră.
Din planşa de semnalizare obţinută de la această societate s-a constatat că la intersecţia respectivă pe DN 7 C era postat indicatorul "Cedează trecerea", iar pe DN 7 cel de "Drum cu prioritate".
Conform datelor furnizate de Poliţia municipiului Piteşti, la data de 29 aprilie 2008, în intersecţia DN 7 cu DN 7C, patru agenţi de poliţie din cadrul Secţiei 3 Piteşti, între care şi martora A.I.D., au executat activităţi de menţinere a ordinii şi liniştii publice. Din declaraţia martorei A.I.D. dată la 27 ianuarie 2009 şi menţinută în instanţă, s-a reţinut că în primăvara anului 2008, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu în intersecţia sus-menţionată, aceasta a asistat la o coliziune dintre "un autocamion" şi un autoturism marca P. de culoare închisă condus de o femeie; despre conducătorul autoturismului P. implicat în accident, martora a arătat că, de la unul dintre colegi a aflat că ar fi magistrat şi că se grăbea să ajungă la sediul Primăriei comunei Bascov. De asemenea, martora a mai declarat şi că ambii şoferi au fost îndrumaţi către sediul Poliţiei comunale Bascov, în vederea întocmirii actelor de constatare.
Din coroborarea denunţului şi a declaraţiilor date de martorul C.C.E., cu înregistrarea audio-video autorizată în mediul ambiental, cu procesul-verbal de constatare şi cu verificările efectuate în evidenţele specifice ale Poliţiei comunale Bascov, instanţa a constatat că rezultă că avariile autoturismului yyy au fost produse la data de 29 aprilie 2008, dată la care s-a emis şi autorizaţia de reparaţii seria CR nr. 0022703.
Ca urmare a examinării carnetului conţinând exemplarele nr. 2 ale autorizaţiilor de reparaţii emise de inculpatul G.M. (carnet arhivat la IPJ Argeş - Serviciul Poliţiei Rutiere, care conţine formularele tipizate seria CR nr. 0022701-0022725), instanţa a constatat că, în succesiunea numerică şi cronologică, actul în discuţie se înscrie corespunzător datării sale proces-verbal de verificare încheiat la data de 23 ianuarie 2009, însă procesul-verbal seria PCA nr. 3524135, prin care M.I. a fost sancţionat, a fost întocmit de inculpatul G.M. la data de 06 mai 2008.
Instanţa a precizat că procesele-verbale de constatare a încălcării normelor privind circulaţia pe drumurile publice sunt formulare tipizate cu regim special, inserate şi prinse în carnete, astfel încât completarea lor nu este posibilă decât în ordine. Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul G.M. a folosit formularele tipizate din carnetul seria PCA nr. 3524126-3524150.
Dintre acestea, s-a constatat că procesul-verbal seria PCA nr. 3524132, datat 02 mai 2008, a fost întocmit de inculpatul G.M. pentru un eveniment din data de 02 mai 2008; persoana sancţionată a fost prezentă şi a semnat de primirea unui exemplar al înscrisului (proces-verbal de verificare întocmit la data de 11 decembrie 2008); procesele-verbale seria PCA nr. 3524133 şi 3524134 au fost întocmite la 06 mai 2008, pentru evenimente din aceeaşi dată.
În consecinţă, instanţa a considerat că rezultă că, potrivit succesiunii numerice a filelor din carnet, procesul-verbal seria PCA nr. 3524135 nu poate fi întocmit la data de 29 aprilie 2008.
La aceeaşi concluzie a ajuns prima instanţă şi ca urmare a examinării "Registrului pentru evidenţa proceselor-verbale de contravenţie" ridicat de la sediul poliţiei comunale Bascov, desecretizat şi ataşat în original dosarului de urmărire penală, întrucât numărul de înregistrare atribuit procesului-verbal în discuţie se regăseşte între cele operate la data de 06 mai 2008 (proces-verbal de verificare din data de 11 decembrie 2008, proces-verbal de verificare din data de 23 februarie 2009).
În ceea ce priveşte declaraţiile date pe proprie răspundere de inculpaţii D.M. şi M.I., s-a constatat că şi acestea au fost antedatate; astfel, numărul de ordine atribuit (233) se regăseşte între cele acordate unor înscrisuri similare întocmite la data de 06 mai 2008, pentru evenimente de trafic rutier produse în perioada 5 - 06 mai 2008, cu privire la care lucrătorii din cadrul Poliţiei comunale Bascov - inclusiv inculpatul G.M. au întocmit acte de constatare (procese-verbale de verificare întocmite la data de 10 decembrie 2008).
De asemenea, instanţa a reţinut că din "Registrul tamponări" rezultă că prima şi singura menţiune referitoare la evenimentul rutier în care autoturismul yyy a fost avariat se regăseşte la data de 06 mai 2008, într-o succesiune de evenimente similare produse la aceeaşi dată (proces-verbal de verificare încheiat la data de 23 februarie 2009).
S-a reţinut că inculpaţii, prin declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi interogatoriile luate în instanţă, nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, iar susţinerile inculpaţilor concordă între ele şi se coroborează şi cu declaraţiile martorilor D.L. şi I.A.
Referitor la evenimentul rutier în care autoturismul yyy a fost avariat, inculpaţii D.M. şi M.I. au relatat că acesta ar fi avut loc la data de 29 aprilie 2008, aproximativ la ora 16,00, în parcarea Primăriei comunei Bascov, din culpa lui M.I., aşa cum a fost descris în declaraţiile date la poliţie pe proprie răspundere; de asemenea, ambii au arătat că martorul I.A. (viceprimar al comunei) a fost imediat anunţat despre accident, şi că ulterior s-au deplasat la sediul postului de poliţie unde, la aceeaşi dată, au fost întocmite toate actele de constatare.
Aceste susţineri au fost confirmate de martorul I.A., care a arătat că a aflat despre accident imediat după producerea lui, atât de la D.M. cât şi de la M.I., şi că în ziua următoare a examinat personal autospeciala primăriei constatând că aceasta nu prezenta avarii.
De asemenea, inculpatul G.M. a declarat că la data de 29 aprilie 2008, după ora 16,00, şoferii celor două autovehicule s-au prezentat la Poliţia comunală Bascov şi că, pe baza declaraţiilor date de aceştia şi a examinării maşinii P., în aceeaşi zi a emis autorizaţia de reparaţii şi a întocmit procesul-verbal de contravenţie.
Întrebat expres cu privire la operarea menţiunilor în registre abia la data de 06 mai 2008, inculpatul a declarat faptul că, neexistând un termen impus de lege, a procedat la înregistrare în momentul în care şi-a amintit despre actele întocmite.
Referitor la discuţia purtată în biroul martorului C.C.E. inculpata D.M. a arătat că la data de 06 mai 2008 ar fi încercat să-i contacteze pe agentul constatator G.M., pentru a-i solicita să completeze autorizaţia de reparaţii, în sensul de a insera în cuprinsul acesteia o zgârietură produsă autoturismului său anterior datei de 29 aprilie 2008.
Întrucât inculpata nu se afla în sediul poliţiei, a mers la P. comunei Bascov, solicitând inculpatului S.G. să o prezinte şefului de post pentru a rezolva această problemă, în acest context, în jurul prânzului s-ar fi deplasat la Poliţia comunală Bascov, împreună cu inculpatul S.G. şi cu martora D.L.
Inculpata a învederat că discuţia a avut loc numai în biroul şefului de post, că nu a avut finalitate concretă, martorul C.C.E. refuzând să se implice şi că în tot acest timp, inculpatul G.M. nu a fost de faţă.
Prima instanţă a constatat că declaraţia inculpatei nu este confirmată în totalitate, atât de inculpatul S.G. cât şi de martora D.L.
În declaraţiile lor, inculpaţii şi martorii au precizat date certe (29 aprilie 2008 şi respectiv 06 mai 2008), arătând că pot asocia evenimentele descrise cu sărbătorile pascale, ziua de 1 Mai şi începutul campaniei electorale pentru alegerile locale.
După ce li s-a adus la cunoştinţă conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirii din data de 06 mai 2008 interceptată audio-video, inculpaţii şi-au menţinut în esenţă primele declaraţii.
Suplimentar, inculpatul G.M. a precizat că, foarte probabil, discuţia din biroul şefului de post s-a referit la un alt eveniment rutier.
Instanţa a reţinut că aceeaşi poziţie a fost adoptată şi de inculpata D.M. care a încercat să antameze ideea a două accidente, unul la data de 29 aprilie 2008, (respectiv impactul cu autospeciala condusă de inculpatul M.I.) şi un altul, produs la o dată ulterioară (constând într-o coliziune uşoară cu autocamionul yyy).
În acest sens a solicitat audierea a trei martori, probă care a fost administrată atât în cursul urmăririi penale cât şi în instanţă:
- martorul T.V. a declarat că la data de 29 aprilie 2008 în timp ce se afla în autoturismul său staţionat în zona Primăriei comunei Bascov, ar fi asistat la o parte din evenimentul rutier prin care autoturismul P. aparţinând inculpatei, ar fi fost lovit de o maşină de salubritate; ulterior, după difuzarea unor emisiuni T.V. referitor la "înscenarea unui accident", ar fi contactat-o pe inculpata D.M., pe care o cunoştea din vedere, manifestându-şi disponibilitatea de a fi audiat ca martor în cauză.
- martorul D.F. (cumătru cu inculpata) a declarat că, la data de 02 mai 2008, s-a întâlnit cu inculpata D.M., ocazie cu care a constatat personal că autoturismul P., proprietatea acesteia, prezenta avarii la aripa dreaptă faţă, cu privire la care i s-a relatat că s-ar fi produs "în preajma Paştelui", în parcarea Primăriei comunei Bascov, urmare unor manevre efectuate de o maşină de gunoi.
De asemenea, martorul a arătat că, ulterior ("la data de 4 sau 5 mai 2008"), în timp ce se afla către Piteşti, pe raza comunei Bascov a observat-o pe inculpata D.M. pe un loc de refugiu din zona intersecţiei DN 7 cu DN 7C, şi a oprit ca să vadă ce s-a întâmplat şi eventual, să-i ofere ajutor. Cu această ocazie a constatat că autoturismului P. prezenta şi alte avarii pe partea dreaptă ("zgârietură pe portiera din spate dreapta, prelungită peste portiera faţă, dreaptă, până la înfundarea aripii"), produse chiar atunci prin impactul cu un camion, inculpata relatându-i că administratorul drumului schimbase recent marcajele, astfel că a pătruns în intersecţie crezând că are prioritate. Instanţa a precizat că ambii martori nu au putut dovedi prezenţa lor la acel moment, în locurile respective.
- martorul V.I.O. (angajat la SC "D.A." SRL Piteşti) a declarat că la sfârşitul lunii aprilie 2008 a vizualizat iniţial autoturismul P. proprietatea inculpatei, constatând că aceasta avea aripa dreaptă faţă înfundată şi un far spart, iar peste câteva zile, cu ocazia introducerii efective în service, conform programării, ar fi observat existenţa unei avarii suplimentare, minore, respectiv "o zgârietură pe aceeaşi parte, de la jumătatea portierei spate către aripă", pentru care inculpata nu avea autorizaţie de reparaţie.
S-a reţinut că, cu ocazia consemnării declaraţiilor martorilor sus-menţionaţi în cursul urmăririi penale, li s-a cerut acordul de a fi testaţi pentru detectarea comportamentului simulat. Martorul V.O. a refuzat expres, iar ceilalţi doi şi-au exprimat iniţial acordul, dar, legal citaţi, nu au răspuns convocării, astfel că testarea nu a fost posibilă.
Astfel, instanţa a apreciat că susţinerile inculpaţilor şi ale martorilor propuşi în apărare nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.
Referitor la depoziţia inculpatei D.M., instanţa a arătat că a declarat că pe 29 aprilie 2009 a fost în şedinţă de judecată (cu fonduri, apeluri, recursuri) începând cu ora 8,30 apoi împreună cu ceilalţi membrii ai completului din care a făcut parte, a judecat cauzele şi a făcut pronunţările în jurul orei 15,00 a plecat la biroul din com Bascov. Distanţa de la Curtea de Apel Piteşti la P. Bascov este de cea 10 km şi o parcurgea în cea un sfert de oră în timp ce se afla la biroul electoral şi parcase maşina în faţa primăriei, aceasta a fost lovită de un conducător auto în timp ce făcea unele manevre de parcare a unei maşini de gunoi aparţinând primăriei. A declarat că a vorbit cu poliţistul care era de serviciu, cu şoferul maşinii, după care s-a întors în grabă la serviciu, unde nu mai era nimeni, iar ulterior le-a povestit colegilor ce a păţit.
Instanţa a constatat că nu a dovedit cu probe aceste aspecte, respectiv nu a depus lista de şedinţă din acea zi, nici nu a propus audierea unui coleg care sub jurământ să mărturisească faptul că inculpata s-a plâns imediat la serviciu de aceste evenimente rutiere şi că nu a fost vinovată. Concluzia instanţei a fost că, în data de 29 aprilie 2009, inculpata, spre sfârşitul programului, a plecat spre domiciliul său din com. Bascov şi din neatenţie (nu a văzut indicatorul cedează trecerea) a intrat în autoturismul care circula regulamentar şi avea prioritate. Nedorind să fie sancţionată şi nici să plătească reparaţiile maşinii, care însumau o sumă modică, i-a contactat pe primarul şi agentul de poliţie care era de serviciu, pentru ca împreună să găsească o modalitate de exonerare a acesteia. Întrucât trebuia şi avizul şefului de post al comunei, respectiv martorul C.C.E., au mers în ziua de 6 mai 2008 la acesta. Nu se cunoştea faptul că acesta este investigator cu identitate reală într-un dosar al DNA în care erau efectuate cercetări cu privire la activităţi ilicite în cadrul procedurii de eliberare a permiselor de conducere. Întrucât avea autorizaţie de interceptare audio-video în mediu ambiental în biroul său, discuţia a fost înregistrată. Cei patru inculpaţi: judecătoarea D.M., poliţistul G.M., primarul S.G., în prezenţa şefului de post şi a martorei D.L., secretara primăriei, au discutat despre faptul că inculpata D.M. nu avea asigurare C. şi atunci primarul l-a sunat pe vice-primarul I.A., pentru a-l întreba despre contractele de asigurare încheiate de primărie pentru autovehiculele pe care le avea în dotare, situaţie în care vina producerii accidentului urma să fie preluată de către un şofer al primăriei, care avea asigurare C.
În consecinţă, a reţinut instanţa, urma ca să se facă actele necesare în fals, pentru ca un om subordonat primăriei (navetist, bolnav, cu copii) să ia asupra lui comiterea accidentului.
În legătură cu "zgârietura" care s-a dorit a se stabili cu ocazia unui alt presupus accident, instanţa a precizat că această situaţie nu poate fi primită, deoarece chiar martorul audiat la cererea inculpatei, respectiv V.I.O., şef-service a precizat că "zgârietura era pe aceeaşi parte cu lovitura, era ceva superficial şi putea fi ştearsă personal, fără eliberarea unei autorizaţii în acest sens". S-a reţinut că ceilalţi doi martori sunt cunoştinţele inculpatei, au fost martori oculari la două accidente diferite însă nu şi-a putut explica şi dovedi prezenţa lor în aceeaşi zi şi acel loc. Mai mult, au refuzat ca să efectueze testul poligraf.
Instanţa a reţinut că în concluziile scrise formulate de către apărătorii inculpaţilor şi susţinerile orale s-au criticat probele administrate şi rechizitoriul întocmit în cauză, pentru următoarele considerente:
1. Că mijloacele de probă au fost nelegal administrate pe parcursul urmăririi penale, încălcându-se principiul înscris în art. 2, 3, 62 C. proc. pen., că articolul 64 C. proc. pen. nu enumera denunţul ca mijloc de probă şi, în consecinţă, acesta trebuie înlăturat.
Instanţa a constatat însă că potrivit art. 63 C. proc. pen. constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni. Probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăruia făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate. De altfel, în "Dex" - ediţia 98, denunţul înseamnă o informare adresată unui organ de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni comisă de o persoană. Izolat, nu constituie mijloc de probă decât coroborat cu alte probe din care să rezulte că o persoană este vinovată de comiterea unei fapte penale.
Instanţa a arătat că C.C.E. a fost audiat în calitate de martor, atât la urmărirea penală cât şi în instanţă iar denunţul sau declaraţia dată iniţial nu contravine legii.
2. Că înregistrarea audio-video în mediu ambiental, efectuată pe baza autorizaţiei eliberată de Tribunalul Bucureşti trebuie înlăturată, deoarece a fost realizată la 6 mai 2008, în faza actelor premergătoare, iar urmărirea penală a început la 2 decembrie 2008. Că actele respective nu sunt mijloace de probă, întrucât nu au fost consemnate într-un proces-verbal aşa cum prevede art. 224 alin. (3) C. proc. pen.
Şi aceste aspecte instanţa le-a considerat nefondate, întrucât art. 224 alin. (1) C. proc. pen. prevede expres că: "În vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare."
S-a reţinut de către instanţă că aceste două probe au fost consemnate prin ordonanţa din 6 mai 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Secţia de Combaterea Corupţiei, cu ocazia disjungerii acestei cauze dintr-un dosar cu 22 de inculpaţi privind acordarea nelegală de permise auto şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competenţă de soluţionare.
3. Că şi obţinerea înregistrării prin depăşirea limitelor autorizaţiei judecătorului este nelegală, întrucât investigatorul cu identitate reală C.C.E. nu putea înregistra decât convorbirile care aveau legătură cu fapta care făcea obiectul Dosarului nr. 26/2008 al D.N.A. Că martorul C.C.E. ştia că nu avea voie să înregistreze, fapt relatat şi în instanţă.
Este adevărat, a menţionat instanţa, că martorul a înregistrat convorbirea avută cu cei trei inculpaţi, însă a respectat autorizaţia dată de Tribunalul Bucureşti, neavând să anticipeze cu ce problemă venea primarul însoţit de "Doamna judecător" la biroul său, fiind clar şi fără putinţă de tăgadă că în asemenea cazuri venea pentru rezolvarea unei probleme nelegale, care nu se putea rezolva la telefon.
Nu pot fi însă înlăturate, a menţionat instanţa, următoarele probe: depoziţiile martorilor C.C.E., care în calitatea sa de investigator sub acoperire, nu putea să fie complice la comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, C.I., şoferul care a fost accidentat de către inculpată, deoarece nu a respectat semnele de circulaţie, martora A.I.D., poliţistă care a asistat la accident şi a îndemnat părţile să se prezinte la Poliţia com. Bascov, precum şi cu depoziţiile celorlalţi poliţişti: P.I., D.G.G., I.C.M., I.C.C., M.I.M.
Faptul că s-a căutat să se acrediteze ideea că procesele-verbale puteau să nu fie trecute în ordine cronologică în registrul de consemnare, a fost apreciat ilogic de către instanţă, precizând că acesta este singurul exemplu de nerespectare a ordinii de numerotare.
În drept, prima instanţă a constatat că fapta inculpatei D.M. comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008 de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa organelor de poliţie, cu privire la circumstanţele în care autoturismul qqq a fost avariat, în vederea producerii de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.
Fapta aceleaşi inculpate, comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, de a-l determina pe agentul de poliţie G.M., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să întocmească acte oficiale prin care să ateste fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, în scopul folosirii ulterioare a acestora, constituie complicitate la comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.
Fapta aceleaşi inculpate, comisă cu intenţie la data de 7 mai 2008, de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa reprezentantului SC U.V.I.G. - Sucursala Piteşti, (în prezent U.A. SA) în vederea întocmirii dosarului de daune referitor la împrejurările în care autoturismul său a fost avariat pentru a produce consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Fapta aceleaşi inculpate, comisă cu intenţie la data de 7 mai 2008 de a folosi la societatea de asigurare, în vederea producerii de efecte juridice, procesul-verbal seria PCA nr. 3524135, cunoscând că acesta a fost întocmit în fals de un lucrător de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
Fapta aceleaşi inculpate, comisă cu intenţie la data de 7 mai 2008 de a induce în eroare prin folosirea de acte false pe reprezentanţii fostei SC U.V.I.G. - Sucursala Piteşti - în prezent U.A. SA, cu ocazia executării contractului de asigurare RCA seria RO/12/S5/BA nr. 000867602, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 1333.69 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Întrucât toate cele cinci fapte au fost comise în concurs real, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Totodată, s-a considerat că fapta inculpatului G.M., comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu de a atesta, în calitate de agent de poliţie în cadrul Poliţiei comunale Bascov, fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în cuprinsul procesului-verbal seria PCA nr. 3524135/2008 şi de a opera menţiuni necorespunzătoare adevărului în registrele specifice de evidenţă a evenimentelor rutiere, cu privire la circumstanţele în care autoturismul qqq a fost avariat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, de a remite inculpatei D.M. procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3524135, întocmit în fals, cunoscând că acesta va fi folosit pentru a produce consecinţe juridice la întocmirea dosarului de daune, s-a constatat că întruneşte în drept elementele complicităţii la comiterea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, de a înlesni prin întocmirea şi remiterea de acte false, obţinerea de avantaje materiale de către D.M. în cuantum de 1333,69 RON, prin inducere în eroare a reprezentanţilor societăţii de asigurare, s-a reţinut că reprezintă complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Prima instanţă a considerat că fapta inculpatului S.G., comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, de a-l determina pe inculpatul M.I. să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa lucrătorilor din cadrul Poliţiei comunale Bascov, cu privire la circumstanţele în care autoturismul qqq a fost avariat, în vederea producerii de consecinţe juridice pentru inculpata D.M., întruneşte în drept elementele constitutive de instigare la comiterea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, de a determina pe agentul de poliţie G.M. să întocmească în fals înscrisuri oficiale, cu privire la circumstanţele în care autoturismul qqq a fost avariat, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive de instigare la comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, de a înlesni, prin instigarea lui M.I. să facă declaraţii nereale şi a agentului de poliţie G.M. să întocmească acte oficiale false, obţinerea de avantaje materiale de către D.M. în cuantum de 1333,69 RON, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţii de asigurare, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive de complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, prima instanţă de fond a reţinut că fapta inculpatului M.I., comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, de a face declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa organelor de poliţie, cu privire la circumstanţele în care autoturismul qqq a fost avariat, cu ocazia întocmirii actelor specifice de constatare (declaraţia pe propria răspundere nr. 233/2008 şi procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3524135/2008), în vederea producerii de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat, comisă cu intenţie la data de 6 mai 2008, prin declararea necorespunzătoare adevărului făcută în faţa organelor de poliţie cu privire la circumstanţele în care autoturismul qqq a fost avariat, înlesnind astfel obţinerea de avantaje materiale de către D.M. în cuantum de 1333,69 RON, prin inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţii de asigurare s-a considerat că reprezintă complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), şi 3 C. pen.
S-a arătat că cele două fapte au fost comise în concurs real, fiind incidente dispoziţiile art 33 lit. a) C. pen.
Cât priveşte poziţia procesuală a inculpaţilor, s-a reţinut că aceştia nu au recunoscut faptele comise şi că au solicitat achitarea.
Prima instanţă a arătat că poziţia procesuală a inculpaţilor şi apărările formulate sunt combătute cu toate probele aflate la dosar, constatându-se că rezultă cu certitudine că a avut loc un singur accident de circulaţie din vina inculpatei D.M., la data de 29 aprilie 2008, situaţie în care trebuia ca agentul de circulaţie de serviciu G.M. să o sancţioneze contravenţional şi, pentru că nu avea asigurare C., inculpata trebuia să achite c/val. reparaţiilor care urmau a se efectua maşinii" P." nr. qqq.
Instanţa a menţionat că, deşi avea calitatea de magistrat şi "L." la numărul de înmatriculare a autoturismului, care să atragă atenţia asupra funcţiei pe care o are, a ignorat principiul înscris în art. 16 din Constituţia României: "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege" şi a angajat răspunderea penală a încă trei persoane.
La individualizarea judiciară a pedepselor care s-au aplicat inculpaţilor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. care prevăd că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de pericolul social al faptei comise, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Despre inculpaţii D.M., fost magistrat la Curtea de Apel Piteşti, S.G., primarul comunei Bascov şi G.M., fost agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie al com. Bascov, s-a constatat că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar în prezent D.M. şi G.M. s-au pensionat. Având în vedere valoarea mică a prejudiciului cauzat părţii civile dar şi poziţia pe care cei trei o aveau în societate la data comiterii infracţiunilor deduse judecăţii, instanţa a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., se justifică a se stabili câte o pedeapsă cu largi circumstanţe atenuante prev. de art 74 - 76 C. pen., şi cu aplicarea unui spor faţă de multitudinea faptelor reţinute în sarcina lor.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II-a şi lit. "b" C. pen. pe durata executării pedepsei principale, instanţa reţinând că natura, gravitatea şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor duc la concluzia unei nedemnităţi de natură electorală.
Referitor la latura civilă a cauzei, în temeiul art. 14, 15, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. inculpata D.M. a fost obligată la plata prejudiciului cauzat fostei părţi civile SC U.V.I.G. - Sucursala Piteşti, în prezent U. SA, în sumă de 1333,69 RON, cu dobânda legală aferentă de la data de 14 iunie 2008 data achitării c/val. despăgubirilor în contul unităţii service şi până la achitarea efectivă a sumei, aşa cum s-a solicitat prin adresa nr. 227/113/2010.
Relativ la inculpatul M.I., s-a reţinut că locuieşte în sat Hârşeşti, com. Hârşeşti, jud. Argeş, iar în prezent este pensionar, având vârsta de 62 ani, are carnet de conducere din anul 1968 şi zilnic a făcut naveta de la locul de muncă la domiciliu, fiind şofer pe maşina de gunoi a Primăriei Bascov.
Instanţa a apreciat că faptele săvârşite de către inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni întrucât se are în vedere că atingerea adusă relaţiilor sociale încălcate este redusă, atât prin rezultatul produs cât şi prin condiţiile concrete în care au fost comise, raportat la persoana acestuia, un om simplu, cu 7 clase, fără antecedente penale, angajat la primărie, căruia un judecător, un primar şi un poliţist îi propune ca să ia asupra sa un accident de circulaţie deoarece exista asigurare C. pentru maşina de gunoi pe care lucra. S-a arătat că nu a obţinut nici un folos material, era aproape de a fi pensionat la limita de vârstă, scopul urmărit fiind în primul rând acela de a-şi păstra locul de muncă în condiţiile în care i se cerea ca să comită infracţiunea respectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, precum şi inculpaţii D.M., G.M., S.G. şi M.I.
Prima instanţă de control judiciar a reţinut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătându-se că hotărârea instanţei de fond este greşită întrucât a fost încălcat principiul solidarităţii în sensul că la plata despăgubirilor civile către S.C. "U.A." SA Piteşti a fost obligată doar inculpata D.M., iar răspunderea pentru paguba cauzată trebuie să fie solidară chiar dacă ceilalţi inculpaţi nu au avut vreun beneficiu sau vreun folos rezultat din fapta ilicită. Astfel, în mod corect instanţa trebuia să dispună obligarea celor patru inculpaţi în solidar la plata sumei de 1333,69 RON către partea civilă C.U.A. SA Piteşti.
De asemenea, s-a arătat că soluţia de achitare în baza disp.art. 10 lit. b1) C. proc. pen. a inculpatului M.I. este vădit netemeinică, în raport de dispoziţiile art. 181 C. pen. întrucât fapta poate fi considerată lipsită în mod vădit de importanţă atunci când, datorită urmării neînsemnate pe care a produs-o asupra valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată, precum şi a modului cum s-au realizat în fapt elementele ei constitutive, apare în mod evident pentru oricine, în mod obiectiv, ca lipsită de importanţă juridică penală.
Un al treilea motiv a vizat faptul că instanţa a reţinut în mod nejustificat circumstanţe atenuante faţă de inculpaţii. D.M., G.M. şi S.G., susţinându-se, în esenţă, că se impunea ca instanţa să aprecieze, în egală măsură, conduita generală a inculpaţilor, în raport de faptele comise şi, în consecinţă, să dispună condamnarea acestora, fără reţinerea circumstanţelor, la pedepse mai aspre, pentru a fi atins scopul acestora în concordanţă cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
S-a mai reţinut că, prin apelul formulat, inculpata D.M. a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând să se constate sub aspect procedural, că întreaga urmărire penală este lovită de nulitate absolută, probele în acuzare fiind obţinute fie în afara unui cadru procesual legal, fie cu încălcarea normelor de procedură care reglementează administrarea legală a fiecărei probe în parte. Pe fondul cauzei a solicitat să se facă aplicarea principiului "in dubio pro reo" şi să se dispună achitarea în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu ref. la art. 10 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen.
Referitor la inculpatul G.M., s-a arătat că a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspect procedural apreciind că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost administrate cu încălcarea dispoziţiilor legale, iar pe fondul cauzei învederând că apărările sale se coroborează cu declaraţiile martorilor P.I., T.V., I.A., D.E., P.I., motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cât priveşte apelul formulat de inculpatul M.I. s-a reţinut că a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând nelegalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, precum şi faptul că apărările sale se coroborează cu declaraţiile martorilor I.A., D.E., T.V., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Relativ la inculpatul S.G. s-a constatat că a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând nelegalitatea probatoriului administrat în faza de urmărire penală, motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.cu ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 144 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva Sentinţei penale nr. 183 din 16 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 227/113/2010.
S-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 183 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brăila şi în rejudecare :
În baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I., la o pedeapsă de 1 lună închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la o pedeapsă de 11 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.I., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului M.I. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 11 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului M.I. asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D.M., G.M., S.G. şi M.I. la plata sumei de 1.333,69 RON către SC "U.A." SA - Sucursala Piteşti (fostă SC "U.V.I.G." - Sucursala Piteşti) cu titlu de despăgubiri civile.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii D.M., G.M., S.G. şi M.I..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre apelanţii - inculpaţi la plata către stat a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În apel şi s-a dispus ca suma de 300 RON reprezentând plata parţială a onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că:
1) Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila este fondat pentru motivele vizând greşita achitare, în baza prevederilor art. 181 C. pen., a inculpatului M.I. şi pentru greşita soluţionare a laturii civile, iar nefondat pentru motivul vizând individualizarea pedepselor aplicate celorlalţi inculpaţi.
Astfel, s-a considerat că, în ceea ce priveşte inculpatul M.I., în mod greşit instanţa de fond a apreciat că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni exclusiv în baza circumstanţelor personale ale acestuia, fără a avea în vedere şi circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor.
Curtea de apel a arătat că faptele sunt grave, nu atât prin modul de comitere a lor şi prejudiciul produs SC "U.A." SA - Sucursala Piteşti (fostă SC "U.V.I.G." - Sucursala Piteşti), prejudiciu care este modic (1.333,69 RON), cât prin calitatea persoanelor implicate în săvârşirea faptelor (judecător, poliţist, primar) care fac să se inducă în rândul opiniei publice ideea de disoluţie a autorităţilor şi faptul că aceşti reprezentanţi ai autorităţii acţionează după bunul plac, la adăpostul legii, în satisfacerea unor interese personale.
S-a observat că, fără faptele inculpatului M.I., de a declara în mod nereal că la data de 29 aprilie 2008, în parcarea Primăriei comunei Bascov, judeţul Argeş, în timp ce manevra, cu spatele, autobasculanta yyy, a lovit autoturismul qqq, aparţinând inculpatei D.M., declaraţie cuprinsă în procesul-verbal de constatare a contravenţiei semnat de către inculpat, faptele celorlalţi inculpaţi nu ar mai fi avut baza legală de pornire (aparenţă de bază legală) şi nu s-ar mai fi declanşat procedura de dezdăunare care a condus la înşelarea societăţii de asigurare S.C. "U.A." S.A. - Sucursala Piteşti, cu suma de 1.333,69 RON. De asemenea, s-a avut în vedere că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii penale şi că ordinul dat de şeful ierarhic superior, care nu este în conformitate cu legea, nu trebuie executat.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că, în mod greşit, instanţa de fond a obligat doar pe inculpata D.M. la plata sumei de 1.333,69 RON către partea civilă SC "U.A." SA - Sucursala Piteşti.
S-a precizat că, reţinând situaţia de fapt expusă în rechizitoriu şi încadrarea juridică dată faptelor, instanţa de fond trebuia să observe că toţi inculpaţii sunt coparticipanţi la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna societăţii de asigurări, sub diferite calităţi (autor, complice) şi să oblige pe toţi inculpaţii, în solidar, la acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile SC "U.A." SA - Sucursala Piteşti (fostă SC U.V.I.G. - Sucursala Piteşti).
Motivul de apel vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare care au avut ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, s-a apreciat ca fiind nefondat.
S-a arătat că Tribunalul Brăila a avut în vedere, în mod eficient, împrejurările comiterii faptelor, cuantumul modic al prejudiciului cauzat, dar şi persoana inculpaţilor, care nu au antecedente penale, se află la prima confruntare cu legea penală şi au deţinut sau deţin funcţii de autoritate publică (judecător, poliţist, primar, etc).
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.I., Curtea a reţinut circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., care au avut ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 alin. (1) lit. c), e) C. pen.
La dozarea pedepsei, Curtea s-a orientat către pedepsele aplicate de către instanţa de fond, pentru acelaşi gen de fapte, inculpatului S.G. - Primarul comunei Bascov, jud. Argeş, care a instigat pe inculpat la săvârşirea faptelor.
Faţă de împrejurările comiterii faptelor, limitele de pedeapsă aplicabile, persoana inculpatului şi valoarea prejudiciului cauzat, Curtea a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins faţă de inculpatul M.I. şi fără privarea efectivă de libertate, sens în care a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii.
2) Apelul inculpatei D.M. a fost apreciat ca nefondat.
În examinarea apelului formulat de inculpata D.M., Curtea a plecat de la analiza faptului dacă hotărârea apelată respectă criteriile prevăzute de Hotărârea nr. 10 din 17 ianuarie 2008 a C.S.M. cu privire la evaluarea hotărârilor judecătoreşti şi cele prevăzute în Avizul nr. 11(2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (C.C.J.E.) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, în care se arată că obligaţia instanţelor în a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii, dar şi de cerinţele relevate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, obiceiuri, principiile doctrinare şi practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor.
Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, s-a precizat că motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (a se vedea în acest sens "Boldea vs. România", "Van derr Hurk vs. Olanda", "Helle vs. Finlanda").
De asemenea, s-a arătat că jurisprudenţa naţională a statuat că probele neavând o valoare dinainte stabilită, este atributul instanţei de a stabili şi corobora care dintre probe se inserează în sprijinul situaţiei de fapt avute în vedere şi care urmează a fi înlăturate motivat de către instanţă.
Totodată, Curtea a avut în vedere că inculpata D.M. a fost de profesie judecător, specializat în drept penal şi are cunoştinţele necesare pentru a specula probatoriul administrat de organele de urmărire penală, în sensul inducerii ideii de dubiu, de îndoială, pentru a obţine aplicarea principiului "in dubio pro reo" şi a obţine achitarea sa, inducând instanţa pe piste greşite, creând false probleme şi având un raţionament juridic propriu, plin de capcane logico-juridice.
Din prisma celor arătate mai sus, Curtea a apreciat că hotărârea judecătorească pronunţată de Tribunalul Brăila respectă toate exigenţele motivării unei hotărâri judecătoreşti, instanţa de fond aplecându-se asupra aspectelor esenţiale ale cauzei, arătând care sunt probele şi indiciile care au condus în opinia instanţei la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor, modul în care instanţa a coroborat şi interpretat aceste probe.
S-a considerat că înlăturarea probelor propuse în apărare s-a făcut în mod succint, iar dacă această înlăturare nu este foarte laborios motivată, una din cauze este şi aceea că urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar judecarea cauzei în fond s-a făcut de către Tribunalul Brăila, prin strămutare. S-a considerat că îndepărtarea magistratului - judecător de locul săvârşirii faptei are ca efect o reducere a capacităţii acestuia de a aprecia asupra credibilităţii unor martori şi a valorii probante a acestor mărturii.
Instanţa de control judiciar a reţinut că ideea centrală a apărării inculpatei D.M., ca de altfel şi a celorlalţi inculpaţi, gravitează în jurul aprecierii legalităţii înregistrării ambientale făcută la data de 06 mai 2008 în sediul Postului de Poliţie Bascov, jud. Argeş, de către agentul de poliţie C.C.E., care avea calitate de investigator cu identitate reală în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, înregistrările fiind autorizate prin autorizaţia nr. 150/AI/2008 emisă de Tribunalul Bucureşti la 12 martie 2008 şi ulterior prelungită la 09 aprilie 2008, în condiţiile legii.
Cu privire la această interceptare în mediul ambiental, Curtea a apreciat, la fel ca şi instanţa de fond, că aceasta a fost făcută în condiţiile legii. S-a arătat că, după cum rezultă din materialul probator, agentul de poliţie C.C.E. fusese autorizat, în condiţiile legii, ca investigator cu identitate reală în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Structura Centrală, pentru a strânge date şi informaţii privitoare la eliberarea permiselor de conducere auto, iar prin autorizaţia nr. 150/AI/2008, Tribunalul Bucureşti autorizase interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul cu identitate reală C.C.E., autorizaţie care a fost ulterior prelungită în condiţiile legii.
După ce Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a soluţionat cauza, prin Ordonanţa nr. 26/P/2008 din 7 noiembrie 2008 s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de urmărire penală şi criminalistică, având în vedere calitatea avută la momentul săvârşirii faptei de către inculpata D.M. şi raportat la prevederile art. 91 din 2 alin. (5) C. proc. pen.
Prin Rezoluţia nr. 1431/P/2008 din 02 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus începerea urmăririi penale, în cauză, faţă de inculpaţi şi declanşarea urmăririi penale.
S-a apreciat, aşadar, că proba, respectiv interceptarea din 06 mai 2008 a fost obţinută în condiţii de deplină legalitate.
Instanţa de apel a reţinut că în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. fusese începută urmărirea penală, iar autorizarea interceptărilor fusese dispusă de Tribunalul Bucureşti.
Martorul C.C.E., având în vedere că fusese sunat prin telefon şi anunţat de vizita pe care inculpata D.M. (d-na judecător) şi inculpatul S.G. (primarul com. Bascov, jud. Argeş) urmau să o facă, a presupus că această vizită putea avea legătură cu faptele pe care le investiga şi a pornit aparatura de înregistrare, întreaga convorbire din 06 mai 2008 fiind astfel înregistrată.
Proba a fost trimisă, în condiţiile art. 91 din 2 alin. (5) C. proc. pen. de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Pe de altă parte, a arătat instanţa de apel, prevederile art. 912 alin. (5) C. proc. pen. nu au fost declarate neconstituţionale.
Totodată, conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Or, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate sunt astfel de mijloace de probă (a se vedea în acest sens Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 10 din 07 ianuarie 2008).
Referindu-se la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de apel a arătat că, în mod constant, instanţa supremă a motivat că legalitatea interceptărilor şi înregistrărilor audio-video nu este legată de începerea urmăririi penale ci de respectarea condiţiilor impuse de art. 911 C. proc. pen., respectiv existenţa unor indicii privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, de faptul ca infracţiunile să facă parte din cele enumerate la alin. (2) al articolului, să fie necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanţilor care nu ar fi fost posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi fost mult întârziată, iar autorizarea să fie dată de judecător.
S-a precizat că legalitatea sistemului de interceptare şi folosire a probelor rezultate din interceptări, stabilită de Codul de procedură penală astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 şi Legea nr. 356/2006, a fost verificată şi de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu ocazia soluţionării cauzei "Dumitru Popescu împotriva României" (nr. 2), ocazie cu care s-a apreciat că acesta oferă garanţiile necesare în materie de interceptare şi transcriere a comunicaţiilor.
De asemenea, s-a considerat că sistemul legislativ românesc, în materie de interceptări este în deplin acord şi cu art. 4 din Recomandarea nr. 10/2005 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.
Instanţa a arătat că, dacă se porneşte de la faptul că înregistrarea din 06 aprilie 2008 din sediul Postului de Poliţie Rurală al com. Bascov, jud. Argeş, a fost administrată în condiţii de deplină legalitate, se constată că această probă se coroborează, în mod direct, cu declaraţiile martorilor C.C.E., C.F., C.I., A.I.D., a inculpatului G.M. (care într-o accepţie mai largă dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "Spînu vs România" poate fi considerat martor), cu procesele-verbale de verificare încheiate de procurori la 13 ianuarie 2009, cu adresa din 22 ianuarie 2009 a I.P.J. Argeş - Poliţia municipiului Piteşti, cu procesul-verbal de verificare încheiat de organele de poliţie judiciară la data de 21 ianuarie 2009, cu adresa din 23 ianuarie 2009 a SC "A." SA Piteşti, precum şi indirect cu declaraţiile martorilor P.I., D.G.G., I.C.M., I.C.C., M.I.M., precum şi cu "Registrul tamponări" şi "Registrul pentru evidenţa proceselor-verbale de contravenţie".
Curtea de apel a subliniat că instanţa de fond a motivat de ce a înlăturat din materialul probator declaraţiile martorilor propuşi în apărare, respectiv I.A. (viceprimar al com. Bascov, jud. Argeş), D.L. (angajat al Primăriei com. Bascov, jud. Argeş), T.V., D.F. (afin al inculpatei D.M.), V.I.O.
De asemenea, s-a considerat că instanţa de fond a înlăturat motivat celelalte apărări ale inculpatei D.M.
Cu privire la apărările noi formulate în apel de către inculpata D.M., Curtea a reţinut următoarele:
- Cu privire la adeverinţa din 08 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti - Cabinetul Preşedintelui, din care rezultă că, la data de 29 aprilie 2008, D.M. s-a aflat în şedinţă de judecată, s-a apreciat că această apărare este combătută cu însăşi declaraţia inculpatei, dată în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească, din care rezultă că în anul 2008 a fost numită preşedinte al Biroului Electoral Local al com. Bascov, jud. Argeş, fără însă a fi absolvită de atribuţiile judiciare; comuna Bascov, jud. Argeş, fiind foarte aproape de municipiul Piteşti (localitatea de reşedinţă a Curţii de Apel Piteşti), inculpata făcea naveta între cele două localităţi, împrejurare în care a şi produs accidentul de circulaţie din 29 aprilie 2008.
- Cu privire la încadrarea juridică dată faptei de complicitate la infracţiunea de fals intelectual, Curtea a apreciat că încadrarea juridică este corectă deoarece inculpata D.M. nu numai că a instigat pe inculpatul G.M. să întocmească în fals procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3524135/2008, dar prin calitatea sa de judecător a oferit încredere inculpatului G.M. că faptele nu vor fi descoperite şi că vor îmbrăca haina legalităţii.
De asemenea, s-a apreciat că declanşarea procedurii de către inculpata D.M. prin redactarea declaraţiei privind evenimentul rutier în care au fost implicate cele două autoturisme, a întărit convingerea inculpatului G.M. şi rezoluţia acestuia în săvârşirea infracţiunii.
Toate aceste aspecte, a considerat instanţa, constituie aspecte ale unei "complicităţi" materiale şi morale în care "se absoarbe" potrivit jurisprudenţei în materie "instigarea" la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în înscrisuri oficiale săvârşită de inculpatul G.M.
- Cu privire la infracţiunea de fals intelectual în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv declaraţia întocmită de inculpata D.M. în care se atestă împrejurări nereale cu privire la data şi împrejurările comiterii accidentului de circulaţie, declaraţie care a fost depusă la societatea de asigurare SC "U.V.I.G." SA - Sucursala Piteşti în vederea încasării sumei ce reprezintă riscul asigurat, Curtea a constatat că, sub aspect teoretic, susţinerile sunt exacte, fiind o scăpare a legiuitorului că infracţiunea de fals intelectual în înscrisuri sub semnătură privată nu a fost expres reglementată de legiuitor.
Totuşi, pe cale jurisprudenţială, s-a ajuns la concluzia că falsul intelectual în înscrisuri sub semnătură privată se încadrează în disp. art. 290 C. pen. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 6017/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în revista "Dreptul" nr. 6/2007, Tribunalul Suprem - Decizia penală nr. 486/1984 în Constantin Sima - Codul penal adnotat - Bucureşti 1996, pg. 503 - 504, C.S.J. - Decizia penală nr. 4266/2000 citată în Codul penal comentat - M. Basarab ş.a. - vol. II, pg. 839 - Ed. Hamangiu 2008).
3) Apelul inculpatului G.M. a fost considerat ca fiind nefondat.
Motivul vizând nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală a fost respins de instanţa de apel din aceleaşi motive ca şi cele pentru care acelaşi motiv de apel formulat de inculpata D.M. a fost înlăturat.
Al doilea motiv de apel vizând greşita reţinere a situaţiei de fapt şi greşita condamnare a inculpatului pentru aceste infracţiuni s-a constatat că se dovedeşte nefondat.
Curtea de apel a reţinut că instanţa de fond a arătat - potrivit principiului conform căruia actele juridice se interpretează în sensul producerii de efecte juridice şi nu în sensul de a nu produce efecte juridice -, probatoriile care în opinia sa au condus la stabilirea situaţiei de fapt, la existenţa vinovăţiei inculpaţilor şi a încadrării juridice a acestor fapte, în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului.
Cu referire la declaraţiile martorilor P.I., T.V., I.A., D.G.G. şi P.I., s-a constatat că nu se inserează în materialul probator şi în situaţia de fapt avută în vedere de către instanţă, fiind fie persoane interesate în cauză, fie martori propuşi de apărare, după ce inculpata D.M. (care e de specialitate în drept penal şi procesual penal) a luat la cunoştinţă de învinuire şi despre existenţa interceptării din 6 mai 2008, pentru a susţine linia de apărare elaborată de inculpata D.M. şi ceilalţi inculpaţi.
De asemenea, s-a reţinut de instanţă că declaraţiile martorilor D.G.G. şi P.I. sunt contrazise de verificările efectuate de procurori în "Registrul de tamponări" şi "Registrul de contravenţii" al Postului de Poliţie Rurală al com. Bascov, jud. Argeş şi procesele-verbale aflate la dosar urmărire penală, precum şi procesele-verbale de verificare autorizaţii de reparaţii, de contravenţii, declaraţii pe proprie răspundere, etc.
Din aceste procese-verbale s-a reţinut că rezultă, în urma verificării în ordine cronologică a înregistrărilor, că apărările inculpatului G.M. sunt nefondate.
La acestea, a reţinut instanţa, se mai adaugă şi prezumţii logice, potrivit cărora nu se putea ca fiecare lucrător de poliţie de la Postul de Poliţie Bascov, jud. Argeş, să aibă câte un top de procese-verbale, iar înregistrarea în registrele de evidenţă a tamponărilor şi a contravenţiilor să se facă la câteva zile sau chiar săptămâni.
Instanţa a arătat că topurile cu procese-verbale sunt imprimate tipizate cu număr şi serie de ordine, distribuirea acestora către lucrătorii de poliţie fiind strict reglementată de lege, iar termenul până la care contravenţiile se înregistrează în registrele speciale este reglementat prin dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 R (Codul rutier) şi H.G. nr. 1391/2006 (Regulamentul de punere în aplicare a Codului rutier).
4) Apelul inculpatului M.I. a fost apreciat ca nefondat. Aspectele de procedură vizând nelegalitatea administrării probatoriului în faza de urmărire penală au fost respinse din aceleaşi considerente pentru care au fost respinse aceleaşi motive formulate de inculpata D.M.
Cu privire la aspectele privind inexistenţa faptelor reţinute în sarcina sa, instanţa de apel a arătat că sunt nefondate, considerându-se că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul M.I., care lucra ca şofer în cadrul Primăriei com. Bascov, jud. Argeş, la instigarea inculpatului S.G. - Primarul com. Bascov, jud. Argeş, profitând de faptul că autovehiculul yyy avea încheiată asigurare pentru evenimente auto, a declarat necorespunzător realităţii că manevrând cu spatele autovehiculul yyy, în parcarea primăriei, a lovit autoturismul qqq, aparţinând inculpatei D.M.
S-a considerat că declaraţiile martorilor I.A. (viceprimarul) şi D.E. - martori invocaţi în apărare, trebuie înlăturate. Din interceptarea din 06 mai 2008, instanţa a reţinut că rezultă că inculpatul S.G. (primar) a discutat telefonic cu martorul I.A. (viceprimar) şi a stabilit care dintre autovehiculele primăriei are asigurare auto, urmând ca şoferul de pe respectivul autovehicul să declare că a lovit autoturismul qqq aparţinând inculpatei D.M., ceea ce s-a şi întâmplat.
Ambii martori, a precizat instanţa, I.A. şi D.E., sunt în prezent cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în prezenta cauză.
Totodată, instanţa de apel a considerat că declaraţia martorului T.V. nu se inserează în materialul probator şi în situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de fond.
Curtea, în acord cu instanţa de fond a apreciat că faptele există şi că au fost săvârşite cu vinovăţie, dar spre deosebire de aceasta, a apreciat că prezintă şi gradul de pericol social al unei infracţiuni, pentru considerentele ce au fost expuse pe larg cu prilejul motivării admiterii apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
5) Apelul inculpatului S.G. a fost apreciat de curtea de apel ca nefondat.
S-a menţionat că motivele de apel vizând nulitatea actelor de procedură întocmite de organul de urmărire penală se dovedesc nefondate pentru aceleaşi considerente pentru care au fost respinse aceleaşi motive invocate de inculpata D.M.
Motivul nelegalei citări şi imposibilităţii de a asista pe inculpat la urmărirea penală, a arătat instanţa, este combătut cu înscrisurile aflate în volumul V dosar urmărire penală, din care rezultă că atât inculpatul cât şi apărătorul său ales au fost încunoştinţaţi de actele de urmărire penală ce urmau a se efectua cu inculpatul, în timp util, fiind astfel respectate regulile procesuale în materie.
Despre martorii invocaţi de inculpat în apărare, respectiv A.I.D., I.C.C. şi I.C.M., s-a arătat că sunt de fapt martori direcţi ai acuzării (martora A.I.D.) sau martori indirecţi ai acuzării (martorii I.C.C. şi I.C.M.).
S-a apreciat că participarea şi implicarea inculpatului S.G. este pe deplin dovedită de interceptarea - din 06 mai 2008 şi indirect cu declaraţiile inculpatului (din care rezultă că o cunoştea de mai mult timp pe inculpata D.M.), cu declaraţiile inculpatei D.M. (din care rezultă că a participat, de mai multe ori, în calitate de preşedinte al Biroului Electoral Local al com. Bascov, jud.Argeş, la alegeri şi că de fiecare dată primar era inculpatul S.G.), de declaraţiile inculpatului G.M., ale inculpatului M.I., ale martorilor C.C.E., C.I., C.F., A.I.D., etc.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii D.M., M.I., G.M. şi S.G.
Recurenta inculpată D.M. a invocat prin concluziile orale şi motivele de recurs scrise, cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 1, pct. 9, pct. 10, pct. 172 şi pct. 18 C. proc. pen.
În temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în primă instanţă, la judecătorie, deoarece competenţa materială a tribunalului a fost atrasă de calitatea de lucrător al poliţiei judiciare a inculpatului G.M. deşi nu există un ordin al ministrului de interne cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acest sens.
Totodată, s-a susţinut că instanţa de apel nu a motivat soluţia de respingere a căii de atac promovată de inculpată, motiv subscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. în esenţă, fiind invocate dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., s-a arătat că instanţa de apel a făcut o enumerare a mijloacelor de probă, a reluat pasaje din sentinţă, fără a realiza o analiză a motivelor de apel.
Recurenta inculpată a mai arătat că instanţa de apel nu a suplinit omisiunea primei instanţe de motivare a înlăturării din materialul probator a declaraţiilor martorilor propuşi în apărare, respectiv I.A., D.L., T.V., D.F. şi V.I.O.
S-a mai învederat că nu s-a făcut o analiză a tuturor probelor din dosar, probe ce aveau o înrâurire decisivă asupra soluţiei pronunţate şi care fuseseră invocate în apărare, astfel că s-a apreciat că hotărârile sunt nemotivate şi s-a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Apărarea a subliniat, în raport de unele considerente ale deciziei atacate, că inculpata nu a făcut altceva decât să-şi exercite cu bună-credinţă drepturile conferite de legea penală, între care şi dreptul la apărare, şi nicidecum nu a obstrucţionat procesul penal.
În argumentarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că instanţa de prim control judiciar nu a analizat motivul de apel privind greşita condamnare pentru infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals, cerere apreciată de apărare ca esenţială, de natură să garanteze drepturile inculpatei şi să influenţeze soluţia procesului.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a fost susţinut sub aspectul greşitei aplicări a legii, constând în neînlăturarea mijloacelor de probă obţinute în mod nelegal.
Ca un prim aspect, s-a solicitat înlăturarea din procesul de analiză a mijloacelor de probă a denunţului care nu este enumerat ca mijloc de probă în cuprinsul art. 64 alin. (2) C. proc. pen., fiind un mod de sesizare a organelor de urmărire penală (art. 221, art. 223 C. proc. pen.).
În acelaşi sens, s-a învederat că, în virtutea respectării principiului legalităţii procesului penal prev. de art. 2 C. proc. pen., se impune înlăturarea înregistrării audio-video în mediu ambiental efectuată în baza autorizaţiei nr. 150/A/2008, eliberată în temeiul încheierii din 12 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, deoarece a fost obţinută în faza actelor premergătoare, or din interpretarea literală a dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen., rezultă că probele nu pot fi administrate decât în faza de urmărire penală. Apoi, având în vedere că interceptarea din 6 mai 2008 s-a realizat într-un alt dosar (26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA fiind trimisă Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din acelaşi parchet), s-a susţinut că instanţa de apel nu se putea pronunţa asupra legalităţii unei probe obţinute într-un alt dosar, aflat pe rolul unei alte instanţe. Totodată, s-a arătat că potrivit art. 912 alin. (5) C. proc. pen., înregistrările se pot face numai pentru infracţiunile prev. de art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., iar în cauză nu există o astfel de infracţiune.
Ca un alt aspect al legalităţii mijlocului de probă, s-a invocat obţinerea înregistrării prin depăşirea limitelor autorizaţiei judecătorului întrucât investigatorul cu identitate reală C.C.E. nu putea înregistra decât convorbirile care aveau legătură cu fapta care făcea obiectul Dosarului nr. 26/P/2008 al DNA, respectiv împrejurările obţinerii de permise de conducere de către mai multe persoane de pe raza IPJ Argeş, iar nu şi discuţia din 6 mai 2008 care nu avea legătură cu obiectul cauzei respective.
În plus, apărarea a susţinut că actele efectuate în faza actelor premergătoare nu au fost consemnate într-un proces-verbal, aşa cum prevede art. 224 C. proc. pen., astfel că acestea nu pot fi folosite ca mijloace de probă, solicitând înlăturarea lor în temeiul art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
S-a subliniat că în această situaţie se află prima declaraţie a denunţătorului, învederându-se totodată că cea de a doua declaraţie a acestuia s-a luat în lipsa apărătorului ales al inculpatei, deşi s-a formulat cerere de participare la efectuarea oricărui act de urmărire penală.
În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., recurenta inculpată a invocat eroarea gravă de fapt având drept consecinţă greşita sa condamnare pentru toate infracţiunile de care a fost acuzată. În esenţă, s-a susţinut că instanţele de fond au ignorat realitatea obiectivă, şi anume că au avut loc două incidente rutiere, unul petrecut la 29 aprilie 2008 şi altul la 3 sau 4 mai 2008, împrejurare esenţială pentru stabilirea adevărului în cauză, ignorată de întreaga construcţie juridică a acuzării.
Apărarea a învederat, mai întâi, că instanţa de apel, în stabilirea vinovăţia inculpatei, a folosit condiţionalul "dacă", cu referire la legalitatea înregistrării audio-video din 6 mai 2008, iar vinovăţia trebuia stabilită pe probe certe, în măsură să înlăture prezumţia de nevinovăţie. Pe de altă parte, s-a arătat că acuzaţia nu se poate întemeia exclusiv pe înregistrarea audio video în mediul ambiental, care ar trebui să se coroboreze cu alte probe.
În opinia apărării, producerea în ziua de 29 aprilie 2008, a unui prim accident, în incinta Primăriei Bascov, avându-l ca autor pe M.I. rezultă din autorizaţia de reparaţie pe care organele de poliţie au emis-o la 29 aprilie 2008, când în incinta Primăriei a avut loc primul incident rutier, în acest sens fiind şi declaraţiile inculpaţilor, precum şi ale martorilor I.A., D.L., P.I., D.G.G., T.V.M., D.F., V.I.O.
Cu referire la depoziţiile martorilor poliţişti care lucrau la intersecţia drumurilor unde a avut loc impactul autoturismelor, apărarea a solicitat să se constate că acestora li s-a sugerat data de 29 aprilie 2008 ca fiind cea a incidentului rutier, astfel cum reiese din ordonanţa de delegare a poliţiştilor care au procedat la audierea lor.
În privinţa existenţei incidentului rutier produs la începutul lunii mai, posibil 3 sau 4 mai 2008, soldat cu zgârierea uşii din partea dreaptă, s-au invocat ca mijloace de probă declaraţia inculpatei, a inculpatului S.G., ale martorilor D.E., D.G.G., C.I. şi D.F.
S-a solicitat a se constata că, prin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul C.C.E. a susţinut afirmaţiile inculpatei D.M. cu privire la existenţa ambelor accidente rutiere.
În consecinţă, prin motivele scrise, s-a solicitat achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen.
Apărarea a susţinut că, admiţând că au avut loc cele două incidente rutiere, soldate cu avarierea autoturismului recurentei inculpate, nu există nici celelalte infracţiuni de care este acuzată recurenta inculpată, care sunt subsecvente infracţiunii de fals în declaraţii.
S-a mai învederat, în privinţa infracţiunii de fals intelectual, că din probe rezultă fără dubiu că inculpata D.M. nu l-a ajutat în niciun fel pe inculpatul G.M. să ateste în cuprinsul procesului-verbal seria PCA 3524135/2008 împrejurări necorespunzătoare adevărului întrucât înscrisul nici nu cuprinde astfel de menţiuni, în conţinutul său fiind referiri la accidentul rutier din 29 aprilie 2008, care s-a întâmplat în realitate.
Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a arătat că asupra înscrisurilor care fac obiectul material al acestei infracţiuni nu s-a acţionat prin alterare sau contrafacere aşa cum cere art. 288 C. pen. Ca urmare, s-a precizat că temeiul achitării pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. ar trebui să fie art. 10 lit. b) C. pen. deoarece atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conţinutul unui înscris sub semnătură privată nu este prevăzută de legea penală actuală.
De asemenea, având în vedere argumentele pentru care s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de uz de fals. Considerându-se că inculpata nu a indus în eroare societatea de asigurări prin folosirea de mijloace mincinoase, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Ţinând cont de cererea de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune, s-a solicitat respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă.
Prin motivele de recurs, inculpatul M.I. a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile care reglementează competenţa materială a instanţei, ambele hotărâri pronunţate de instanţele de fond fiind lovite de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile de care este acuzat.
Recurentul inculpat G.M. a solicitat, prin motivele scrise de recurs şi concluziile orale formulate de apărare, să se constate că nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa materială a tribunalului, instanţa competentă a judeca pricina în primă instanţă fiind judecătoria. A mai arătat că la momentul sesizării instanţei era pensionar, iar la dosar nu există ordinul prin care a fost desemnat lucrător de poliţie judiciară.
A mai invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. sub aspectul nemotivării soluţiei pronunţate de instanţa de apel, deoarece decizia atacată nu cuprinde descrierea faptelor ce fac obiectul învinuirii, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale, a probelor care au fost înlăturate, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.
Un alt motiv de casare susţinut a fost cei prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. constând în nepronunţarea pe critica din apel constând în nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv asupra că denunţul nu este mijloc de probă, că înregistrarea audio video a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen. şi depăşirea autorizaţiei dată de judecător, în faza actelor premergătoare, înaintea începerii cercetării judecătoreşti, lipsind procesul-verbal ce trebuia întocmit în baza art. 224 C. proc. pen.
De asemenea, s-a învederat că nu s-au analizat criticile privind greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289 C. pen., art. 26 rap. la art. 291 C. pen., şi art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
În consecinţă, s-a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
În temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., inculpatul a cerut achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că avaria produsă autoturismului aparţinând inculpatei D.M., pentru care a întocmit procesul-verbal de constatare şi autorizaţia de reparaţie, a fost provocat la 29 aprilie 2008, urmare accidentului produs în parcarea Primăriei Bascov, situaţie de fapt ignorată cu desăvârşire de Parchet şi de cele două instanţe.
Recurentul inculpat S.G., prin motivele de recurs scrise şi concluziile orale formulate de apărare, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen. privind necompetenţa materială a tribunalului în soluţionarea cauzei, ca primă instanţă de fond, deoarece nu există la dosar dovada că inculpatul ar fi fost ofiţer de poliţie judiciară, iar această dovadă nu se poate face decât cu ordinul dat de ministrul de interne avizat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul inculpat S.G. a mai criticat decizia recurată din perspectiva faptului că nu răspunde motivelor de apel pe care le-a invocat.
De asemenea, a susţinut că denunţul făcut de C.C. nu este mijloc de probă în raport de dispoziţiile art. 64 C. proc. pen., că înregistrarea audio video este obţinută cu depăşirea limitelor autorizaţiei, că la dosar nu există un proces-verbal întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 224 C. proc. pen. şi că acest act procedural nu poate fi asimilat cu ordonanţa de disjungere din dosarul în care s-a emis autorizaţia de interceptare, astfel că declaraţia martorului C., luată în faza actelor premergătoare nu poate fi folosită în cadrul procesului penal.
A mai arătat apărarea că atunci când procurorul a delegat organele de poliţie să audieze martori, a fost încălcat principiul legalităţii şi al imparţialităţii deoarece s-a sugerat obiectul cauzei atunci când s-au fixat întrebările la care martorii trebuiau să răspundă, respectiv incidentul din 29 aprilie 2008.
Totodată, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. deoarece instanţele nu au reţinut că au avut loc două incidente rutiere, fiind omise probele care dovedesc că în 29 aprilie 2008 accidentul s-a soldat cu avarierea autoturismului condus de inculpata D.M., de către autocamionul condus de inculpatul M.I. În acest sens s-a făcut trimitere la declaraţiile inculpaţilor, la declaraţiile martorilor agenţi de circulaţie din care rezultă că au avut loc două incidente plasate în timpi diferiţi, la faptul că declaraţiile martorilor A. şi I. sunt confuze, că în faţa instanţei martorul C.C. a arătat că nu-şi mai aminteşte ce s-a întâmplat.
S-a mai cerut a se ţine seama că nu există probe din care să rezulte că i-a determinat pe inculpatul G.M. să comită infracţiunea de fals intelectual, iar pe inculpatul M.I. să săvârşească infracţiunea de fals în declaraţii, între el şi aceştia neexistând un raport de subordonare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în limita motivelor de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., precum şi din perspectiva dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Motivul de recurs constând în nerespectarea dispoziţiilor ce reglementează competenţa de judecată a instanţei după calitatea persoanei, nu este întemeiat, astfel că nu devine incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., invocat de toţi recurenţii inculpaţi.
Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei române, infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judecă în primă instanţă de către tribunal în cazul poliţiştilor prevăzuţi de art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, acest din urmă text legal vizând corpul agenţilor de poliţie.
Totodată, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, funcţionează ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare, lucrătorii specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Justiţiei anume desemnaţi de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cauză, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş - Serviciul resurse umane a comunicat că recurentul inculpat G.M. şi-a desfăşurat activitatea în calitate de agent de poliţie în cadrul Secţiei Poliţie Rurală Bascov din judeţul Argeş având, în perioada 1 aprilie 2008 - 31 mai 2008, calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare în baza dispoziţiei de desemnare S/II/2374 din 19 februarie 2008 şi avizului de funcţionare în poliţia judiciară nr. 478/C/2008.
Prin urmare, conform relaţiilor comunicate de Serviciul resurse umane al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş, recurentul inculpat G.M., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Rurale Bascov din judeţul Argeş, avea la data ce interesează cauza şi calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, astfel încât tribunalul era competent după calitatea persoanei să judece prezenta cauză în primă instanţă.
Relativ la competenţa de judecată a cauzei, în primă instanţă, de către tribunal, instanţa de recurs mai precizează că aceasta nu este afectată de împrejurarea că, la data sesizării instanţei prin rechizitoriu, respectiv 19 ianuarie 2010, recurentul inculpat G.M. era pensionar din 29 iulie 2009, deoarece acesta a fost trimis în judecată pentru infracţiuni săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu iar potrivit art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului.
În privinţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., susţinut de recurenţii inculpaţi D.M. şi G.M., instanţa de recurs arată că dispoziţiile art. 356 C. proc. pen. reglementează conţinutul expunerii hotărârii pronunţate de prima instanţă. Conţinutul părţii expozitive a deciziei pronunţate în apel este definit prin dispoziţiile art. 383 C. proc. pen. în conformitate cu care considerentele deciziei instanţei de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen.
Ca atare, analizând conţinutul deciziei atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 383 C. proc. pen., cât şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu care hotărârea trebuie să răspundă chestiunilor esenţiale puse în discuţie de parte, se constată că decizia recurată cuprinde în considerentele sale motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a apelurilor promovate de inculpaţii D.M. şi G.M., fiind indicate temeiurile în fapt şi în drept.
Împrejurarea că instanţa şi-a format convingerea doar pe o parte din probe, ţine de procesul de aprecierea a probelor, care este atributul instanţei de judecată, potrivit art. 63 C. proc. pen., şi nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Critica referitoare la faptul că instanţa de apel nu a suplinit omisiunea primei instanţe de a motiva înlăturarea din materialul probator a declaraţiilor martorilor propuşi în apărare, respectiv I.A., D.L., T.V., D.F. şi V.I.O., este nejustificată din moment ce în expunerea sentinţei se regăsesc aceste motive. Prima instanţă de fond a arătat, în esenţă, că declaraţiile martorilor apărării împreună cu susţinerilor inculpaţilor nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză. De altfel, Curtea de Apel Galaţi a constatat expres că instanţa de fond a motivat de ce a înlăturat declaraţiile martorilor propuşi în apărare, indicând la rândul său că unii dintre martori sunt persoane interesate în cauză, că alţii au fost propuşi după ce inculpata D.M. a luat cunoştinţă de învinuire şi interceptare, iar depoziţiile altora sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosar.
Înalta Curte consideră nejustificat şi motivul de recurs potrivit cu care prin decizia pronunţată în apel nu s-a realizat o descriere a faptelor, din moment ce soluţia pronunţată prin decizie nu relevă o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere şi de prima instanţă.
Prin urmare, nu se impune casarea deciziei în temeiul motivului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. este incident când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Ţinând seama de criticile aduse deciziei recurate de inculpata D.M., pe care le-a circumscris acestui caz de casare, s-au verificat motivele de apel formulate, constatându-se într-adevăr că aceasta a criticat soluţia de condamnare pentru infracţiunile de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., susţinând că elementele constitutive ale uzului de fals nu sunt întrunite întrucât procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3524135 nu conţine împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar infracţiunea de înşelăciune nu există deoarece înscrisurile eliberate de organele de poliţie şi prezentate de inculpată la societatea de asigurări nu conţin date nereale.
Nu se poate admite însă că are aplicabilitate cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. din moment ce prima instanţă de control judiciar s-a pronunţat asupra apelului inculpatei în sensul respingerii, acestuia, arătând temeiurile în fapt şi în drept pentru care a considerat corectă încadrarea juridică dată faptei în complicitate la fals intelectual având ca obiect material procesul-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3524135/2008. Se consideră că, prin această examinare a cererii esenţiale vizând falsul intelectual, instanţa s-a exprimat implicit asupra solicitării de achitare pentru uz de fals cât timp inculpata şi-a fundamentat cererea de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. pe împrejurarea că, acelaşi proces-verbal ce formează şi obiectul material al falsului intelectual, nu ar conţine date nereale.
În aceeaşi ordine de idei, în contextul în care prima instanţă de control judiciar, analizând punctual motivul de apel al inculpatei privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a constatat expres că una din faptele inculpatei se încadrează în dispoziţiile art. 290 C. pen., nu se poate considera că are incidenţă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. bazat pe critica, faptului că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului de apel ce viza achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune, din moment ce existenţa acestei din urmă infracţiuni este condiţionată de veridicitatea conţinutului înscrisurilor ce formează obiectul material al infracţiunilor de fals (mijloace mincinoase).
Înalta Curte constată aşadar că, prin considerentele deciziei, instanţa de apel a examinat chestiunile esenţiale invocate de inculpata D.M., de natură a-i garanta drepturile şi a influenţa soluţia procesului.
Referitor la criticile aduse deciziei de către inculpatul G.M., circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanţa de recurs le consideră, de asemenea, neîntemeiate.
Examinând motivele de apel ale inculpatului G.M., se reţine că a invocat, sub aspectul nelegalităţii mijloacelor de probă, că denunţul nu reprezintă un mijloc de probă iar denunţătorul nu poate avea calitatea de martor pentru dovedirea faptelor sesizate de el, că înregistrarea audio video a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen. şi cu depăşirea limitelor autorizaţiei care a fost obţinută în mod nelegal în faza actelor premergătoare, că nu există proces-verbal întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (3) C. proc. pen. relativ la înregistrarea audio video şi declaraţia denunţătorului C.C. Un alt motiv de apel a vizat înlăturarea probelor administrate în faza de urmărire penală deoarece martorii au fost audiaţi în lipsa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora.
Contrar afirmaţiilor recurentului inculpat G.M., Înalta Curte constată, din expunerea deciziei recurate, că instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestor critici formulate de inculpat, arătând că motivele acestuia vizând nelegalitatea probelor administrate se impun a fi respinse pentru aceleaşi argumente care au stat la baza respingerii lor în cazul inculpatei D.M., prima instanţă de control judiciar analizând critica referitoare la nelegalitatea înregistrării în mediu ambiental din 6 mai 2008 realizată de C.C.E., după cum a examinat şi motivul de apel referitor la procesul-verbal reglementat de dispoziţiile art. 224 alin. (3) C. proc. pen.
Exprimarea opiniei instanţei de apel asupra naturii juridice a denunţului şi asupra calităţii de martor a denunţătorului C.C., nu erau de natură a influenţa soluţia procesului, mai ales că declaraţia martorului C.C. nu constituie singura probă în acuzare şi a fost valorificată în procesul de apreciere a probelor, de către instanţa de apel, prin coroborare cu alte mijloace de probă, context în care nu există temei pentru casarea deciziei în baza art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
În privinţa criticii privind omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii apărării inculpatului G.M. de a fi înlăturate probele administrate în faza de urmărire penală deoarece martorii au fost audiaţi în lipsa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora, instanţa consideră că aceasta nu este de natură a influenţa soluţia procesului, martorii fiind audiaţi în condiţii de contradictorialitate în cursul cercetării judecătoreşti, astfel că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele de aplicabilitate a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
De asemenea, în raport de considerentele deciziei recurate, se constată că este neîntemeiată şi critica relativă la faptul că nu s-au analizat motivele privind greşita condamnare, invocate de inculpatul G.M.
Instanţa de recurs apreciază, de asemenea, că nu sunt fondate nici criticile aduse deciziei atacate de inculpatul S.G., circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. Contrar susţinerilor acestuia, Curtea de Apel Galaţi s-a pronunţat asupra motivelor de apel, formulate de inculpat în scris şi prin concluziile orale, constând în faptul că înregistrarea audio video în mediul ambiental s-a realizat în faza actelor premergătoare şi nu s-a întocmit proces-verbal potrivit art. 224 C. proc. pen., că au fost depăşite limitele autorizaţiei de interceptare dată de judecător, că instanţa în mod greşit nu a reţinut că au avut loc două incidente rutiere, precum şi asupra motivului de apel prin care a solicitat achitarea. Astfel, pentru motivele de apel ce s-au dovedit a fi comune cu cele ale altor inculpaţi, instanţa a arătat că se menţin argumentele care au determinat considerarea acestora ca nefondate, examinându-le şi pe cele proprii inculpatului S.G., respectiv pe cele prin care a solicitat achitarea şi a criticat modul în care organele de urmărire penală au dat curs cererii sale de exercitare a dreptului la apărare prin participarea la efectuarea actelor de urmărire penală.
Şi în cazul acestui recurent inculpat se arată că exprimarea opiniei instanţei de apel asupra criticii prin care a susţinut că denunţul nu constituie mijloc de probă, nu era de natură a influenţa soluţia procesului, denunţul reprezentând un mod de sesizare a organului de urmărire penală potrivit art. 221 alin. (1) C. proc. pen., după cum se va arăta în continuare.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele de recurs subsumate de inculpaţi acestuia, nu sunt întemeiate.
Invocându-se acest caz de casare, s-a susţinut mai întâi că potrivit dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen., denunţul nu este un mijloc de probă, ci un mod de sesizare a organelor de urmărire penală potrivit art. 221 şi 223 C. proc. pen., aşa încât denunţul trebuia înlăturat din procesul de analiză a mijloacelor de probă.
Într-adevăr, potrivit art. 222 C. proc. pen., denunţul reprezintă un mod de sesizare a organului de urmărire penală care în conformitate cu dispoziţiile art. 223 C. proc. pen. are acelaşi conţinut cu plângerea, ceea ce înseamnă că trebuie să cuprindă şi descrierea faptei care formează obiectul sesizării şi indicarea făptuitorului dacă este cunoscut. Denunţul, ca mijloc de sesizare nu are doar efectul juridic de a obliga organul de urmărire penală să se pronunţe cu privire la începerea sau nu a urmăririi penale, ci reprezintă un mijloc de informare prin care organul de urmărire penală ia cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni. Aşadar, prin denunţ, se prezintă date ce servesc la constatarea, existenţei unei infracţiuni, a împrejurărilor comiterii acesteia şi la identificarea persoanei care a săvârşit-o, nefiind însă un mijloc de probă.
Verificând considerentele deciziei se constată că, în procesul propriu de analiză a mijloacelor de probă, instanţa de apel nu a avut în vedere denunţul formulat de martorul C.C.E., ci numai declaraţiile acestuia, despre care a apreciat că se coroborează cu alte mijloace de probă.
În ceea ce priveşte audierea ca martor a numitului C.C.E., aceasta s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 78 C. proc. pen., conform cărora poate fi ascultată ca martor orice persoană care are cunoştinţă despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal. Nu există nicio dispoziţie legală care să interzică audierea în această calitate a persoanei care a formulat denunţ.
Înalta Curte consideră neîntemeiat motivul de recurs prin care s-au invocat aspecte de nelegalitate a înregistrării convorbirii din mediul ambiental de la 6 mai 2008, din sediul Poliţiei Bascov, dintre inculpaţii D.M., G.M., S.G. şi martorii C.C.E. şi D.E.L.
Prin autorizaţia nr. 150/A.I./2008 emisă de Tribunalul Bucureşti la 12 martie 2008 şi prelungită la 9 aprilie 2008, s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul cu identitate reală C.C.E. în legătură cu eliberarea permiselor de conducere auto, în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
Prin Ordonanţa nr. 26/P/2008 din 6 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, constatând că urmare punerii în executare a măsurilor autorizate de către instanţă a fost interceptată şi înregistrată convorbirea purtată în mediul ambiental, la sediul Poliţiei Bascov, în ziua de 6 mai 2008, privind interesul lui D.M. pentru denaturarea circumstanţelor accidentului rutier în care a fost avariat autoturismului său, fapte care nu erau în indivizibilitate sau conexitate cu obiectul Dosarului nr. 26/P/2008 -, a disjuns cauza şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică pentru efectuarea cercetărilor penale faţă de D.M. pentru infracţiunile prev. de art. 292, art. 291 şi art. 215 C. pen., M.I. pentru infracţiunile prev. de art. 292 şi art. 26 rap. la art. 215 C. pen., G.M. pentru infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 215 C. pen. şi faţă de S.G. pentru infracţiunile prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen., art. 25 rap. la art. 291 C. pen. şi art. 25 rap. la art. 215 C. pen.
Potrivit art. 91 din 2 alin. (5) C. proc. pen., convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau la săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Se constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 912 alin. (5) C. proc. pen. deoarece din convorbirea înregistrată la 6 mai 2008, rezultă date şi informaţii privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni din cele prevăzute de art. 911 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. înşelăciunea este o infracţiune pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu şi, în varianta calificată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., face parte din categoria infracţiunilor grave, maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru aceasta fiind de 15 ani închisoare.
Prin urmare, folosirea în prezenta cauză a convorbirii din mediul ambiental, înregistrată la 6 mai 2008 într-un alt dosar, respectiv Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, nu contravine dispoziţiilor art. 912 alin. (5) C. proc. pen.
Convorbirea înregistrată ce interesează cauza a fost redată într-un proces-verbal potrivit art. 91 din 3 C. proc. pen., proces-verbal care reprezintă mijloc de probă potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen. ce prevăd că procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare constituie mijloc de probă.
Autorizarea de interceptare şi înregistrare audio sau video se poate da şi înainte de începerea urmăririi penale, aceasta fiind voinţa legiuitorului din moment ce prin Legea nr. 281/2003 a înţeles să completeze numai dispoziţiile art. 100 C. proc. pen. în sensul că percheziţia nu poate fi dispusă înaintea începerii urmăririi penale, condiţie care nu s-a prevăzut şi pentru interceptările şi înregistrările audio video. De altfel, acesta este sensul art. 911 C. proc. pen. care prevede că autorizarea se poate da atunci când sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanţilor care nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată, ceea ce implică şi o muncă de informare. Alături de aceste condiţii, art. 911 C. proc. pen. mai impune ca cerinţe necesare pentru autorizarea interceptării şi înregistrării audio video, doar ca infracţiunile să fie de natura celor pentru care urmărirea penală poate fi începută din oficiu şi să fie de tipul de celor enunţate la alin. (2) al aceluiaşi articol.
Curtea Constituţională, în mod constant, prin deciziile pronunţate, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 - 916 din C. proc. pen. statuând, astfel, că întreaga secţiune C. proc. pen. referitoare la interceptările şi înregistrările audio sau video prevede suficiente garanţii şi oferă protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc. Curtea a mai subliniat că asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Dumitru Popescu împotriva României, a afirmat că prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 şi Legea nr. 356/2006 există numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente.
Referitor la motivul de recurs prin care se susţine că nu pot fi folosite ca mijloace de probă actele efectuate în faza actelor premergătoare întrucât nu s-a întocmit un proces-verbal în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte consideră că, faţă de stadiul procesual în care se află cauza şi limitele în care se poate judeca recursul, prin această critică se tinde a se susţine că decizia recurată este contrară legii întrucât soluţia pronunţată nu s-ar baza pe mijloace de probă legal administrate.
În raport de acesta critică, instanţa de recurs precizează că prin hotărâre nu s-a făcut o greşită aplicare a legii când, la stabilirea situaţiei de fapt, s-au avut în vedere depoziţiile martorului C.C.E. deoarece acesta a fost audiat şi după începerea urmăririi penale, de către procuror, la data de 20 ianuarie 2009, precum şi ulterior, în timpul cercetării judecătoreşti. De asemenea, se constată că celelalte mijloace de probă pe care se întemeiază soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, precum şi cele care au fost înlăturate, în urma aprecierii lor de către această instanţă au fost administrate în faza de urmărire penală şi în primă instanţă, aşa că prin decizie nu s-a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că soluţia pronunţată în apel nu se fundamentează pe acte efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare. Astfel, ţinând seama de mijloacele de probă la care instanţa de apel a făcut referire, se precizează că martorul C.F. a fost audiat la urmărire penală la 29 ianuarie 2009 şi apoi în primă instanţă, martorul C.I. a fost audiat la urmărire penală la 20 ianuarie 2009 şi ulterior în primă instanţă, martora A.I.D. a fost audiată în faza de urmărire penală şi timpul cercetării judecătoreşti, martorul P.I. a fost audiat după începerea urmăririi penale la 11 decembrie 2008 şi ulterior în primă instanţă, martorul D.G.G. a fost audiat în faza de urmărire penală la 11 decembrie 2008, precum şi în primă instanţă, martorii I.C.M., I.C.C. şi M.I.M. au fost audiaţi în faza de urmărire penală şi în timpul cercetării judecătoreşti, martorul T.V.M. a fost audiat la urmărire penală la 19 martie 2009 şi ulterior în primă instanţă, martorul I.A. a dat declaraţii după începerea urmăririi penale la 11 decembrie 2008 şi 29 ianuarie 2009 şi în instanţă, martora D.E.L. a fost audiată în faza de urmărire penală la 10 decembrie 2008 şi în timpul cercetării judecătoreşti, martorul D.F. a dat declaraţie în timpul urmăririi penale la 17 martie 2008 şi a fost audiat în instanţă, martorul V.I.O. a dat declaraţie în timpul urmăririi penale la 17 martie 2009 şi în faţa instanţei. De asemenea, înscrisurile despre care instanţa de apel a apreciat că se coroborează cu declaraţiile unor martori, poartă date ulterioare celei de 2 decembrie 2008 - când s-a început urmărirea penală în cauză, fiind din luna ianuarie 2009, iar alte înscrisuri cum ar fi procesul-verbal de verificare a declaraţiilor pe proprie răspundere şi procesul-verbal de verificare contravenţii sunt din 10 decembrie 2008, respectiv 11 decembrie 2008. În acelaşi sens, se reţine că, în privinţa "Registrului tamponări" şi a "Registrului de evidenţă a proceselor-verbale de contravenţie", avute în vedere la pronunţarea deciziei, din actele dosarului reiese că s-a cerut declasificarea acestora după începerea urmăririi penale, prin referatul emis de procuror la 22 ianuarie 2009, fiind întocmite procese-verbale de verificare a acestor registre la data de 23 februarie 2008.
În altă ordine de idei, motivul de recurs al inculpatei D.M. că declaraţia martorului C.C.E. a fost luată în lipsa apărătorului său ales, deşi a formulat cerere de participare la efectuarea oricărui act de urmărire penală, precum şi cel susţinut de inculpaţii S.G. şi D.M. că procurorul a delegat organele de poliţie să audieze martori, sugerându-se obiectul cauzei, respectiv incidentul din 29 aprilie 2008, atunci când s-au fixat întrebările la care martorii trebuiau să răspundă, nu dau expresie noţiunii de hotărâre contrară legii sau hotărâre prin care s-a făcut o greşită aplicare a legii, cu consecinţa casării deciziei în baza art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare sau achitare.
Stabilirea situaţiei de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanţelor competente, în faţa cărora cauza devoluează în fapt şi în drept, respectiv instanţa de fond şi de apel, în cazul ambelor situaţii fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.
În mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt poate reveni instanţei de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reţinute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menţionat neputând fi asimilat cu o greşită apreciere a probelor.
Analizând motivul de recurs al inculpaţilor privind greşita condamnare ce s-ar datora comiterii unei erori grave de fapt, Înalta Curte constată că este neîntemeiat deoarece situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond nu este în contradicţie cu faptele şi împrejurările ce rezultă din administrarea mijloacelor de probă. În concret, în mod corect s-a reţinut că, în după amiaza zilei de 29 aprilie 2008, inculpata D.M. s-a deplasat cu autoturismul P. cu nr. qqq, dinspre Piteşti către comuna Bascov şi, la intersecţia cu DN7, a intrat în coliziune cu autoutilitara marca R. cu nr. yyy condus de C.I., care se deplasa pe drum cu prioritate în direcţia Râmnicu Vâlcea, autoturismul P. suferind avarii la aripa dreapta faţă.
Astfel, autorizaţia de reparaţie seria CR nr. 00222703 a fost emisă pentru autoturismul marca P. cu nr. G-52-LEX, la data de 29 aprilie 2008, avariile constatate fiind la "aripa dreapta faţă" a autovehiculului.
Convorbirile înregistrate în mediul ambiental din data de 6 mai 2008, la sediul Poliţiei Bascov, dintre inculpaţii D.M., S.G., G.M. şi martorii C.C.E. şi D.L.E., redate în procesul-verbal din 15 octombrie 2008, relevă că s-a discutat despre o singură avarie a maşinii proprietatea inculpatei, situată la nivelul aripii din faţă - " n-ar fi maşina decât aripa, trebuie schimbată aripa", "numai aripa din faţă (...) Dreapta, e băgată aşa în (...)", "Dar trebuie înlocuită totuşi aripa"; despre faptul că i s-a dat inculpatei o dovadă de circulaţie şi nu s-a întocmit proces-verbal la 29 aprilie 2008 - "N-a făcut proces-verbal. Aici la colegii dumneavoastră. Mi-a dat o dovadă care o am la mine în geantă.", "autorizaţia e dată mai demult", "da e dată chiar atunci", "29 aprilie am văzut"; despre împrejurarea că inculpata începuse redactarea unei declaraţii în legătură cu, accidentul, pe care nu a finalizat-o - "am început o declaraţie, dar n-am încheiat-o", "Păi îi iau lui doamna acum două, trei rânduri şi gata"; despre faptul că şoferul autoturismului cu care s-a produs accidentul este "de-al lui D." şi că inculpata nu ştie dacă mai poate fi găsit, că numărul de maşină pe care acesta i l-a lăsat "cred că l-am aruncat, mi-am făcut ordine"; despre necesitatea găsirii unei maşini cu asigurare C. şi stabilirea unei modalităţi prin care s-ar fi putut cauza avaria maşinii - "Treaba e cum (...) pe cine, cum facem cu maşina, pe cine băgăm să (...)", "păi dacă aveam C. nu mă mai interesa", "eu i-am spus poate că a găsit-o lovită, dacă era atuncea, mergea (...) era simplu", "ăsta care zice că face fapta, care loveşte, trebuie să aibă plătit pe anul ăsta, sau? ", "Ia auziţi că în parcare la primărie, dând cu spatele am lovit aripa", "trebuie maşină mare, după lovitură", " Tractatul tău (...) da n-ai asigurare pe tractor. Ai asigurare pe tractor?", "Tractorul, maşinile de gunoi? ", "Deci noi avem şi maşina aia şi tractorul cu remorcă. A fost maşina aia care căra containere", "îi facem pe 29 aprilie şi declaraţia la ăla al meu", "şi să trimit şoferul sau pe viceprimar? Pe cine? ", "Şoferul cu actele" da, trebuie să zică că în timp, m-a lovit în parcare. Dar, staţi întâi să văd, să vă sun. Mă duc până la primărie, să văd pe ce asta facem, pe maşină sau pe tractor. Că trebuie în declaraţie (...)".
Martorul C.I. a declarat, la data de 20 ianuarie 2009 în faza de urmărire penală, că în cursul lunilor aprilie - mai 2008, în timp ce se deplasa cu autoutilitara yyy, la intersecţia cu drumul care vine de la Piteşti către Bascov, a lovit în aripa dreapta faţă un autoturism P. de culoare albastră, la volanul căruia se afla o doamnă care nu a respectat semnul "cedează trecerea", că în intersecţia respectivă erau poliţişti, că împreună cu doamna care conducea P.-ul a mers la sediul Poliţiei Bascov unde a anunţat că maşinile au fost implicate într-un accident fără victime, că a lăsat numărul său de telefon şi un bilet cu numărul de înmatriculare al maşinii sale şi că poliţistul cu care a vorbit i-a spus că poate pleca, că a comunicat poliţistului că parchează autoutilitara vizavi de o firmă care aparţine familiei D. Fiind audiat în primă instanţă, martorul C.I. s-a exprimat expres în sensul că îşi menţine declaraţia dată la urmărire penală, precizând că după accident, ambele maşini au fost verificate la poliţie şi i s-a dat voie să plece, inculpata recunoscând că este vinovată de producerea acestuia.
Martorul C.F. a declarat, în timpul urmăririi penale, la data de 20 ianuarie 2009, că începând cu anul 2004 sau 2005, autoutilitara cu nr. yyy, proprietatea sa, a rămas în folosinţa tatălui său, C.I.
Martora A.I.D., agent de poliţie, a declarat că a fost prezentă în intersecţia DN7 cu DN7C din Bascov când un autoturism P. condus de o doamnă, despre care a aflat că s-a recomandat judecător sau procuror, a intrat în coliziune cu un camion, fiind avariat autoturismul P. la aripa şi portiera dreapta faţă, şoferii implicaţi în accident fiind trimişi la Poliţia Bascov.
Audiat în instanţă, martorul C.C.E. a menţionat că, la data de 6 mai 2008, cu prilejul discuţiilor care au avut loc în prezenţa sa, la Poliţia Bascov, inculpatul S.G., primar al comunei Bascov, a găsit o maşină din cadrul primăriei care să aibă asigurare, pentru a se acoperi dauna suferită de inculpată în accidentul rutier. A mai precizat că îşi menţine declaraţia din 20 ianuarie 2009 de la urmărire penală care este conformă cu realitatea, dar că nu îşi aminteşte cum s-au derulat lucrurile datorită trecerii timpului. Prin depoziţia de la urmărire penală, martorul C.C.E. a relatat că, la 6 mai 2008, G.M. a făcut referire la o declaraţie pe care inculpata D.M. a început-o dar nu a finalizat-o întrucât avea drept consecinţă atragerea culpei acesteia în producerea accidentului, că a aflat ulterior despre maşina inculpatei că a fost lovită de un camion în intersecţie, iar şoferul acestuia s-a prezentat la poliţie chiar în ziua evenimentului, adică la 29 aprilie 2008, dar a fost trimis acasă de G.M., precum şi că S.G. a vorbit în prezenţa sa la telefon înţelegând că "vina urma să fie asumată de un şofer al primăriei".
Procesul-verbal de contravenţie privind sancţionarea inculpatului M.I. are seria PCA şi numărul 3524135, este datat 29 aprilie 2008, deşi procese-verbale având aceeaşi serie, dar cu numere anterioare celui ce interesează cauza, întocmite tot de inculpatul G.M., în calitate de agent constatator, sunt din date ulterioare celei de 29 aprilie 2008, respectiv cel cu numărul 3524132 este din 2 mai 2008, iar cele cu numerele 3524133 şi 3524134, sunt din 6 mai 2008, potrivit Registrului de evidenţă a proceselor-verbale de contravenţie aparţinând Poliţiei Bascov.
Conform Registrului tamponări nr. 957261/2009 aparţinând Poliţiei Bascov, corespunzător perioadei 28 aprilie 2008 - 14 mai 2008 şi poziţiilor în registru de la nr. 210 la nr. 264, declaraţiile pe proprie răspundere din 29 aprilie 2008, date de inculpaţii D.M. şi M.I., poartă nr. 233 fiind înregistrate la 6 mai 2008.
În urma verificării declaraţiilor pe propria răspundere a conducătorilor implicaţi în evenimente de trafic rutier din care au rezultat avarii, de la formularul tipizat nr. 200 datat 25 aprilie 2008 la formularul tipizat nr. 250 datat 9 mai 2008, s-a constatat prin procesul-verbal 1431/P/2008 întocmit la 10 decembrie 2008, că numerele atribuite acestor înscrisuri, în genere, corespund cu întocmirea lor cronologică, fiind succesive sau cu o abatere de maxim o zi, cu excepţia declaraţiilor nr. 233 întocmite de inculpaţii D.M. şi M.I. care poartă data 29 aprilie 2008 şi se regăsesc între cele din 6 mai 2008.
Inculpaţii M.I. şi D.M. au declarat, în instanţă, că atunci când au fost la poliţie, să dea declaraţie cu privire la accident, nu s-au văzut, deşi declaraţiile tip formular, date pe proprie răspundere, poartă acelaşi număr şi dată, respectiv 233 din 29 aprilie 2008, şi mai mult, aceeaşi oră 16,15.
Martorul P.I. a relatat, la data de 11 decembrie 2008, că la 29 aprilie 2008, ieşind din post în cadrul Poliţiei Bascov, s-a întâlnit cu inculpata D.M. care i-a spus că a fost implicată într-un accident rutier cu un camion, care s-ar fi produs în zona primăriei - intersecţia DN7 şi DN7C fiind la o distanţă de 150 metri de Primărie -, fără a-i spune şi fără a auzi ceva despre identitatea şoferului care a condus autovehiculul ce a avariat maşina inculpatei. De asemenea, martorul a precizat că era obligatoriu ca imediat după întocmirea proceselor-verbale de contravenţie prin care s-au aplicat puncte de penalizare, să se implementeze în sistem electronic numărul de puncte aplicate pentru a fi evidenţiate în fişa posesorului de permis. În timpul cercetării judecătoreşti, martorul a precizat că îşi menţine depoziţia dată la urmărire penală.
Relativ la termenul de consemnare în registre a proceselor-verbale şi a autorizaţiilor de reparaţii, martorii P.I. şi D.G.G., poliţişti în cadrul Poliţiei Comunale Bascov, au declarat că nu exista un termen în care trebuia făcută înregistrarea în registru, însă au subliniat că aceasta se realiza fie imediat după întocmirea respectivelor înscrisuri, fie în ziua imediat următoare, cât mai repede, fie în maxim 2 - 3 zile.
Potrivit fişei din evidenţa informatizată cu punctele de penalizare aplicate inculpatului M.I. în calitate de conducător auto, precum şi condicii de primire telefonică de către Serviciul Poliţiei Rutiere a datelor transmise de Poliţia Comunală Bascov privind punctele de penalizare, comunicarea privind aplicare celor trei puncte de penalizare a inculpatului M.I. s-a făcut la data de 6 mai 2008, iar sancţiunea s-ar fi datorat unei fapte săvârşite la 6 mai 2008 când ar fi intrat în coliziune, la mersul înapoi, cu autoturismul qqq, fiind întocmit procesul-verbal seria PCA nr. 3 524135 la data de 6 mai 2008, după cum rezultă din aceste două înscrisuri.
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria PCA nr. 3524135, aflat în original la dosar, prin care i s-au aplicat inculpatului M.I. trei puncte de penalizare, pentru această faptă, poartă data 29 aprilie 2008.
Cât priveşte mijloacele de probă administrate în apărare, se constată că prin acestea nu se demonstrează existenţa unei erori grave de fapt comisă de instanţele de fond care să fi condus la o greşită condamnare a inculpaţilor. Astfel, martora D.L.E., audiată în instanţă, nu a putut indica exact dacă, atunci când la 6 mai 2008 s-au prezentat la Poliţia Bascov şi au discutat cu martorul C.C., inculpata dorea să completeze procesul-verbal din 29 aprilie 2008 cu o avarie produsă autoturismului înainte sau după această dată.
Martorul I.A., viceprimarul comunei Bascov, a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că a aflat despre lovirea maşinii inculpatei de la aceasta şi, dorind să facă lumină în acel caz, l-a chemat pe şoferul maşinii de gunoi şi l-a trimis cu actele la poliţie. Diferit de acesta, inculpatul M.I., tot în faţa instanţei, a afirmat că personal s-a prezentat la viceprimar să-i spună că inculpata a venit la el şi i-a zis că i-a avariat maşina, fapt pe care până la acel moment, martorul I.A. nu îl cunoştea.
Prin depoziţia sa, martorul T.V.M., deşi a arătat că a văzut maşina de gunoi făcând mai multe manevre, a precizat că a aflat de la lumea ce se strânsese în zonă că respectivul autovehicul a lovit un autoturism albastru.
Relativ la depoziţia martorului D.F. (afin cu inculpata), se reţine că acesta a menţionat că, la câteva zile după 2 mai 2008, a fost de faţă când inculpata, la intersecţia de la Bascov, discuta aprins cu şoferul unei maşini, aflând că "era să se întâmple o tragedie", martorul nefiind însă în măsură decât să indice că bărbatul respectiv era între două vârste, precizând că nu l-ar putea recunoaşte şi că, de fapt, nici nu ştie dacă respectivul era cealaltă persoană implicată în accident, precum şi că nu poate descrie autovehiculul cu care intrase în coliziune maşina inculpatei pentru că nu i-a dat atenţie. Se mai remarcă faptul că martorul a relatat că inculpata i-a comunicat, cu acel prilej, că aşteaptă să vină poliţia, deşi din materialul probator a rezultat că agenţi de poliţie erau prezenţi în intersecţie.
Martorul V.I.O., şeful service-ului unde inculpata D.M. a prezentat autoturismul pentru reparaţii, a declarat că a observat, după prima verificare a maşinii de la sfârşitul lunii aprilie 2008 când a constatat aripa dreaptă înfundată şi un far spart, că autovehiculul prezenta şi o dâră ca de smoală, imprimată lateral, care se curăţa uşor şi prin ştergere, ceea ce pune sub semnul întrebării apărarea că s-ar fi intervenit la nivelul Poliţiei Bascov pentru completarea autorizaţiei de reparaţie cu o avarie ce ar fi fost cauzată de un al doilea accident ce s-ar fi soldat cu zgârierea maşinii pe aceeaşi parte lateral dreapta.
Prin urmare, faţă de materialul probator administrat, nu se constată că s-a comis o eroare gravă de fapt care să fie rezultatul unei denaturări grave a probelor. Astfel, este fără dubiu că nu a existat un accident rutier, la data de 29 aprilie 2008, în care să fi fost angrenat autoturismul P. cu nr. qqq aparţinând inculpatei D.M. şi autoturismul cu nr. de înmatriculare yyy aparţinând Primăriei Bascov, condus de inculpatul M.I. De asemenea, este fără tăgadă că nu au existat două accidente rutiere, la date diferite, în perioada 29 aprilie 2008 - 4 mai 2008, în care autoturismul P. cu nr. qqq condus de inculpata D.M. să fi intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare yyy aparţinând Primăriei Bascov, la volanul căruia să se fi aflat inculpatul M.I., precum şi cu autoutilitara cu nr. yyy condusă de martorul C.I.
În concluzie, solicitarea inculpaţilor de a fi achitaţi în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. este nefondată. Probele administrate demonstrează că declaraţiile cu nr. 233/2008 date de inculpaţii D.M. şi M.I., procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria PCA nr. 3524135/2008 şi cererea formulată, la 7 mai 2008, de inculpata D.M., la societatea de asigurare cuprind date nereale.
Ca urmare, şi cererea inculpatei D.M. prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de uz de fals având ca obiect material procesul-verbal seria PCA nr. 3524135, este neîntemeiată, critica subsumându-se cazului de casare prev. de art. 3859 pct 12 C. proc. pen., care se ia în discuţie şi din oficiu.
Totodată, pentru cele anterior expuse care dovedesc existenţa infracţiunii de înşelăciune, instanţa constată că nu este fondat motivul de recurs privind greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, motiv de recurs care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Instanţa de recurs mai constată că situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond, în privinţa inculpatului S.G., este stabilită în baza unei analize atente şi obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în condiţii de oralitate, contradictorialitate şi nemijlocire în faza de cercetare judecătorească. Din cuprinsul mijloacelor de probă administrate nu rezultă o stabilire eronată a faptelor în existenţa sau inexistenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, de natură a influenţa soluţia adoptată.
Astfel, în mod corect s-a constatat că recurentul inculpat S.G. l-a determinat pe inculpatul M.I. să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului în legătură cu împrejurările în care autoturismul cu nr. qqq a fost avariat, modul de acţiune al inculpatului S.G., în raport cu instigatul M.I., îmbrăcând forma instigării mediate, precum şi că inculpatul S.G. l-a determinat pe inculpatul G.M., agent de poliţie, să întocmească în fals înscrisuri oficiale cu privire la circumstanţele în care a fost avariat acelaşi autoturism. Aceste aspecte ale situaţiei de fapt rezultă şi din procesul-verbal de redare a înregistrării convorbirii în mediul ambiental din 6 mai 2008, din fişa inculpatului M.I. din evidenţa informatizată cu punctele de penalizare aplicate acestuia în calitate de conducător auto, din condica de primire telefonică de către Serviciul Poliţiei Rutiere a datelor transmise de Poliţia Comunală Bascov privind punctele de penalizare, din fotocopia Registrului pentru evidenţa proceselor-verbale de contravenţie al Poliţiei Comunale Bascov şi declaraţiile martorilor P.I. şi D.G.G.
În altă ordine de idei, instanţa de recurs arată că prin Decizia în interesul legii nr. 8/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite s-a statuat că din conţinutul cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. nu se poate exclude posibilitatea instanţei de recurs de a-şi exercita cenzura şi asupra modului în care instanţele ierarhic inferioare au apreciat conţinutul probelor în raport cu elementele ce pot duce la constatarea lipsei vădite de importanţă a unei anumite încălcări a legii, de natură a-i conferi lipsa pericolului social al unei infracţiuni, sau, dimpotrivă, la evidenţierea gradului de pericol social, cu consecinţa neaplicabilităţii dispoziţiilor art. 18 C. pen.
Eventualele constatări privind gradul de pericol social al unei anumite fapte pot fi consecinţa unor aprecieri determinate de raţionamente bazate pe erori esenţiale în reţinerea faptelor şi a împrejurărilor în care au fost comise ori care privesc persoana făptuitorului aşa încât astfel de erori se pot răsfrânge grav asupra justei reţineri a gradului de pericol social al făptuitorului, cu consecinţa aplicării unui tratament penal inadecvat, având relevanţă în justa determinare a gradului de pericol social în accepţiunea prevederilor art. 181 C. pen.
Având în vedere acestea, instanţa de recurs consideră că, în privinţa recurentului inculpat M.I. este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., ca urmare a existenţei unor erori esenţiale în aprecierea împrejurărilor în care a comis faptele şi care privesc persoana acestuia.
Astfel, se constată că recurentul inculpat M.I., aflat în prag de pensie la data de referinţă a cauzei, a săvârşit faptele în calitatea sa de şofer pe maşina de gunoi a Primăriei Bascov, în contextul în care inculpaţii S.G. - primar, G.M. - poliţist şi D.M. - judecător au găsit ca modalitate de plată a reparaţiilor pentru avariile automobilului aparţinând inculpatei, folosirea asigurării C. existentă pentru maşina pe care lucra inculpatul M.I. Acesta este la primul conflict cu legea penală, nu există date că ar fi avut un comportament necorespunzător în societate sau în comunitatea în care locuieşte şi este o persoană cu un nivel de pregătire redus, aşa încât instanţa de recurs consideră legală şi temeinică soluţia primei instanţe, de achitare a inculpatului M.I. în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea amenzii cu caracter administrativ, sens în care va fi admis recursul promovat de inculpatul M.I.
Cât priveşte motivul de recurs al inculpatei D.M. prin care a susţinut că atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conţinutul unui înscris sub semnătură privată nu este prevăzută de legea penală actuală, Înalta Curte consideră că acesta se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., temei de drept în baza căruia critica va fi analizată.
Infracţiunea prevăzută în art. 290 C. pen. constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen. - contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod -, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.
Aşadar, falsificarea unui înscris sub semnătură privată se realizează, potrivit dispoziţiilor legale, şi prin acţiunea de contrafacere a scrierii.
Prin contrafacerea scrierii se înţelege a reproduce ceva în mod fraudulos, a imita, a plăsmui, a ticlui, a alcătui ceva, atribuindu-i caracter de adevăr, de autenticitate. Contrafacerea scrierii înseamnă şi o imitare prin reproducerea conţinutului obişnuit al înscrisului falsificat întrucât, fără o astfel de reproducere a conţinutului, înscrisul fals nu poate avea aparenţa unui înscris adevărat. Ca atare, contrafacerea scrierii reprezintă şi plăsmuirea, respectiv confecţionarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conţină menţiuni adevărate, deoarece o condiţie a existenţei infracţiunii prevăzute în art. 290 C. pen. este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecinţe juridice în cazul când ar fi folosit, cerinţă care este îndeplinită din moment ce înscrisul falsificat are doar aparent însuşirile şi conţinutul unui înscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleaşi efecte ca şi acesta din urmă.
Faţă de aspectele doctrinare expuse, fapta recurentei inculpate D.M. de a insera, la data de 7 mai 2008, în formularul intitulat "cerere de înştiinţare/încuviinţare/declaraţie", a unor date nereale referitoare la producerea unui accident de circulaţie din 29 aprilie 2008, în care ar fi fost implicat autoturismul său cu nr. qqq şi autoturismul condus de inculpatul M.I., ce ar fi răspunzător pentru producerea pagubei constând în avarierea aripei dreapta faţă a maşinii inculpatei, realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Astfel, prin consemnarea în cuprinsul formularului în discuţie, care reprezintă şi obiectul material al infracţiunii, a unor date nereale, dar necesare pentru producerea de consecinţe juridice, inculpata D.M. a reprodus conţinutul obişnuit al unui asemenea înscris, dându-i aparenţa unui înscris adevărat.
Se mai precizează, raportat la motivul de recurs analizat, că Tribunalul Suprem, cu ocazia pronunţării Deciziei de îndrumare nr. 1/1970, fiind chemat să se pronunţe asupra problemei dacă plăsmuirea în întregime a unui înscris cade sub incidenţa art. 288 C. pen., a dat o soluţie afirmativă arătând că, în ce priveşte elementul material, contrafacerea poate fi totală, când autorul plăsmuieşte înscrisul în întregime, sau parţială, acest din urmă mod de falsificare constând de cele-mai multe ori în semnarea falsă a pretinsului emitent.
Pentru cele anterior expuse, se constată că este neîntemeiată solicitarea recurentei inculpate D.M. de a fi achitată în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. proc. pen., instanţa de recurs constatând că atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conţinutul unui înscris sub semnătură privată este prevăzută de legea penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în parte decizia penală şi va menţine soluţia de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., pronunţată prin Sentinţa penală nr. 183 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brăila, secţia penală, cu privire la inculpatul M.I.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M., G.M. şi S.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Va obliga recurenţii inculpaţi D.M., G.M. şi S.G. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală şi menţine soluţia de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., pronunţată prin Sentinţa penală nr. 183 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brăila, secţia penală, cu privire la inculpatul M.I.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M., G.M. şi S.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi D.M., G.M. şi S.G. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2094/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2127/2013. Penal → |
|---|
